Detalii

Galuscute de dovleac si cartofi, cu ierburi aromatice, in sos de carne tocata

Meniul saptamanii

A plouat in ultima vreme foarte mult si am profitat de pauzele dintre rafale ca sa ies sa vad cum e gradina si sa culeg salate. Plantele de ardei si ardei iuti au fost cu cateva saptamani in urma pline ochi de flori si acuma pe fiecare se gasesc mai bine de 30 de ardei care desigur ca n-o sa apuce sa se mai coaca asa ca pe cei mai mari i-am cules si ii fac tocana de legume alaturi de 3 cepe si cateva linguri de sos de rosii. Asa ca in doua zile vom manca tocana asta (lecso) cu orez. Apoi mai am mazare in congelator si fruncte de mare si le voi face cu paste fainoase, va fi o premiera dar nu ma indoiesc ca vor fi delicioase. O alta masa va consta din aripi de pui (trebuie sa le cumpar) si legume la gratar, adica ultimele vinete culese, o ceapa si niste ardei. Voi mai face si oua in sos de mustar cu cartofi si conopida la aburi. Am si un dovleac, destul de pricajit dar poate voi reusi sa extrag din el pulpa pentru o portie de gnocchi, sa vedem… si neaparat voi face intr-o seara salam cu otet, reteta regionala care ne place foarte mult si pentru care am salamul deja in frigider.

Supele saptamanii vor fi una de rosii si una de legume.

Salatele vor fi cele din gradina, din mai multe tipuri de salate si spanac crud care s-a facut de minune.

Foto Pixabay

O saptamana buna sa avem!

 

Meniul saptamanii

Zilele trec rapid si, intre timp, s-a dus si minunata vara lunga… a venit, a venit toamna / acopera-mi inima cu ceva…

Saptamana a debutat c-o raceala pe care insa am lalait-o cumva miercuri si ori ca a fost ea cuminte ori din cauza adrenalinei, am reusit sa-mi duc la bun sfarsit ziua de lucru dupa care insa, deja miercuri seara, m-am prabusit pe sofa de unde m-am ridicat doar cat sa ma mut in dormitor. 2 ibuprofene si  aproape 30 de ore de somn mai tarziu, am inceput sa-mi revin intr-atat incat sambata dupa amiaza mi-am petrecut-o facand ordine si curatenie ca sa incep saptamana cu casa luna-bec.

Mai trebuie doar sa-mi programez meniul, sa sun luni sa fixez 3 programari si-s gata, saptamana poate sa inceapa din toate punctele de vedere!

Apropo meniu, sezonul rece inseamna pentru mine, din punct de vedere culinar, doua lucruri: supe & ciorbe! Ca aperitiv, ca fel principal, ca fast food… supele & ciorbele se preteaza la orice fel de tratament! Asa ca saptamana asta nu fac cumparaturi, o sa folosesc ce am in frigider, congelator, camara si ce creste prin gradina.

Adica:

Paine: paine neagra (mai am un colt ce trebuie mancat) si doua painici integrale ce o sa le scot din congelator cand terminam cu painea neagra

Salate din gradina: diverse feluri de salata verde, spanac tanar, ceapa verde

Fructe: kaki si rodii din gradina, este primul an cu recolta de rodii dintr-o planta primita acum doi ani de la vecinul meu, un soi care nu se face rosu de tot dar are fructe mari si foarte foarte dulci! Atat de bune incat m-am si bagat sub copacel sa vad daca da lastari sa il multiplicam. Da!

Supele saptamanii: de cartofi cu tarhon proaspat si de fasole

Feluri principale, in zilele in care nu mancam ciorbele mai sus mentionate: varza murata calita cu carne afumata, orez integral cu macrou, mazare cu carnaciori. In gradina mai am niste vinete mititele pe care o sa le fac la gratar impreuna cu niste ceapa.

Spre sfarsitul saptamanii voi face o Lasagna folosind un sos de carne ce nu l-am prea nimerit, adica am redus exagerat de mult cantitatea de carne din el si am marit exagerat de mult cantitatea de radacinoase, prietena mea a zis ca sosul meu de carne miroase a supa de legume. Noa! L-am congelat. Am mai luat un pic de carne tocata si-o sa le prepar spre sfarsitul saptamanii.

Ca dulce nu prevad nimic. In caz de urgenta insa am niste dereje congelate…

 

 

 

Meniul saptamanii

Pentru saptamana urmatoare am multe chestii faine la dispozitie. Am facut o oala mare de supa de razalai à la vecina mea Lia si mai preconizez o supa mai pe la sfarsitul saptamanii, poate de cartofi.

Am luat din Klagenfurt niste carnati tipici din regiune care se fac cu varza murata calita, am luat si din aia asa ca doua seri or fi cu carnati si varza. Varza oi manca si goala, pentru ca e plina de probiotice sau asa ceva… si pentru ca imi place mult.

De la niste tarani unguri din piata de la Klagenfurt am luat gutui si voi face niste dulceata din ele, doua le-oi pune de-oparte si oi face o mancare cu carnita de pui cu ele.

Doua zile vom manca sigur fasole, vreau sa o fac batuta/frecata, cu ceapa calita si boia.

Salate o sa mancam din gradina, cele verzi, apoi si niste gogosari luati tot de la taranii unguri mentionati mai sus, pentru pranzuri am paine neagra, salam, niste ragù de legume la congelator ce o sa-l scot sa-l incalzesc cu niste paste, sau ciuperci din conserva…

Am mancat la prietena mea un „vadas” unguresc tare bun si vreau sa-l fac si eu saptamana asta.

Dulce oi face intr-o seara poate niste clatite cu gem de gutui… sa vedem…

Am mai descoperit o sursa de inspiratie culinara. Click AICI

Meniu saptamanal

Octombrie asta e zapacit la cap! Avem temperaturi foarte inalte si asta face ca gradina sa produca inca tare fain. Ardeii si ardeii iuti sunt PLINI de flori, nu stiu ce s-a alege de ele mai incolo, ‘om trai si ‘om vedea. Pe langa ce recoltez din gradina mai am 2 litri si jumatate de lapte ce ii capat volens-nolens si, cum eu sunt intoleranta la lactoza ori il daruiesc ori, cum am facut acuma in weekend, fac branza din el ca e lapte integral. Vecinul are gaini tinere si tare puse pe productie si asa ma cadouriseste si pe mine asa ca si cu alea sunt ok. In congelator am carnita, peste si fructe de mare.

Acuma, in weekend am facut supa pe spate de pui si, din legume plus din carnita scoasa de pe oase dupa fierbere, am facut un fel de salata de boeuf, fara boeuf of course. Si mi-am amintit de parintii mei, pe vremea tineretii lor, cand la sfarsit de saptamana faceau supa cu taitei sau galuste, salata de boeuf, pireu de cartofi cu carnita si salata de ardei copti… Am intrat pe google earth si am cautat adresa la care am locuit atunci, am regasit blocul, la etajul doi, fereastra de la bucatarioara atat de micuta ca nu puteau trece doi oameni unul pe langa altul, minusculul geam de la baie, geamul de la camera mare unde pe pervaz hraneam porumbeii ce-si aveau cuibul in imensul tei ce acuma nu mai este… mai este in schimb salcia mare din fata blocului vecin… ce amintiri… la intrarea in bloc era un arc de trandafiri pe care il ingrijea un vecin…

Well, ‘napoi in zilele noastre, cu riduri si grasime acumulata pe burtica, intr-o bucatarie cat aproape toata suprafata apartamentului de pe vremea copilariei mele… pentru saptamana urmatoare din viata mea prevad:

Supe: de galuste si de praz

Paine: integrala (am facut-o in weekend ai am congelat-o)

Masa principala: Mazare cu carnati (desigur ca o sa vada carnatul mai de la distanta), Carne de pui la gratar cu conopida la aburi, Costite cu varza calita, Cartofi cu ceapa la tigaie, Mici si legume la gratar (cantitatea de carne la fiecare masa este foarte redusa)

Masa secundara n-o planifica pentru ca nu o servim zilnic, oricum, in caz de foame avem la indemana paste de diverse sosuri, sandvisuri, frico (o specialitate friulana, pentru el)

Salate: din gradina

Fructe: kaki

Dulce: am facut o prajitura cu mere si faina integrala in weekend, o sa ne ajunga pentru 2-3 zile din saptamana urmatoare

 

Paste cu carnati si rucola

Demult am tot vrut sa incerc reteta asta si, cum ieri am decis sa culeg toata rucola ca imbatranea, azi am profitat de ea fara remuscari.

Am pus apa pentru paste la fiert. Apoi. Pentru 4 portii am folosit 2 carnati proaspeti, taiati in fragmente maricele si apoi stropsiti cu furculita. I-am calit in tigaia incinsa, am adaugat cateva rosii uscate din ulei, tocate grosolan si ele, cand carnatul si-a schimbat culoarea semn ca e patruns am adaugat un rest de catel de usturoi ramas zilele trecute de la nu-mai-stiu-ce si o mana foarte mare, mai bine zis un brat! de rucola maruntita si ea un piculet. Le-am lasat pe foc pana s-a inmuiat rucola, am adaugat exact 2 linguri de apa si, cand pastele au fost gata, le-am amestecat.

 

Prajitura perfecta cu mere imperfecte

O sa va placa reteta asta daca aveti mere biologice, o sa vedeti de ce…

Eu am doi meri, unul galben si unu rosu. Fac mere uratele ca nu i-am stropit vreodata. Merele mai au si cate-un verme dar nu ne deranjeaza ca decupam partea afectata si mancam ce ramane.

Noa si azi, din merele culese ieri, din cele rosii, am curatat 4 mijlocii. Stiu ca-n poza maru-i galben dar eu am folosit mere rosii. Asta galbenuc mi-o placut ca e interesant, are personalitate si-a vrut neaparat in poza 🙂 Merele noi le mancam cu coaja cu tot ca – repet – nu-s stropite. La reteta asta trebuie curatate si asta am si facut. Coaja nu am aruncat-o. Am pus-o-n mixerul cu care fac smoothies. Am adaugat 3 oua, si ele biologice, kilometrul zero ca ni le-a daruit vecinul si el locuieste la cativa metri de noi, am adaugat un pliculet de zahar vaniliat, o lingurita praf de scortisoara, o cana de ulei si am mixat totul. Rezultatul mixarii l-am turnat intr-un bol, am adaugat (aproape!) o cana de zahar brun, 1 cana de faina integrala trecuta prin sita si un praf de copt. Am turnat compozitia intr-o tava imbracata in hartie de copt ca aveam o bucatica ce se plimba de-o vreme prin cuptor si m-am saturat s-o mai vad… oricum se poate si unge tava cu ulei si presara cu pesmet si atunci prajitura capata o baza tare faina noa dar eu, cum zic, am pus hartia de copt. Merele curatate le-am tinut in apa pana cand le-am venit randul. Le-am zvantat si le-am taiat in feliute ce le-am pus foarte aiuristic peste aluat. Am dat tava la cuptor pentru… hmm… nu stiu exact cate minute. Am incercat-o cu o scobitoare si asa am stiut ca e gata…

Scoasa din cuptor i-am presarat de-asupra zahar praf si inca un pic de scortisoara.

Este foarte foarte foarte gustoasa!

 

Pesto de dovleac

L-am facut rapid-repejor, cu 3 flori mari de dovleac gasite-n gradina, o mana mica de seminte de dovleac, o bucatica simbolica de usturoi crud, o bucatica mica de ardei iute, un strop de sare si ulei din seminte de dovleac. Puse toate in smoothie-maker, pornit la viteza maxima pret de 10 secunde apoi pus peste pastele fainoase fierte. Presarat o smangura* de branza uscata in varf, nu mult, cat sa fie de dis*. Ieftin, rapid, sanatos, gustos!

* smangura – un pic

*de dis – ca decor

*dialect satmarean de Ardud

Detalii

Ulei picant

Uleiul asta este foarte usor de facut. In Calabria se numeste „ulei sfant” pentru ca nu poate lipsi de pe nici o masa.

Ingredientele sunt doua: un ulei de buna calitate (in Calabria se foloseste cel de ulei de masline pentru ca se produce in regiune dar sunt sigura ca si un ulei de floarea soarelui ar merge foarte bine!) si ardei iute cat de mult.

Acuma procedurile sunt doua: una in care ardeii iuti se folosesc cruzi, adica se toaca mare, se pun intr-un borcan, se acopera cu ulei de masline, se lasa la soare patru saptamani si alta in care ardeii mai intai se usuca apoi se toaca si se pun intr-un borcan, dupa doua saptamani uleiul se poate folosi. Personal prefer a doua varianta. La prima exista riscul ca uleiul sa rancezeasca. Chiar si plantele ce le pun la macerat in ulei le las macar 2 zile la uscat inainte ca sa evit riscul asta. Asa ca da, varianta a doua este cea pe care o folosesc doar ca nu ma mai complic sa filtrez uleiul, am pus ardeii direct in recipientul ce-l tin pe masa, am turnat ulei peste ei si deja dupa 3 zile pisca limba bine de tot.

Cum il folosesc eu?

Cate 2-3 picaturi adaug si la salate. Il picur in farfuria cu supa tot asa, numai 2-3 picaturi/blid. Se poate adauga un plus de iuteala pizei daca se doreste sau oricarui preparat culinar.

„Sare” de ardei iute

Poate vi s-a spus ca trebuie sa va reduceti consumul de sare din motive de sanatate sau numai ca sa slabiti mai cu spor? In acest caz se poate interveni cu „sarea” de ardei iute care, pe langa ca, folosita cu masura bineinteles, compenseaza lipsa de sare adaugand o aroma placuta, iute dar ne mai si binecuvanteaza cu proprietatile sale miraculoase.

Pentru sarea de ardei iute am pus ardeii iuti la uscat, insirati pe-o ata, atarnati de grinda. Se pot usca in orice alt mod, cu exceptia expunerii sub razele directe de soare. Dupa cateva saptamani s-au uscat, fara sa fie insa „crocanti”, asta din cauza umiditatii crescute din aer din zona mea. Asa c-am pornit cuptorul la 80 de grade si am pus ardeii, rasfirati pe-o tava, pret de cateva minute, la uscat.

Apoi i-am macinat cu mixerul normal si am obtinut o „sare” tare frumoasa si gustoasa care se poate folosi in mai multe feluri. O prietena de-a mea de exemplu o presara peste ouale ochiuri. Alta, care vine de pe continentul african, ia fiecare imbucatura de carne, o tavaleste prin sarea asta si apoi o mananca… m-au trecut fiorii cand am vazut-o dar desigur c-am incercat si eu si e chiar foarte foarte buna! Adica nah, ceva deosebit 🙂 Se mai poate presara pe painea cu unt, adauga in supe, ciorbe sau orice preparate care cer si accepta un pic de iuteala.. Se poate folosi la facut Unguentul impotriva durerilor musculare inlocuind cei doi (sau trei) ardei iuti cu 10 g de „sare” sau la facut un „Ulei sfant” despre care o sa va vorbesc in urmatorul articol.

Voi cum folositi ardeiul iute?

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Salata de castraveti cu dressing de smantana

In perioada asta a anului gradina produce o multime de castraveti si ii pregatesc in toate felurile posibile. Azi de exemplu am spalat si dat pe razatoarea care feliaza fin cativa castraveti. Nu i-am curatat de coaja din simplul motiv ca sunt din gradina mea, biologici 100%. Si, oricum, vitaminele se gasesc imediat sub coaja asa ca pacat sa-i curat. Pentru ca ma plictisesc operatiunile monotone, i-am razuit uitandu-ma la tv. Two Broke Girls 🙂

Apoi am adaugat o lingura de sare fina peste castraveti, am amestecat bine si i-am lasat in pace cam un ceas. Dupa care i-am strans in pumni ca sa extrag cat lichid s-a putut din ei. Lichid care nu l-am aruncat, pastrati legatura si veti vedea ce minuni ispravim cu el!

Dressingul l-am facut din: cateva linguri de smantana (in functie de cantitatea de castraveti razuita), o lingura de ulei de floarea soarelui, o lingura de otet de mere si marar tocat marunt de tot.

Am adaugat dressingul peste castraveti, am amestecat vartos insa dragastos si o portie am si mancat-o pe loc, ca sa ma asigur ca toate gusturile sunt in armonie. Acuma salata se odihneste la frigider si deseara, la cina, rece de la frigider va fi o nebunie!

Vinul de miercuri seara

Articol oaspete. Autor: Simona, prietena mea 

A trecut un an, de fapt un an si vreo 4 luni de atunci. Atunci cand? se vor intreba cei ce citesc aceste randuri.

De atunci de cand m-a sunat doctorita mea si mi-a zis: Doamna W., au ajuns rezultatele, va rog sa ma ascultati cu grija si sa nu intrati in panica! HA…si m-au lasat genunchi, m-am sprijinit de un perete si am ascultat. Am ascultat desi nu auzeam! Ciudat!

Si asa, sprijinita de un perete, cu cateva mii de oameni in jurul meu am ascultat. Un inger de medic care imi spunea ca am cancer. Am vorbit cu ea, am stabilit sa ne vedem peste cateva zile si am inchis telefonul.

Am facut cativa pasi, m-am oprit la un stand cu ciocolata, am gustat vreo 3 feluri si am iesit afara. Am luat telefonul, am apasat pe ecran pe fotografia lui R si am inchis ochii. Stiam ca e in stres la lucru si speram sa nu raspunda. A raspuns, am intrebat daca are 2 minute si am repetat ca un casetofon stricat ce imi spusese doctorita. Am auzit cum a tras aer in piept si mi-a zis doar: o sa fie bine!

O sa fie bine, o expresie pe care nici acum nu pot sa o aud fara sa mi se faca rau. Toata lumea a zis, o sa fie bine!

Mi-am incaltat pantofii de om mare si m-am intors la lucru. Am ras, am lucrat, m-am comportat normal inca 3 ore. Am plecat sa il iau pe R. de la munca sa mergem acasa. S-a uitat la mine si am fost usurata. Nu am vazut nici un strop de mila in ochii lui. Era doar o durere si o sclipire care zicea clar…sunt aici si nu ma misc de langa tine. Stiti cum e, ca un cutit care te taie si apoi te lipeste la loc. Si in momentul acela, intr-o parcare, am stiut ca orice lupta pe care o voi duce alaturi de el o voi castiga cu usurinta cu care sufli intr-o papadie.

Am ajuns acasa si soacra-mea ne astepta ca de obicei (obicei bun de altfel). Nu am putut sa zic nimic, nici sa suflu nu am fost in stare iar cand R. i-a zis, am simtit ca nu mai pot sa respir. A inceput sa planga si eu m-am gandit..oare cum va reactiona mama! Nu stiu cum a reactionat pentru ca nu i-am zis nimic. Tot R. a fost cel care i-a zis, fara stirea si fara voia mea si eu am aflat 2 luni mai tarziu cu 2 zile inainte de cea de-a doua operatie cand m-a sunat sa imi spuna ca in cateva ore pleaca spre mine.

Unui om i-am fost si ii sunt recunoscatoare in mod deosebit. Surori mele. Nu a clipit cand am sunat-o! A fost ca si cum i-as fi spus ca ma duc la pedichiura peste 2 luni. Sis, nu stiu ce a fost in inima ta atunci, dar stiu ca mi-ai dat asa de multa putere cum nu credeam ca e posibil.

Au mai fost si mai sunt oameni deosebiti, nu pot sa ii enumar pe toti fara sa uit pe careva, dar ii iubesc pe fiecare in parte.

Daca a trecut! DA, a trecut! Un control la 3 luni, o asteptare, un telefon, o voce care pana acum mi-a zis de fiecare data: esti bine, te pup! O imbratisare pe care o primesc cand intru in cabinet si una cand ies. Un medic cum putini sunt.

O viata care merge inainte ca si cum nimic nu ar fi fost. Un vant care adie si care poate dezradacina si cei mai mari copaci, dar care te invata sa devii elastic.

Eu sunt elastica, ma adaptez cu usurinta la tot ce vine si accept ca sunt multe lucruri pe care nu le pot schimba si nu merita sa imi pierd timpul incercand.

Da, sunt bine si zambesc si rad si deschis vinul ala bun pastrat pentru candva, cand va fii o ocazie, chiar si intr-o miercuri doar pentru ca am chef! Ocazia s-ar putea sa nu vina si pe bune, miercuri e doar odata pe saptamana, merita sarbatorit.

Si da, imi petrec mai mult timp in gradina mea in loc sa merg ca un robot seara la culcare doar pentru ca a doua zi trebuie sa fiu odihnita la birou. Florile imi multumesc pentru timpul pe care il petrec cu ele si ma rasplatesc din plin. Cred ca le sunt draga.

Invata sa pretuiesti viata si viata te va pretui. Invata sa daruiesti si viata iti va darui. Stiu, cliseu, dar mare adevar e in cateva cuvinte!

 

 

Probabil fara nici o legatura, dar ieri i-am facut unei colege cadou o sticla de Cola! Mare scofala 😊 😊

M-am intors din nou spre automat sa imi iau si mie un suc de mango si….tada, automatul mi-a dat doua sticle la pret de una! 😊

Salam cu otet – o specialitate a regiunii Friuli Venetia Giulia

Este una din retetele alea vechi, legate de anumite evenimente din an, ca de exemplu cand se fac salamurile si se pregatesc de uscare. De fapt chiar asta se foloseste, salamul proaspat, inca ne-uscat.

Si se face asa:

1. Se face o mamaliga. Eu pun o cana de faina de malai si 4 cani de apa plus o jumatate de lingurita de sare, amestec bine si pun pe foc. Invart din cand in cand.
2. Se ia cate o ceapa medie de persoana. Eu, pentru ca ma straduiesc sa maresc cat mai mult procentul de legume din mancare si pentru ca iubesc ceapa, mai ales in combinatie cu mamaliga, am pus cate o ceapa mare de persoana, plus una mai mica rosie si doi ardei, toate taiate in rondele relativ subtiri. Le-am calit in cateva linguri de ulei de masline pana cand s-au inmuia si le-am scos pe o farfurie.
3. Am taiat salamul in felii grosute, am calculat 2 felii de persoana. Le-am prajit lejer si pe ele in tigaia in care am calit ceapa si ardeiul. Cand feliile de salam au prins usor culoare pe ambele parti am pus ceapa peste ele, am adaugat 5 linguri de otet de mere si am amestecat totul cu grija.

Pe farfurie am pus un strat de mamaliga, peste el unul de ceapa si peste ceapa salamul.

O reteta asemanatoare este cea de mamaliga cu ceapa , una din preferatele mele: ieftina, hranitoare si gustoasa! ❤

Trunchi de copac simplu, fara lactate

Cu ocazia unei aniversari am facut un trunchi de copac. Desi la aspect l-am masacrat datorita acutei mele lipse de simt estetic, per total am declarat trunchiul un succes si am decis ca data viitoare sa insist mai mult cand desenez lemnul pe trunchi. Reteta este geniala din punctul meu de vedere pentru ca nu contine Lactate! Yupii! Si pentru ca in loc de crema se foloseste faimosul mousse au chocolat ce se poate pregati si pune in cupe, la frigider si consuma ca atare.

Noa si deci ce am facut?

Am pus la topit in baie de aburi 100 g de ciocolata negra.

Am batut spuma trei albusuri si am frecat trei galbenusuri cu o lingura de zahar, le-am amestecat si am adaugat ciocolata topita tot amestecand. A rezultat o crema foarte moale, semi-lichida pe care am pus-o la frigider pentru 2 ore.

… intre timp…

… am facut un pandispan foarte simplu din: 3 oua carora le-am batut albusul spuma cu 3 linguri de zahar vaniliat si al caror galbenus l-am frecat c-o lingura de zahar si un varf de cutit de praf de copt. Am amestecat albusurile cu galbenusurile si am adaugat 3 linguri cu varf de faina, amestecand foarte usor, de sus in jos.

Am pus compozitia de mai sus intr-o tava, pe hartie de copt. A rezultat un blat subtirel pe care l-am copt la 180 de grade pret de 7-8 minute, pana cand scobitoarea a iesit curata. Am scos blatul de la cuptor si l-am acoperit cu un prosop umed. Cand s-a racit l-am dezlipit cu grija de pe hartia de copt, am scos spuma de ciocolata din frigider si am uns foaia cu ea lasand o parte din ea pentru a o folosi ca si glazura. Foaia unsa am rasucit-o sub forma de rulada si am acoperit-o cu restul de spuma pe care, cu ajutorul unei furculite, am facut striatii care sa imite aspectul lemnului – operatiune care nu mi-a iesit 100% dar nu-i bai ca oricum am taiat rulada in felii si nu s-a mai cunoscut ce-a vrut de fie 🙂 Idee pentru data urmatoare: voi pune mai multa spuma inauntrul trunchiului si voi lasa mai putina pentru exterior. Dixit!

S-a mancat urgent pentru ca este foarte gustos si pufos.

Reteta o am de aici: http://de.allrecipes.com/rezept/23099/franzoesischer-weihnachtskuchen–buche-de-noel-.aspx

Costite in sos de rosii, cu cartofi

Saptamana trecuta, intr-una din seri, prietena mea a facut pentru prima data anul asta foc in soba de lemne. Stand pe langa ea si tot cantand cat de nerabdatoare sunt sa pot sa incalzesc si sa gatesc si eu, cu a mea soba, am tras cu ochiul la ce-a ispravit in oala.

Si foarte recent am gatit si eu costite dupa reteta ei, cu ajustarile personale de rigoare si nu pe soba ci in oala sub presiune. Reteta e tare simpla si tare gustoasa si nici tare scumpa nu e asa ca musai s-o scriu aici.

Ingredientele folosite:

circa 800 g coaste de porc separate

1 ceapa tocata

1 morcov curatat si tocat

1 legatura de patrunjel tocat (tulpinile de-o parte, frunzele de alta)

2 catei mari de usturoi

cateva fire de tarhon

1 kg de cartofi mijlocii intregi, curatati

500 ml suc de rosii cu pulpa

sare & piper

Modus operandi:

Am turnat in oala un fir de ulei, l-am incalzit si am pus pe rand costitele in el si le-am prajit pe amandoua partile. Prajit e mult spus. Le-am lasat in oala incinsa pana cand si-au schimbat culoarea. Le-am scos pe-o farfurie si, in uleiul ramas in oala, am calit ceapa, morcovul si tulpinile de patrunjel. Cand ceapa si-a schimbat aspectul am adaugat doi catei de usturoi tocati, am pus coastele, adaugat sucul de rosii cu pulpa, tarhonul, sarea si piperul. Le-am lasat sa fiarba pana cand furculita a intrat usor in carne, ceea ce in oala sub presiune nu a durat prea mult. Am pus cartofii intregi peste carne si am inchis iar oala. Daca nu as fi folosit oala sub presiune ar fi trebuit sa tai cartofii in bucati mai mititele. Cand furculita a intrat usor si prin cartofi am scos firele de tarhon din oala si le-am aruncat apoi am adaugat frunzeletocate de patrunjel.

Gustul este minunat! Consistenta perfecta! S-au mancat urgent. Sosul ramas se poate servi a doua (sau a treia) zi cu paste fainoase.

In mod sigur pastrez reteta si o s-o prepar in mod regulat.

 

 

Paté de peste (cu unt)

Se face rapid, din ingrediente putine si ieftine si rezultatul este extraordinar de gustos. Nu, nu exagerez orbita de dragostea mea pentru tartine ci jur ca va spun adevarul!

Uitati cum se face: se ia o conserva de peste (scrumbie, 125 g am luat eu) in suc propriu. Se scurge. Se pune carnea in paharul mixerului. Se adauga 50 g de unt moale, putina sare si un pic de zeama de lamaie. Se mixeaza pana se obtine o crema.

Am intins pateul asta pe felii de paine de secara, am presarat cubulete finute de ardei si marar proaspat tocat marunt de tot. Incalzesc supa, pregatesc cateva tartine cu pate de peste cu unt si e gata cina.

Paté de peste (cu oua fierte)

Mie tare imi plac minunile astea de uns pe paine. Le prepar, le pastrez la frigider si apoi le mancam ca si tartine sau pe paine prajita… mai pun o farfurie de supa langa ele si-o salata si rezulta un praz gustos si hranitor.

Paté-ul asta l-am obtinut combinand doua retete. Prima ar fi cea de salata de oua de uns pe paine, o face des prietena mea: 4 oua fierte tare, date pe razatoarea mica, amestecate cu o lingura de mustar, 1 lingura de ulei de cea mai buna calitate, sare si piper si pofta buna si a doua obtinuta printrecerea prin mixer a unei bucati de unt si a unei conserve de ton, sare, piper si-un pic de suc de lamaie.

Cum am facut eu?

Am curatat si dat pe razatoarea marunta 4 oua fierte tari. Am adaugat o conserva de scrumbie in ulei de masline, cu uleiul ei cu tot, apoi: sare, piper, 1 lingura mare de mustare si-un pic de suc de lamaie. Le-am tratat cu mixerul vertical si a rezultat o crema groasa, un paté.

Foarte gustos si la indemana in orice moment al zilei. Sau al noptii 🙂

Se impaca foarte bine cu niste bucatele de ardei.

 

Plan alimentar saptamanal (23 – 29 octombrie 2017)

Supele saptamanii: de razalai*, de legume cu perisoare

Painile saptamanii: de dovleac

Salate: de salata verde (din gradina), de sfecla rosie cu hrean razuit (tot din gradina), de castraveti cu ardei

Fructele saptamanii: pere, banane, struguri, citrice, fructe de cactus

Sandvish-uri, tartine, hrana rece: cu salata de oua, oua fierte, pate de peste, sunca afumata feliata subtire

Dulciuri: Papanasi cu branza (varianta fiarta)

Feluri principale:

Luni (adica azi): Resturi de ieri (am facut aripioare de pui la tava, cu multe legume)

Marti: Paste fainoase cu sunculita afumata si branza proaspata (facuta de moi)

Miercuri: Chiftele de carne in sos marinat, cu praz si garnitura de orez (carnea macinata o voi „intinde” cat de mult, dintr-o mica parte voi face perisoarele pentru ciorba, cealalta parte, din care voi face chiftelele, o voi inmulti cu pesmet si multe radacinoase tocate)

Joi: Fructe de mare cu legume si garnitura de paste fainoase

Vineri: Salata calda de fasole cu peste din conserva

Weekend: dupa inspiratie si in functie de program

 

*Retete zamii de razalai o gasiti AICI , a fost scrisa de vecina bunicilor mei.