Save the Bees!

E tare la moda acuma sa salvam albinele si ma bucur ca e asa. Daaar, nu stiu de fapt cine pe cine salveaza. Noi pe ele sau ele pe noi? Depindem noi de ele sau ele de noi?

Daca m-ati citit demult de tot, pre vremea cand scriam ceva mai regulat (sic!) stiti m-am straduit sa ofer insectelor o oaza a lor, la mine acasa, punandu-le la dispozitie hrana prin faptul ca am semanat soiuri de plante asa-zis salbatice, care insa atrag insectele, nu hibrizi spectaculos de frumosi dar sterpi.

Le mai pun la dispozitie si apa, adapatoare de insecte urmeaza s-o perfectionez si s-o infrumusetez anul asta. Ritualul meu de seara este controlatul farfurioarelor cu apa din curte si gradina, farfurioare din care am vazut ca se servesc porumbei, insecte, pisici si – favoritii mei in absolut – arici ❤

Da, gradina mea arata poate neingrijita dar cui ii pasa de aparente? Eu sunt fericita cand ies afara si aud zumzait de insecte si-mi bucur ochii cu toate culorile astea amestecate…

Seara imi umplu plamanii cu mirosul viorelelor inflorite… ma simt ACASA nu pentru ca am un loc bine delimitat al meu ci, mai ales pentru ca atat de multe forme de viata se simt acasa in acasa al meu.

Pregatiri de iarna

A venit frigul peste noi sau noi peste el, cine stie cine-a fost primul, noi sau el…?

Oricum il intampinam cum se cuvine si asteptam cu nerabdare sa pornim incalzirea pe 1 noiembrie. Pana atunci ne imbracam cu veste matlasate si ne miscam mai repejor prin casa ca sa ne incalzim.

Ce pregatiri fac pentru iarna 2018/2019?

Am pus in sufragerie un covor mare, peste gresie. Covorul nu m-a costat nimic, l-am primit de la prietena mea, este mare, are o culoare frumoasa si este foarte practic, usor de aspirat.

Am inceput sa izolam mansarda. Adica tocmai azi am cumparat ferestrele si am inceput sa le montam, saptamana urmatoare avem 4 zile libere si vom termina cu ele dupa care vom cumpara un Laminat ieftin pe care o sa-l montam tot singuri ca sa ne mentinem in bugetul foarte redus dedicat mansardei. Pe langa faptul ca investitia si lucrarile vor conta mult la izolarea termica deci ma astept la facturi de gaz ceva mai blande, vom folosi cei 60 mp ai mansardei ca loc de relax cu doua hamace in care ne putem cuibari c-o carte sa citim la lumina naturala a noilor ferestre… cu o masuta mica pentru servit cafea si cateva scaune, lampi cu lumina indirecta, aparatul pentru jucat darts, mini-trambulina si celelalte accesorii pentru sport… In afara de Laminat nimic n-o sa coste bani pentru ca le avem deja pe toate.

44911874_10212830095011223_2216097515785158656_o

In gradina de legume si cea de flori nu mai facem nimic altceva decat ca recoltam ceea ce putem manca. Nu curatam frunzele, nu taiem plantele uscate, nimic. Si nu (neaparat) de lene ci pentru ca multe insecte si animalute au nevoie de frunzele uscate de pe jos, de semintele diverselor plante uscate ca sa treaca peste iarna. Sigur ca asta da o imagine destul de neobisnuita, de neingrijire. Nu este. Tocmai! Este grija fata de natura. La vara, cand insectele si animalutele se vor putea deja hrani din noi surse de hrana, voi curata si eu gradina.

Am semanat peste tot prin curte si gradina cepe de branduse si de lalele salbatice asa ca bufetul inaugural al primaverii pentru albinute si alte insecte este deja pregatit, completat cu lacrimioare, lalele, toporasi, crini, narcise si zambile ce le am deja, imi lipsesc ghioceii si cam atat.

Pentru gradina de legume am cumparat arpagic de ceapa alba si de ceapa rosie pe care urmeaza sa-l plantam de cum s-or opri ploile. N-am reusit sa gasesc usturoi pentru pus in pamant, bine-a fi si fara de data asta.

Am decis sa ma organizez altfel in 2019 si anume sa sortez semintele in functie de perioada de samanare nu in functie de ce si cum cred eu c-ar fi bine. Si, neaparat! sa imi fac un calendar al semanaturilor bazat pe informatii ce le voi cere de la vecinul nostru talentat la gradinarit si de la directia agricola din regiune. Si asta pentru ca am senzatia ca folosim foarte putin din adevaratul potential al gradinii. Pentru la anul vom planta mai multe rosii si, in premiera, cartofi!

 

 

Rezervatia Naturala a lacurilor Doberdo si Pietrarossa (Friuli / Italia)

Am facut o foarte frumoasa excursie de o dupa-amiaza la rezervatia aceasta care se gaseste la 16 km de casa noastra. Stiam demult de ea si de faptul ca putem duce si cainii cu noi, cu conditia sa ii tinem de lesa, bineinteles! A fost o surpriza in adevaratul sens al cuvantului, din urmatoarele motive:

  1. nu se plateste intrare nici in rezervatie nici in micul muzeu al regiunii Carso
  2. exista mai multe poteci, noi am parcurs-o pe cea mai tare, cea care nu se poate parcurge cu copii mici insa si cea mai spectaculara din punct de vedere al panoramei

 

La intrare exista si un restaurant/bar cu o terasa spectaculara, la fel si niste mese de lemn in aer liber unde se poate lua masa sau bea o cafea si privi pana departe, la Grado situat la 30 de km, adica se intrazareste chiar si marea…

WhatsApp Image 2018-10-14 at 18.25.04

Ca animale salbatice noi nu am vazut multe pentru ca am fost tare concentrati la fiecare pas al potecii. Urmeaza sa ne intoarcem sa parcurgem si celelalte poteci.

Ca vegetatie ne-am bucurat de culorile toamnei si tare imi doresc sa ma intorc prin noiembrie pentru ca sunt convinsa ca voi vedea peisaje extraordinar de colorate… Am vazut mult cimbrisor salbatic inflorit, multe feluri de menta, ciclamini salbatici, micuti de pareau viorele… 🙂

Mai multe informatii gasiti aici: http://www.riservanaturalegradina.com/en/the-reserve.html

Dosarul personal – lectie de organizare

frog-1339892_1920.jpgUnul din baietii de care m-am ocupat in ultimii ani a implinit varsta majoratului. Le-am facut o vizita si am intrat in casa in momentul in care mama sa tocmai termina de ordnat niste documente intr-un dosar. Apoi a scris numele baiatului pe lateral si i l-a inmanat spunandu-i:

– „Aici sunt toate actele tale!”

El i-a multumit.

Pentru mine episodul a fost util din doua puncte de vedere:

  1. mi s-a parut asa de super fain sa iti incepi viata de adult cu un dosar in care ai impreuna si ordonate toate actele personale, de la certificare la diplome si altcele!
  2. mi-am dat seama care ar putea fi motivul pentru care sistemul meu de ordonare nu functioneaza mereu impecabil: faptul ca certificatele, diplomele si contractele ne sunt toate in acelasi dosar.

De cum am avut timp am trecut si eu la sortarea actelor. Am aruncat multe din cele ce am stiu ca nu o sa ne mai trebuiasca veci de veci, de exemplu certificate de garantie expirate, contracte care s-au incheiat deja si am facut apoi, pentru actele personale doua dosare: unul cu numele meu si unul cu al lui. In felul acesta fiecare stie ce unde sa caute.

Cu asta bifez ordinea in acte pe anul asta.

Paste fainoase cu loboda

34106553_10211854076211363_7105676714356768768_nIngrediente:

70 g de paste fainoase /persoana

1 legatura de loboda de persoana

1 lingura de ulei de masline /persoana

(optional un pic de peste, o conserva mica la 3-4 persoane, cat sa fie proteina pe farfurie)

1 catel de usturoi

ardei iute daca nu avem si copii la masa.

Punem la fiert pastele fainoase, in ultimele 3 minute adaugam in aceeasi oala loboda tocata mare. Finalizam fierberea si turnam continutul oalei intr-o strecuratoare.

Separat, pana fierbe oala, punem la incalzit uleiul intr-o tigaie mare, adaugam usturoiul tocat marunt, apoi ardeiul iute tocat, dupa care punem in tigaie pastele cu lododa, amestecam bine si servim.

In varianta cu proteina adaugam pestele impreuna cu ardeiul iute.

Pofta buna! ❤

 

Gradina salbatica. Pajiste in loc de gazon

Mi-am salbaticit gradina. Da, ati citit bine. Si am facut-o intentionat. Nu, nu vreau sa spun ca am lasat sa creasca toate balariile in voie desi, in mare parte chiar asta am facut dar am mers chiar mai departe si am cumparat de la Lidl, pentru cativa banuti, o cutie cu seminte de flori salbatice pe care le-am imprastiat peste tot pe unde am gasit un locsor liber si apoi am asteptat cu sufletul la gura sa vad ce unde iese.

Sa nu ma intelegeti va rog gresit, asta nu inseamna ca nu imi plac gradinile si curtile ingrijite, cu covoarele de gazon bine tunse si buruienile smulse. Imi plac mult de tot si le admir pe unde trec daaar nu, nu sunt „genul meu”. Eu vreau plante diverse, flori multe, de toate felurile, eu ador DIVERSITATEA!

Pe langa a fi o chestie de gust personal, consider ca avem o datorie fata de planeta, toti, fara exceptie, cei ce „stam la curte” cu atat mai mult. Avem datoria de a da naturii inapoi, de a oferi insectelor si animalelor salbatice hrana si adapost. Un gazon, oricat de frumos si de bine tuns, nu face asta.

Mi-a placut mult un concept gasit cu ceva vreme in urma pe net: gradina impartita in trei zone: zone de amortizare, zona de productie si zona „hot spot”, am mai scris despre asta AICI in octombrie anul trecut. Cum s-a dezvoltat ideea intre timp? Asa:

  1. Zona de amortizare. Scriam in octombrie: „Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.”

Eu nu am nevoie sa-mi delimitez gradina pentru ca strada este departe de bucatica mea de pamant. Am lasat insa, cu intentie, trei zone salbatice complet in care nu am facut altceva decat ca am lasat gramezi de lemne, cele pe care le vom folosi la incalzit sau la constructii le-am acoperit, cele ce le donam complet insectelor si animalutelor le-am lasat sa se descompuna incet, la umbra.

2. Despre zone „hot-spot” scriam in octombrie: „Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.”

Cea mai desteapta treaba ce-am facut-o a fost sa imi instalez pe telefonul mobil un APP care recunoaste plantele dupa flori, frunze sau scoarta. Asa ca inainte de a smulge vreo planta crezand ca e buruiana am trecut-o prin APP-ul respectiv si asa am invatat mai multe despre ea si am putut sa decid cu inima impacata daca sa renunt la ea sau nu. Pe langa asta, cand in primavara aveam un rest de hrisca intr-o punguta si, pentru ca „cica!” era expirat, le-am imprastiat pe afara ca sa le manance pasarelele. Spre surpriza mea unele seminte au incoltit si am dat nastere unor flori tare frumoase, nu am stiut ca hrisca face asa flori frumoase!

3. Zona de productie. Ce am scris in octombrie: „Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.”

Diferenta ar fi ca ierburile aromatice – in marea lor majoritate – le-am inclus in hot-spot pentru ca le las sa dea in floare ca sa aiba cu ce se hrani insectele. Altele, ca de exemplu busuiocul, si-au gasit loc in gradina de legume. Acuma gradinuta este inconjurata de un gazon fals, adica taiem iarba de jur imprejurul ei pentru a ne fi noua ceva mai usor. Cand a fost insa sezonul papadiei le-am lasat sa stea cat de mult timp inainte sa tundem iarba.

Pe locul fostului grajd inca nu am facut nimic. Am aruncat si acolo un pumn bun de seminte de tot felul asa ca acuma functioneaza ca loc de joaca pentru insecte.

Una din greselile facute anul acesta: caisul cel vechi si foarte generos s-a umplut de paduchi. Am asteptat, sperand ca natura i-a gasi o cura, am chiar strans buburuze de pe unde le-am gasit si le-am pus pe pom sperand ca si-or face treaba dar se vede ca invazia a fost mult prea masiva si, pe cand am decis sa il tratam cu otravuri chimice, a fost prea tarziu, recolta a fost compromisa. M-a durut inima cand l-am tratat dar m-am gadit ca si noi, oamenii, cand suntem raciti ne tratam cu chestii naturale, cand insa problema este grava luam chiar si antibiotice. Am reusit sa il salvam, adica am vazut a incep sa i se refaca frunzele doar ca anul asta nu ne-a dat nici macar o caisuca. Noa nu-i bai, bine ca s-a facut el bine. 🙂

Bine ai venit, decembrie!

Decembrie este, pentru mine, una din cele mai frumoase luni. Frumoase in sensul linistit al cuvantului, nu asa navalnic de frumoasa ca si luna August, de exemplu… Decembrie este melancolica, usor trista, este una din lunile in care se pune viata la cale stand la usa sobei sau lang-un calorifer incins.

24312931_10210569134408621_8608261290664631127_n

CASA, CURTEA SI GRADINA

Decembrie ne-a gasit scapati de-o mare grija, cea a grajdului care a fost, in sfarsit, demolat, dus, platit.

In curtea din spate am optat pentru un „pietris” reciclat, obtinut din diverse materiale de la demolari, maruntite. Pus pe jos parea tare maroniu inchis si praful de pe el se agata tare usor de labutele cainilor… Pana la prima ploaie care l-a spalat si mi l-a prezentat in toata spelndoarea lui rezultata din bucati de diferite gresii si faiante pe un fond minunat de caramiziu! Din pacate nu am reusit sa fiu 100% atenta cand au pus muncitorii pietrisul, ocupata fiind cu inspectarea unor conducte de ale caror existanta nu aveam habar si descoperite cu prilejul lucrarilor, asa ca s-a pietruit o suprafata mai mare decat cea pe care am dorit-o eu dar nu e bai, la primavara om vedea cum le descurcam pe toate.

In casa hornul a fost curatat, intubarea lui insa este o problema asa ca am chemat o firma care ne-a cerut un pret foarte mare. Am refuzat sa facem lucrarile cu ei si am cerut alte oferte pe care inca le astepta, asa ca saptamana viitoare miercuri se va decide soarta sobei. Suntem, in continuare, fara tv, situatie care mie, personal nu-mi displace absolut deloc.

S-a racit mult vremea si, desi nu a nins, in doua nopti temperatura a coborat deja sub zero grade. Am apucat insa sa punem la adapost cele cateva ghivece ce nu suporta frigul. Am sortat lucrurile din camara si am gasit cateva pungute cu grane si seminte de floarea soarelui ce sunt deja expirate si, desi nu dau semne de stricaciune de vreun fel, am decis sa nu le gatesc ci sa le ofer pasarelelor. Le-am amestecat si le-am pus in cutiute de plastic pe care le-am fixat cu cate o piatra in centru. Pofta buna!

In gradina nu am facut absolut nici un fel de munci de curatenie si nu din cauza de lipsa de timp sau din lene ci pentru a da sansa naturii sa isi ia ce are nevoie.

SANATATE TRUPEASCA

Suntem la punct cu analizele de sange, sanatosi tun. Facem miscare in aer liber zilnic si continui sa introduc cat mai multe legume in alimentatia noastra, chiar si acolo unde, in mod traditional, nu le e locul. De exemplu ieri am pus in tigaie sase cevapcici (mici sloveni). Mai demult desigur ca i-as fi prajit si i-am fi mancat cu mustar si paine si, eventual!, o salata. Acuma i-am vazut asa razleti in tigaie si tigaia mare si am scos rapid niste conopida din frigider si am desfacut cateva buchetele pe care le-am pus langa mici, am curatat de samburi si taia in bucati mari niste ardei pe care i-am pus si pe ei in tigaie, langa mici si langa conopida. Am presarat un pic de rozmarin tocat si le-am lasat pe toate sa se faca sub capac. Pe farfurie am avut deci mici, legume, o felie de paine de secara si o salata mica de sfecla rosie langa toate astea.

24301372_10210569134168615_2676942783946202056_n

SUFLET SI INTELECT

Am acceptat niste propuneri de cursuri pentru anul urmator si, pe langa ele, mi s-a mai propus unu, mai amplu, care insa va folosi la maximum cunostintele si experienta mea. Am inceput sa strang materiale si sa fac schita cursului si a temelor ce le vom aborda… abia astept! Asta imi tine mintea foarte ocupata si imi zgandare profund creativitatea. Pentru suflet continui sa traiesc dupa modelul celor 12 pasi. Uneori fac un pas inainte alteori inapoi. Important e ca raman in echilibru.

ECONOMISIT SI SURSE DE VENIT

Nu mai sunt concentrata de ceva vreme pe economisit, asta pentru ca ne-am creat niste obiceiuri solide pe care ne bazam in continuare. Ramanem fixati pe ideea de a nu risipi, cu tot ceea ce implica ea: organizare, reducere, refolosire.

Ca si proiecte Majore pentru luna decembrie avem deci soba pe lemne si ca si proiect „soft” un calendar pe 2018.

Va urez un decembrie linistit.

Cu drag,

Carmen