Dialoguri

csd-2735009_1920

Joi. Zi de piata. Lume. Cineva ma striga. Intorc capul si o vad. Ii raspund cu un zambet.

Apoi.

Eu: – „Ciao, ce mai faci? Cum mai esti?”

Ea, cu entuziasmul debordant ce o caracterizeaza, imi raspunde: – „Bine, bine, mersi, voi? Cateii?”

Eu: – „Suntem toti bine, mersi. Mai pe la doctori, mai pe la distractie, mai pe la munca… Ti-am vazut pe Facebook pozele de la gay-parade! Super fain ca ti-ai colorat parul cu aceleasi culori cu care si-a colorat P (fiul ei) barba!”

Ea: – „Da, a fost o fain de tot, lume multa, muzica, oameni faini…”

Eu: – „Sunt foarte mandra si onorata sa am o prietena ca si tine!”

Ea, face ochii mari: – „De ce?”

Eu: – „Pentru ca esti singura mama de fiu gay pe care o cunosc si care este atat de frumos de partea fiului sau…”

Ea: – „Uite, Carmen, la inceput am fost socata asa cum este orice parinte atunci cand afla ca ceea ce este/face/vrea copilul lui nu se potriveste cu imaginea ce si-a facut-o in cap despre el. Acuma m-am calmat si mi-am dat seama ca poate – si voi avea si eu grija de asta! – sa fie fericit: sa traiasca cu un partener care sa-l iubeasca si sa-l respecte. Acuma ca partenerul nu e femeie ca e barbat, nu ma intereseaza absolut deloc.”

Eu: – „Vezi, pentru asta iti dau nota zece la parintit…”

Ea: – „Singura mea grija acuma e sa nu ii faca vreun prost rau, sa il atace, sa il raneasca pentru ca e gay… stii, in lume inca-s multi netoti…”

Eu: – „Da, stiu…”

Dialoguri

chains-19176_1920

Seara, relax. Stranse in jurul mesei jucam carti. Printre o mana si alta vorbim vorbe.

Ea (cunostinta foarte recenta): – „Da, stii, si cumnata-mea e romanca!”

Eu, zambind: – „Fain!”

Ea: – „Adica a fost adoptata din Romania, acuma e austriaca!”

Radem

Eu: – „Da, ma distreaza ca pruncii adoptati, dupa o vreme, incep sa semene si fizic cu parintii lor…”

Ea: – „A nu, nu e si cazul ei. Are pielea de culoarea inchisa… vine dintr-o familie de tigani dar am inteles ca-n Romania toti sunt tigani…”

Imi aleg bine cartea si o pun pe masa. Apoi

Eu: – „Nu chiar! E vorba de doua natii diferite. Datorita similitatii numelor Rroma – Romani europenii le confunda dar nu e nici un bai. Tiganii au fost ultimii sclavi ai Europei. Nu au fost vreodata despagubiti si nici nu li s-au cerut vreodata scuze. Din contra, dupa eliberarea din sclavie au trebuit sa inceapa sa plateasca taxe fostilor proprietari de sclavi: boierilor romani si bisericii ortodoxe.”

Ea (cu ochii mari, mari de tot): – „Dar de unde vin de fapt tiganii?”

Eu: – „Nu se stie! Din ce am citit ar proveni din India si ar fi o casta asa-zis inferioara, despre care se zice ar fi sub semnul unei kharma rele… si se vede ca-s urmati de kharma asta pe unde trec…”

Ea: – „Ahaa…”

Eu, dupa cateva secunde de tacere: – „Asta cu kharma te rog sa nu i-o spui cumnatei tale…”

Ea, amuzata: – „Ach ok, n-o sa-i spun. Oricum are parinti cu stabilitate financiara foarte mare, un sot minunat – fratele meu – si trei copii superbi!”

Eu: – „fain! Ma bucur pentru ea!”

Mai jucam putin si eu continui

Eu: – „Din pacate tiganii au fost mai mult decat maltratati de catre proprietarii de sclavi romani care aveau dreptul, prin lege!, sa vanda nou-nascutul de la sanul mamei unui alt proprietar de sclavi daca asa poftea… Despre martiriul lor nu se vorbeste si nici nu se scrie… Chiar si in cartile de istoria Romaniei sunt doar mentionati, nimic altceva! Pentru romani este o ofensa sa fie confundati cu tiganii… se tem desigur ca Europa i-ar putea trata cum continua ei sa-i trateze pe tigani…”

Ea (contrariata): – Adica?”

Eu: – „Adica am fost in urma cu cativa ani in orasul natal din Romania si, stand pe o terasa la suc, in centru, am observat ca… nu mai sunt tigani… si m-am mirat si chiar am comentat cu prietenii nostri ca precis s-or fi dus toti sau, ma rog!, aproape toti! in Occident si m-am bucurat si pentru ei ca au sansa la o viata mai buna si pentru Occident ca are finalmente posibilitatea sa-si foloseasca resursele de toleranta si dibacie sociala. Dupa o vreme insa, citind un ARTICOLpe net, mi-am dat seama  ca de fapt situatia era alta. Adica nu le era permis sa intre in centrul orasului…!!?! Iti dai seama?!??”

Ea: – „WTF?”

Eu: – „Yep!”

Tacem si jucam. Apoi

Eu: – „Cred ca singura solutie ca sa nu mai fim confundati cu tiganii ar fi sa le cerem oficial scuze pentru sclavie si, eventual, sa-i despagubim. Adica exact asa cum s-a facut cu negrii din America, cu bastinasii din Australia, cu alte natii ce au avut aceeasi soarta. Asta i-ar face pe europeni sa stea o clipa sa se gandeasca. Ceva in genul „A, da’ Rrom si Roman nu e una si aceeasi treaba?”

 

Dialoguri

directory-2713357_1280

Cu cateva luni in urma. O dupa amiaza tarzie, de toamna. Prietena mea, gemenii ei de sase ani, cainii mei si cu mine ne intoarcem acasa dupa o foarte lunga plimbare pe campurile din marginea satului. Povestim, gemenii sunt fericiti ca au vazut o combina agricola in actiune.

Ajungem la strada circulata intens ce se afla nu departe de casa mea. Ne oprim, tinem gemenii de mana, cainii in lesa scurta. Ne uitam stanga – dreapta. Asteptam. La momentul oportun traversam.

Punem piciorul pe celalalt trotuar si mai facem cativa metri. Printre zumzaielile masinilor ce trec cu viteza auzim si altceva, o voce. Ne intoarcem. De cealalta parte a strazii un batran ne cheama si ne face semn cu mana sa ne apropiem, inaintand tot mai mult spre mijlocul strazii.

Prietena mea imi zice:

– „Vezi tu ce vrea ca eu n-am incredere…”

Ii dau sa tina cainii si merg spre batran. Ajung la el, ma priveste atent de parca m-ar fi confundat cu cineva si ma intreaba: 

-„Tu cine esti?!”

Ii zambesc, il iau de brat si incet il dirijez spre trotuar. Raspund.

Eu: – „Sunt Carmen. Dumneavoastra cine sunteti?”

Il privesc mai atenta, e curat, ingrijit, in mana are o sacosa prin care intrevad cateva kaki frumoase, probabil proaspat culese de pe undeva.

El: – „Sunt Antonio!” se gandeste cateva secunde, apoi: „O cunosti pe fiica-mea, Veronica?”

Eu (continuand sa-i zambesc): – „Ma bucur sa va cunosc, domnul Antonio. Nu, din pacate n-o cunosc pe Veronica.”

El (uitandu-se-n jur dezorientat): – „Stii cumva unde locuiesc?”

Eu: – „Nu, nu stiu. Nu prea cunosc casele aici, m-am mutat recent in sat. Aveti cumva o carte de identitate la dumneavoastra?”

El: -”Nu, nu am ca am iesit numai sa vad cum se lucreaza pe strada, stii…. muncitorii…”

Stiu ca in sat nu se repara nici o strada…

Pe langa noi trece un barbat imbracat foarte corect, cu toate calcate la dunga, inclusiv esarfa. Il opresc, se codeste dar apoi se uita spre mine. 

Eu: – „Buna ziua, il cunoaste-ti cumva pe domnul acesta?” il intreb indicandu-l pe Antonio.

Domnul: – „Nu, nu il cunosc si sunt de aici, din sat. M-a intrebat si pe mine mai devreme daca nu stiu unde sta dar nu il cunosc. Poate e de prin vreun alt sat, de langa noi? Chemati politia, ca se ocupa ei de el!”

Gemenii se entuziasmeaza si nu le vine sa creada asa o pleasca pe capul lor: sa vada si-o combina si-o masina de politie in aceeasi zi.

Mir imi trece un gand prin cap dar il alung. Nu e treaba mea cum isi grijesc altii charma personala. Parca citindu-mi intrebarea din gand, domnul zice:

-”Stiti, noi, barbatii, nu ne ocupam cu asa ceva…”

Formez 112.

La telefon: – “Alo!”

Eu: – “Buna ziua, ma numesc Carmen T., am langa mine un domn care nu-si aminteste unde locuieste, suntem la…” si zic adresa exacta a intersectiei.

La telefon: – “Domnul are nevoie de ambulanta?”

Eu: – “Nu vad sa fie ranit, asteptati un pic…”

Ma intorc spre Antonio: – “Sa chemam Ambulanta, va simtiti rau? Trebuie sa luati tablete la ore fixe, injectii?”

Antonio: – “Nu, sunt ok. Numai nu-mi amintesc cum de-am ajuns aici…”

La telefon: – “Ok, va trimitem un echipaj…”

Eu: – “Va rog, daca se poate cat de repede, avem doi copii cu noi si trebuie sa-i ducem acasa…”

La telefon: – “Bineinteles!”

Eu, catre Antonio: – “Au zis ca nu e nici o problema, sa asteptam aici ca vin. Pana vin stam noi cu dumneavoastra…”

Antonio: – “Offf, va tin si pe voi aici… ce rau imi pare…”

Il asigur ca nu este absolut nici o problema.

Unul din gemeni se apropie de Antonio:

-”Da´ nu mai stii unde locuiesti?”

Antonio, amuzat, confirma dand din cap.

Copilul: – “Acuma vine Politia dar nu te speria ca nu cred ca o sa te duca la inchisoare!”

Antonio, razand: – “Pai sper ca nu ca nu-s asa mare bandit!”

Radem toti. Mai stam si povestim. Dupa cateva zeci de minute incep sa ii tremure picioarele. Se uita in jur, vede ca incepe a se-nnopta si se ingrijoreaza. Il asigur ca nu ne miscam de langa el pana nu vine Politia si il invit sa se sprijine de gardul de langa noi. Il sustin cu mana pe spate sa nu cada. Dau cheia de la casa prietenei mele si ea merge sa aduca un scaun de la mine si sa lase cainii acasa. Gemenii raman cu mine. Mama le atrage atentia sa fie foarte cuminti si sa asculte de noi. Pleaca. Antonio se sprijina de gard, se vede ca i se inmoaie genunchii… cine stie cat o fi umblat pe jos in ziua respectiva… Gemenii se joaca sub un copac, cu frunzele uscate cazute sub el.

Apoi copiii ma informeaza ca trebuie sa faca pis. Ca ne-mama asta ma pune intr-o situatie delicata. Cer totusi mai multe informatii:

Eu: – “Pe amandoi, deodata va scapa?”

Ei, in sincron: – “Da!”

Eu, cercetand cu ochii imprejurimile, vad un container de gunoi la cativa metri de noi, le dau indicatii:

-”Mergeti in spatele containerului de gunoi si faceti acolo!”

Se duc razand. Eu imi impart ochii intre Antonio si gemenii piselcosi. Care gemeni nu se mai vad. Ii aud razand dar nu ii vad. Il intreb pe Antonio daca se poate tine bine fara mine cateva secunde ca fug sa vad unde-s pruncii. Imi confirma:

-”Sigur, sigur, stau aici!”

Fug spre container si gasesc gemenii inca ocupati sa stropeasca rotile containerului, cu cururile goale spre strada.

Eu: – “V-am spus sa mergeti in spatele containerului sa nu va vada de la strada nu sa nu va vad eu!”

Isi ridica pantalonii razand si ne intoarcem, ei la frunzele de sub copac eu la Antonio. Tocmai bine se intoarce si prietena mea cu scaunelul din baie. Antonio se aseaza si, dupa cateva minute, se simte ceva mai bine.

Imi zice, aratandu-mi sacosa: – “Stii, vreau sa iti dau tie kakiurile astea. Sunt foarte frumoase si tocmai bune de mancat!”

Eu: – “Va multumesc din inima, vreau insa sa le mancati dumneavoastra cu Veronica asta seara cand va intoarceti acasa. Eu am un copac plin in curte…”

Mai stam. Intr-un tarziu vedem cum masina Politiei ia curba si se indreapta spre noi. Gemenii sunt in extaz.

Verifica prin centrala numele lui Antonio si nu gasesc nimic… Il invita sa se urce in masina sa il duca prin sate sa vada daca-si aminteste unde sta…

Noi ii salutam pe politisti, ii uram lui Antonio toate cele bune si trecem strada. Pe trecerea de pietoni de data asta.

 

Trei semne ca imbatranesc si de ce asta este o veste buna

M-am trezit pentru a X-a oara in ultimul timp, foarte devreme. Indiferent la ce ora m-am culcat, in jur de 6.30 dimineata am deschis ochii si am fost absolut in forma. Fenomenul are un nume simpatic in germana: „fuga din pat a senililor”. Ok, nu sunt la varsta senilitatii dar anii isi spun cuvantul si asta nu poate decat sa ma bucure.

Sa va povestesc ce-am observat lately:

  • cum spuneam, fara sa fac eforturi sau sa pun ceasul sa sune, dimineata ma trezesc chiar inainte de cantatul cocosilor, indiferent ca m-am dus la culcare la 8 seara sau la 3 noaptea. De ce e de bine? Pentru ca orele diminetii sunt foarte relaxante si ma indeamna spre meditatie. Cat mai stau in pat, imediat dupa meditatie, imi fac planul pentru ziua respectiva. Si am grija ca pe langa ceea ce am de facut sa imi planific si momente in zi in care sa-mi incetinesc ritmul, sa am grija de mine cu-n ceai si o lectura scurta dar intensa despre orice-ma-interseaza-in-acel-moment. Dupa ce ma ridic din pat fac cafeaua si, pana iese fasaind din mokka, scot tacamurile si vesela din masina de spalat si le pun la loc. Toate astea ma fac sa imi incep ziua cu o stare foarte placuta, de echilibru.

 

  • imi albeste parul din ce in ce mai mult si sunt de-a dreptul entuziasta! In tineretea-mi tumultuoasa mi-am vopsit parul de atatea ori ca n-am mai stiut sigur care-mi este culoarea naturala. Azi stiu: sunt bruneta cu fire albe. Si firele astea albe sclipesc tare frumos in bataia soarelui! Si sunt distribuite in asa fel incat creaza un model unic in contrast cu firele inca brunete. Parul alb este semnatura mea, certificatul meu de independenta fata de ceea ce societatea actuala consiodera „frumos si ingrijit” si declaratia mea de dragoste si acceptare neconditionata a propriei persoane.

 

  • imi sortez cu grija bataliile. Nu ma mai arunc in foc pentru idei sterile si asta imi lasa mai mult timp si energie pentru ceea ce consider important si ma face mult mai calma si mai linistita decat am fost vreodata in oricare alta perioada din viata mea. Nu mai iau lucrurile la modul personal. Fiecare judeca din perspectiva pe care o are. Exprimi o parere critica vizavi de mine? Ok, e parerea ta si ai dreptul la ea si eu dreptul sa nu ma intereseze absolut deloc.

A imbatrani e o onoare pentru care-i sunt profund recunoscatoare Universului. Multi nu au onoarea asta. A imbatrani inseamna cu totul altceva decat „boli si suferinti” sau, in orice caz, mult mai mult de atata. Nu ma intereseaza sa par tanara si ma pufneste rasul cand aud de creme sau alte brizbrizuri care te fac sa arati mai tanara. De ce as vrea sau as avea nevoie sa arat mai tanara? Ce e rau in a avea 43 de ani? Sau 68? Sau 110? Sa se unga cine doreste, eu sunt ok cu mine insami si cu varsta mea si-n loc sa-mi pierd timpul si banii cu vopsit parul si-ntins riduri prefer sa invat ceva. Pentru ca vreau sa ma trezesc si la 90 de ani dimineata la 6.30 plina de Elan, cu convingerea ca exista mereu ceva de invatat.

26169621_10210800765519254_7361680666876612092_n

Bye-bye 2017

La noapte il lasam pe 2017 in urma si facem primul pas in 2018. Cum a trecut anul? Ce s-a intamplat? Cum am reactionat la ceea ce s-a intamplat sau cum am actionat pe baza a ceea ce ne-a adus el?

Pentru mine anul a inceput greu, cu boala si apoi decesul unchiului meu caruia ii doresc odihna vesnica. Ne revedem in cer draga unchiu´ Nicu sau, ca sa-ti respect opiniile ateiste si sa nu ne „sfadim”, intr-o alta dimensiune, oricare ar fi ea! ❤

Sufleteste s-au intamplat multe anul acesta, unele mai mari, altele mai mici. Am continuat munca inceputa cu cativa ani in urma, aceea de a avea grija de mine si de sufletul meu.

26168727_10210756662856715_6565222817736165494_n

Intelectual si profesional m-am miscat intr-o directie care mi se potriveste si imi zgandare creativitatea.

Trupeste am constatat ca nu reusesc/pot/vreau sa imi pastrez greutatea constanta. Ba pun 3-4 kile ba le dau jos. Cand le pun ma stresez sa le dau jos, cand le dau jos ma stresez sa nu le pun inapoi. Asta insa o sterg de pe lista stresarilor in 2018! Desigur ca voi avea grija sa nu ma ingras tare ca sa nu risc sa-mi pun sanatatea in pericol si sa nu-mi limitez sfera de activitate fizica (adica sa nu gafai cand ma aplec sa-mi leg sireturile) si desigur ca voi face cata activitate fizica voi putea insa imi voi si accepta kilutele asa cum vin ele si se duc. Dixit!

Financiar anul 2017 a fost unul nu greu dar complicat. Aveam conturate proiectele deja din anul precedent. Am cerut oferte de pret, am primit oferte de pret. Am invatat sa calculez macar 30% in plus fata de oferta de pret pentru ca aproape mereu s-au „ivit” si alte costuri mai marunte sau mai maruntele. Am demolat grajdul! Cu asta am scpat de grija ca s-a darama sau cine-stie-ce se mai poate intampla unei cladiri vechi. Am instalat soba pe lemne, proces care desi nu s-ar crede a fost stresant si dificil nu pentru ca munca ar fi fost multa ci pentru ca Universul ne-a trimis un specialist caruia ii place sa decida si sa amane pe banii altora. Nu stiu ce a invatat el din experienta facuta lucrand pentru mine, eu stiu sigur ca am invatat sa cer informatii mult mai multe si sa insist din greu! Investitia in soba de lemne, cu toate tuburile si muncile de rigoare, se va amortiza in doi ani si jumatate deci iarna 2020-2021 va fi prima in care soba va „produce” in mod real.

Am luat multe decizii anul acesta. Unele sunt prea personale ca sa incapa in randurile acestui blog. Altele pe care nu ma sfiesc sa vi le spun. Una din ele ar fi aceea de a nu imi mai stabili mai mult de un proiect financiar pe an si de a fi mai flexibila cu dead-line-urile ce mi le pun eu mie insami.

Pentru 2018 nu imi stabilesc nimic. Absolut nimic. Voi iesi deseara la mare cu familia si prietenii mei, vom deschide o sticla de sampanie pe malul marii, ne vom intoarce acasa, vom manca si ne vom culca. Anul 2018 il voi intampina fara asteptari, fara proiecte si fara planuri. In ianuarie voi avea desigur destul timp si destula inspiratie pentru ele.

Va urez un An Nou Fericit!

 

 

Motivul zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • soba pe lemne
  • prietenele mele de aproape si de departe
  • cineva care se ocupa de sufletul meu (stii tu cine! 🙂 )


    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.

    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    azi iti multumesc pentru toti colaboratorii mei din 2017, pe care ii insir in ordinea in care imi vin in minte: doctorii umani si doctorul veterinar care ne-au ajutat sa ne pastram si sa ne imbunatatim starea de sanatate; tutorii care mi-au facut oferte de lucru foarte frumoase si m-au sustinut pe toata durata cursurilor; participantii la cursurile de formare ce le-am condus care, prin interesul si cooperarea lor, mi-au facut munca foarte placuta si interesanta; conducerea si personalul firmei la care am lucrat pe durata verii; firmele de constructii si proiectantii cu care am reusit sa ducem la bun sfarsit demolarea grajdului si vecinii care au fost rabdatori si intelegatori cu noi pe durata lucrarilor si nu numai. Iti multumesc in mod special pentru ajutorul extraordinar pe care mi l-au oferit familia extinsa si prietenii in incercarea foarte grea prin care am trecut la inceputul anului. Voi profita de sarbatorile ce se apropie pentru a trimite emailuri de multumire si urari de Sarbatori Fericite colaboratorilor apropiati.

    agreement-2679506_1280

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Dialoguri

    ~ dulapul cu ustensile ~

    Ea, pe un ton cald ce nu deranjeaza cu nimic linistea si semiintunericul din incapere: – „Stiti, Carmen, in viata vor fi mereu incercari de tot felul si dureri de tot felul. Durerea si doliul isi au rolul lor bine definit.”

    Eu, sorbind cu grija fiecare vorba ce pluteste dinspre ea spre mine: – „Da, stiu…”

    Ea: – „Fiecare experienta prin care trecem ne invata ceva. Si ceva-ul ala il punem bine, intr-un dulap. Avantajul este ca, la maturitate avem un dulap plin cu ustensile. Cand se intampla ceva in viata noastra mergem la dulap si luam ustensila de care avem nevoie. De aceea in copilarie si tinerete suntem mai plini de frici: pentru ca inca nu avem un dulap bine dotat…”

    minimal-923194_1920

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    azi iti multumesc pentru imensa oala de sarmale marunte cat o-mbucatura ce mi-a preparat-o cineva. Le-am impartit in portii pentru cogelator pe care o sa le scot o data pe saptamana si-o sa le decongelez, incalzesc si mananc. Fara speteala si vase murdare.

    23843102_10210499508028005_4495554943946998862_n

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    Azi iti multumesc pentru vremea insorita care ne-a permis sa ducem la bun sfarsit lucrarile de demolare si sa ne ocupam de diverse alte treburi din gradina. Iti multumesc pentru gemenii prietenei mele care au intampinat cu entuziasm noua suprafata de joaca, entuziasm ce in cateva minute s-a tradus in haine murdarite, pantofi innoroiati si ochi sclipind de bucurie. Iti multumesc pentru cainii mei cuminti si cumparati.

    23632478_10210461292472640_1463450494360422663_o

     

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Universule,

    Azi iti sunt recunoscatoare pentru toti cei ce au locuit inaintea mea in aceasta casa. Faptul ca azi casa asta sta in picioare mandra, alba, sanatoasa se datoreaza fiecarui suflet ce a trecut prin ea si grijii ce i-au purtat-o in ciuda faptului ca au fost toti oameni simpli, ne-bogati: calugari, tarani, pensionari.

    Va multumesc frumos si va doresc odihna vesnica.

    Cu mult drag,

    Carmen

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Lectia asteptarii

    Candva, in vremuri (nu prea) demult apuse, sa trebuiasca sa astept ceva, pe cineva a fost cea mai mare pedeapsa ce mi se putea da. Adica sa nu stiu imediat ca e da sau e nu, ca e alba sau ca e neagra, ca e ok sau … intelegi… am fost in stare de foarte multe ori sa plec, sa abandonez fiece proiect al carui rezultat nu era sigur si se mai si lasa asteptat.

    Nerabdarea a fost prietena mea numarul doi, venind imediat dupa tigara, pe vremea tineretii mele.

    Si nu zic c-a fost gresit. Ei, nah! A fost singurul mod in care am stiut sa traiesc.

    city-2800132_1920

    Apoi am invatat si alte moduri.

    Am invatat ca rezultatul unei actiuni nu imi apartine. Ca am obligatia de a face ce pot eu cat pot de bine si atat. ATAT. Ce iese apoi din oala in care le-am pus pe toate la fiert depinde de foarte multi factori. Adica pot pune-n oala tot ce (cred eu ca) e mai bun si sa iasa ceva nemancabil, numai bun de aruncat. Si de ce? Pentru ca as fi putut sa ma straduiesc mai mult? Probabil c-as fi putut. Dar asta in mod sigur nu ar fi schimbat rezultatul.

    Si atunci de ce?

    Pentru ca cineva acolo, sus, stie ce e mai bine pentru mine!

    Na, ca am spus-o!

    Cineva acolo sus ma iubeste. Si desi eu insist sa cred ca ceva ar fi foarte bun pentru mine, cineva-cel-de-sus stie ca nu e asa.

    Si atunci asteptare are o alta savoare. Nu mai e ca inainte, egala cu nerabdarea si nevoia de control. Azi asteptarea inseamna pace. Inseamna incredere in cel sau cea-de-sus. Inseamna renuntarea la nevoia, la dorinta de a controla rezultatul.

    Si ce ciudat (oare?!) ca tocmai din renuntarea la a mai vrea sa stiu sigur rezultatul se naste cea mai mare siguranta a mea?

    Am facut tot ce am putut, cat am stiut eu mai bine pentru reusita proiectelor de anul acesta. Si acum astept. Si daca a inceput sa ploua pe cand am fi inceput demolarea, in mod sigur cel-de-sus are un motiv foarte bine intemeiat pentru a amana lucrarile.

    Si daca lucrurile se vor aranja chiar mai bine decat am sperat si planificat eu?

    Wow!

    Eu sunt pregatita. Universule arata-mi ce poti!

    Si intre timp astept savurand ploaia, caldura din casa, cateii ce motaie pe sofa si-un ceai de seminte de fenicul.

    Motivele zilei

    Draga Universule,

    azi iti multumesc pentru:

    • gradina ce inca ma mai cadouriseste cu de-ale gurii
    • schimbarile fabuloase ce se petrec in casa si gradina mea
    • nepotii ce de doua zile ne sustin in muncile fizice

    22780550_10210313426416081_8914448152815283542_n

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Timpul schimbarilor

    door-672999_1280

    Ieri, stand si tragandu-mi sufletul dupa vizita cosarului ce ne-a curatat hornul nefolosit de la 1.800, m-am uitat in jur si m-am suparat, m-am enervat cu lumea, cu tot. In dormitor o gaura in perete pe unde si-au facut acces la horn, acoperita cu banda izolatoare. Acoperita bine si totusi gaura! In peretele din dormitor!

    In sufragerie mobilele impinse si trase, navigand in deriva, in cautarea unei noi pozitii care sa lase loc sobei de lemne ce va fi instalata imediat dupa intubarea hornului.

    Plina de draci am iesit afara.

    Well, afara situatia nu este altfel. In pregatirea ultimei faze de demolare am scos si impins si gasit un alt loc si mutat si tras lucruri, am eliberat astfel si cimentul (vechi si el din anii 1.800 si in conditii foarte dificile) care va fi scos TOT! Marea restructurare a curtii din spate am decis s-o facem si mai mare daca tot ne-am apucat de ea asa ca, peste cateva saptamani, curtea din spate nu va fi altceva decat un loc gol. O foaie alba. Pe care noi vom scrie apoi in functie de preferintele si de nevoile noastre.

    Intre timp in casa se produc mari schimbari si afara se produc (si mai) mari schimbari. Si era cat pe ce sa ma las in voia dracilor.

    Mi-am pus insa o frana emotionala cand mi-am dat seama ca fiecare schimbare majora din viata mea a fost precedata de astfel de perioade, de haos, de dezordine…

    Da! Peste cateva zile/saptamani voi avea mult-dorita soba-pe-lemne in casa si voi face focul in ea in conditii de maxima siguranta pentru ca hornul este curat si va fi intubat in mod corect.

    Da! Peste cateva saptamani curtea va fi libera de orice urma de ciment si de mai-stiu-eu-ce. Si pe locul grajdului (zona cea mai mangaiata de soare pe toata durata zilei) voi face gradina de legume. In spate vor fi doar pomi fructiferi si tufe de zmeura, ribizli, afine samd. In partea cea mai umbroasa a curtii va fi parcarea acoperita a barcii, tractorului si a masinii.

    Wow! Imagine that!

    M-am uitat apoi inauntrul meu si am constatat ca si acolo se produc mari schimbari. Ca inca mai am unele lucruri ne-la-locul-lor si altele care inca nu au un loc al lor, ca mai am de sortat unele nimicuri dar ca directia si ritmul in care se produc schimbarile sunt

    FABULOASE!

     

     

     

    PS Pentru o prelucrare mai acurata a schimbarilor, pentru a ne putea economisi resursele intelectuale, suntem fara antena TV. Firele treceau prin hornul mai sus pomenit.

     

     

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    iti multumesc pentru:

    • vremea frumoasa si calduroasa
    • sporul avut la lucrul din curte si din gradina
    • puiul de porumbel de sub streasina grajdului care va reusi sa zboare pe cand il vom demola complet

    22279706_10210187650031750_743358844662792158_n

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Universule, azi iti multumesc pentru:

    • floarea primita cadou
    • fragutele ce inca se coc si kakiurile care deja incep sa se coaca, ieri am mancat primul, portocaliu si dolofan
    • bibliotecile de la care ma aprovizionez cu material gratuit pentru cursurile mele: carti si filme

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Ps Multam de barca!

    Dialoguri

    Eu: – „Lia a facut azi noapte pipi in casa, pe gresia din fata usii…”

    Ea: – „Si ai bagat-o imediat cu nasul in pisat?”

    Eu: – „Ce?!?! Sigur ca nu!! Cum sa fac asa ceva???”

    Ea: – „Pai asa se face ca sa nu mai faca!”

    Eu: – „Sunt convinsa ca unii asa fac, si ca sunt exact cei care au apoi probleme cu cainii lor… Prefer insa sa folosesc alte metode… O schimbare in comportamentul cainelui sau al pisicii poate fi un semn de boala asa ca o sa fiu atenta zilele astea sa vad daca e cazul… desi sunt aproape 100% convinsa ca s-a intamplat pentru ca m-am dus foarte devreme la culcare si nu am iesit aseara la facut pisuc afara…”

    Ea (insista): – „Daca o bagi cu nasul in pisatul ei sigur nu mai face!”

    Eu (de neclintit): – „Uite, si noi ca suntem oameni cu pretentii de inteligenti, mai uitam cate o porcarie in baie sau sa tragem apa sau sa curatam wc-ul cu peria… nu cred ca ne-ar ajuta in vreun fel daca ne-am baga unii pe altii cu nasul in propriile treburi… Insa in mod sigur am gasi o solutie umana daca am gandi si actiona cu dragoste si perseverenta.”