Ea, 92 ani, taie rosii pentru salata si-mi povesteste: ” – Uite, candva sa stii ca mai puneam si castraveti si ceapa in salata dar acuma nu mai pot ca ma doare stomacul de la ele dar tare imi plac, sa stii…”
Eu: ” – Si eu iubesc ceapa, o mananc chiar si cruda…”
Ea: ” – Si eu mereu cruda o mancam. Sau gatita… Stii, mai demult nu era toata bunastarea asta de azi. Se manca mai simplu. Lua soacra-mea, Dumnezeu s-o ierte, cate o oala mare de tot si un pic de slanina taiata marunt si-o topea pe foc. Apoi adauga multa ceapa…”
Eu: ” – Asa, intreaga, sau taiata?”
Ea: ” – Taiata felii. Si o calea bine ceapa si apoi o stingea cu 2 linguri de otet. Asta mancam langa mamaliga si tare ne placea… Am gatit-o si eu asa, pana nu demult, cand aveam fiii si nepotii in casa… Asa am reusit sa ne construim casele si sa trimitem copiii la scoli. Mereu am mancat simplu si nu am aruncat nimic.”
Luxul Simplitatii 
Nu stiu ce sa zic la afirmatia „mereu am mancat simplu si asa am am reusit sa ne facem casele ”
Azi am fost la o inmormantare, 84 de ani .Un sicriu, asta este ce la urma ne apartine si pe care il luam cu noi.
In rest nimic.Conteaza doar cum am trait.
Daca insa pentru persoana respectiva a trai simplu nu a fost fortat ci s-a produs din dorinta atunci o fi in ordine.De aceea zic ca nu stiu cum sa iau afirmatia de mai sus.
ApreciazăApreciază
apoi si daca mancam mai putin simplu tot intr-un sicriu ne ducem, sau ma rog, in unele cazuri in urna…
Nu e nimic fortat. A avut o varsta la care raman amintiri pe vremea celui de-al doilea razboi mondial si isi aminteste bine perioada respective, precum si cea de dupa.
Sigur ca nu ne definesc casele ce le lasam in urma. Dar asta a fost dorinta lor, sa aiba case. Casele stau de fapt a simbol pentru telurile mari pe care le atingi daca reusesti sa fii cumpatat si sa nu risipesti.
Asa vad eu chestiunea.
ApreciazăApreciază
Casele alea semnifică un anume grad de siguranță, vorbim de oameni care s-au născut după primul război mondial și l-au trăit ca tineri ep al doilea, oameni care au cunoscut crize cum noi nici nu ne imaginăm. Observ că începe să apară și un curent ”o viață avem tot între 4 scânduri ne ducem” care cred că e o altă fațetă a începutului de relaxare economică.
ApreciazăApreciază
Eu apreciez simplitatea vietii de odinioara si randuiala tacuta a tuturor. Acum e prea mult din toate, avem prea multe optiuni chiar si pt o simpla alegere, vrem prea multe din fiecare si de acea ne este greu sa ne bucuram de o paine aburinda si…atat. Dar constient si intentionat o putem face iar, totul tine doar de noi.
ApreciazăApreciază
In plus casele respective raman mostenire urmasilor , care daca-s cu scaun la cap se folosesc de acest atuu in viata si pot „construi”sau „investi” in altceva pentru a creste…
ApreciazăApreciază