Ce face Simo cand nu gateste!!! – Escapada de Weekend!

Am profitat de weekendul prelungit si am fugit de acasa. Ne-am facut bagajele, prea multe ca de obicei, ne-am urcat in masina si am fixat destinatia.

De data asta, Mittersill http://www.mittersill-tourismus.at/
Un orasel micut in landul vecin, Salzburg. Un prieten drag noua are acolo un hotel si ne-am decis sa il vizitam pentru ca am tot promis de ceva vreme.
Am mers vreo doua ore cu masina prin Mölltal http://www.moelltal.at/ , parcul national Hohetauern http://www.hohetauern.at/de/ , am trecut prin Felbertauern http://www2.felbertauernstrasse.at/ si am ajuns intregi si sanatosi. Nu am facut prea multe poze, am uitat ca vreau sa impartasesc cu voi excursia si pentru ca stiam traseul m-am concentrat sa imi incarc bateriile.
Sporthotel Kogler http://www.hotel-kogler.at/de/ , pentru ca acolo ne-am cazat, este o oaza de liniste si viata frumoasa pentru oricine. Au camere pentru o familie de doi, asa cum suntem noi sau pentru familii cu mai multi copii. Apartamente cu mai multe paturi si canapele sa incapa chiar si soacra daca vine cu voi.
Totul e cu gust aranjat, de o familie ce iubeste lemnul.
Nu lipseste nimic, piscina interioara, sauna, sala de tenis si sqaush, sala de fittness, bar, lobby, Wifi pentru cei ca noi (care tine neaparat sa isi citeasca mailurile in concediu). Atmosfera familiara, doua pisici si doi caini (desi unul nu prea socializeza ci prefera sa stea cu stapana) care se plimba nestingheriti printre oaspeti sau dorm in receptie
Mic dejun mai mult decat poti manca (am incercat), cina sub forma de bufet care nu lasa nici o dorinta neimplinita.
Sambata nu am avut prea mult elan sa facem mare lucru, nici vremea nu a tinut cu noi, a fost frig si a cam plouat asa ca ne-am relaxat pur si simplu fiecare in felul lui.
Duminica, odihnita si trezita de dimineata, dupa vreo 4 oua la micul dejun, plina de forta, mi-am anuntat jumatatea ca plecam la drum. Pacat ca nu i-am facut o poza, la ce fata a facut, o puneam pe perete. Dar nu te incurci cu nevasta cand e cu planul gata facut. Cuminte, a luat cheile de la masina si a zis : unde mergem?
La Kitzbühel https://www.kitzbuehel.com/de ! 30 de km, pe un drum superb (vreau si la vara), Paß Thurn https://de.wikipedia.org/wiki/Pass_Thurn , granita intre Salzburg si Tirol, curbe, munte, paduri! O priveliste minunata!
Am ajuns, am parcat si am plecat pe jos.
Kitzbühel e „the place“ pentru Vipuri iarna. Acolo merg la ski, la apres-ski, la shopping-ski . Nu sunt Vip, asa ca merg in mai, fara ski si fara shopping. Un orasel dragut, micut, cu Rolex, Luis a lu´Vuitton si alte „supermarketuri“ din astea. Merita vazut pentru stradutele inguste, casele si hotelurile frumoase si acel flair din Alpi.
Nu mi-a dat voie sotul nici sa beau o cafea in Kitzbühel, a zis ca la cat am mancat de dimineata, se mira ca mai pot respira
Am plecat, eu promitand sus si tare ca ma voi intoarce in alta zi sa imi beau cafeaua la ei cand va fii soare afara.
Jumatatea mea e totusi plin de surprize si cand am ajuns in Mittersill a zis: acum mergem sa vezi ceva frumos. Adica mai frumos ca si Rolexul meu din vitrina de la Kitzbühel, ala de costa 10.000 de euro si arata ca naiba! Ia sa vedem, m-am gandit eu, poate stie vre-un magazin din asta cu „staif“ pe aici.
Magazinul cu staif nu era magazin deloc (Doamne-ajuta ca imi tremura si portofelul de frica).
Am mers la http://www.nationalparkzentrum.at/ , Hohetauern Nationalparkzentrum.
E un centru in care ai ocazia sa vezi tot ce are legatura cu parcul national Hohetauern. Flora, fauna, descrierii, harti si un fel de cinema in 360 de grade unde ti se prezinta muntii. In toate anotimpurile, de jur imprejur te imbeti in frumusete. Te simti in mijlocul padurii, ai senzatia ca apa curge pe langa tine si vrei sa intinzi mana sa simti cat e de rece. Nu am vrut sa plec, am stat acolo, privind, ascultand, simtind…pana cu un zambet relaxat, al meu a zis..hai mai departe!
Am vrut sa ma dau cu fundul de pamant ca un copil rasfatat (ce sunt) si sa zic ca mai stau, dar m-am lasat convinsa sa merg mai departe. Se merita!
Ziua a trecut repede, am fost la masaj (in hotel), am inotat, am dormit, am citit. Seara ne-am petrecut-o cu prietenii nostrii. El e sufletul hotelului si al intregii afacerii de familie pe care o au, sufletist si deschis la minte. Sotia lui la fel.
Luni, dupa micul dejun am facut bagajele si ne-am pregatit de plecare. Am mai stat la o cafea, iar prietenul nostru a avut o idee geniala, asa ca ne-am intors acasa pe alta ruta.
https://www.grossglockner.at/gg/de/hochalpenstrasse/diehochalpenstrasse
Aici am facut si poze si videouri. E greu de descris in cuvinte. Minunat, fascinant! Acum e inca zapada si asta a fost farmecul adevarat. Mai vreau!
Eram aproape acasa si adancita in ganduri, iar R. m-a intrebat la ce ma gandesc
Am dat din gene si am zis…planuiesc excursia in Olanda! Si iar am ratat sa ii fac o poza!
Acum am bateriile incarcate si un chef de concediu de nepotolit!

Simona

Simo gateste: Tortul de Paste sau puterea autoinfluentei!

Candva in decursul anilor, nu stiu nici exact nici cand si nici de ce, m-am decis ca eu nu stiu / nu pot sa fac torturi. Punct! Decizia a fost a mea si a fost asa de bine luata incat nici nu m-am gandit ca as putea. Anul trecut am incercat eu o creatie proprie de care am fost dezamagita si m-am autoconvins ca nu voi putea face niciodata un tort frumos si gustos. Anul acesta m-am decis sa fac ordine si curatenie in deciziile mele si prima „concediata“ a fost cea de mai sus. Mi-am zis mie, tare si raspicat: Simona, de Paste faci un tort. M-a luat cu frica, cu ameteala, cu panica. Dar daca nu iese, daca nu e bun, daca , daca, daca…la nesfarsit. Eu sunt „cam“ perfectionista cand vine vorba de mine si totul trebuie sa fie cum imi fac planul (asta e decizia numarul doi pe care am trimis-o la plimbare anul asta). Am ales reteta urmatoare (cu video, sa fiu sigura…ca daca):

Am facut mici schimbari, dar nesemnificative. Nu am pus esenta de vanilie in blat ci de migdale, am luat doar 700 de grame de fructe (sunt mai mult decat de ajuns). Am transpirat de la cap la coada, dar mi-am daramat ideile fixe. A iesit un tort nu doar aspectuos ci si super bun. A mancat toata lumea (toti au supravietuit ) si am primit deja comanda pentru urmatorul.

1934568_10153947199553567_4958086675607514597_n

Daca vreti sa incercati reteta, o recomand din inima. Daca vreti tort, iau comenzi!

Simo gateste: Bunatati de Pasti

Traditii Da sau NU?

Eu sunt pentru DA!

Mie imi plac traditiile, cele adevarate, cu vechime, nicidecum Valentinu´din februarie sau Halowenul american. Am crescut intr-o familie „multi-culti“. Doua nationalitati, doua religii (3 daca punem la socoteala ca noi fetele am aterizat in alta apa sfintita). Am facut Craciunul romanesc, pe cel sarbesc, am sarbatorit totul asa cum a venit si am fost fericite. M-am maritat, bammmm, am aterizat in tara de catolici, familie de catolici. Nici o problema am zis si m-am adaptat. Paste catolic, Paste ortodox (daca mergem acasa la ai mei). Inainte de Paste (cel catolic) m-a intrebat Carmen (batand din gene sigur – desi nu o vedeam): Simo, tu ce gatesti de Paste? Aaaaaaaaa: Carmen, eu nu prea gatesc de Paste, am zis eu cu un suras angelic (desi Carmen nu il vedea). Ideal nu? Ce fac traditiile astea din om! Eu stau in Carinthia, mai exact in Carinthia superioara (stiu suna pompos), iar aici traditiile sunt frumoase. De Paste, mai precis in sambata Pastelui se merge la biserica pentru sfintirea merindelor. Se face un cos, cu sunca fiarta, carnati fierti, limba, coaste afumate si fierte, oua, hrean si cozonac (Reindling – Carmen a postat reteta). Cu acest cos se merge la biserica unde se tine o slujba de sfintire (ceva de genul dezlegarii la carne din ortodoxie) si dupa post toata lumea se bucura de carne. La noi in familie, in general dupa biserica, ne strangem toti la cumnatul si cumnata mea si mancam impreuna. Duminica sau luni, ne strangem la noi si nimeni nu mai vrea carne . Iar eu nu gatesc pentru ca ma salveaza cosul. Cam asta e mancarea noastra de Paste. Dupa doua zile de carne, am facut luni la pranz spaghetti aglio e olio si am fost extrem de fericiti. Cu cosul la biserica merg in general eu, anul asta a fost si sotul meu cu mine dupa o pauza mai lunga. Imi place sa vad cum asemenea traditii aduna oamenii. Imi pare rau ca nu se aduna mai des asa, dar nu judec pe nimeni pentru ca nici eu nu merg prea des. La inviere nu merg, acolo sunt traditionalista ortodoxa de rit vechi si merg doar cand sunt acasa. Se fac, la fel ca si in Romania focuri de Paste, dar pana acum nu am fost niciodata la unul, asa ca nu am detalii. Dar o sa incerc sa merg la anul si atunci fac un update.

PS: Cosul meu e made in Romania. Anul asta am pus in cos si un pachet de Dreamies pentru pisicutele mele.

Crap cu legume la cuptor

Simo gateste ❤

„Nu stiu cum e in alte familii, dar eu am o gramada de matusi ! Una mai faina ca si alta.

Sotul meu a tras dupa multi ani o concluzie referitoare la matusile din Romania (sau cel putin la cele din familia mea). Matusile „romanesti“ sunt a doua, a treia samd…… mama pentru nepotii si nepoatele lor. Au tot timpul grija ca odraslele sa primeasca de mancare cand vin in vizita. Le fac cadouri frumoase si mai ales au grija sa primeasca de mancare. Stiu ca ma repet, dar asa sunt matusile.

Si pentru ca eu am matusi care locuiesc langa Dunare, am primit via mama un ditamai animalu´de peste. Avea vreo 5 kile pe putin, un crap mare si gras care mi-a dat batai de cap. Eu nu mananc peste, ma omoara mirosul de peste, dar pentru sotul meu (Ok- si pentru soacra-mea) gatesc peste.

Asa ca, vineri am scos animalu´din congelator si am decretat ca daca vor peste la pranz, nu au decat sa il curete, s ail scape de cap si de restul ma ocup eu. Zis si facut…sambata era pestele gata de gatit. Uppssss. Cum naiba fac un peste de 5 kile????

1. Am pus mana pe telefon si am sunat o matusa. Nu mi-a raspuns (o iert).

2. Am sunat la mama! Da-mi numarul de telefon de la Tanti Ani ( desi nu imi e matusa de adevarat, intra in categoria „matusa preferata“.

3. Tanti Ani – mi-a trimis mama pestele de la dumneavoastra – cum il gatesc? Tanti Ani, care are o rabdare de inger, mi-a explicat cel putin 3 feluri in care sa gatesc animalu´!

4. M-a sunat Uina (matusa care nu raspunsese la telefon) si mi-a explicat si ea cum face pestele. Ce am facut eu: am curatat 4 cepe si le-am taiat, am luat 2 ardei si vreo 3 morcovi si le-am aplicat acelasi tratament. Am pus totul in tava cu ulei de masline. Am luat o lamaie si niste patrunjel si am umplut burta pestelui. Am pus condimente pentru peste peste animalul uns cu ulei de masline si l-am pus in tava. Am pus niste folie de aluminiu deasupra si l-am bagat la caldurica. Intre timp am curatat niste usturoi (tot din Romania) si l-am dat prin presa cu niste patrunjel. Am pus smantana , sare si piper, am amestecat si gata mujdeiul Animalu´a stat aproape o ora jumate in cuptor, la un momentdat am dat folie jos. 2 zile s-a mancat peste la noi. OK, recunosc eu am mancat sambata burek si duminica risotto cu sparanghel La mine cam toate retele au o poveste. Pestele e povestea matusilor pe care eu le iubesc tare de tot si le multumesc ca se gandesc la mine tot timpul.”

Simona

Kartoffelpuffer

Simona: „La noi se mananca in weekend pe comanda, in cazul in care imi place mie comanda 🙂 Duminica e in general ziua in care jumatatea mea are voie sa isi exprime dorintele culinare si apoi sa ma ajute sa le pun in practica. Astazi si-a dorit „Kartoffelpuffer”, care sunt niste chiftele de cartofi simple. Reteta mea s-a dezvoltat de-a lungul anilor si difera de la sezon la sezon. Azi am luat niste cartofi, vreo 5 morcovi, 3 cepe si cativa catei de usturoi. Cartofii si morcovii auf fost dati pe razatoare de catre sotul meu (el a vrut, el sa sufere), ceapa am taiat-o marunt, usturoiul l-am dat prin presa.
Cartofii i-am mai stors odata cu mana si apoi am amestecat totul cu sare, piper, vegeta, chimion, cimbru si patrunjel, 3 oua si cateva linguri bune de faina.
Chiftelele sunt destul de subtiri ca sa se prajeasca bine in ulei. Le puteti face si in cuptor, sunt sigur mai sanatoase fara ulei. dar noua nu prea ne plac (am incercat).
Am avut ca si garnitura salata de fasole alba cu ceapa, de data asta cu ulei de masline deoarece nepoata noastra nu mananca ulei de seminte de dovleac, alioli (maioneza cu usturoi), apfelmus si preiselbeerenmarmelade. Gusturile sunt diferite, in general fac si salata verde, dar azi nu am mai avut acasa.
Am vrut sa fac si poze cu victimele pe farfurie, dar nu am avut nici o sansa cu flamanzii mei. 🙂
De data asta nu a aterizat carne pe masa, dar promit sa nu mai dureze mult pana la urmatoarea friptura…da Carmen, friptura aia pe care am promis sa o fac!”

Carmen: „Sigur o sa le fac si eu, mersi Simona ca mi-ai amintit de ele. In mod traditional se servesc cu Apfelmus (spuma de mere), deci iar oc ombinatie de sarat-dulce, preferata mea! PS Stiu sigur ca Mirjam nu razuieste cartofii pentru reteta asta ci ii macina cu robotul. Mi-o spus mie, personal. Sper ca n-o fost un secret. Ca dac-o fost acuma nu mai e…”

Simo gateste carne

In cercul nostru de prieteni si eu si Simona suntem cunoscute pentru doua lucruri: eu is cea la care se mananca urzici si Simo cea care gateste carne. Ceea ce lasa loc de foarte multe glume 🙂 In orice caz de cate ori mergem in vizita la Simo, jumatatea mea se bucura enorm, cred ca ii e tare draga hihi.

Azi Simo mi-a trimis niste poze. Pe care inca jumatatea mea nu le-a vazut ca altfel cred c-am fi fost deja cu fundul in masina pe A2 :))

Am rugat-o sa-mi scrie si-o scrisoare de amor pe langa fotografii. Iata ce-a mesterit:

„Cu ceva vreme in urma m-a rugat Carmen sa ii scriu o reteta pe care o fac eu din cand in cand. Din lipsa de fotografii am tot amanat si inca aman, dar promit solemn cand ii vine vremea, Carmen o documentez ca la carte.
Azi am facut pulpe la cuptor in sos de bere neagra. Reteta am vazut-o mai demult pe net la Vio „Caietul cu retete” si azi am executat-o in forma mea.
Am avut aproape 1,5 kg de pulpe pe care le-am crestat cu cutitul, le-am condimentat cu sare, piper, oregano si cimbru si niste vegeta de la Carmen :), le-am pus intr-un vas de sticla termorezistenta, am pus stafide peste (cam un pumn) si am turnat o sticla (0,4) de bere neagra peste si le-am bagat la cuptor unde au ramasa cam 2,5 ore. Stiu ca e mult, dar sotul meu nu mananca pulpele daca vede vreo urma rosie prin ele asa ca trebuie sa merg la sigur in cazul asta.
Am curatat niste cartofi, i-am taiat in sferturi si i-am fiert. Cand am considerat ca pulpele sunt gata, am pus niste rama intr-o tigaie, am rasturnat cartofii peste, am pus sare, piper si mult patrunjel si i-am incalzit. Gata garnitura 🙂

Si ca sa fiti sigure ca au fost bune…chiar si soacra-mea a mancat! 🙂

Pofta buna.”

Nu comentez in ce mare stil arata carnea, vreau sa subliniez doua lucruri: are doua boluri cu salate, din care una cu dressing de Kernöl (sunt sigura) adica de ulei din seminte de dovleac care este o minune, foarte gustos si sanatos. Daca va cade in mana insist sa treceti peste faptul ca are aspectul uleiului de motor si sa-l incercati. Nu trebuie incalzit, pentru ca isi pierde proprietatile. Se pune pe salate. Eu il pun si pe gnocchi de dovleac, mai presar si seminte de dovleac peste si iese o minune! ❤

Intr-una din imagini se vede pe masa si un borcan de dulceata. Este dulceata ce, in Austria, se mananca in mod traditional cu carne, adica Preiselbeermarmelade. In mod traditional, pe farfuria cu carne se pune o jumatate de para din compot si, in gaura din care i s-a scos cotorul, se pune o lingurita din dulceata mai sus-mentionata. Tin minteca si bunica mea din Ardud facea asta insa cu dulceata de ribizli (coacaze rosie). Si asta e de incercat inainte sa strambati din nas pentru ca dulceata cu carne CHIAR merge bine!

Gentute cu margini brodate (Kärntner Kasnudel & Fleischnudel)

Exista oameni in stare sa isi hraneasca propriul suflet si sa aiba grija si de cei din jurul lor. Sunt oamenii a caror companie eu o caut si o savurez. Simo, postarea asta este dedicata tie 🙂 Multumesc!

––––––

In Carintia (o regiune de sud a Austriei) fetele se pot marita doar cand stiu sa faca Kasnudel sau Fleischnudel (coltunasi), sau orice altfel de Nudel, si, mai ales! sa krendeln! Krendeln inseamna a face marginile gentutelor, adica a coltunasilor sa para brodate.

Reteta ce am furat-o zilele astea de la prietena mea, este una pastrata in familia sotului ei de multe generatii. Nu e greu de respectat pentru ca nu exista cantitati exacte, proba se face cu degetul, in functie de cum se afunda sau nu in aluat.

Dar, pana la aluat mai este, sa incepem cu umplutura:
* in jur de zece cartofi mijlocii fierti in coaja, curatati si trecuti prin presa
* branza proaspata mai seaca – cam cat 2 treimi din cantitatea de cartofi

IMG_0670

* sare – cam o lingurita
* menta uscata dupa gust (cam 3-4 linguri)
* 3 cepe si 5 catei de usturoi tocati si caliti in ulei sau unt sau margarina

Se amesteca toate ingredientele si se lasa compozitia sa se odihneasca cateva ceasuri.

IMG_0677

IMG_0679

IMG_0682

IMG_0683

Aluat se face din 4 ingrediente:
* faina (am pus 1 kil)
* sare (cam o lingurita)
* apa calduta (2 cani mari de ceai, din alea de 300 ml, trag concluzia ca aluatul a cerut cam 600 ml de apa)
* un paharel de ulei (gen palinca as spune)

Se framanta toate impreuna pana la a obtine un aluat ca si cel pentru taitei (mai ferm adica)

IMG_0686

IMG_0688

IMG_0690

care se intinde in foaie cu grosimea de jumatate de centimetru (circa!), din care se taie cercuri cam cat diametrul gurii unui pahar de apa normal (circa!)

IMG_0691

IMG_0692

IMG_0694

De aici incolo e totul chestiune de exercitiu. Cercurile se aplatizeaza usor. Se pune umplutura care se aseaza cu degetele mari impingand-o usurel spre mijlocul cercului in timp ce cu celelalte degete tragem suav de marginile cercului. Se inchide gentuta prin apasare cu buricele degetelor si apoi se krendeln! Cand terminam marginea decorativa mai masam putin gentuta si o mangaiem ca sa se aranjeze umplutura si bordura mai bine.

IMG_0695

IMG_0698

IMG_0699

IMG_0700

IMG_0703

IMG_0705

IMG_0706

IMG_0708

IMG_0709

IMG_0710

IMG_0711

IMG_0712

IMG_0713

IMG_0714

IMG_0715

IMG_0716

Gentutele se fierb in apa cu sare si un pic de ulei pentru cateva minute bune apoi se scot si se consuma pe loc, acoperite cu unt sau margarina topita

IMG_0718

IMG_0719

IMG_0721

IMG_0722

IMG_0723

sau se pun la scurs pe o farfurie, apoi se aliniaza pe o tava cu care se baga la congelator. Cand sunt congelati bocna se iau de pe tava si se baga in pungi.

IMG_0717

IMG_0726

Acelasi aluat, aceeasi procedura, alta umplutura! De data asta facem Fleischnudel (gentute cu carne). Umplutura se face din carnati, sunca afumata, salamuri tocate (soacra Simonei punea si organele ce rezultau cand se sacrifica porcul), 4 catei de usturoi, 1 praz tocat sau ceapa verde tocata. Toate dupa gust!

Trebuie sa obtinem o umplutura mai consistenta cu care apoi facem exact ceea ce am facut in cazul Kasnudel-urilor.

IMG_0732

IMG_0733

IMG_0734

IMG_0735

IMG_0736

IMG_0737

IMG_0738

IMG_0739

IMG_0740

IMG_0742

IMG_0743

IMG_0744

IMG_0745

IMG_0747

IMG_0748

IMG_0749

IMG_0751

IMG_0753

Gentutele cu carne se servesc cu o garnitura de varza acra calita (reteta aici.

A treia varianta, pentru care nu am poze pentru ca e inca pe lista TO DO, este cea a gentutelor umplute cu cartofi, ca si in primul exemplu, insa fara branza. Se servesc cu sunca taiata cubulete si topita in tigaie.

La umplutura de cartofi o sa adaug si niste pireu de urzici, imaginatia nu cunoaste limite in cazul acestor gentute… poti adauga ce vrea neuronul tau atata vreme cat umplutura este una consistenta (se poate folosi pesmetul pentru a ajunge la consistenta dorita).

Exista si varianta dulce, care se numeste Kletzennudel si a carei umplutura este formata din branza proaspata si pere uscate si se serveste cu miere si/sau unt topit.

Sunt absolut indragostita si fascinata de reteta asta de gentute. Se pot face mai multe gentute, de toate felurile si congela, asa cum face prietena mea. Si daca ai invitati la cina si unul e vegetarian TZAC ii pui doua gentute cu cartofi si branza in fata! Este careva alergic la oua? TZAC doua gentute cu umplutura de carne sau de cartofi. Vegan? No problem, TZAC doua gentute cu cartofi (fara sunculita of course!). Si, bineinteles ca se pot servi si 2-3 gentute cu umpluturi diverse, pe aceeasi farfurie 🙂

Gentutele sunt mari, asa cum bine reiese din fotografii. Nu sunt gen ravioli ca mananci zece / portie. O portie normala este compusa din 2-3 gentute. In afara de cazul in care servim varza calita ca si garnitura, toate celelalte (in afara de alea dulci) se servesc alaturi de o generoasa salata.

Noa acuma stiti ce-am invatat week-endul asta, am facut curs de krendeln. 🙂