Apa cu saruri minerale

Sarurile minerale sunt foarte importante mai ales vara, cand transpiram intens. Asta pentru noi, muritorii de rand. Atletii, care transpira in mod regulat, sunt foarte constienti de importanta lor.

Ideea, sau reteta, o am de la prietena mea, atleta pasionata si multi-campioana in diverse discipline. Ea (si colegele ei de antrenamente) face asa: ia o sticla/flacon de jumatate de litru si o umple cu apa. In care adauga 4 graunte de sare mare de mare sau de Himalaia si o lingurita de miere de albine. Eu am complicat un pic lucrurile, am adaugat si 1/2 lingurita de magneziu pentru ca am in casa o cutie inceputa si as vrea s-o folosesc si cateva feliute de lamaie. Sticla o tin la frigider. Cand lucrez imi duc cu mine un flacon de apa cu saruri minerale. Asa, cu lamaie si poate si c-o frunza, doua de menta, poate fi chiar servita oaspetilor ca bautura racoritoare.

37565414_10212186450680517_1389309688465588224_n

Va doresc pofta buna si o vara activa!

Reclame

Paste fainoase cu loboda

34106553_10211854076211363_7105676714356768768_nIngrediente:

70 g de paste fainoase /persoana

1 legatura de loboda de persoana

1 lingura de ulei de masline /persoana

(optional un pic de peste, o conserva mica la 3-4 persoane, cat sa fie proteina pe farfurie)

1 catel de usturoi

ardei iute daca nu avem si copii la masa.

Punem la fiert pastele fainoase, in ultimele 3 minute adaugam in aceeasi oala loboda tocata mare. Finalizam fierberea si turnam continutul oalei intr-o strecuratoare.

Separat, pana fierbe oala, punem la incalzit uleiul intr-o tigaie mare, adaugam usturoiul tocat marunt, apoi ardeiul iute tocat, dupa care punem in tigaie pastele cu lododa, amestecam bine si servim.

In varianta cu proteina adaugam pestele impreuna cu ardeiul iute.

Pofta buna! ❤

 

Gradina salbatica. Pajiste in loc de gazon

Mi-am salbaticit gradina. Da, ati citit bine. Si am facut-o intentionat. Nu, nu vreau sa spun ca am lasat sa creasca toate balariile in voie desi, in mare parte chiar asta am facut dar am mers chiar mai departe si am cumparat de la Lidl, pentru cativa banuti, o cutie cu seminte de flori salbatice pe care le-am imprastiat peste tot pe unde am gasit un locsor liber si apoi am asteptat cu sufletul la gura sa vad ce unde iese.

Sa nu ma intelegeti va rog gresit, asta nu inseamna ca nu imi plac gradinile si curtile ingrijite, cu covoarele de gazon bine tunse si buruienile smulse. Imi plac mult de tot si le admir pe unde trec daaar nu, nu sunt „genul meu”. Eu vreau plante diverse, flori multe, de toate felurile, eu ador DIVERSITATEA!

Pe langa a fi o chestie de gust personal, consider ca avem o datorie fata de planeta, toti, fara exceptie, cei ce „stam la curte” cu atat mai mult. Avem datoria de a da naturii inapoi, de a oferi insectelor si animalelor salbatice hrana si adapost. Un gazon, oricat de frumos si de bine tuns, nu face asta.

Mi-a placut mult un concept gasit cu ceva vreme in urma pe net: gradina impartita in trei zone: zone de amortizare, zona de productie si zona „hot spot”, am mai scris despre asta AICI in octombrie anul trecut. Cum s-a dezvoltat ideea intre timp? Asa:

  1. Zona de amortizare. Scriam in octombrie: „Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.”

Eu nu am nevoie sa-mi delimitez gradina pentru ca strada este departe de bucatica mea de pamant. Am lasat insa, cu intentie, trei zone salbatice complet in care nu am facut altceva decat ca am lasat gramezi de lemne, cele pe care le vom folosi la incalzit sau la constructii le-am acoperit, cele ce le donam complet insectelor si animalutelor le-am lasat sa se descompuna incet, la umbra.

2. Despre zone „hot-spot” scriam in octombrie: „Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.”

Cea mai desteapta treaba ce-am facut-o a fost sa imi instalez pe telefonul mobil un APP care recunoaste plantele dupa flori, frunze sau scoarta. Asa ca inainte de a smulge vreo planta crezand ca e buruiana am trecut-o prin APP-ul respectiv si asa am invatat mai multe despre ea si am putut sa decid cu inima impacata daca sa renunt la ea sau nu. Pe langa asta, cand in primavara aveam un rest de hrisca intr-o punguta si, pentru ca „cica!” era expirat, le-am imprastiat pe afara ca sa le manance pasarelele. Spre surpriza mea unele seminte au incoltit si am dat nastere unor flori tare frumoase, nu am stiut ca hrisca face asa flori frumoase!

3. Zona de productie. Ce am scris in octombrie: „Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.”

Diferenta ar fi ca ierburile aromatice – in marea lor majoritate – le-am inclus in hot-spot pentru ca le las sa dea in floare ca sa aiba cu ce se hrani insectele. Altele, ca de exemplu busuiocul, si-au gasit loc in gradina de legume. Acuma gradinuta este inconjurata de un gazon fals, adica taiem iarba de jur imprejurul ei pentru a ne fi noua ceva mai usor. Cand a fost insa sezonul papadiei le-am lasat sa stea cat de mult timp inainte sa tundem iarba.

Pe locul fostului grajd inca nu am facut nimic. Am aruncat si acolo un pumn bun de seminte de tot felul asa ca acuma functioneaza ca loc de joaca pentru insecte.

Una din greselile facute anul acesta: caisul cel vechi si foarte generos s-a umplut de paduchi. Am asteptat, sperand ca natura i-a gasi o cura, am chiar strans buburuze de pe unde le-am gasit si le-am pus pe pom sperand ca si-or face treaba dar se vede ca invazia a fost mult prea masiva si, pe cand am decis sa il tratam cu otravuri chimice, a fost prea tarziu, recolta a fost compromisa. M-a durut inima cand l-am tratat dar m-am gadit ca si noi, oamenii, cand suntem raciti ne tratam cu chestii naturale, cand insa problema este grava luam chiar si antibiotice. Am reusit sa il salvam, adica am vazut a incep sa i se refaca frunzele doar ca anul asta nu ne-a dat nici macar o caisuca. Noa nu-i bai, bine ca s-a facut el bine. 🙂

Uscator de ierburi aromatice

Nu folosesc uscatorul electric pentru ca nu vad de ce ar trebui sa folosesc energie electrica ca sa usuc ierburi. Am vazut o idee faina pe net, este al doilea an ca o folosesc si ma gandeam sa trec sa v-o las si voua 🙂

Un suport pentru jucarii de la IKEA. A costat cativa banuti, este bine aerisit, ierburile se usuca in timp record, ocupa foarte putin spatiu.

34342583_10211871848335655_604010128533880832_n

Restaurant pentru arici

Daca m-ati citit si anul trecut stiti ce experienta am avut cu cainele vecinilor care noaptea nu ne lasa sa dormim pentru ca omora arici. Daca nu atunci va spun, in linii mari, povestea: vecinii au un caine care nu asculta de nimeni si de nimic si al cui hobby principal este sa omoare airici, anul trecut a omorat nu mai putin de 8! Si face asta urland si scheunand, chestie ce nu ma lasa sa dorm si am ajuns pana acolo incat ieseam noaptea pe balcon urland din toti rarunchii „Bastaaaa!”. Da, imi imaginez cam care trebuie sa fie reputatia mea in sat la ora asta… but who cares? Din pacate stapanii cainelui, o familie tanara, cu copii, nu stie sa-si educe cainele dar asta nu e o crima, nu? Dupa cateva iesiri noaptea pe balcon urland din toti rarunchii „Bastaaa!!!!” au incetat sa ma mai salute. Candva, cu putin inainte de Craciun (cand trebuie sa fim toti mai iertatori si mai toleranti) am asteptat-o pe vecina cand se intorcea de la scoala cu fetita, am strigat-o si m-am dus spre ea, i-am intins o ciocolata, i-am urat sarbatori fericite si mi-am cerut scuze pentru ca „stiu ca nu m-am purtat mereu bine”. Vecina a reactionat foarte bine, matur si decent asa ca acuma e liniste pace pe strada noastra.

In momentul in care mi-am dat seama ca stapanii cainelui sunt depasiti de situatie si ca nu sunt ei stapanii cu cainele ii comanda cum vrea, am priceput ca soarta aricilor depinde de mine. Ca sa ii pot ajuta trebuie sa ii cunosc asa ca am inceput sa citesc articole din surse bine documentate si sa urmaresc grupuri si oameni pe facebook care se ocupa cu ei. Intr-un sfarsit am inteles ca aricii mergeau in curtea cainelui ucigas dintr-o singura cauza: de sete. Da, se duceau atrasi de blidul cu apa al cainelui si sfarseau prin a muri cu matzele pe trotuar.

Va spuneam ca anul este e liniste si pace pe strada noastra? Da, asa e. In aprilie si mai am organizat doua restaurante pentru arici, adica nimic altceva decat doua blide cu mancare pentru pisici (da, aricii nu sunt vegetariani! ii vedem mereu alaturi de fructe cazute din copaci pentru ca ei cauta viermisorii si insectele ce se dezvolta in fructele in plin proces de deteriorare!!!) si blide cu apa, pozitionate strategic:

  • in spatele casei: 1 vas cu mancare si 1 vas cu apa
  • in fata casei: 1 vas cu mancare si 2 vase cu apa, din care unul pozitionat chiar in fata portii

Rutina mea de seara s-a schimbat. Adica dupa toaleta de seara ies, in pijama si torn apa proaspata in blide apoi las poarta intredeschisa astfel incat aricii sa poata intra fara sa riste sa se sugrume trecand prin gard.

Vasele respective mi-au schimbat viata. In bine. De cand am deschis restaurantul pentru arici nu am vazut nici URMA de melci fara cochilie! Nici macar o frunza nu a fost atinsa!

In ultimele saptamani am redus cantitatea de mancare ce le-o pun la dispozitie pentru ca nu mai au puisori de alaptat si se descurca si singuri sa-si gaseasca mancare. Apa proaspata insa le-o ofer cu mare drag.

Desigur ca nu se ospateaza numai aricii din bunatatile mele ci si pisicile din sat. Nu toate, numai cele nesimtite 🙂 De fapt ma amuza sa le vad seara patruland prin fata portii  in caz ca nu ma retrag in casa dupa ce pun mancarea afara.

Cum stiu insa ca cea mai mare parte din mancare ajunge la arici? I-am vazut! 🙂 Si le-am vazut si biletele de vizita lasate chiar langa restaurant. Asa am si decis sa nu-i mai ospatez langa usa casei. Daca stiu sigur ca nu s-au infruptat si sobolani din bunatatile mele? Sunt absolut sigura! Pentru ca semnatura (cacatelul) de arici difera foarte mult de cea de sobolani. M-am documentat bine pe net 🙂

In primele saptamani dupa ce am deschis restaurantul, la fiecare ploaie mi se udau crochetele asa ca, urmand modele gasite pe net, la experti, am construit un lounge dintr-o cutie de plastic in care am decupat doua intrari de 10X10cm.

33100570_10211785816344909_1425517040159948800_n

pozitionata sub o tufa cu umbra generoasa, cutia asta imi simplifica mult viata. Arunc din cand in cand cate o privire si, in caz ca s-au terminat crontanelele, completez.

Da, linistea pe strada noastra se trage dintr-o ladita de plastic, cateva vase cu apa si crontanele pentru pisici ce ma costa maximum 2 euro pe luna. ❤

 

Bar pentru insecte

A venit, a venit vara. Si avem toti nevoie de apa proaspata ca sa supravietuim. Despre importanta albinelor, viespilor si bondarasilor nu cred ca mai este nevoie sa se scrie. Cand se duc, ne ducem si noi, imediat dupa ei.

Pe langa faptul ca sunt absolut utile, insectele sunt si frumoase. Eu ma distrez observandu-le.

Nu costa mult sa le organizam un mic bar. Am plantat de exemplu multe flori salbatice in gradinuta mea de flori desi cand am cumparat casa, din lipsa de timp si din nestiinta, bineinteles, decisesem sa nu cultiv decat plante/flori ce se pot manca. Mi-am schimbat parerea intre timp. Am luat de la Lidl, pentru 2-3 euro, o cutiuta cu amestec de seminte de flori salbatice si le-am semanat random in gradina. Florile salbatice, spre deosebire de cele ornamentale, atrag insectele. De la vecinul mi-au trecut prin gard alte flori de gradina si, in plus, am decis ca nu toate buruienile sunt buruieni, pe cele ce infloresc le-am lasat in pace, la fel si ierburile aromatice, le las sa intre in floare pentru ca multe insecte se hranesc din nectarul lor.

Pe langa mancare le ofer si apa. Da, insectele au nevoie de apa. Si, din pacate, multe mor inecate cand cad in apa in timp ce beau si nu mai reusesc sa iasa.  Asa ca am luat o „farfurie” din cele ce se pun sub ghivece, i-am adaugat niste caramizi si am umplut-o cu apa astfel incat o parte din caramizi sa ramana la suprafata. Am ales caramizi pentru ca le aveam la indemana dar se pot folosi cam orice fel de materiale, cu conditia sa nu fie alunecoase. Nu sunt dotata de simt estetic dar oricum ma intereseaza doar ca adapatoarea mea sa fie functionala. Si este!

34258613_10211866509882197_5583540373373845504_n

Pe net am vazut insa modele foarte dragute, cupe de sticla sau de ceramica in care se pun conuri de brad sau nuci sau pietre frumoase si se aseaza pe pervaz. Da, deci si daca stai la bloc, si chiar daca nu ai nici macar balcon, poti sa oferi insectelor ceva de baut. ❤

Alte modele, mult mai frumoase decat ceea ce am incropit eu, gasiti AICI.

Succes!

Această prezentare necesită JavaScript.

Dialoguri

directory-2713357_1280

Cu cateva luni in urma. O dupa amiaza tarzie, de toamna. Prietena mea, gemenii ei de sase ani, cainii mei si cu mine ne intoarcem acasa dupa o foarte lunga plimbare pe campurile din marginea satului. Povestim, gemenii sunt fericiti ca au vazut o combina agricola in actiune.

Ajungem la strada circulata intens ce se afla nu departe de casa mea. Ne oprim, tinem gemenii de mana, cainii in lesa scurta. Ne uitam stanga – dreapta. Asteptam. La momentul oportun traversam.

Punem piciorul pe celalalt trotuar si mai facem cativa metri. Printre zumzaielile masinilor ce trec cu viteza auzim si altceva, o voce. Ne intoarcem. De cealalta parte a strazii un batran ne cheama si ne face semn cu mana sa ne apropiem, inaintand tot mai mult spre mijlocul strazii.

Prietena mea imi zice:

– „Vezi tu ce vrea ca eu n-am incredere…”

Ii dau sa tina cainii si merg spre batran. Ajung la el, ma priveste atent de parca m-ar fi confundat cu cineva si ma intreaba: 

-„Tu cine esti?!”

Ii zambesc, il iau de brat si incet il dirijez spre trotuar. Raspund.

Eu: – „Sunt Carmen. Dumneavoastra cine sunteti?”

Il privesc mai atenta, e curat, ingrijit, in mana are o sacosa prin care intrevad cateva kaki frumoase, probabil proaspat culese de pe undeva.

El: – „Sunt Antonio!” se gandeste cateva secunde, apoi: „O cunosti pe fiica-mea, Veronica?”

Eu (continuand sa-i zambesc): – „Ma bucur sa va cunosc, domnul Antonio. Nu, din pacate n-o cunosc pe Veronica.”

El (uitandu-se-n jur dezorientat): – „Stii cumva unde locuiesc?”

Eu: – „Nu, nu stiu. Nu prea cunosc casele aici, m-am mutat recent in sat. Aveti cumva o carte de identitate la dumneavoastra?”

El: -”Nu, nu am ca am iesit numai sa vad cum se lucreaza pe strada, stii…. muncitorii…”

Stiu ca in sat nu se repara nici o strada…

Pe langa noi trece un barbat imbracat foarte corect, cu toate calcate la dunga, inclusiv esarfa. Il opresc, se codeste dar apoi se uita spre mine. 

Eu: – „Buna ziua, il cunoaste-ti cumva pe domnul acesta?” il intreb indicandu-l pe Antonio.

Domnul: – „Nu, nu il cunosc si sunt de aici, din sat. M-a intrebat si pe mine mai devreme daca nu stiu unde sta dar nu il cunosc. Poate e de prin vreun alt sat, de langa noi? Chemati politia, ca se ocupa ei de el!”

Gemenii se entuziasmeaza si nu le vine sa creada asa o pleasca pe capul lor: sa vada si-o combina si-o masina de politie in aceeasi zi.

Mir imi trece un gand prin cap dar il alung. Nu e treaba mea cum isi grijesc altii charma personala. Parca citindu-mi intrebarea din gand, domnul zice:

-”Stiti, noi, barbatii, nu ne ocupam cu asa ceva…”

Formez 112.

La telefon: – “Alo!”

Eu: – “Buna ziua, ma numesc Carmen T., am langa mine un domn care nu-si aminteste unde locuieste, suntem la…” si zic adresa exacta a intersectiei.

La telefon: – “Domnul are nevoie de ambulanta?”

Eu: – “Nu vad sa fie ranit, asteptati un pic…”

Ma intorc spre Antonio: – “Sa chemam Ambulanta, va simtiti rau? Trebuie sa luati tablete la ore fixe, injectii?”

Antonio: – “Nu, sunt ok. Numai nu-mi amintesc cum de-am ajuns aici…”

La telefon: – “Ok, va trimitem un echipaj…”

Eu: – “Va rog, daca se poate cat de repede, avem doi copii cu noi si trebuie sa-i ducem acasa…”

La telefon: – “Bineinteles!”

Eu, catre Antonio: – “Au zis ca nu e nici o problema, sa asteptam aici ca vin. Pana vin stam noi cu dumneavoastra…”

Antonio: – “Offf, va tin si pe voi aici… ce rau imi pare…”

Il asigur ca nu este absolut nici o problema.

Unul din gemeni se apropie de Antonio:

-”Da´ nu mai stii unde locuiesti?”

Antonio, amuzat, confirma dand din cap.

Copilul: – “Acuma vine Politia dar nu te speria ca nu cred ca o sa te duca la inchisoare!”

Antonio, razand: – “Pai sper ca nu ca nu-s asa mare bandit!”

Radem toti. Mai stam si povestim. Dupa cateva zeci de minute incep sa ii tremure picioarele. Se uita in jur, vede ca incepe a se-nnopta si se ingrijoreaza. Il asigur ca nu ne miscam de langa el pana nu vine Politia si il invit sa se sprijine de gardul de langa noi. Il sustin cu mana pe spate sa nu cada. Dau cheia de la casa prietenei mele si ea merge sa aduca un scaun de la mine si sa lase cainii acasa. Gemenii raman cu mine. Mama le atrage atentia sa fie foarte cuminti si sa asculte de noi. Pleaca. Antonio se sprijina de gard, se vede ca i se inmoaie genunchii… cine stie cat o fi umblat pe jos in ziua respectiva… Gemenii se joaca sub un copac, cu frunzele uscate cazute sub el.

Apoi copiii ma informeaza ca trebuie sa faca pis. Ca ne-mama asta ma pune intr-o situatie delicata. Cer totusi mai multe informatii:

Eu: – “Pe amandoi, deodata va scapa?”

Ei, in sincron: – “Da!”

Eu, cercetand cu ochii imprejurimile, vad un container de gunoi la cativa metri de noi, le dau indicatii:

-”Mergeti in spatele containerului de gunoi si faceti acolo!”

Se duc razand. Eu imi impart ochii intre Antonio si gemenii piselcosi. Care gemeni nu se mai vad. Ii aud razand dar nu ii vad. Il intreb pe Antonio daca se poate tine bine fara mine cateva secunde ca fug sa vad unde-s pruncii. Imi confirma:

-”Sigur, sigur, stau aici!”

Fug spre container si gasesc gemenii inca ocupati sa stropeasca rotile containerului, cu cururile goale spre strada.

Eu: – “V-am spus sa mergeti in spatele containerului sa nu va vada de la strada nu sa nu va vad eu!”

Isi ridica pantalonii razand si ne intoarcem, ei la frunzele de sub copac eu la Antonio. Tocmai bine se intoarce si prietena mea cu scaunelul din baie. Antonio se aseaza si, dupa cateva minute, se simte ceva mai bine.

Imi zice, aratandu-mi sacosa: – “Stii, vreau sa iti dau tie kakiurile astea. Sunt foarte frumoase si tocmai bune de mancat!”

Eu: – “Va multumesc din inima, vreau insa sa le mancati dumneavoastra cu Veronica asta seara cand va intoarceti acasa. Eu am un copac plin in curte…”

Mai stam. Intr-un tarziu vedem cum masina Politiei ia curba si se indreapta spre noi. Gemenii sunt in extaz.

Verifica prin centrala numele lui Antonio si nu gasesc nimic… Il invita sa se urce in masina sa il duca prin sate sa vada daca-si aminteste unde sta…

Noi ii salutam pe politisti, ii uram lui Antonio toate cele bune si trecem strada. Pe trecerea de pietoni de data asta.

 

Trei semne ca imbatranesc si de ce asta este o veste buna

M-am trezit pentru a X-a oara in ultimul timp, foarte devreme. Indiferent la ce ora m-am culcat, in jur de 6.30 dimineata am deschis ochii si am fost absolut in forma. Fenomenul are un nume simpatic in germana: „fuga din pat a senililor”. Ok, nu sunt la varsta senilitatii dar anii isi spun cuvantul si asta nu poate decat sa ma bucure.

Sa va povestesc ce-am observat lately:

  • cum spuneam, fara sa fac eforturi sau sa pun ceasul sa sune, dimineata ma trezesc chiar inainte de cantatul cocosilor, indiferent ca m-am dus la culcare la 8 seara sau la 3 noaptea. De ce e de bine? Pentru ca orele diminetii sunt foarte relaxante si ma indeamna spre meditatie. Cat mai stau in pat, imediat dupa meditatie, imi fac planul pentru ziua respectiva. Si am grija ca pe langa ceea ce am de facut sa imi planific si momente in zi in care sa-mi incetinesc ritmul, sa am grija de mine cu-n ceai si o lectura scurta dar intensa despre orice-ma-interseaza-in-acel-moment. Dupa ce ma ridic din pat fac cafeaua si, pana iese fasaind din mokka, scot tacamurile si vesela din masina de spalat si le pun la loc. Toate astea ma fac sa imi incep ziua cu o stare foarte placuta, de echilibru.

 

  • imi albeste parul din ce in ce mai mult si sunt de-a dreptul entuziasta! In tineretea-mi tumultuoasa mi-am vopsit parul de atatea ori ca n-am mai stiut sigur care-mi este culoarea naturala. Azi stiu: sunt bruneta cu fire albe. Si firele astea albe sclipesc tare frumos in bataia soarelui! Si sunt distribuite in asa fel incat creaza un model unic in contrast cu firele inca brunete. Parul alb este semnatura mea, certificatul meu de independenta fata de ceea ce societatea actuala consiodera „frumos si ingrijit” si declaratia mea de dragoste si acceptare neconditionata a propriei persoane.

 

  • imi sortez cu grija bataliile. Nu ma mai arunc in foc pentru idei sterile si asta imi lasa mai mult timp si energie pentru ceea ce consider important si ma face mult mai calma si mai linistita decat am fost vreodata in oricare alta perioada din viata mea. Nu mai iau lucrurile la modul personal. Fiecare judeca din perspectiva pe care o are. Exprimi o parere critica vizavi de mine? Ok, e parerea ta si ai dreptul la ea si eu dreptul sa nu ma intereseze absolut deloc.

A imbatrani e o onoare pentru care-i sunt profund recunoscatoare Universului. Multi nu au onoarea asta. A imbatrani inseamna cu totul altceva decat „boli si suferinti” sau, in orice caz, mult mai mult de atata. Nu ma intereseaza sa par tanara si ma pufneste rasul cand aud de creme sau alte brizbrizuri care te fac sa arati mai tanara. De ce as vrea sau as avea nevoie sa arat mai tanara? Ce e rau in a avea 43 de ani? Sau 68? Sau 110? Sa se unga cine doreste, eu sunt ok cu mine insami si cu varsta mea si-n loc sa-mi pierd timpul si banii cu vopsit parul si-ntins riduri prefer sa invat ceva. Pentru ca vreau sa ma trezesc si la 90 de ani dimineata la 6.30 plina de Elan, cu convingerea ca exista mereu ceva de invatat.

26169621_10210800765519254_7361680666876612092_n

Planificare financiara 2018

Trec sa va las documentul Excel ce tocmai l-am pregatit pentru a-mi organiza finantele in 2018. Este vorba de evidenta intrarilor si iesirilor, instrumentul de baza al succesului financiar!

Practic, pasii ce ii fac sunt:

  • strang chitantele si bonurile de casa intr-o tava situata pe masa de birou
  • la sfarsitul lunii le calculez si le scriu si le notez in documentul Excel pregatit apoi le arunc pe cele irelevante si le tin pe cele ce au valoare de garantie de exemplu
  • la sfarsit de an am o analiza foarte exacta a intrarilor si iesirilor, situatie pe care o pot compara cu cea din anul precent si care va sta la baza pregatirii financiare a anului urmator

File-ul se poate accesa cu un click mai jos

Analiza-Planificare-financiara-2018

Va doresc un an financiar fabulos!

Bye-bye 2017

La noapte il lasam pe 2017 in urma si facem primul pas in 2018. Cum a trecut anul? Ce s-a intamplat? Cum am reactionat la ceea ce s-a intamplat sau cum am actionat pe baza a ceea ce ne-a adus el?

Pentru mine anul a inceput greu, cu boala si apoi decesul unchiului meu caruia ii doresc odihna vesnica. Ne revedem in cer draga unchiu´ Nicu sau, ca sa-ti respect opiniile ateiste si sa nu ne „sfadim”, intr-o alta dimensiune, oricare ar fi ea! ❤

Sufleteste s-au intamplat multe anul acesta, unele mai mari, altele mai mici. Am continuat munca inceputa cu cativa ani in urma, aceea de a avea grija de mine si de sufletul meu.

26168727_10210756662856715_6565222817736165494_n

Intelectual si profesional m-am miscat intr-o directie care mi se potriveste si imi zgandare creativitatea.

Trupeste am constatat ca nu reusesc/pot/vreau sa imi pastrez greutatea constanta. Ba pun 3-4 kile ba le dau jos. Cand le pun ma stresez sa le dau jos, cand le dau jos ma stresez sa nu le pun inapoi. Asta insa o sterg de pe lista stresarilor in 2018! Desigur ca voi avea grija sa nu ma ingras tare ca sa nu risc sa-mi pun sanatatea in pericol si sa nu-mi limitez sfera de activitate fizica (adica sa nu gafai cand ma aplec sa-mi leg sireturile) si desigur ca voi face cata activitate fizica voi putea insa imi voi si accepta kilutele asa cum vin ele si se duc. Dixit!

Financiar anul 2017 a fost unul nu greu dar complicat. Aveam conturate proiectele deja din anul precedent. Am cerut oferte de pret, am primit oferte de pret. Am invatat sa calculez macar 30% in plus fata de oferta de pret pentru ca aproape mereu s-au „ivit” si alte costuri mai marunte sau mai maruntele. Am demolat grajdul! Cu asta am scpat de grija ca s-a darama sau cine-stie-ce se mai poate intampla unei cladiri vechi. Am instalat soba pe lemne, proces care desi nu s-ar crede a fost stresant si dificil nu pentru ca munca ar fi fost multa ci pentru ca Universul ne-a trimis un specialist caruia ii place sa decida si sa amane pe banii altora. Nu stiu ce a invatat el din experienta facuta lucrand pentru mine, eu stiu sigur ca am invatat sa cer informatii mult mai multe si sa insist din greu! Investitia in soba de lemne, cu toate tuburile si muncile de rigoare, se va amortiza in doi ani si jumatate deci iarna 2020-2021 va fi prima in care soba va „produce” in mod real.

Am luat multe decizii anul acesta. Unele sunt prea personale ca sa incapa in randurile acestui blog. Altele pe care nu ma sfiesc sa vi le spun. Una din ele ar fi aceea de a nu imi mai stabili mai mult de un proiect financiar pe an si de a fi mai flexibila cu dead-line-urile ce mi le pun eu mie insami.

Pentru 2018 nu imi stabilesc nimic. Absolut nimic. Voi iesi deseara la mare cu familia si prietenii mei, vom deschide o sticla de sampanie pe malul marii, ne vom intoarce acasa, vom manca si ne vom culca. Anul 2018 il voi intampina fara asteptari, fara proiecte si fara planuri. In ianuarie voi avea desigur destul timp si destula inspiratie pentru ele.

Va urez un An Nou Fericit!

 

 

Motivul zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • soba pe lemne
  • prietenele mele de aproape si de departe
  • cineva care se ocupa de sufletul meu (stii tu cine! 🙂 )


    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.

    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.