Ziua in care am devenit badass

girl-993577_1920

Pe 13 decembrie, cu exact noua ani in urma, am facut cel mai greu lucru din viata mea: n-am mai fumat! Eu, cea care am crezut c-o sa mor cu scrumiera la cap si-o sa fiu ingropata c-o bricheta-n buzunar, eu cea care incepusem in adolescenta sa fumez si puteam sa concep o zi fara mancare, poate chiar si fara apa, dar nu fara tigari, eu care imi traiam viata impartita in fragmente ce se petreceau intre doua tigari, eu care de mic copil imi vazusem parintii in spatele unui val de fum… pe 13 decembrie 2008 n-am mai fumat. Nu m-am lasat de fumat, nu am renuntat la fumat, nu am invins batalia impotriva fumatului ci pur si simplu… nu am mai fumat.

Am scris aici cum a fost toata tarasenia si inainte si dupa. Am scris ca dupa ce n-am mai fumat am inceput o viata frumoasa pentru ca asa si este. Am scris ca a fost greu pentru ca da, a fost greu. DAR! Adevarul este ca a fost extrem de greu. A fost cel mai greu lucru ce l-am facut vreodata! O sa-mi spuneti ca nasterea este cel mai greu lucru posibil. N-am nascut dar stiu ca atunci cand nasti n-ai de ales, nu poti sa nu nasti asa ca mergi inainte si cumva o scoti la capat. Cand nu-mai-fumezi poti oricand, in orice moment, sa dai inapoi, sa aprinzi o tigara ca n-o fi foc si vezi cati sunt pe lume care fumeaza si n-au nici pe dracu’… Cand nu-mai-fumezi mergi inainte cu toate ca te doare, cu toate ca te-ai putea intoarce, cu toate ca… multe.

Pe 13.12.2008 m-am transformat in badass.

Badass = „A person considered impressive due to toughness, courage, and skill. ”

Da, exact, propozitia de mai sus ma defineste! Pentru ca atunci cand nu-am-mai-fumat am inceput sa ma iubesc radical pe mine insami! Da, stiu ca suna a egoism si a lipsa de educatie si de modestie si de ce vreti voi. Si da, stiu ca am fost educati/programati sa ne iubim mai putin pe noi insine si mai mult pe cei din jur: copii, parinti, frati, prieteni, vecini… Dar spune-mi: cineva care nu se iubeste pe sine, poate iubi pe altcineva? Cineva care nu stie cum sa aiba grija de sine, stie sa ingrijeasca pe altcineva? Cineva care nu are grija de sine, este in masura sa poarte altora de grija? NU NU NU NU. Raspunsul este NU! Iubirea pentru ceilalti poate exista doar cladita pe temelia iubirii fata de sine. Daca nu te iubesti, nu iti ingrijesti corpul, nu iti spui cuvinte incurajatoare vei stii sa le spui altcuiva? Nu.

Ca sa ne intelegem: iubirea nu-i un sac de cartofi sa se termine. Deci nu inseamna ca daca te iubesti pe tine nu-ti ramane destula iubire pentru ceilalati. Din contra! Iubirea este infinita si cu cat te iubesti mai mult cu atat se genereaza in tine mai multa iubire pentru ceilalti!

Acuma intelegi de ce nu-mai-fumatul a fost cea mai grea treaba ce-am facut-o-n viata mea? Pentru ca m-am impotrivit programului social care imi spunea ca e pur si simplu gresit, ca e un pacat sa ai grija de tine insati. Mai ales ca femeie!

Da, ai ghicit, faptul ca ai parul facut si unghiile lacuite si rimelul bine aplicat NU face din tine o femeie ingrijita.  Tot asa cum cizmulitele de nu stiu ce marca si casa luna-bec NU fac din tine o femeie ingrijita ci o femeie care are grija sa fie ceea ce societatea ii spune ca inseamna o femeie ingrijita.

Cand incepi sa ai grija de tine pentru ca te iubesti nu te mai intereseaza toate nimicurile alea. Pentru ca iti dai seama ca esti o femeie ingrijita atunci cand ai grija de corpul tau si sub nici o forma nu vrei sa ii faci rau! Esti o femeie ingrijita atunci cand mergi la sala ca sa devii puternica nu sexy. Esti o femeie ingrijita cand ai o casa decenta pe care o imparti cu un om decent care te respecta si nu se zgaieste dupa curul nimanui. Esti o femeie ingrijita cand ai pace in suflet si nu ai nevoie sa te ascunzi nici in spatele fondului de ten nici al fumului de tigara. Iesi in lume fara make-up si fara tigara.

Ne-fumatul este o super putere!!!

Pe langa asta, ne-fumatul te imbogateste. In cazul meu, sa consideram ca as fi continuat sa fumez si ca tigarile alea m-ar fi costat € 4,00/zi, in noua ani operatia aritmetica ar fi aratat asa:

€ 4,00 x 365 zile x 9 ani = € 13.140

Daca ii am in cont? Da, ii am! Si, daca nu ii am ca lichiditate, inseamna ca i-am investit in alte chestii, ce nu dauneaza in vreun fel sanatatii.

Si daca nu-mai-fumezi si te ingrasi? Da, se poate. In orice caz mai bine grasut pentru o vreme (pentru ca stiu c-o sa gasesti modul sa dai jos cele 2-3 kile acumulate) decat beteag si sarac sau chiar mort. Ce zici?

Stii, am incercat sa nu fumez dar am fost atat de nervoasa si am strigat la sot/copii, asa ca mai bine continui sa fumez si nu agresez pe nimeni. Crede-ma ca nimic nu ti-ar agresa mai profund familia decat sa te vada suferind si sa trebuiasca sa te ingroape! Clar?

Stii, eu fumez putin, cate o tigara din cand in cand… nu poate fi rau… Da, nu poate fi rau ci chiar este rau. Pentru ca tigara aia din care tragi nu des! – din cand in cand este declaratia ta de neiubire. Este ca si cum ai merge pe strada strigand: „Uitati-va la mine ca nu ma iubesc deloc!”. Tigara aia (subtirica pentru ca nu mai cumperi din alea groase) da semnalul creierului tau: Hei, bai, vezi ca tipei nu-i pasa de sine, zi corpului ca-si poate face de cap ca oricum nu conteaza!” In schema iubitului radical de sine nu incape nici o tigara, oricat de rara sau de subtirica ar fi ea.

Da, Carmen, dar stii ca uite aproape toti pe care ii cunosc ca s-au lasat de fumat s-au reapucat! Ok! Dar tu nu esti ei si ei nu sunt tu. Si ei sigur s-au lasat cu plasturi sau tigari electronice sau gume de mestecat sau alte porcarii. Zi-mi: careva din ei s-a lasat de fumat prin metoda iubitului-radical-de-sine?  Careva din ei a inteles la nivel emotional nu doar intelectual ca isi merita banutii sa fie ai lui nu ai producatorilor de tabac? Careva din ei a priceput sufleteste ca este atat de valoros incat nu are dreptul sa-si dauneze propriului corp? Careva din ei a inteles ca este important pentru cei din jurul nostru, pentru cei pe care ii iubim, sa nu-mai-fumam ca sa nu-i expunem fumatului pasiv (fumat pasiv = vatamare corporala!) si ca sa le fim un exemplu bun?

Ah, stiu oameni care n-au fumat in viata lor si s-au imbolnavit de cancer la plamani si au murit. Da, e posibil. Nu-mai-fumatul nu iti ofera garantia ca n-o sa te imbolnavesti. Insa DACA cumva te vei imbolnavi, vei stii ca nu ti-ai facut-o cu mana ta. Vei stii ca „asa a fost sa fie” si ca durerea ta si a celor dragi tie nu a fost cauzata de un blestemat de obicei prost de care nu te-ai putut debarasa pentru ca tu nu crezi in puterea iubirii radicale de sine.

Dar stii, Carmen, fiecare are cate o hiba pe undeva si se zice ca „Suma viciilor unui om trebuie sa ramana constanta!”. Da! Sunt absolut de acord cu tine! O sa urc insa o treapta mai sus pe scara claritatii: „Suma viciilor unui om care nu se iubeste radical pe sine trebuie sa ramana constanta!” There you go!

Vreau sa inchei cu o scrisoare de multumire:

Draga corp al meu,

iti multumesc pentru ca ai fost atat de rabdator cu mine. Iti multumesc pentru plamanii mei sanatosi, pentru ceea ce fac ei pentru mine. Esti super, iti multumesc ca ma tii in viata!

Cu drag,

Carmen

 

 

 

 

Anunțuri

Dialoguri

~ dulapul cu ustensile ~

Ea, pe un ton cald ce nu deranjeaza cu nimic linistea si semiintunericul din incapere: – „Stiti, Carmen, in viata vor fi mereu incercari de tot felul si dureri de tot felul. Durerea si doliul isi au rolul lor bine definit.”

Eu, sorbind cu grija fiecare vorba ce pluteste dinspre ea spre mine: – „Da, stiu…”

Ea: – „Fiecare experienta prin care trecem ne invata ceva. Si ceva-ul ala il punem bine, intr-un dulap. Avantajul este ca, la maturitate avem un dulap plin cu ustensile. Cand se intampla ceva in viata noastra mergem la dulap si luam ustensila de care avem nevoie. De aceea in copilarie si tinerete suntem mai plini de frici: pentru ca inca nu avem un dulap bine dotat…”

minimal-923194_1920

Salam cu otet – o specialitate a regiunii Friuli Venetia Giulia

Este una din retetele alea vechi, legate de anumite evenimente din an, ca de exemplu cand se fac salamurile si se pregatesc de uscare. De fapt chiar asta se foloseste, salamul proaspat, inca ne-uscat.

Si se face asa:

  1. Se face o mamaliga. Eu pun o cana de faina de malai si 4 cani de apa plus o jumatate de lingurita de sare, amestec bine si pun pe foc. Invart din cand in cand.
  2. Se ia cate o ceapa medie de persoana. Eu, pentru ca ma straduiesc sa maresc cat mai mult procentul de legume din mancare si pentru ca iubesc ceapa, mai ales in combinatie cu mamaliga, am pus cate o ceapa mare de persoana, plus una mai mica rosie si doi ardei, toate taiate in rondele relativ subtiri. Le-am calit in cateva linguri de ulei de masline pana cand s-au inmuia si le-am scos pe o farfurie.
  3. Am taiat salamul in felii grosute, am calculat 2 felii de persoana. Le-am prajit lejer si pe ele in tigaia in care am calit ceapa si ardeiul. Cand feliile de salam au prins usor culoare pe ambele parti am pus ceapa peste ele, am adaugat 5 linguri de otet de mere si am amestecat totul cu grija.

Pe farfurie am pus un strat de mamaliga, peste el unul de ceapa si peste ceapa salamul.

24837469_10210600630636007_6750583617162078382_o

O reteta asemanatoare este cea de mamaliga cu ceapa , una din preferatele mele: ieftina, hranitoare si gustoasa! ❤

Bine ai venit, decembrie!

Decembrie este, pentru mine, una din cele mai frumoase luni. Frumoase in sensul linistit al cuvantului, nu asa navalnic de frumoasa ca si luna August, de exemplu… Decembrie este melancolica, usor trista, este una din lunile in care se pune viata la cale stand la usa sobei sau lang-un calorifer incins.

24312931_10210569134408621_8608261290664631127_n

CASA, CURTEA SI GRADINA

Decembrie ne-a gasit scapati de-o mare grija, cea a grajdului care a fost, in sfarsit, demolat, dus, platit.

In curtea din spate am optat pentru un „pietris” reciclat, obtinut din diverse materiale de la demolari, maruntite. Pus pe jos parea tare maroniu inchis si praful de pe el se agata tare usor de labutele cainilor… Pana la prima ploaie care l-a spalat si mi l-a prezentat in toata spelndoarea lui rezultata din bucati de diferite gresii si faiante pe un fond minunat de caramiziu! Din pacate nu am reusit sa fiu 100% atenta cand au pus muncitorii pietrisul, ocupata fiind cu inspectarea unor conducte de ale caror existanta nu aveam habar si descoperite cu prilejul lucrarilor, asa ca s-a pietruit o suprafata mai mare decat cea pe care am dorit-o eu dar nu e bai, la primavara om vedea cum le descurcam pe toate.

In casa hornul a fost curatat, intubarea lui insa este o problema asa ca am chemat o firma care ne-a cerut un pret foarte mare. Am refuzat sa facem lucrarile cu ei si am cerut alte oferte pe care inca le astepta, asa ca saptamana viitoare miercuri se va decide soarta sobei. Suntem, in continuare, fara tv, situatie care mie, personal nu-mi displace absolut deloc.

S-a racit mult vremea si, desi nu a nins, in doua nopti temperatura a coborat deja sub zero grade. Am apucat insa sa punem la adapost cele cateva ghivece ce nu suporta frigul. Am sortat lucrurile din camara si am gasit cateva pungute cu grane si seminte de floarea soarelui ce sunt deja expirate si, desi nu dau semne de stricaciune de vreun fel, am decis sa nu le gatesc ci sa le ofer pasarelelor. Le-am amestecat si le-am pus in cutiute de plastic pe care le-am fixat cu cate o piatra in centru. Pofta buna!

In gradina nu am facut absolut nici un fel de munci de curatenie si nu din cauza de lipsa de timp sau din lene ci pentru a da sansa naturii sa isi ia ce are nevoie.

SANATATE TRUPEASCA

Suntem la punct cu analizele de sange, sanatosi tun. Facem miscare in aer liber zilnic si continui sa introduc cat mai multe legume in alimentatia noastra, chiar si acolo unde, in mod traditional, nu le e locul. De exemplu ieri am pus in tigaie sase cevapcici (mici sloveni). Mai demult desigur ca i-as fi prajit si i-am fi mancat cu mustar si paine si, eventual!, o salata. Acuma i-am vazut asa razleti in tigaie si tigaia mare si am scos rapid niste conopida din frigider si am desfacut cateva buchetele pe care le-am pus langa mici, am curatat de samburi si taia in bucati mari niste ardei pe care i-am pus si pe ei in tigaie, langa mici si langa conopida. Am presarat un pic de rozmarin tocat si le-am lasat pe toate sa se faca sub capac. Pe farfurie am avut deci mici, legume, o felie de paine de secara si o salata mica de sfecla rosie langa toate astea.

24301372_10210569134168615_2676942783946202056_n

SUFLET SI INTELECT

Am acceptat niste propuneri de cursuri pentru anul urmator si, pe langa ele, mi s-a mai propus unu, mai amplu, care insa va folosi la maximum cunostintele si experienta mea. Am inceput sa strang materiale si sa fac schita cursului si a temelor ce le vom aborda… abia astept! Asta imi tine mintea foarte ocupata si imi zgandare profund creativitatea. Pentru suflet continui sa traiesc dupa modelul celor 12 pasi. Uneori fac un pas inainte alteori inapoi. Important e ca raman in echilibru.

ECONOMISIT SI SURSE DE VENIT

Nu mai sunt concentrata de ceva vreme pe economisit, asta pentru ca ne-am creat niste obiceiuri solide pe care ne bazam in continuare. Ramanem fixati pe ideea de a nu risipi, cu tot ceea ce implica ea: organizare, reducere, refolosire.

Ca si proiecte Majore pentru luna decembrie avem deci soba pe lemne si ca si proiect „soft” un calendar pe 2018.

Va urez un decembrie linistit.

Cu drag,

Carmen

 

 

 

 

 

 

 

Trunchi de copac simplu, fara lactate

Cu ocazia unei aniversari am facut un trunchi de copac. Desi la aspect l-am masacrat datorita acutei mele lipse de simt estetic, per total am declarat trunchiul un succes si am decis ca data viitoare sa insist mai mult cand desenez lemnul pe trunchi. Reteta este geniala din punctul meu de vedere pentru ca nu contine Lactate! Yupii! Si pentru ca in loc de crema se foloseste faimosul mousse au chocolat ce se poate pregati si pune in cupe, la frigider si consuma ca atare.

Noa si deci ce am facut?

Am pus la topit in baie de aburi 100 g de ciocolata negra.

Am batut spuma trei albusuri si am frecat trei galbenusuri cu o lingura de zahar, le-am amestecat si am adaugat ciocolata topita tot amestecand. A rezultat o crema foarte moale, semi-lichida pe care am pus-o la frigider pentru 2 ore.

… intre timp…

… am facut un pandispan foarte simplu din: 3 oua carora le-am batut albusul spuma cu 3 linguri de zahar vaniliat si al caror galbenus l-am frecat c-o lingura de zahar si un varf de cutit de praf de copt. Am amestecat albusurile cu galbenusurile si am adaugat 3 linguri cu varf de faina, amestecand foarte usor, de sus in jos.

Am pus compozitia de mai sus intr-o tava, pe hartie de copt. A rezultat un blat subtirel pe care l-am copt la 180 de grade pret de 7-8 minute, pana cand scobitoarea a iesit curata. Am scos blatul de la cuptor si l-am acoperit cu un prosop umed. Cand s-a racit l-am dezlipit cu grija de pe hartia de copt, am scos spuma de ciocolata din frigider si am uns foaia cu ea lasand o parte din ea pentru a o folosi ca si glazura. Foaia unsa am rasucit-o sub forma de rulada si am acoperit-o cu restul de spuma pe care, cu ajutorul unei furculite, am facut striatii care sa imite aspectul lemnului – operatiune care nu mi-a iesit 100% dar nu-i bai ca oricum am taiat rulada in felii si nu s-a mai cunoscut ce-a vrut de fie 🙂 Idee pentru data urmatoare: voi pune mai multa spuma inauntrul trunchiului si voi lasa mai putina pentru exterior. Dixit!

24231713_10210557302592833_7053267902417658605_n (1)

S-a mancat urgent pentru ca este foarte gustos si pufos.

Reteta o am de aici: http://de.allrecipes.com/rezept/23099/franzoesischer-weihnachtskuchen–buche-de-noel-.aspx

Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

azi iti multumesc pentru imensa oala de sarmale marunte cat o-mbucatura ce mi-a preparat-o cineva. Le-am impartit in portii pentru cogelator pe care o sa le scot o data pe saptamana si-o sa le decongelez, incalzesc si mananc. Fara speteala si vase murdare.

23843102_10210499508028005_4495554943946998862_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

Azi iti multumesc pentru vremea insorita care ne-a permis sa ducem la bun sfarsit lucrarile de demolare si sa ne ocupam de diverse alte treburi din gradina. Iti multumesc pentru gemenii prietenei mele care au intampinat cu entuziasm noua suprafata de joaca, entuziasm ce in cateva minute s-a tradus in haine murdarite, pantofi innoroiati si ochi sclipind de bucurie. Iti multumesc pentru cainii mei cuminti si cumparati.

23632478_10210461292472640_1463450494360422663_o

 

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Motivele zilei

Draga Universule,

Azi iti sunt recunoscatoare pentru toti cei ce au locuit inaintea mea in aceasta casa. Faptul ca azi casa asta sta in picioare mandra, alba, sanatoasa se datoreaza fiecarui suflet ce a trecut prin ea si grijii ce i-au purtat-o in ciuda faptului ca au fost toti oameni simpli, ne-bogati: calugari, tarani, pensionari.

Va multumesc frumos si va doresc odihna vesnica.

Cu mult drag,

Carmen

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Motivele zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • vremea foarte frumoasa pentru luna noiembrie (17 grade!)
  • masina de cusut mecanica la care am avut onoarea sa ma asez azi cand am ajutat pe cineva sa tiveasca o plapuma
  • vizita prietenei mele

23334081_10210405683882460_345720737250947270_o

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Costite in sos de rosii, cu cartofi

Saptamana trecuta, intr-una din seri, prietena mea a facut pentru prima data anul asta foc in soba de lemne. Stand pe langa ea si tot cantand cat de nerabdatoare sunt sa pot sa incalzesc si sa gatesc si eu, cu a mea soba, am tras cu ochiul la ce-a ispravit in oala.

Si foarte recent am gatit si eu costite dupa reteta ei, cu ajustarile personale de rigoare si nu pe soba ci in oala sub presiune. Reteta e tare simpla si tare gustoasa si nici tare scumpa nu e asa ca musai s-o scriu aici.

23319485_10210391617930820_7668088756770149263_n

Ingredientele folosite:

circa 800 g coaste de porc separate

1 ceapa tocata

1 morcov curatat si tocat

1 legatura de patrunjel tocat (tulpinile de-o parte, frunzele de alta)

2 catei mari de usturoi

cateva fire de tarhon

1 kg de cartofi mijlocii intregi, curatati

500 ml suc de rosii cu pulpa

sare & piper

Modus operandi:

Am turnat in oala un fir de ulei, l-am incalzit si am pus pe rand costitele in el si le-am prajit pe amandoua partile. Prajit e mult spus. Le-am lasat in oala incinsa pana cand si-au schimbat culoarea. Le-am scos pe-o farfurie si, in uleiul ramas in oala, am calit ceapa, morcovul si tulpinile de patrunjel. Cand ceapa si-a schimbat aspectul am adaugat doi catei de usturoi tocati, am pus coastele, adaugat sucul de rosii cu pulpa, tarhonul, sarea si piperul. Le-am lasat sa fiarba pana cand furculita a intrat usor in carne, ceea ce in oala sub presiune nu a durat prea mult. Am pus cartofii intregi peste carne si am inchis iar oala. Daca nu as fi folosit oala sub presiune ar fi trebuit sa tai cartofii in bucati mai mititele. Cand furculita a intrat usor si prin cartofi am scos firele de tarhon din oala si le-am aruncat apoi am adaugat frunzeletocate de patrunjel.

Gustul este minunat! Consistenta perfecta! S-au mancat urgent. Sosul ramas se poate servi a doua (sau a treia) zi cu paste fainoase.

In mod sigur pastrez reteta si o s-o prepar in mod regulat.

 

 

Lectia asteptarii

Candva, in vremuri (nu prea) demult apuse, sa trebuiasca sa astept ceva, pe cineva a fost cea mai mare pedeapsa ce mi se putea da. Adica sa nu stiu imediat ca e da sau e nu, ca e alba sau ca e neagra, ca e ok sau … intelegi… am fost in stare de foarte multe ori sa plec, sa abandonez fiece proiect al carui rezultat nu era sigur si se mai si lasa asteptat.

Nerabdarea a fost prietena mea numarul doi, venind imediat dupa tigara, pe vremea tineretii mele.

Si nu zic c-a fost gresit. Ei, nah! A fost singurul mod in care am stiut sa traiesc.

city-2800132_1920

Apoi am invatat si alte moduri.

Am invatat ca rezultatul unei actiuni nu imi apartine. Ca am obligatia de a face ce pot eu cat pot de bine si atat. ATAT. Ce iese apoi din oala in care le-am pus pe toate la fiert depinde de foarte multi factori. Adica pot pune-n oala tot ce (cred eu ca) e mai bun si sa iasa ceva nemancabil, numai bun de aruncat. Si de ce? Pentru ca as fi putut sa ma straduiesc mai mult? Probabil c-as fi putut. Dar asta in mod sigur nu ar fi schimbat rezultatul.

Si atunci de ce?

Pentru ca cineva acolo, sus, stie ce e mai bine pentru mine!

Na, ca am spus-o!

Cineva acolo sus ma iubeste. Si desi eu insist sa cred ca ceva ar fi foarte bun pentru mine, cineva-cel-de-sus stie ca nu e asa.

Si atunci asteptare are o alta savoare. Nu mai e ca inainte, egala cu nerabdarea si nevoia de control. Azi asteptarea inseamna pace. Inseamna incredere in cel sau cea-de-sus. Inseamna renuntarea la nevoia, la dorinta de a controla rezultatul.

Si ce ciudat (oare?!) ca tocmai din renuntarea la a mai vrea sa stiu sigur rezultatul se naste cea mai mare siguranta a mea?

Am facut tot ce am putut, cat am stiut eu mai bine pentru reusita proiectelor de anul acesta. Si acum astept. Si daca a inceput sa ploua pe cand am fi inceput demolarea, in mod sigur cel-de-sus are un motiv foarte bine intemeiat pentru a amana lucrarile.

Si daca lucrurile se vor aranja chiar mai bine decat am sperat si planificat eu?

Wow!

Eu sunt pregatita. Universule arata-mi ce poti!

Si intre timp astept savurand ploaia, caldura din casa, cateii ce motaie pe sofa si-un ceai de seminte de fenicul.

Paté de peste (cu unt)

Se face rapid, din ingrediente putine si ieftine si rezultatul este extraordinar de gustos. Nu, nu exagerez orbita de dragostea mea pentru tartine ci jur ca va spun adevarul!

Uitati cum se face: se ia o conserva de peste (scrumbie, 125 g am luat eu) in suc propriu. Se scurge. Se pune carnea in paharul mixerului. Se adauga 50 g de unt moale, putina sare si un pic de zeama de lamaie. Se mixeaza pana se obtine o crema.

Am intins pateul asta pe felii de paine de secara, am presarat cubulete finute de ardei si marar proaspat tocat marunt de tot. Incalzesc supa, pregatesc cateva tartine cu pate de peste cu unt si e gata cina.

22894207_10210349715203278_8321527754426286683_n

La revedere, octombrie! Bun venit Hortus Lucius!

Luna octombrie a fost o luna calda, foarte placuta. Am facut multe plimbari impreuna cu prietena mea, gemenii ei, Sally si Lia. Am petrecut foarte mult timp pe afara sortand lucrurile din grajd ca sa-l pregatim pentru finalizarea demolarii. Am mutat lemne si lansat caramizi de pe grajd in jos, pe o scandura de lemn. Am observat porumbeii nascuti imediat sub acoperisul grajdului si abia am asteptat sa ii vad ca zboara ca sa-i stiu in siguranta. Oricum nu am fi demolat nimic pana nu si-ar fi luat zborul. Ieri dimineata unul din ei nu mai era in cuib. Dupa amiaza era dus si cel de-al doilea. Se mai intorc doar scurt in cuib si apoi zboara iar. Sunt tare frumosi, de culoare albastru inchis, ca si petrolul.

In pauzele dintre munca si lucru (sic!) am facut plimbarile lungi despre care vorbeam mai sus. Niciodata mai scurte de o ora si, de cele mai multe ori, lungi de cate doua ceasuri si jumatate.

Octombrie a venit cu demararea tuturor proiectelor pentru care ne-am pregatit financiar pe parcursul anului:

  • demolarea grajdului
  • instalarea sobei pe lemne
  • instalarea sistemului fotovoltaic

pe langa astea m-am ocupat de sanatatea mea facandu-mi analizele si radiografii la piciorul drept pe care trebuie sa il operez in primavara.

Din punct de vedere financiar octombrie a fost o luna in care am creat venituri modeste, din repetitii si vanzand unele lucruri de care nu mai aveam nevoie, de exemplu o placa video foarte performanta cumparata pentru computerul vechi care insa nu a fost compatibil cu el si nici nu am putut sa o ducem inapoi asa c-am vandut-o pentru € 20,00, la cumparare a costat € 36,00. Prietena mea a gasit pe acelasi site o bicicleta pentru fiica ei, in stare foarte buna, la € 70,00. Am mers impreuna sa luam bicicleta si am reusit sa negociem (eu, ca ea e timida) pana la € 60,00. Bicicleta veche a fetei, care ii ramasese mica, am pus-o in vanzare si, la doua zile dupa aceasta, am reusit sa o vindem pentru € 30,00 asa ca bicicleta noua a fetei a costat in total € 30,00. La rugamintea prietenei mele m-am ocupat eu de toate si ea si-a exprimat admiratia pentru talentul meu la a face bani. O inteleg din plin pentru ca acest talent, fiind de data recenta, ma uimeste si pe mine insami Cu cativa ani in urma, inainte de a fi lucrat la autostima mea si de a ma fi educat din punct de vedere financiar nu numai ca nu as fi fost in stare de o actiune de acest fel dar nici macar nu mi-as fi putut imagina asa ceva din partea mea.

Tot in octombrie am inaugurat o pagina facebook de care deja m-am atasat sufleteste si, bineinteles, intelectual. O puteti accesa facand click AICI si se numeste „Parlez-you Deutsch?”. Pe pagina respectiva public tot felul de articole si imagini de sinteza gramaticala si de vocabular din limbile engleza, franceza, germana, engleza si maghiara. Stiu c-o sa va placa!

Acuma sa va povestesc cine sau, mai bine zis, ce este si cum s-a nascut Hortus Lucius. Ok, inca nu s-a nascut in lumea reala ci doar in capul si-n inima mea. Mutand si maturand si aranjand lucrurile pe afara mi-am dat seama ca locul unde se afla acum grajdul (da, cel ce va fi demolat complet in zilele urmatoare) este in bataie soarelui pe tot timpul zilei. Initial am vrut sa demolam doar grajdul si sa pastram portiunea cimentata de sub el pe care apoi, in viitor, sa o nivelam. Si mi-am zis ca oare cum ar fi daca am scoate TOT cimentul. Este oricum foarte vechi si plin de denivelari si sa-l aducem la acelasi nivel ne-ar costa multi bani si multa energie. Si daca decidem sa scoatem tot si apoi sa reorganizam totul asa cum ne avantajeaza pe noi? Adica sa facem gradina e legume pe locul actualului grajd si acoperisul pentru barca, tractor si masina lateral unde este aproape constant umbra. Apoi sa mutam toata gradina de legume, cu sparanghel cu tot si, pe actualul ei loc sa mai plantam vrem doi pomi fructiferi? Wow!Tocmai reusisem sa extind un proiect care deja ni se parea temerar. Ne-am consultat unul cu altul, am dormit o noapte si apoi inca una cu noul proiect sub perna si apoi am sunat firma de demolari si le-am comunicat intentiile noastre. A venit seful, s-a uitat, a cugetat, ne-a zis pretul, am batut palma si am zis Aleluia! Noua gradina se va numi Hortus Lucius! „Hortus” care inseamna „gradina” din latina si „Lucius” ca derivat al cuvantului „lumina”, tot in limba latina.

In haladuielile mele prin www am dat de un concept ce mi se potriveste ca o manusa si care se numeste „Hortus Netzwerk” – Reteaua Hortus, in care gradina este impartita in trei zone:

  1. Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.
  2. Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.
  3. Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.

Conceptul de Hortus s-a nascut in Germania (unde altundeva?!) si taticul ei se numeste Markus Gastl. Genialitatea conceptului, din punctul meu de vedere, consta in imbinarea ideii de agricultura cu aceea de protectie naturala. Sistemul celor trei zone se poate aplica terenurilor de orice dimensiuni, chiar si teraselor/balcoanelor – nu am studiat mai in detaliu ce si cum e cu terasele pentru ca am la dispozitie o suprafata de 600 mp.

Alte idei care se mi potrivesc ca o manusa si pe care (unele) le pun deja in aplicare (nu sunt 100% de inspiratie hortusiana):

  • nimic nu iese, nimic de intra. Este de fapt telul meu. Spre asta tind. Adica nu aduc din afara nici ingrasaminte nici nimic altceva, folosesc ceea lotul imi ofera deja si aici am in plan construirea de sisteme KEYHOLE (gaura de cheie) si HUGELKULTUR (cultura pe movile) sisteme care se auto-fertilizeaza si au nevoie de un minimum de irigatie. Pentru ierburile aromatice am in vedere sistemul KRAUTERSCHNECKE , din aceleasi motive.
  • iarba se tunde cat de rar posibil pentru a oferi hrana insectelor. Oricum urasc din inima ideea de gazon.
  • nu se face curatenia de toamna a gradinii, adica nu se strang frunzele cazute din copaci si nici nu se taie tufisurile pentru a nu priva animalutele si insectele de adapostul si hrana de care au atat de mare nevoie iarna.

Inca nu stiu ce si unde se va afla. Stiu doar ca, in momentul in care voi vedea bucata de pamant in fata mea, fara placi de ciment si altele, voi sti exact ce este de facut.

Asa ca noiembrie va fi pentru mine o luna a noilor inceputuri, a foilor nescrise, a ideilor

F

A

B

U

L

O

A

S

E

!

 

 

 

Motivele zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • gradina ce inca ma mai cadouriseste cu de-ale gurii
  • schimbarile fabuloase ce se petrec in casa si gradina mea
  • nepotii ce de doua zile ne sustin in muncile fizice

22780550_10210313426416081_8914448152815283542_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.