Detalii

~ printre picaturi ~

Reclame

Dialoguri

directory-2713357_1280

Cu cateva luni in urma. O dupa amiaza tarzie, de toamna. Prietena mea, gemenii ei de sase ani, cainii mei si cu mine ne intoarcem acasa dupa o foarte lunga plimbare pe campurile din marginea satului. Povestim, gemenii sunt fericiti ca au vazut o combina agricola in actiune.

Ajungem la strada circulata intens ce se afla nu departe de casa mea. Ne oprim, tinem gemenii de mana, cainii in lesa scurta. Ne uitam stanga – dreapta. Asteptam. La momentul oportun traversam.

Punem piciorul pe celalalt trotuar si mai facem cativa metri. Printre zumzaielile masinilor ce trec cu viteza auzim si altceva, o voce. Ne intoarcem. De cealalta parte a strazii un batran ne cheama si ne face semn cu mana sa ne apropiem, inaintand tot mai mult spre mijlocul strazii.

Prietena mea imi zice:

– „Vezi tu ce vrea ca eu n-am incredere…”

Ii dau sa tina cainii si merg spre batran. Ajung la el, ma priveste atent de parca m-ar fi confundat cu cineva si ma intreaba: 

-„Tu cine esti?!”

Ii zambesc, il iau de brat si incet il dirijez spre trotuar. Raspund.

Eu: – „Sunt Carmen. Dumneavoastra cine sunteti?”

Il privesc mai atenta, e curat, ingrijit, in mana are o sacosa prin care intrevad cateva kaki frumoase, probabil proaspat culese de pe undeva.

El: – „Sunt Antonio!” se gandeste cateva secunde, apoi: „O cunosti pe fiica-mea, Veronica?”

Eu (continuand sa-i zambesc): – „Ma bucur sa va cunosc, domnul Antonio. Nu, din pacate n-o cunosc pe Veronica.”

El (uitandu-se-n jur dezorientat): – „Stii cumva unde locuiesc?”

Eu: – „Nu, nu stiu. Nu prea cunosc casele aici, m-am mutat recent in sat. Aveti cumva o carte de identitate la dumneavoastra?”

El: -”Nu, nu am ca am iesit numai sa vad cum se lucreaza pe strada, stii…. muncitorii…”

Stiu ca in sat nu se repara nici o strada…

Pe langa noi trece un barbat imbracat foarte corect, cu toate calcate la dunga, inclusiv esarfa. Il opresc, se codeste dar apoi se uita spre mine. 

Eu: – „Buna ziua, il cunoaste-ti cumva pe domnul acesta?” il intreb indicandu-l pe Antonio.

Domnul: – „Nu, nu il cunosc si sunt de aici, din sat. M-a intrebat si pe mine mai devreme daca nu stiu unde sta dar nu il cunosc. Poate e de prin vreun alt sat, de langa noi? Chemati politia, ca se ocupa ei de el!”

Gemenii se entuziasmeaza si nu le vine sa creada asa o pleasca pe capul lor: sa vada si-o combina si-o masina de politie in aceeasi zi.

Mir imi trece un gand prin cap dar il alung. Nu e treaba mea cum isi grijesc altii charma personala. Parca citindu-mi intrebarea din gand, domnul zice:

-”Stiti, noi, barbatii, nu ne ocupam cu asa ceva…”

Formez 112.

La telefon: – “Alo!”

Eu: – “Buna ziua, ma numesc Carmen T., am langa mine un domn care nu-si aminteste unde locuieste, suntem la…” si zic adresa exacta a intersectiei.

La telefon: – “Domnul are nevoie de ambulanta?”

Eu: – “Nu vad sa fie ranit, asteptati un pic…”

Ma intorc spre Antonio: – “Sa chemam Ambulanta, va simtiti rau? Trebuie sa luati tablete la ore fixe, injectii?”

Antonio: – “Nu, sunt ok. Numai nu-mi amintesc cum de-am ajuns aici…”

La telefon: – “Ok, va trimitem un echipaj…”

Eu: – “Va rog, daca se poate cat de repede, avem doi copii cu noi si trebuie sa-i ducem acasa…”

La telefon: – “Bineinteles!”

Eu, catre Antonio: – “Au zis ca nu e nici o problema, sa asteptam aici ca vin. Pana vin stam noi cu dumneavoastra…”

Antonio: – “Offf, va tin si pe voi aici… ce rau imi pare…”

Il asigur ca nu este absolut nici o problema.

Unul din gemeni se apropie de Antonio:

-”Da´ nu mai stii unde locuiesti?”

Antonio, amuzat, confirma dand din cap.

Copilul: – “Acuma vine Politia dar nu te speria ca nu cred ca o sa te duca la inchisoare!”

Antonio, razand: – “Pai sper ca nu ca nu-s asa mare bandit!”

Radem toti. Mai stam si povestim. Dupa cateva zeci de minute incep sa ii tremure picioarele. Se uita in jur, vede ca incepe a se-nnopta si se ingrijoreaza. Il asigur ca nu ne miscam de langa el pana nu vine Politia si il invit sa se sprijine de gardul de langa noi. Il sustin cu mana pe spate sa nu cada. Dau cheia de la casa prietenei mele si ea merge sa aduca un scaun de la mine si sa lase cainii acasa. Gemenii raman cu mine. Mama le atrage atentia sa fie foarte cuminti si sa asculte de noi. Pleaca. Antonio se sprijina de gard, se vede ca i se inmoaie genunchii… cine stie cat o fi umblat pe jos in ziua respectiva… Gemenii se joaca sub un copac, cu frunzele uscate cazute sub el.

Apoi copiii ma informeaza ca trebuie sa faca pis. Ca ne-mama asta ma pune intr-o situatie delicata. Cer totusi mai multe informatii:

Eu: – “Pe amandoi, deodata va scapa?”

Ei, in sincron: – “Da!”

Eu, cercetand cu ochii imprejurimile, vad un container de gunoi la cativa metri de noi, le dau indicatii:

-”Mergeti in spatele containerului de gunoi si faceti acolo!”

Se duc razand. Eu imi impart ochii intre Antonio si gemenii piselcosi. Care gemeni nu se mai vad. Ii aud razand dar nu ii vad. Il intreb pe Antonio daca se poate tine bine fara mine cateva secunde ca fug sa vad unde-s pruncii. Imi confirma:

-”Sigur, sigur, stau aici!”

Fug spre container si gasesc gemenii inca ocupati sa stropeasca rotile containerului, cu cururile goale spre strada.

Eu: – “V-am spus sa mergeti in spatele containerului sa nu va vada de la strada nu sa nu va vad eu!”

Isi ridica pantalonii razand si ne intoarcem, ei la frunzele de sub copac eu la Antonio. Tocmai bine se intoarce si prietena mea cu scaunelul din baie. Antonio se aseaza si, dupa cateva minute, se simte ceva mai bine.

Imi zice, aratandu-mi sacosa: – “Stii, vreau sa iti dau tie kakiurile astea. Sunt foarte frumoase si tocmai bune de mancat!”

Eu: – “Va multumesc din inima, vreau insa sa le mancati dumneavoastra cu Veronica asta seara cand va intoarceti acasa. Eu am un copac plin in curte…”

Mai stam. Intr-un tarziu vedem cum masina Politiei ia curba si se indreapta spre noi. Gemenii sunt in extaz.

Verifica prin centrala numele lui Antonio si nu gasesc nimic… Il invita sa se urce in masina sa il duca prin sate sa vada daca-si aminteste unde sta…

Noi ii salutam pe politisti, ii uram lui Antonio toate cele bune si trecem strada. Pe trecerea de pietoni de data asta.

 

Trei semne ca imbatranesc si de ce asta este o veste buna

M-am trezit pentru a X-a oara in ultimul timp, foarte devreme. Indiferent la ce ora m-am culcat, in jur de 6.30 dimineata am deschis ochii si am fost absolut in forma. Fenomenul are un nume simpatic in germana: „fuga din pat a senililor”. Ok, nu sunt la varsta senilitatii dar anii isi spun cuvantul si asta nu poate decat sa ma bucure.

Sa va povestesc ce-am observat lately:

  • cum spuneam, fara sa fac eforturi sau sa pun ceasul sa sune, dimineata ma trezesc chiar inainte de cantatul cocosilor, indiferent ca m-am dus la culcare la 8 seara sau la 3 noaptea. De ce e de bine? Pentru ca orele diminetii sunt foarte relaxante si ma indeamna spre meditatie. Cat mai stau in pat, imediat dupa meditatie, imi fac planul pentru ziua respectiva. Si am grija ca pe langa ceea ce am de facut sa imi planific si momente in zi in care sa-mi incetinesc ritmul, sa am grija de mine cu-n ceai si o lectura scurta dar intensa despre orice-ma-interseaza-in-acel-moment. Dupa ce ma ridic din pat fac cafeaua si, pana iese fasaind din mokka, scot tacamurile si vesela din masina de spalat si le pun la loc. Toate astea ma fac sa imi incep ziua cu o stare foarte placuta, de echilibru.

 

  • imi albeste parul din ce in ce mai mult si sunt de-a dreptul entuziasta! In tineretea-mi tumultuoasa mi-am vopsit parul de atatea ori ca n-am mai stiut sigur care-mi este culoarea naturala. Azi stiu: sunt bruneta cu fire albe. Si firele astea albe sclipesc tare frumos in bataia soarelui! Si sunt distribuite in asa fel incat creaza un model unic in contrast cu firele inca brunete. Parul alb este semnatura mea, certificatul meu de independenta fata de ceea ce societatea actuala consiodera „frumos si ingrijit” si declaratia mea de dragoste si acceptare neconditionata a propriei persoane.

 

  • imi sortez cu grija bataliile. Nu ma mai arunc in foc pentru idei sterile si asta imi lasa mai mult timp si energie pentru ceea ce consider important si ma face mult mai calma si mai linistita decat am fost vreodata in oricare alta perioada din viata mea. Nu mai iau lucrurile la modul personal. Fiecare judeca din perspectiva pe care o are. Exprimi o parere critica vizavi de mine? Ok, e parerea ta si ai dreptul la ea si eu dreptul sa nu ma intereseze absolut deloc.

A imbatrani e o onoare pentru care-i sunt profund recunoscatoare Universului. Multi nu au onoarea asta. A imbatrani inseamna cu totul altceva decat „boli si suferinti” sau, in orice caz, mult mai mult de atata. Nu ma intereseaza sa par tanara si ma pufneste rasul cand aud de creme sau alte brizbrizuri care te fac sa arati mai tanara. De ce as vrea sau as avea nevoie sa arat mai tanara? Ce e rau in a avea 43 de ani? Sau 68? Sau 110? Sa se unga cine doreste, eu sunt ok cu mine insami si cu varsta mea si-n loc sa-mi pierd timpul si banii cu vopsit parul si-ntins riduri prefer sa invat ceva. Pentru ca vreau sa ma trezesc si la 90 de ani dimineata la 6.30 plina de Elan, cu convingerea ca exista mereu ceva de invatat.

26169621_10210800765519254_7361680666876612092_n

Planificare financiara 2018

Trec sa va las documentul Excel ce tocmai l-am pregatit pentru a-mi organiza finantele in 2018. Este vorba de evidenta intrarilor si iesirilor, instrumentul de baza al succesului financiar!

Practic, pasii ce ii fac sunt:

  • strang chitantele si bonurile de casa intr-o tava situata pe masa de birou
  • la sfarsitul lunii le calculez si le scriu si le notez in documentul Excel pregatit apoi le arunc pe cele irelevante si le tin pe cele ce au valoare de garantie de exemplu
  • la sfarsit de an am o analiza foarte exacta a intrarilor si iesirilor, situatie pe care o pot compara cu cea din anul precent si care va sta la baza pregatirii financiare a anului urmator

File-ul se poate accesa cu un click mai jos

Analiza-Planificare-financiara-2018

Va doresc un an financiar fabulos!

Bye-bye 2017

La noapte il lasam pe 2017 in urma si facem primul pas in 2018. Cum a trecut anul? Ce s-a intamplat? Cum am reactionat la ceea ce s-a intamplat sau cum am actionat pe baza a ceea ce ne-a adus el?

Pentru mine anul a inceput greu, cu boala si apoi decesul unchiului meu caruia ii doresc odihna vesnica. Ne revedem in cer draga unchiu´ Nicu sau, ca sa-ti respect opiniile ateiste si sa nu ne „sfadim”, intr-o alta dimensiune, oricare ar fi ea! ❤

Sufleteste s-au intamplat multe anul acesta, unele mai mari, altele mai mici. Am continuat munca inceputa cu cativa ani in urma, aceea de a avea grija de mine si de sufletul meu.

26168727_10210756662856715_6565222817736165494_n

Intelectual si profesional m-am miscat intr-o directie care mi se potriveste si imi zgandare creativitatea.

Trupeste am constatat ca nu reusesc/pot/vreau sa imi pastrez greutatea constanta. Ba pun 3-4 kile ba le dau jos. Cand le pun ma stresez sa le dau jos, cand le dau jos ma stresez sa nu le pun inapoi. Asta insa o sterg de pe lista stresarilor in 2018! Desigur ca voi avea grija sa nu ma ingras tare ca sa nu risc sa-mi pun sanatatea in pericol si sa nu-mi limitez sfera de activitate fizica (adica sa nu gafai cand ma aplec sa-mi leg sireturile) si desigur ca voi face cata activitate fizica voi putea insa imi voi si accepta kilutele asa cum vin ele si se duc. Dixit!

Financiar anul 2017 a fost unul nu greu dar complicat. Aveam conturate proiectele deja din anul precedent. Am cerut oferte de pret, am primit oferte de pret. Am invatat sa calculez macar 30% in plus fata de oferta de pret pentru ca aproape mereu s-au „ivit” si alte costuri mai marunte sau mai maruntele. Am demolat grajdul! Cu asta am scpat de grija ca s-a darama sau cine-stie-ce se mai poate intampla unei cladiri vechi. Am instalat soba pe lemne, proces care desi nu s-ar crede a fost stresant si dificil nu pentru ca munca ar fi fost multa ci pentru ca Universul ne-a trimis un specialist caruia ii place sa decida si sa amane pe banii altora. Nu stiu ce a invatat el din experienta facuta lucrand pentru mine, eu stiu sigur ca am invatat sa cer informatii mult mai multe si sa insist din greu! Investitia in soba de lemne, cu toate tuburile si muncile de rigoare, se va amortiza in doi ani si jumatate deci iarna 2020-2021 va fi prima in care soba va „produce” in mod real.

Am luat multe decizii anul acesta. Unele sunt prea personale ca sa incapa in randurile acestui blog. Altele pe care nu ma sfiesc sa vi le spun. Una din ele ar fi aceea de a nu imi mai stabili mai mult de un proiect financiar pe an si de a fi mai flexibila cu dead-line-urile ce mi le pun eu mie insami.

Pentru 2018 nu imi stabilesc nimic. Absolut nimic. Voi iesi deseara la mare cu familia si prietenii mei, vom deschide o sticla de sampanie pe malul marii, ne vom intoarce acasa, vom manca si ne vom culca. Anul 2018 il voi intampina fara asteptari, fara proiecte si fara planuri. In ianuarie voi avea desigur destul timp si destula inspiratie pentru ele.

Va urez un An Nou Fericit!

 

 

Motivul zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • soba pe lemne
  • prietenele mele de aproape si de departe
  • cineva care se ocupa de sufletul meu (stii tu cine! 🙂 )


    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.

    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    azi iti multumesc pentru toti colaboratorii mei din 2017, pe care ii insir in ordinea in care imi vin in minte: doctorii umani si doctorul veterinar care ne-au ajutat sa ne pastram si sa ne imbunatatim starea de sanatate; tutorii care mi-au facut oferte de lucru foarte frumoase si m-au sustinut pe toata durata cursurilor; participantii la cursurile de formare ce le-am condus care, prin interesul si cooperarea lor, mi-au facut munca foarte placuta si interesanta; conducerea si personalul firmei la care am lucrat pe durata verii; firmele de constructii si proiectantii cu care am reusit sa ducem la bun sfarsit demolarea grajdului si vecinii care au fost rabdatori si intelegatori cu noi pe durata lucrarilor si nu numai. Iti multumesc in mod special pentru ajutorul extraordinar pe care mi l-au oferit familia extinsa si prietenii in incercarea foarte grea prin care am trecut la inceputul anului. Voi profita de sarbatorile ce se apropie pentru a trimite emailuri de multumire si urari de Sarbatori Fericite colaboratorilor apropiati.

    agreement-2679506_1280

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Ziua in care am devenit badass

    girl-993577_1920

    Pe 13 decembrie, cu exact noua ani in urma, am facut cel mai greu lucru din viata mea: n-am mai fumat! Eu, cea care am crezut c-o sa mor cu scrumiera la cap si-o sa fiu ingropata c-o bricheta-n buzunar, eu cea care incepusem in adolescenta sa fumez si puteam sa concep o zi fara mancare, poate chiar si fara apa, dar nu fara tigari, eu care imi traiam viata impartita in fragmente ce se petreceau intre doua tigari, eu care de mic copil imi vazusem parintii in spatele unui val de fum… pe 13 decembrie 2008 n-am mai fumat. Nu m-am lasat de fumat, nu am renuntat la fumat, nu am invins batalia impotriva fumatului ci pur si simplu… nu am mai fumat.

    Am scris aici cum a fost toata tarasenia si inainte si dupa. Am scris ca dupa ce n-am mai fumat am inceput o viata frumoasa pentru ca asa si este. Am scris ca a fost greu pentru ca da, a fost greu. DAR! Adevarul este ca a fost extrem de greu. A fost cel mai greu lucru ce l-am facut vreodata! O sa-mi spuneti ca nasterea este cel mai greu lucru posibil. N-am nascut dar stiu ca atunci cand nasti n-ai de ales, nu poti sa nu nasti asa ca mergi inainte si cumva o scoti la capat. Cand nu-mai-fumezi poti oricand, in orice moment, sa dai inapoi, sa aprinzi o tigara ca n-o fi foc si vezi cati sunt pe lume care fumeaza si n-au nici pe dracu’… Cand nu-mai-fumezi mergi inainte cu toate ca te doare, cu toate ca te-ai putea intoarce, cu toate ca… multe.

    Pe 13.12.2008 m-am transformat in badass.

    Badass = „A person considered impressive due to toughness, courage, and skill. ”

    Da, exact, propozitia de mai sus ma defineste! Pentru ca atunci cand nu-am-mai-fumat am inceput sa ma iubesc radical pe mine insami! Da, stiu ca suna a egoism si a lipsa de educatie si de modestie si de ce vreti voi. Si da, stiu ca am fost educati/programati sa ne iubim mai putin pe noi insine si mai mult pe cei din jur: copii, parinti, frati, prieteni, vecini… Dar spune-mi: cineva care nu se iubeste pe sine, poate iubi pe altcineva? Cineva care nu stie cum sa aiba grija de sine, stie sa ingrijeasca pe altcineva? Cineva care nu are grija de sine, este in masura sa poarte altora de grija? NU NU NU NU. Raspunsul este NU! Iubirea pentru ceilalti poate exista doar cladita pe temelia iubirii fata de sine. Daca nu te iubesti, nu iti ingrijesti corpul, nu iti spui cuvinte incurajatoare vei stii sa le spui altcuiva? Nu.

    Ca sa ne intelegem: iubirea nu-i un sac de cartofi sa se termine. Deci nu inseamna ca daca te iubesti pe tine nu-ti ramane destula iubire pentru ceilalati. Din contra! Iubirea este infinita si cu cat te iubesti mai mult cu atat se genereaza in tine mai multa iubire pentru ceilalti!

    Acuma intelegi de ce nu-mai-fumatul a fost cea mai grea treaba ce-am facut-o-n viata mea? Pentru ca m-am impotrivit programului social care imi spunea ca e pur si simplu gresit, ca e un pacat sa ai grija de tine insati. Mai ales ca femeie!

    Da, ai ghicit, faptul ca ai parul facut si unghiile lacuite si rimelul bine aplicat NU face din tine o femeie ingrijita.  Tot asa cum cizmulitele de nu stiu ce marca si casa luna-bec NU fac din tine o femeie ingrijita ci o femeie care are grija sa fie ceea ce societatea ii spune ca inseamna o femeie ingrijita.

    Cand incepi sa ai grija de tine pentru ca te iubesti nu te mai intereseaza toate nimicurile alea. Pentru ca iti dai seama ca esti o femeie ingrijita atunci cand ai grija de corpul tau si sub nici o forma nu vrei sa ii faci rau! Esti o femeie ingrijita atunci cand mergi la sala ca sa devii puternica nu sexy. Esti o femeie ingrijita cand ai o casa decenta pe care o imparti cu un om decent care te respecta si nu se zgaieste dupa curul nimanui. Esti o femeie ingrijita cand ai pace in suflet si nu ai nevoie sa te ascunzi nici in spatele fondului de ten nici al fumului de tigara. Iesi in lume fara make-up si fara tigara.

    Ne-fumatul este o super putere!!!

    Pe langa asta, ne-fumatul te imbogateste. In cazul meu, sa consideram ca as fi continuat sa fumez si ca tigarile alea m-ar fi costat € 4,00/zi, in noua ani operatia aritmetica ar fi aratat asa:

    € 4,00 x 365 zile x 9 ani = € 13.140

    Daca ii am in cont? Da, ii am! Si, daca nu ii am ca lichiditate, inseamna ca i-am investit in alte chestii, ce nu dauneaza in vreun fel sanatatii.

    Si daca nu-mai-fumezi si te ingrasi? Da, se poate. In orice caz mai bine grasut pentru o vreme (pentru ca stiu c-o sa gasesti modul sa dai jos cele 2-3 kile acumulate) decat beteag si sarac sau chiar mort. Ce zici?

    Stii, am incercat sa nu fumez dar am fost atat de nervoasa si am strigat la sot/copii, asa ca mai bine continui sa fumez si nu agresez pe nimeni. Crede-ma ca nimic nu ti-ar agresa mai profund familia decat sa te vada suferind si sa trebuiasca sa te ingroape! Clar?

    Stii, eu fumez putin, cate o tigara din cand in cand… nu poate fi rau… Da, nu poate fi rau ci chiar este rau. Pentru ca tigara aia din care tragi nu des! – din cand in cand este declaratia ta de neiubire. Este ca si cum ai merge pe strada strigand: „Uitati-va la mine ca nu ma iubesc deloc!”. Tigara aia (subtirica pentru ca nu mai cumperi din alea groase) da semnalul creierului tau: Hei, bai, vezi ca tipei nu-i pasa de sine, zi corpului ca-si poate face de cap ca oricum nu conteaza!” In schema iubitului radical de sine nu incape nici o tigara, oricat de rara sau de subtirica ar fi ea.

    Da, Carmen, dar stii ca uite aproape toti pe care ii cunosc ca s-au lasat de fumat s-au reapucat! Ok! Dar tu nu esti ei si ei nu sunt tu. Si ei sigur s-au lasat cu plasturi sau tigari electronice sau gume de mestecat sau alte porcarii. Zi-mi: careva din ei s-a lasat de fumat prin metoda iubitului-radical-de-sine?  Careva din ei a inteles la nivel emotional nu doar intelectual ca isi merita banutii sa fie ai lui nu ai producatorilor de tabac? Careva din ei a priceput sufleteste ca este atat de valoros incat nu are dreptul sa-si dauneze propriului corp? Careva din ei a inteles ca este important pentru cei din jurul nostru, pentru cei pe care ii iubim, sa nu-mai-fumam ca sa nu-i expunem fumatului pasiv (fumat pasiv = vatamare corporala!) si ca sa le fim un exemplu bun?

    Ah, stiu oameni care n-au fumat in viata lor si s-au imbolnavit de cancer la plamani si au murit. Da, e posibil. Nu-mai-fumatul nu iti ofera garantia ca n-o sa te imbolnavesti. Insa DACA cumva te vei imbolnavi, vei stii ca nu ti-ai facut-o cu mana ta. Vei stii ca „asa a fost sa fie” si ca durerea ta si a celor dragi tie nu a fost cauzata de un blestemat de obicei prost de care nu te-ai putut debarasa pentru ca tu nu crezi in puterea iubirii radicale de sine.

    Dar stii, Carmen, fiecare are cate o hiba pe undeva si se zice ca „Suma viciilor unui om trebuie sa ramana constanta!”. Da! Sunt absolut de acord cu tine! O sa urc insa o treapta mai sus pe scara claritatii: „Suma viciilor unui om care nu se iubeste radical pe sine trebuie sa ramana constanta!” There you go!

    Vreau sa inchei cu o scrisoare de multumire:

    Draga corp al meu,

    iti multumesc pentru ca ai fost atat de rabdator cu mine. Iti multumesc pentru plamanii mei sanatosi, pentru ceea ce fac ei pentru mine. Esti super, iti multumesc ca ma tii in viata!

    Cu drag,

    Carmen

     

     

     

     

    Dialoguri

    ~ dulapul cu ustensile ~

    Ea, pe un ton cald ce nu deranjeaza cu nimic linistea si semiintunericul din incapere: – „Stiti, Carmen, in viata vor fi mereu incercari de tot felul si dureri de tot felul. Durerea si doliul isi au rolul lor bine definit.”

    Eu, sorbind cu grija fiecare vorba ce pluteste dinspre ea spre mine: – „Da, stiu…”

    Ea: – „Fiecare experienta prin care trecem ne invata ceva. Si ceva-ul ala il punem bine, intr-un dulap. Avantajul este ca, la maturitate avem un dulap plin cu ustensile. Cand se intampla ceva in viata noastra mergem la dulap si luam ustensila de care avem nevoie. De aceea in copilarie si tinerete suntem mai plini de frici: pentru ca inca nu avem un dulap bine dotat…”

    minimal-923194_1920

    Salam cu otet – o specialitate a regiunii Friuli Venetia Giulia

    Este una din retetele alea vechi, legate de anumite evenimente din an, ca de exemplu cand se fac salamurile si se pregatesc de uscare. De fapt chiar asta se foloseste, salamul proaspat, inca ne-uscat.

    Si se face asa:

    1. Se face o mamaliga. Eu pun o cana de faina de malai si 4 cani de apa plus o jumatate de lingurita de sare, amestec bine si pun pe foc. Invart din cand in cand.
    2. Se ia cate o ceapa medie de persoana. Eu, pentru ca ma straduiesc sa maresc cat mai mult procentul de legume din mancare si pentru ca iubesc ceapa, mai ales in combinatie cu mamaliga, am pus cate o ceapa mare de persoana, plus una mai mica rosie si doi ardei, toate taiate in rondele relativ subtiri. Le-am calit in cateva linguri de ulei de masline pana cand s-au inmuia si le-am scos pe o farfurie.
    3. Am taiat salamul in felii grosute, am calculat 2 felii de persoana. Le-am prajit lejer si pe ele in tigaia in care am calit ceapa si ardeiul. Cand feliile de salam au prins usor culoare pe ambele parti am pus ceapa peste ele, am adaugat 5 linguri de otet de mere si am amestecat totul cu grija.

    Pe farfurie am pus un strat de mamaliga, peste el unul de ceapa si peste ceapa salamul.

    24837469_10210600630636007_6750583617162078382_o

    O reteta asemanatoare este cea de mamaliga cu ceapa , una din preferatele mele: ieftina, hranitoare si gustoasa! ❤

    Bine ai venit, decembrie!

    Decembrie este, pentru mine, una din cele mai frumoase luni. Frumoase in sensul linistit al cuvantului, nu asa navalnic de frumoasa ca si luna August, de exemplu… Decembrie este melancolica, usor trista, este una din lunile in care se pune viata la cale stand la usa sobei sau lang-un calorifer incins.

    24312931_10210569134408621_8608261290664631127_n

    CASA, CURTEA SI GRADINA

    Decembrie ne-a gasit scapati de-o mare grija, cea a grajdului care a fost, in sfarsit, demolat, dus, platit.

    In curtea din spate am optat pentru un „pietris” reciclat, obtinut din diverse materiale de la demolari, maruntite. Pus pe jos parea tare maroniu inchis si praful de pe el se agata tare usor de labutele cainilor… Pana la prima ploaie care l-a spalat si mi l-a prezentat in toata spelndoarea lui rezultata din bucati de diferite gresii si faiante pe un fond minunat de caramiziu! Din pacate nu am reusit sa fiu 100% atenta cand au pus muncitorii pietrisul, ocupata fiind cu inspectarea unor conducte de ale caror existanta nu aveam habar si descoperite cu prilejul lucrarilor, asa ca s-a pietruit o suprafata mai mare decat cea pe care am dorit-o eu dar nu e bai, la primavara om vedea cum le descurcam pe toate.

    In casa hornul a fost curatat, intubarea lui insa este o problema asa ca am chemat o firma care ne-a cerut un pret foarte mare. Am refuzat sa facem lucrarile cu ei si am cerut alte oferte pe care inca le astepta, asa ca saptamana viitoare miercuri se va decide soarta sobei. Suntem, in continuare, fara tv, situatie care mie, personal nu-mi displace absolut deloc.

    S-a racit mult vremea si, desi nu a nins, in doua nopti temperatura a coborat deja sub zero grade. Am apucat insa sa punem la adapost cele cateva ghivece ce nu suporta frigul. Am sortat lucrurile din camara si am gasit cateva pungute cu grane si seminte de floarea soarelui ce sunt deja expirate si, desi nu dau semne de stricaciune de vreun fel, am decis sa nu le gatesc ci sa le ofer pasarelelor. Le-am amestecat si le-am pus in cutiute de plastic pe care le-am fixat cu cate o piatra in centru. Pofta buna!

    In gradina nu am facut absolut nici un fel de munci de curatenie si nu din cauza de lipsa de timp sau din lene ci pentru a da sansa naturii sa isi ia ce are nevoie.

    SANATATE TRUPEASCA

    Suntem la punct cu analizele de sange, sanatosi tun. Facem miscare in aer liber zilnic si continui sa introduc cat mai multe legume in alimentatia noastra, chiar si acolo unde, in mod traditional, nu le e locul. De exemplu ieri am pus in tigaie sase cevapcici (mici sloveni). Mai demult desigur ca i-as fi prajit si i-am fi mancat cu mustar si paine si, eventual!, o salata. Acuma i-am vazut asa razleti in tigaie si tigaia mare si am scos rapid niste conopida din frigider si am desfacut cateva buchetele pe care le-am pus langa mici, am curatat de samburi si taia in bucati mari niste ardei pe care i-am pus si pe ei in tigaie, langa mici si langa conopida. Am presarat un pic de rozmarin tocat si le-am lasat pe toate sa se faca sub capac. Pe farfurie am avut deci mici, legume, o felie de paine de secara si o salata mica de sfecla rosie langa toate astea.

    24301372_10210569134168615_2676942783946202056_n

    SUFLET SI INTELECT

    Am acceptat niste propuneri de cursuri pentru anul urmator si, pe langa ele, mi s-a mai propus unu, mai amplu, care insa va folosi la maximum cunostintele si experienta mea. Am inceput sa strang materiale si sa fac schita cursului si a temelor ce le vom aborda… abia astept! Asta imi tine mintea foarte ocupata si imi zgandare profund creativitatea. Pentru suflet continui sa traiesc dupa modelul celor 12 pasi. Uneori fac un pas inainte alteori inapoi. Important e ca raman in echilibru.

    ECONOMISIT SI SURSE DE VENIT

    Nu mai sunt concentrata de ceva vreme pe economisit, asta pentru ca ne-am creat niste obiceiuri solide pe care ne bazam in continuare. Ramanem fixati pe ideea de a nu risipi, cu tot ceea ce implica ea: organizare, reducere, refolosire.

    Ca si proiecte Majore pentru luna decembrie avem deci soba pe lemne si ca si proiect „soft” un calendar pe 2018.

    Va urez un decembrie linistit.

    Cu drag,

    Carmen

     

     

     

     

     

     

     

    Trunchi de copac simplu, fara lactate

    Cu ocazia unei aniversari am facut un trunchi de copac. Desi la aspect l-am masacrat datorita acutei mele lipse de simt estetic, per total am declarat trunchiul un succes si am decis ca data viitoare sa insist mai mult cand desenez lemnul pe trunchi. Reteta este geniala din punctul meu de vedere pentru ca nu contine Lactate! Yupii! Si pentru ca in loc de crema se foloseste faimosul mousse au chocolat ce se poate pregati si pune in cupe, la frigider si consuma ca atare.

    Noa si deci ce am facut?

    Am pus la topit in baie de aburi 100 g de ciocolata negra.

    Am batut spuma trei albusuri si am frecat trei galbenusuri cu o lingura de zahar, le-am amestecat si am adaugat ciocolata topita tot amestecand. A rezultat o crema foarte moale, semi-lichida pe care am pus-o la frigider pentru 2 ore.

    … intre timp…

    … am facut un pandispan foarte simplu din: 3 oua carora le-am batut albusul spuma cu 3 linguri de zahar vaniliat si al caror galbenus l-am frecat c-o lingura de zahar si un varf de cutit de praf de copt. Am amestecat albusurile cu galbenusurile si am adaugat 3 linguri cu varf de faina, amestecand foarte usor, de sus in jos.

    Am pus compozitia de mai sus intr-o tava, pe hartie de copt. A rezultat un blat subtirel pe care l-am copt la 180 de grade pret de 7-8 minute, pana cand scobitoarea a iesit curata. Am scos blatul de la cuptor si l-am acoperit cu un prosop umed. Cand s-a racit l-am dezlipit cu grija de pe hartia de copt, am scos spuma de ciocolata din frigider si am uns foaia cu ea lasand o parte din ea pentru a o folosi ca si glazura. Foaia unsa am rasucit-o sub forma de rulada si am acoperit-o cu restul de spuma pe care, cu ajutorul unei furculite, am facut striatii care sa imite aspectul lemnului – operatiune care nu mi-a iesit 100% dar nu-i bai ca oricum am taiat rulada in felii si nu s-a mai cunoscut ce-a vrut de fie 🙂 Idee pentru data urmatoare: voi pune mai multa spuma inauntrul trunchiului si voi lasa mai putina pentru exterior. Dixit!

    24231713_10210557302592833_7053267902417658605_n (1)

    S-a mancat urgent pentru ca este foarte gustos si pufos.

    Reteta o am de aici: http://de.allrecipes.com/rezept/23099/franzoesischer-weihnachtskuchen–buche-de-noel-.aspx

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    azi iti multumesc pentru imensa oala de sarmale marunte cat o-mbucatura ce mi-a preparat-o cineva. Le-am impartit in portii pentru cogelator pe care o sa le scot o data pe saptamana si-o sa le decongelez, incalzesc si mananc. Fara speteala si vase murdare.

    23843102_10210499508028005_4495554943946998862_n

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Dumnezeule,

    Azi iti multumesc pentru vremea insorita care ne-a permis sa ducem la bun sfarsit lucrarile de demolare si sa ne ocupam de diverse alte treburi din gradina. Iti multumesc pentru gemenii prietenei mele care au intampinat cu entuziasm noua suprafata de joaca, entuziasm ce in cateva minute s-a tradus in haine murdarite, pantofi innoroiati si ochi sclipind de bucurie. Iti multumesc pentru cainii mei cuminti si cumparati.

    23632478_10210461292472640_1463450494360422663_o

     

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

    Motivele zilei

    Draga Universule,

    Azi iti sunt recunoscatoare pentru toti cei ce au locuit inaintea mea in aceasta casa. Faptul ca azi casa asta sta in picioare mandra, alba, sanatoasa se datoreaza fiecarui suflet ce a trecut prin ea si grijii ce i-au purtat-o in ciuda faptului ca au fost toti oameni simpli, ne-bogati: calugari, tarani, pensionari.

    Va multumesc frumos si va doresc odihna vesnica.

    Cu mult drag,

    Carmen

    Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
    – motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
    – motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.