Experimentul post negru (decolorat in …gri)

Am simtit nevoia sa tin o zi de post negru. Iaca ce-a iesit:

08:40 o cana de ceai de plante. nu imi e foame.

11:03 – m-a apucat o neliniste. ceva de genul trebuie sa mananc ceva. NU imi e foame, dar am impresia ca trebuie sa mananc. capul se intoarce in toate partile sa vada ceva comestibil. imi simt abdomenul subtire, dar numai in dreptul stomacului.

11:15 – mi-au chiorait matele pt prima oara. mai am putin sa termin a doua cana de ceai – de data asta negru

11:20 am terminat ceaiul, vreau altul dar mi-am propus sa astept pana la si jumate pt a merge la bucatarie. planuiesc un ceai de menta. am o senzatie de… nesimtire a cefei, un fel de relaxare si usurinta in spatele capului si putin la umeri.

11:25 mana stanga putin amortita in a nimeri tastele

11:38 ceaiul e fierbinte, nu il pot bea, dar miroase f fain a menta. matele imi ghioraie usurel in continuare. simt o mica apasare in piept si o amorteala in maini, dar nu foame. in bucatarie mirosea a paine prajita.

11:50 sunt frustrata de o problema pe care trebuie sa o dezleg si mi-a luat cam mult sa ma prind. ma gandesc ca as manca ceva sa imi alin ranile frustrarii. imi vin in minte carnati cocteil si felii de sunca. beau ceai.

11:54 am gasit rezolvarea si metoda de rezolvare. sunt nervoasa, piciorul stang se zbate nervos.

12:19 acu mana dreapta pare amortita. tocmai am aflat ca fierbatorul de ceai din bucatarie s-a stricat. asta inseamna ca nu voi mai avea ceai, sau va trebui sa folosesc microundele. ma simt cumva usoara de la umeri in sus.

12:25 am terminat un job, am trimis emailul de confirmare, apoi am citit un email referitor la munca mea ce va sa vina. brusc vreau sa mananc ceva. un fel de a marca momentul de relax dintre doua joburi. un fel de premiu sau de rasplata. nu simt foame. dar cu siguranta papilele vor ceva, iar creierul vrea inca si mai multe.

12:54 mi-e foame. nu stiu daca e foame, cert e ca vreau sa mananc. ma gandesc sa sacrific felia de paine pe care o am la mine. sau chiar sa ma sui in masina si sa ma indrept spre magazin. visez biscuiti. eu nu mananc biscuiti. dar as manca acum. curand o sa am o sedinta. ma intreb daca o sa rezist la sedinta asa… nemancata. simt o mica durere in stomac.

13:00 cred ca mi-a foame. si sigur sigur nu am nimic altceva la mine decat o felie de paine. ca am verificat! as mai avea niste gem de caise, niste capere si cateva bomboane. dar nu am voie dulce pentru ca dulcele mi-ar face si mai mult foame la putin timp.

13:29 tocmai am venit de la bucatarie unde am mancat felia mea de paine dupa ce am prajit-o pana am cam ars-o. iar acum imi e si mai foame… o sa imi iau o cola diet din automat, desi nu am voie cola…

13:31 acum cu cola langa mine ma simt mai… in siguranta. parca nici nu vreau neaparat sa beau din ea. adica nu acum exact. e linistitor ca o am, la o adica.

13:45 am baut cola. nu am mai baut de trei luni. credeam ca o sa ma dea pe spate gustul, dar il simt chiar fad. e mai mult un fel de frectie pe gat… creierul vrea sa simta ca trce ceva pe gat in jos. nu mai simt foame. si nici nu regret ca am luat cola.

14:23 cola merge pe gat in jos. mi-e foame putin. ma simt nitel ametita.

15:12 am iesit din sedinta. mi-e putin foame si am un fel de tremurici. sigur de la cola. ma duc sa iau o cana cu apa sa diluez cofeina din sange. ma gandesc oare cum o sa rezist pana la sfarsitul programului. nu stiu de ce, dar acasa ma vad mancand ceva. hm.

15:18 torn apa pe gat sa-mi umflu stomacul. doua ore pana termin aici.

15:29 simt o usoara arsura in stomac. nu pot spune ca mi-e foame, dar cu siguranta as vrea sa mananc ceva. ma duc sa-mi fac un ceai.

15:36 mi-am facut un ceai. nu simt foame in stomac, dar cu siguranta creierul meu a intrat in panica si vrea ca eu sa mananc

16:09 sunt ametita putin si nu pot sa ma concentrez. nu stiu daca de la nemancat sau de la faptul ca ma plictiseste de moarte ceea ce am de facut… si musai trebuie terminat azi.

16:50 imi simt mainile amortite. foame nu simt. am mai baut ceai si cola. ma gandesc ce o sa mananc deseara cand ajung. o sa mananc niste paine prajita sigur, poate imi fac putin ulei de floare cu sos de soia. ma simt cam lesinata si mi-e greu sa termin ce am inceput aici la munca.

17:02 beau o gura de ceai, una de cola. nu simt foame. si parca si neastamparul s-a dus. si ameteala s-a dus.

17:10 am terminat cola. as manca niste alune sarate, stiu sigur ca am acasa. daca ma gandesc imi lasa gura apa. de foame nu mi-e chiar foame.

17:26 strang sa termin aici si sa merg acasa. nu simt nici o foame.

18:00 am ajuns acasa si am decis sa imi fac doua felii de paine prajita, desi nu imi era foame. pur si simplu simteam asa un fel de disperare ca n-am mancat si musai sa mananc. nu puteam sa ma gandesc ca m-as putea duce la culcare fara cina.

19:30 la supermarket la cumparaturile saptamanale. de nevoie am „gustat” doua bomboane de ciocolata. mentionez ca nu am mancat de pofta sau de foame, desi ma simteam cam ametita – am mancat pentru ca trebuia sa verific ce cumpar.

21:00 inainte de culcare am degustat jumatate de portocala rosie si jumatate de portocala galbena. nici de foamen, nici de pofta prea mare, ci pentru ca am vrust sa fiu blanda cu mine.
Concluzii:

A fost o experienta placuta. Mi-a dat o idee despre ce inseamna senzatiile de foame pe care le simt. Cu siguranta pot tine o zi de post negru, asta a fost doar o prima incercare presarata de temeri. De acum stiu ca nici nu mor peste zi, nici nu am senzatii de foame crunte. Am aflat ca nu e chiar asa de dificil de tinut o zi din asta. Nu imi propun acum urmatoarea zi de (incercat) post negru. Dar cu siguranta mi s-a deschis apetitul pentru post. Asa ca mi se pare potrivit sa (incerc sa) postesc miercurea si vinerea, ca tot sunt lasate ele ca zile de post in ortodoxie, se pliaza pe un obicei pe care il stiu de copila (desi nu am avut persoane in jurul meu care sa il practice).

Inca ceva: a doua zi de dimineata nu am simtit foame. Am mancat totusi, ca sa nu sar prima masa din zi. Dar… in loc sa mananc putin, pe masura foamei care (nu) imi era, am mancat pe indelete, nu sa imi satur stomacul, ci sa imi rasfat papilele gustative. Cumva parca mi-e frica de cat de putina nevoie de mancare am de fapt… caci afland adevarata nevoie de mancare as putea ajunge sa imi rastorn …perceptia despre viata si munca intr-un final… caci atat de multa munca intra in …procesul de a pune mancare pe masa! [va urma]