Impressum

Ma numesc CarmenDiana, am 41 de ani, am trait o vreme in sudul Austriei si, in urma cu cativa ani, m-am mutat in nordul Italiei. Scriu acest blog pentru a pastra contactul cu limba romana si ca sa documentez o parte din drumul meu in viata.

Ma intereseaza minimalismul, viata frugala, solutiile naturale, hipnoza si limbile straine. Urmez programul FlyLady.net si practic postul intermitent.

Informatiile de pe blog, inclusiv pozele, in caz ca nu am specificat alta sursa, imi apartin. Folosirea lor este libera atata vreme cat scopul este unul ne-comercial.

Retetele de produse naturale ce le prezint sunt cele pe care le folosesc eu, pe care insa nu va recomand sa le faceti si sa le folositi fara sa fi vorbit inainte cu medicul.

Adresa mea de contact este: vlad_carmen@hotmail.com

44 thoughts on “Impressum

  1. Felicitari pentru blog! Il urmaresc aproape zilnic si ma inspira, chiar daca sunt abia la inceput.
    Sper sa am curajul si rabdarea sa pun in practica macar o parte din ideile pe care le impartasesti!
    Liliana G.

    Apreciază

    1. Multumesc Liliana!🙂 In 2011 am inceput drumul asta spre solutiile naturale si viata simpla. Am citit prin net, am vorbit cu oameni, am ales ce mi-a trebuit si l-am absorbit in viata mea🙂
      Acuma nu m-as mai intoarce la „viata de dinainte”. M-am dezobisnuit de mirosuri chimice puternice, m-am dezvatat de puritatea periculoasa a clorului, incet incet mintea mi s-a refocusat de pe „a achizitiona” pe a pretui si refolosi in cat mai multe moduri posibile ceea ce am la indemana.

      Apreciază

  2. Buna suflete drag ! Felicitari pentru blog si mai ales pentru adaptabilitatea de care dai dovada ! Spune-mi te rog cum reusesti sa te adaptezi !?….Traiul in alta tara mi se pare un chin fantastic …eu nu pot accepta gandul de a trai in Germania ….cu atat mai mult sa plec cu familia si sa ma stabilesc acolo …si scoala pentru fetita si mentalitatea lor ….te apreciez maxim pentru asta , si daca se poate inva de undeva, cum sa te adaptezi mai usor , te rog sa-mi spui si mie ! Te imbratise cu drag !

    Apreciază

    1. Draga Gabi
      Nu stiu daca se poate invata pe undeva cum sa te adaptezi intr-o tara straina, nu prea cred. Pentru ca vezi, suntem fiecare diferiti si avem povesti de viata diferite si preferinte si prioritati. Si ma indoiesc c-ar exista o reteta general valabila…
      In cazul meu mentalitatile diferite de a mea sunt ceva pozitiv nu negativ si greu de indurat. Am nevoie sa stiu cum traiesc si gandesc alti oameni, alte culturi, ca sa extrag apoi ceea ce mi se potriveste si are potentialul de a-mi imbunatati existenta. Cred ca am mai scris undeva pe blog ca eu consider o greseala sa venim din Romania afirmand insistent ca sarmalele noastre sunt cele mai bun sau ca modul in care facem si dregem noi lucrurile este cel valabil. Nemtii in general se raporteaza altfel unul la altul si isi rezolva altfel situatiile de viata, conflictele. Si noi nu trebuie sa facem ca ei dar unele idei chiar ne-ar prinde bine🙂 La fel si cu italienii, portughezii si alte natii. Pentru ca e usor sa criticam ceea ce e altfel decat sunt noi obisnuiti, mai greu insa mai eficient sa observam si sa invatam cum sunt altii, nu pentru a-i imita si a fi ca ei ci pentru a asimila aspecte noi in propria opera de viata.🙂
      Tot despre mine as putea sa iti spun ca eu nu am proprietati. Nu am casa in proprietate si nici alte obiecte care mi-ar face mutarea intr-un alt loc dificila. Eu iau cainii de lesa, carnetul de economii in geanta si-s gata de drum. Si n-o sa-ti spun ca asa e mai bine, are si libertatea asta pretul ei si nu este pentru toate gusturile.
      Un alt aspect ar fi acela ca, renuntand la posesiunile materiale, am renuntat si la atasamentele emotionale fata de persoane ce m-au acompaniat in prima parte a vietii mele. E usor de scris si poate suna rece dar au fost procese dureroase la vremea lor…
      Ideea este insa ca fiecare are stilul lui de emigrare. Cunosc multi romani care muncesc si-si iau casa si purcel in Romania, fac concedii exclusiv in Romania pentru ca o numesc „acasa”.
      Despre „acasa” am mai scris ceva, candva aici: https://simplitaly.wordpress.com/2012/12/12/inspiratia-de-azi-2/
      Inchei dorindu-ti mult succes si multa pace. Cu drag, C.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Buna. Ma bucur ca mai exista si oameni ca mine (tine🙂 care au curaj sa-si deschida mintea si sa gandeasca astfel liber. Eu locuiesc in Germania acum, dar as putea la fel trai oriunde in lume. Mi-a placut f. mult acest raspuns pt. ca gandesc similar. Am ajuns intamplator pe blog, cautand informatii despre nucile de sapun.

        Iti urez mult succes in continuare in toate activitatile vietii tale !!!
        Amalia

        Apreciază

  3. Servus Carmen.
    Nu imi amintesc cum am ajuns pe blogul tau, cautam ceva despre organizare, planificarea meniului…aveam nevoie sa ajung aici. Te citesc de o saptamana si „cresc” incet incet.
    Multumesc pentru ca impartasesti ceea ce stii, ceea ce inveti.
    Sa ai o duminica linistita si o primavara frumoasa, luminoasa!
    Cu drag,
    Dana

    Apreciază

  4. Buna Carmen !!! Minunat acest blog al tau !!! Am invatat de la tine o gramada de chestii utile si necesare !! Astept fiecare zi sa descopar ceva nou pe blog!!! Multumesc !!

    Apreciază

  5. Buna !!! La ce ora iei tu prima masa? De ex. prinzul !!! Ai putea sa ne dai exemple de sucuri de fructe, legume , pe care le consumi in mod frecvent ? Multumesc si o zi frumoasa iti doresc !! La mine ( in Galati) s-a intors iarna !!! Ploua de 2 zile, e ff frig, iar vantul sufla groaznic !!

    Apreciază

  6. Buna Carmen !!! Imi poti spune daca as putea face acel detergent de rufe si din altfel de sapun ??? Am cautat azi prin magazine si nu gasesc sapun de Marsillia !!! Multumesc si o zi frumoasa !!

    Apreciază

  7. Draga Carmen,
    esti ca o mana cereasca pentru mine. Simt ca prin blogul tau primesc de la divinitate, fara sa exagerez deloc, raspunsuri si ajutor la ceea ce doresc sa schimb, sa imbunatatesc la mine. Aici am descoperit-o pe Gillian Michaels, de fapt am descoperit ca pot face sport acasa dupa ce o lunga perioada de timp mi-am tot dorit sa ma apuc de sport dar nu gaseam ba o sala sa imi convina, ba timp sa ajung, ba suficienti bani….Acum am ajuns in momentul in care trebuie neaparat sa schimb ceva in modul meu de a-mi tine casa in ordine…am ajuns sa simt ca ma sufoc in casa, ca nu mai stiu de unde sa le iau si unde sa le pun…si am descoperit la tine Flylady :)…Am inceput de cateva zile sa am grija sa curat chiuveta in fiecare seara, am inceput sa fac 15min in fiecare zi cand vin de la serviciu debarasare de lucrurile inutile prin vreo 2 dulapuri…numai ca nu prea am inteles exact pasii…iar engleza mea nu este suficienta sa inteleg exact de pe site-ul Flylady. Citind la tine imi vine sa ma puc de toate odata, caci eu de multe schimbari am nevoie🙂 apoi mai citesc ca trebuie sa fac pasi mici si zic sa nu ajung cu nerabdarea sa stric efectele pe termen lung. Nu am foarte clar in cap ce sunt misiunile, sunt pe fiecare zi, zonele sunt pe saptamana…in fine, rugamintea mea mare, mare, ar fi daca poti tu sa imi sintetizezi in doua randuri ce etape sunt si apoi ma descurc eu… Multumesc mult si esti in mod clar un exemplu pentru mine🙂

    Apreciază

    1. Mirela iti multumesc!❤
      O sa scriu curand despre FlyLady, despre fazele programului si cum decurg ele mai exact.
      Stii, misiunile nu sunt complete. Am inceput blogul asta traducand pentru doua persoane dragi mie, chestiuni ce tin de FlyLady. De fapt, chiar la inceputurile sale, blogul asta nu s-a numit "Luxul Simplitatii" ci "Traducere di adaptare a programului FlyLady" hihi. Apoi, cand am inceput sa scriu si despre celelalte aspecte ale vietii mele (ierburi aromatice, valorificarea plantelor salbatice comestibile, diy, frugalitate) i-am schimbat numele in cel ce il poarta azi.
      Inca o data iti multumesc pentru cuvintele de apreciere si iti promit ca revin curand cu info❤

      Apreciază

  8. Buna !!!! Am vrut mereu sa te intreb cum faci (sau ce faci mai exacti)sa treci peste perioadele de anxietate sau depresie ??? Ce fel se manifesta la tine anxietatea ? Pe mine ma termina uneori , noroc ca m-am obisnuit si stiu exact ce mi se intampla !!! Mi-e sete de aer, simt ca aerul nu se duce in plamani ci se opreste in gat formand un nod, imi bate inima puternic, am un usor tremur in corp, teama!!! Mi-e teama in permanenta de ceva !!! De moarte , de boli , de accidente!!!

    Apreciază

    1. Draga Nicoleta
      Imi pare rau ca te confrunti cu asemenea situatii, stiu ca nu ti-e usor. Nu cred ca exista metode standard pentru a reduce impactul anxietatii asupra vietii, cred insa cu tarie ca un ajutor specializat este cel mai in masura sa ne ajute. Din pacate costurile unui studiu de psihologie sau prihoterapie sunt enorme si ele se reflecta, apoi, in costurile sedintelor de terapie. Eu am avut norocul sa mi le pot permite la un moment dat si au fost exact ceea ce mi-a trebuit ca sa ma vad mai clar. Si de la claritate porneste totul🙂
      Cum fac azi? Depinde de situatie. Din pacate stimulii sunt ascunsi bine si inca nu am reusit sa ii descifrez pe toti. Ma laud insa si ma felicit ca ieri, la ora de curs, am vorbit cu cursantii (cu scop educativ – conversatie in limba straina) despre mame, mancarea ce o face mama si sentimentul de a se simti „acasa”. Si n-am scapat nici o lacrima si nici macar nu mi s-au umezit ochii🙂 Sigur ca m-am concentrat pe vocabularul folosit in principal dar totusi… am vorbit despre mame si despre acasa fara sa bocesc, un pas inainte pentru mine. Pas pentru care ma bat usor pe umar si ma felicit.🙂

      Apreciază

  9. Cred ca primul pas l-am facut deja !!! Ti-am descoperit blogul !!! Intamplator sau nu, a venit spre a-mi usura viata, spre a invata atatea lucruri despre care eu nu stiam , a venit sa ma invete sa ma autoeduc, sa incerc sa nu mai cheltui aiurea pe lucruri inutile (shopping impulsiv )!!Te apreciez si te admir, cu sinceritate !!

    Apreciază

  10. Nicoleta, si eu am trecut prin ce zici tu si sunt de acord cu Carmen: ajutor specializat. Eu am avut noroc ca timp de citiva ani de zile a fost gratis , acum platesc ,dar merg mult mai rar. Cred ca sunt lucruri care isi merita banii si asta e unul dintre ele.
    Si nu stiu la altii cum este, dar eu n-am scapat de tot de situatiile anxiogene, in schimb pot sa duc o viata relativ normala si oamenii(sper) n-ar putea sa banuiasca in mine pe cea care nu statea nici 5 minute singura acasa sau careia ii era frica sa iasa si pina la coltul blocului. Din pacate eu n-am descoperit la crizele de angoase nici un remediu(poate doar experienta…si timpul care trece), decit ca nu le mai am sau extrem de rar si atunci trec rapid pentru ca stiu ca n-am murit inca din cauza lor.

    Apreciază

    1. Multumesc Elena de raspuns !!! Doar stii ce se spune nu???” Ce nu ne omoara ne intareste !!!” si ca „timpul le vindeca pe toate !”. Anxietatea e boala sufletelor neintelese, singure, si sensibile!! Deplang in taina moartea parintilor mei pe care nu o pot accepta nici acum !! Dupa atata timp !!

      Apreciază

  11. Multumesc, pt raspuns !!! Chiar nu stiu de unde-ti vin atatea idei !!!! In orice, si din orice cauti sa reinventezi altceva !!! Desi nu te cunosc personal am impresia ca te stiu de cand lumea !!! Azi am nevoie de sfatul tau intr-o problema care ma scoate din sarite !!! Lucrez in domeniul asigurarilor , deci intr-un birou compus atat din femei cat si din barbati (ei sunt pe departament daune si au biroul separat de al nostru prin perete de sticla ). Ideea este ca in biroul in care lucrez eu sunt doua colege (una de 47 de ani si una de 54 de ani ) care tpata ziua nu fac decat se barfeasca si sa caute cearta !! Din orice !!! M-am saturat de privirea lor rautatcioasa, de faptul ca toata ziua nu fac decat sa susoteasca una la urechea celeilalte, sa bage intrigi, sa sara cu gura mare imediat !!! Femeile astea vor doar scandal !!! Ele doua sant teroristele companiei , de care s-au cam saturat toti colegii !!! Un din ele are chiar limbaj de santier, voce stridenta, comportament neadecvat de birou !!! Mi-e sila de ea, de ele amandoua, si ca mine si ceilalti colegi !!! Ce pot sa fac , sa le pot ignora mai usor ??? Pt ca pur si implu ma provoaca !!! Te pup si multumesc !!!

    Apreciază

    1. Nicoleta uite care e treaba: am fost si eu in situatia ta. Nu sunt psiholog, nici life-coach nici altceva asa ca nu pot sa iti fac vreo recomandare, pot doar sa iti povestesc experienta mea.
      Eu, cand m-am confruntat cu anumite probleme, de genul celor mentionate de tine, am ales sa plec. Nu imediat, mi-au trebuit niste ani dar ma rog, cand am prins ocazia am plecat fara sa imi fi invatat lectia. Ceea ce a facut ca, imediat dupa, sa ma confrunt cu acelasi tip de persoane si aceleasi situatii, in viata privata! asa ca am fost nevoita sa gasesc un mod de a gestiona inauntrul meu lectia respectiva astfel incat ea sa nu se mai repete ca altfel as fi ajuns sa fiu tot pe fuga si gemul respectiv de oameni tot dupa mine.🙂
      Dar, sa o luam de la capat:
      Deci, daca stam sa ne gandim la colegele tale, ele nu au crescut din pamant direct pe scaunele alea ci au fost puse de cineva acolo. Acelasi cineva care le mentine pe pozitiile respective pentru ca, din punctul lui/ei de vedere sunt persoanele ideale pentru a face acel gen de munca. Nu ne sta noua in puteri sa stim de ce si pentru ce si nici nu e treaba noastra. Cuvant cheie „treaba noastra”. So, my dear, care e treaba noastra? Treaba noastra este sa:
      – nu luam la modul personal nimic din ceea ce fac sau zic persoanele in cauza pentru ca ar face exact la fel si daca noi nu am fi noi ci am fi altcineva, pentru ca ele atata pot/stiu/au nevoie sa faca
      – sa intelegem ca ceea ce ne enerveaza la ele exista in noi. Da, stiu cum suna. Nu, nu am zis ca suntem in vreun fel de vina pentru nimic. Am spus doar ca daca ma enerveaza ca altcineva (ma) barfeste inseamna ca si eu barfesc. Si in cazul meu asa si este. Am persoanele mele cu care dau frau la gura si comentez ceea ce a spus/facut altcineva, cu scuza ca noah, am fost ofensata de catre persoana barfita sau pusa in vreo situatia grea sau neplacuta. Dar barfa e barfa! Barfa este insiruirea aia de cuvinte si fraze care nu aduc dupa sine solutia problemei. Exemplu de barfa: „Ai vazut/auzit ce-o zis/facut/scris proasta de X? Pai cine se crede?!? Stai ca-i arat eu ei!”. Barfa are un rol bine definit. Ajuta barfitorul sa se simta normal, adica ma rog, mai normal decat persoana barfita. Barfa are potential de dependenta. S-a demonstrat stiintific ca atunci cand cineva barfeste poate atinge senzatii „high” ca si cand se imbata sau fumeaza un joint. Ce putem face? Sa nu barfim! Pur si simplu! Adica nimic, nada, niente! Sa nu zicem nimic nimanui despre nimeni? Ba putem sa vorbim cum sa nu. Atunci cand cautam o solutie. Sa invatam sa ne adresam unei prietene cautand un sfat pentru a iesi dintr-o anume situatie/relatie fara insa a face comentarii inutile si negative despre altcineva. „Uite, asta e situatia, tu ce-ai face in locul meu?”
      – sa folosim evenimentele care ne produc enervare pentru a ne re-concentra atentia asupra noastra. Sa ma explic: eu nu pot schimba ceea ce face/zice un alt om. Pot schimba doar ceea ce fac/zic eu insami. Poate ca Dumnezeu ne trimite asemenea persoane in preajma ca sa ne atraga atentia sa nu ne distragem de la proiectele noastre. Eu incerc de ceva vreme si, in ultima vreme, chiar imi reuseste decent de binisor, sa imi redirectionez atentia asupra mea ori de cate ori cineva se comporta aiurea. Pentru ca sa stau sa ma framant ca oare de ce face si de ce spune ceea ce face si ce spune nu-mi aduce nimic decat alti nervi si alte suparari si inca o caruta de nedumeriri. Daca insa, atunci cand musai sa fiu in compania unei asemenea persoane, incep sa ma gandesc la ce exercitii noi as mai putea face sau ce curs online si ce proiect fain am vazut pe Pinterest sau, si mai bine, un subiect care imi acapareaza imediat atentia: ce metode creative as mai putea descoperi pentru a economisi bani si a trai bine (!), adica ori de cate ori persoana respectiva deschide gura eu ma concentrez pe mine, nu ma mai enervez si nu ma mai intereseaza ceea ce zice sau face.
      Acuma o sa ma intrebi ca bine, daca ne enerveaza la altii ceea ce exista in noi, atunci cand de exemplu ajungem intr-o situatie tragica nu ne mai evervam? Nu ne mai enervam pur si simplu. Inregistram ceea ce s-a intamplat/spus si luam masuri. In stare de nervi ce masuri pot lua? Cacacioase! Cand insa nu sunt nervoasa ci hotarata sa schimb ceva mut si muntii si stiu ca si tu o faci🙂
      Ce s-a schimbat recent in viata mea? Well, sunt intr-o noua comunitate de vecini si sigur ca fiecare a gasit de cuviinta sa-mi sublinieze cat de ne-de-treaba a fost ex-proprietara casei mele. Primul meu impuls a fost sa spune adevarul, care ar fi sunat asa: „- OOO ce pacat sa aud asta, ea mi-a vorbit asa de frumos despre dvs!”. Al doilea a fost sa ma alatur corului si sa intonez si eu ca daaa si cum a lasat una si ce a facut cu ailalata. Dar nu, nimic! Gura mea ferecata. Mi-am ales o fraza standard ” – O! Nu s-ar fi spus!”🙂 pe care o repet de cate ori se aduce vorba despre ea si imi vad de ale mele ca serios ca viata e scurta si pacat sa ne risipim minunatie de zile comentand alegerile facute de altcineva in viata🙂
      In concluzie: nu e treaba ta ce zic colegele tale. Treaba ta e sa-ti faci munca si sa-ti organizezi viata cat poti de frumos si de bine.🙂
      Take what you need and leave the rest.
      Te pup,
      Carmen

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s