Plan alimentar pentru a optusprezecea saptamana a anului 2017

www.simplitaly.wordpress.com

Model de alimentatie:

Post intermitent 16:8 (16 ore ferestra fara mancare): 1 masa principala pe zi + una compusa din salata si, eventual, 1 sandvish sau o piadina

Consum redus de lactate

Consum redus de carne (carnea ca si condiment)

Supele saptamanii: supa de legume

Salatele saptamanii: de rucola, de ridichi, de varza murata

Painile saptamanii: paine integrala

Bauturile saptamanii: kefir de apa cu diverse ierburi aromatice

Gustarile saptamanii: pere, nuci, stafide

Feluri principale:

Luni si marti: Orez cu creveti si sparanghel

Miercuri: Conopida cu sunca si oua fierte

Joi: Fasole cu sardine

Vineri: Tagliatelle cu ciuperci

Weekend: dupa inspiratie

 

Multumesc!

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru generozitatea ta, pentru minunatiile ce mi le pui la dispozitie prin ingerii tai

17800093_10208704259747920_4863131666586333919_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Delete! Reboot! Install!

Luxul Simplitatii

Uite, nu vreau sa se incheie anul fara sa iti spun ceva ce-mi sta in minte de ceva vreme.

Candva vremurile au fost altfel si parintii nostri ne-au avut cand erau inca foarte tineri, intr-o faza a vietii lor in care le lipsea stabilitatea financiara sau profesionala. Sau poate faci parte din generatia nascuta pe vremea cand planificarea familiala era interzisa… Daca esti femeie mai ales, exista toate sansele ca parintii tai sau cei din jurul lor sa-si fi dorit un baiat in locul tau. Atata au stiut, atata au putut. Ideea e ca nu au fost in stare sa te intampine pe lumea asta asa cum se cuvine si sa-ti ureze „Bine ai venit!“. Si asa ti-au instalat pe hardul vietii programul „Nu sunt binevenita!“ pe lumea asta, in familia asta, in scoala asta, la locul asta de munca etc.

Ai incercat sa compensezi ruland diverse programe compensative: ai…

Vezi articol original 777 de cuvinte mai mult

La multi ani!

Luxul Simplitatii

La multi ani de ziua femeilor!

Va doresc sa va iubiti si sa pretindeti de la voi inseva si de la cei din jurul vostru sa fiti tratate cu maximum de respect si apreciere.

Sa nu va lasati amagite de-un buchet de flori, ele nu sunt simbolul aprecierii ci un semn clar ca florariile fac bani la greu cu ocazia zilei de 8 Martie. Sa nu va multumiti nici cu flori nici cu ciocolata. La urma urmei suntem femei independente si ni le putem cumpara si singure.

Asculta!

Daca te gasesti intr-o relatie abuziva, daca te loveste, daca te umileste si te desconsidera, daca toate trei la un loc sau doar una din astea…

sa stii ca situatia asta nu este statia ta finala si-o sa gasesti curand forta si suportul cu care sa poti sa iesi, sa rupi lanturile nevazute si sa traiesti viata decenta pe care o meriti!

Vezi articol original

Viata de zi cu zi cu 60 de copii

60decopii

Inainte sa se sperie vreun cititor , cei 60 de copii nu sunt ai mei. Desi de multe ori cand vorbesc despre ei sau cu ei ii numesc „copiii mei“.

Cei 60 de copii fac parte dintr-o grupa in cadrul scolii primare , care dupa orele normale, de scoala, raman in fiecare zi in grija noastra pana la 16,30 dupa masa.

Da, intr-adevar, sunt multi pentru o grupa insa dupa ce cererea din partea parintilor a fost anul trecut asa de masiva a trebuit sa marim grupa . La inceputul anului au fost chiar 65 de copiii. Din fericire nu sunt de una singura ca si adult , la orele de varf suntem cinci .

Fac jobul asta de aproape sase ani de zile de aceea imi iau libertatea sa cred ca am acumulat destula de experienta ca sa-mi pot permite sa trag niste concluzii despre educatia copiilor in ziua de azi. Desi eu le numesc concluzii s-ar putea ca unii dintre cititori sa le vada ca si critica de aceea am rugat-o pe Carmen sa publice articolul numai daca este de acord sa stearga functiunea de comentariu.

Am mentionat mai sus ca cererea pentru un loc in grupa de dupa amiaza este foarte mare. Cei mai multi dintre parinti lucreaza cu norma intreaga si uneori am impresia ca daca am avea deschis pana seara foarte multi parinti ar profita de aceasta facilitate. In ziua de astazi nu mai ajunge nici pe departe un salariu pentru a hrani o familie si mai ales pentru a face fata tuturor cerintelor pe care lumea moderna le-a adus cu sine.

Nu mai ajunge sa hranesti copilul si sa-l imbraci. Mancarea trebuie sa fie cat mai diversificata si hainele de marca. Copilul isi doreste cel tarziu la zece ani un telefon mobil. Si cadourile de zile de nastere si alte evenimente din timpul anului trebuie sa se alinieze standardului tehnic actual.

Desigur ca nimeni nu este obligat sa urmeze aceasta moda de educatie a copilului. Insa mai devreme sau mai tarziu cei mai multi dintre parinti vor ceda in fata stresului : „toti copiii au un mobil numai eu nu„ sau „toti copiii au Playstation numai eu nu“ sau „Nico nu vrea sa vina la mine in vizita ca eu nu am Nintendo Wii“. Exemplele ar putea continua un timp indelungat.

Multi parinti le cumpara de buna voie si fara prea multe discutii pentru ca au probleme de constiinta. „Daca nu am vreme sa ma ocup de copil macar sa-i fac o bucurie“.

Seara cand toata familia este acasa este la fel de usor sa spui „nu mi-am vazut copilul toata ziua , acuma nu pot sa-l cert pentru ca e ora 21 si inca nu e in pat“. Si asa mai departe.

Nici un copil, cel putin pana la varsta de zece ani, nu vrea sa aiba in mama si tata un prieten. Prieten e Nico cu care se joaca Play Station si cu care face prostii din cand in cand.

Realitatea este ca tot mai putini parinti vor sa joace rolul de parinte. Cei mai multi sunt prietenii copiilor lor. Altfel nu sunt destul de cool si risca sa li se puna pecetea de conservativ si demodat.

Cu mare mirare am constatat ca cel mai mult ma iubesc copiii din grupa cu probleme masive. Logica ar spune ca tocmai acesti copii ar trebui sa ma urasca de-a dreptul prin faptul ca ii tin din scurt , le tin „teorii“ si le explic in fiecare zi ce au facut si ce repercusiuni are fapta lor.

Nici pe departe , tocmai acesti copii ma iubesc cel mai tare. Insa drumul educatiei pe care incerc sa le-o dau este foarte complicat. Sa fii perseverent intr-o pedeapsa si in acelasi timp sa-i arati copilului ca il placi in continuare, cu toata prostia pe care a facut-o, drumul acesta nu este usor. E nevoie de foarte multa rabdare, perseverenta si dragoste pentru copil.

Insa e in ordine ca trebuie sa preiau rolul parintilor? Eu zic ca nu. Intr-o discutie cu o mama in care am incercat sa-i explic ca asa nu se mai poate cu fiul ei am primit raspunsul „ce sa faca ea ca el este incapatanat“ . Poate ca ar trebui sa inceapa sa-si invete fiul sa manance cu furculita si cutitul si nu cu degetele. Poate ca ar trebui sa-l invete sa foloseasca un servetel cand ii curg mucii pana la barbie. Poate ca ar trebui sa inceapa sa-l invete cum sa se comporte intr-o grupa de copii .

Este fascinant de urmarit ce schimbare se produce cu un copil de clasa 1 pana la sfarsitul clasei a 4-a. Cand vin la noi trebuie sa ne salute , fiecare din cei 60 de copii , cand pleaca trebuie sa zica la revedere. Cand primesc ceva trebuie sa zica multumesc. Inainte de masa trebuie sa se spele pe maini.

Nu voi uita cat voi trai de comentariul unei prietene acuma 15 ani de zile dupa ce fiul ei l-a vizitat pe fiul nostru si a fost de nenumarate ori la noi la masa: “Inchipuie-ti: acasa se duce sa se spele pe maini inainte de masa!“ . Pentru ea, ca mama, a fost dupa parerea mea nu foarte magulitor.

Daca cititorii acestui articol ar vrea sa-mi spuna : „toate aceste lucruri sunt de la sine inteles„ atunci va inselati. Nu este de la sine inteles. Avem in grupa asa de putini copii care stiu sa se comporte cand vin la noi in prima zi incat ma intreb foarte serios unde raman cei sapte ani de acasa.

Desigur ca si cei cuminti mai fac cate o prostie si e interesant de urmarit reactia tuturor in acest caz, a adultilor si a copiilor. O. si E., 7 ani amandoua, sunt cele mai bune prietene. Insa au un caracter asa de asemanator incat nu se poate sa nu se produca „accidente“ din cand in cand. Intr-o buna zi E. a muscat-o pe O. asa de tare ca i-au ramas amprentele dintilor in piele. Insa, pentru ca E. e in general un copil cu care nu avem probleme, am fost cu totii foarte socati. Am avut discutii cu amandoua fetele apoi cu parintii. A doua zi mama lui O. mi-a povestit ca, in drum spre casa, O. i-a zis ca se va juca mai departe cu E. chiar daca a muscat-o pentru ca „mai bine o prietena rea decat nici o prietena„.

Sincer am ramas fara cuvinte. Va trebui sa mai curga multa apa pe Dunare pana cand O. va invata ca e ok o perioada sa nu ai nici o prietena decat una rea.

Nu pot sa nu scriu despre copiii emigratilor din grupa noastra si nu fac deosebire intre refugiati economic sau refugiati politic. Avem din amandoua grupele. Cei mai multi parinti isi trimit copiii la noi pentru ca isi fac sperante ca acasa nu mai au de facut teme cu ei si, in caz ideal, dupa un an copiii vor compune poezii in limba lui Goethe.

Imi pare rau dar trebuie sa va dezamagesc. Tocmai acesti copii trebuie sa se pregateasca mai mult acasa, cat despre limba, daca acasa se vorbeste in continuare doar ungureste sau romaneste sau araba copiii nu vor reusi decat foarte tarziu sa stapaneasca prost limba tarii gazda.

Intr-o buna zi am incercat sa-i explic cu rabdare unei mame ca adunarea si scaderea pana la 10 functioneaza in germana la fel ca si in limba ei. In toata lumea asta 1+1 face 2. Si ca trebuie sa exerseze cu copilul acasa. Pentru ca daca vor sa ramana aici, copilul poate sa aiba un viitor. Nu trebuie sa lucreze ca ea la facut curatenie sau ca tatal la constructii pentru un salariu de nimica. Noi cei adulti am venit prea tarziu ca sa avem un viitor stralucit insa copiii au o sansa.

Din pacate eu am vorbit eu am auzit. Si mi se rupe inima ca E. nu pleaca din cladire fara sa ma imbratiseze. Are doi ochi rotunzi, negri si stralucitori si cand rade vine primavara. Insa la ce-i va folosi?

Am ajuns si la capitolul mancare. Si asta este un apel la toti parintii din lumea asta mare. Incercati sa diversificati cat puteti de mult alimentatia copilului. O pizza aruncata in cuptor trebuie sa ramana o exceptie rara. Am copiii care in fiecare zi mai bine raman flamanzi decat sa manance o mancare calda pentru ca nu sunt obisnuiti. Nu au auzit de conopida, de mazare de salata etc. Si cand ii intreb ce mananca acasa imi raspund pizza. Nu vreau sa aud scuze de genul „eu nu le am cu gatitul“. Daca le-ai avut cu produsul de copil trebuie sa le ai candva si cu gatitul. Nu trebuie sa gatesti ca intr-un restaurant de cinci stele insa un minimum cred eu este in stare fiecare parinte in ziua de azi. Cand in internet gasesti video si cum sa tai ceapa. Si fiecare are internet, nu ? Pentru diverse chestii.

Mi-as dori ca parintii sa coopereze mai mult cu noi pentru ca fii lor petrec mult timp sub ingrijirea noastra. Aud povesti de la ei pe care nici parintii nici invatatorii nu le aud. Note rele, divortul parintilor, noul prieten al mamei, unde au fost la sfarsit de saptamana, ca a murit porcusorul de Guinea, ca a murit bunica, ca a primit de pasti nintedo dar nu stie sa-si stearga nasul. Si multe alte lucruri.

Desigur ca exista si parinti cooperanti care ma suna sau ma cauta personal sa ma intrebe ce face copilul la noi, de ce cred eu ca i s-au stricat notele bune. Insa numarul lor este asa de mic incat nu pot decat sa-l numesc ca sa nu ma deprim de-a binelea.

Daca nu mi-as iubi jobul in mod desosebit as fi renuntat demult la el. Pentru ca, pentru banii pe care ii primesc as fi gasit altceva cu mai putini nervi si stres. Insa sunt o idealista fara sanse de salvare. Cred din tot sufletul ca fiecare copil se naste egal pe pamantul asta, cu aceleasi sanse. Depinde de noi adultii ce se va intampla cu acel copil.

PS: cine gaseste greseli gramaticale sau de exprimare poate sa le pastreze :). Nu am mai scris asa de mult in limba romana de la bacalaureat si asta a fost in 1988.

 

Plan alimentar pentru a noua saptamana din anul 2017

Cu toate plimbarile mele lungi in natura kilogramele in plus nu s-au lasat asteptate si ieri am urcat o colina suava cu sufletul in gura nu la gura asa ca se impun masuri. Stiu de unde mi se trag exact: de la marimea portiilor de mancare de exemplu si de la tot felul de bomboane.

Masurile ce le iau din acest moment:

  • prelungesc orele de post intermitent, adica voi lua o singura masa pe zi, dupa amiaza pe la ora 15.00
  • voi injumatati portiile de mancare! Degeaba post si miscare daca mananc cat un salahor. De fapt ieri am observat-o pe prietena mea care nu are probleme de greutate si mi-am dat seama ca da, o fi avand desigur si un sistem de arderi mai eficient decat al meu dar si portiile ei de mancare sunt mai mici decat ale mele
  • ora de plimbare pe zi se mentine si i se adauga 15 min/zi de cardio (sarit coarda, sarit pe trambulina, fugit) / zi

12208752_10205000185308374_6502147908662721544_n

In ceea ce priveste hrana noastra cea de toate zilele

Model de alimentatie:

Post intermitent: 1 unica masa pe zi, fara gustari

Consum redus de lactate

Consum redus de carne (carnea ca si condiment)

Supele saptamanii: Ciorba de cartofi cu tarhon

Salatele saptamanii: muraturi

Painile saptamanii: paine integrala facuta in casa

Bauturile saptamanii: ceai de ghimbir cu lime, apa

Gustarile saptamanii (pentru cei ce nu postesc): portocale, nuci, stafide

Feluri principale:

Luni: Macaroane cu branza (primesc 3 l de lapte pe saptamana si saptamana trecuta nu am avut cui sa-i dau asa c-am facut branza din ei) / Cina pentru cei ce nu postesc: Pizza

Marti: Mamaliga cu sunca si ceapa / Cina: Paste all’amatriciana

Miercuri (doar cina pentru ca avem invitati): Carnati la gratar cu mamaliga si cartofi la cuptor

Joi: Gnocchi de dovleac cu sos de carne / Cina:  Hrana rece

Vineri: Orez cu peste

Weekend: dupa inspiratie, in functie de cine ne viziteaza sau pe cine vizitam

 

 

 

 

 

 

 

Motivele zilei

colorful-1289704_1280

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru:

  • Weekend-ul relaxant
  • Prietenii mei si copiii lor
  • Masinile noastre

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

 

Plan alimentar pentru a opta saptamana a anului 2017

12208752_10205000185308374_6502147908662721544_n

Model:

Post intermitent 16:8 (16 ore fereastra fara mancare)

Consum redus de lactate

Consum redus de carne (carnea ca si condiment)

Supele saptamanii: ciorba de legume cu perisoare, supa-crema de dovleac

Salatele saptamanii: de radicchio, de sfecla rosie

Painile saptamanii: painici din faina integrala

Bauturile saptamanii: ceai de ghimbir cu lime

Gustarile saptamanii: portocale, nuci, stafide

Feluri principale:

Luni: Orez cu sos de carne tocata (ragu)

Marti: Macaroane cu branza

Miercuri: Mamaliga cu ciuperci

Joi: Oua in sos de mustar

Vineri: Cous-cous cu morcov si conserva de peste

Weekend: dupa inspiratie

Structura meselor:

Mic dejun – zero

1 masa compusa din: supa + fel principal + salata

1 masa compusa dintr-un sandvish cu pate de conopida sau cu zacusca sau cu salam/sunca presata si fructe

Pe lista de cumparaturi: carne si oase pentru caini

 

Plan alimentar pentru a sasea saptamana a anului 2017

12208752_10205000185308374_6502147908662721544_n

Model:

Post intermitent 16:8 (16 ore fereastra fara mancare)

Fara lactate

Consum redus de carne (carnea ca si condiment)

Supele saptamanii: supa de varza, supa-crema de dovleac

Salatele saptamanii: de sfecla rosie cu hrean

Painile saptamanii: painici din faina integrala

Bauturile saptamanii: ceai de ghimbir cu lime, moare de varza acra, zeama de la muraturi

Gustarile saptamanii: portocale, clementine, banane, nuci

Feluri principale:

Luni: Placinte cu cartofi si cu varza

Marti: Mazare scazuta cu carnat (o bucata de carnat taiata in cubulete mici)

Miercuri: Mamaliga cu sunca si ceapa

Joi: Gnocchi de dovleac

Vineri: Couscous cu peste

Weekend: dupa inspiratie

Structura meselor:

Mic dejun – zero

1 masa compusa din: supa + fel principal + salata

1 masa compusa dintr-un sandvish si fructe

De procurat: carne si oase pentru caini

Cumparaturile pentru saptamana aceasta le-am facut deja, am cheltuit EUR 40,00 pentru alimentele noastre si EUR 40,00 pentru un sac de crochete pentru caini, sac care ne tine destul de mult timp daca reusesc sa alternez mesele de crochete cu mese de carne/oase primite gratuit de la macelarie.

Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru:

  • Inspiratie
  • Perspective
  • Spor la lucru

16463575_10208164977546202_6104323839750732384_o

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

 

Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru:

  • Toti cei ce fac parte din familia mea: cei pe care ii vad mai des si cei pe care i-am revazut dupa multa vreme, cei de sange si cei de suflet, cei ce traiesc in sanatate si cei ce se despart incet de viata
  • Prietenii deveniti familie
  • Locurile pe care le-am vazut si modul in care le-a modelat iarna

16195267_10208125041707831_381603958370225181_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

 

(in foto: lacul de acumulare de la Varsolt)

Chifle Ildi

Ce ne-am face fara Facebook?

Serios vorbesc!

Criticam platformele de socializare ca ne despart si ne indeparteaza si mai stiu eu ce…

Vreau insa sa va spun ca fara Facebook (par exemple) nu mi-as fi regasit o prietena de demult.

Fara Facebook nu as fi stiu ce mai face si ce inspraveste.

Apropo, n-a imbatranit deloc, nici fizic si nici mental! ❤

Ieri, spionand-o lejer, mi-au cazut ochii pe chiflele ce tocmai le scosese din cuptor. Si eu la aproape 1.000 km distanta! Da, viata poata fi asa de injusta uneori…

15966133_1565084236840314_2989111136011365546_n

Am cerut insa reteta si v-o dau si voua.

Se face un aluat din urmatoarele ingrediente:

250 ml iaurt

½ cana ulei sau unt topit

10 g drojdie uscata

1 lingurita sare

1 lingura zahar

3 cani faina

Se lasa la dospit pana cand isi dubleaza volumul.

Se imparte in 12 parti egale si, din fiecare parte se formeaza o chifla.

Se lasa iar la dospit pentru 15-20 de minute.

Intr-un caston se amesteca un pahar de sirop de artar cu un pahar de apa. Chiflele se trec prin castron si apoi se tavalesc prin seminte de susan.

Se aseaza pe tava.

Se ia un pahar si i se apasa fundul pe mijlocul fiecarei chifle, creind astfel o adancitura in care putem pune, dupa pofta inimii si plac: felii de ardei, masline, rosiute, bucati de branza etc etc.

Se baga la cuptor la 180 grade pana cand capata o culoare frumoasa.

16143090_1565086436840094_7135565269454698458_n

(sursa de inspiratie: http://www.eloosra.com/)

Lectii invatate de la … bani

In septembrie anul trecut am incheiat o faza deosebit de interesanta in viata mea: am pus jos o suma mare de bani pentru a plati integral si a inchide cu cativa ani mai devreme un credit luat pentru masina.

O sa-mi ziceti ca „Hei, muiere, ce te falesti atata si ce are asta de deosebit?”.

Va inteleg! In mod sigur ati fost invatate si ati stiut chiar de la inceputul vietii sa va manevrati banii in mod optim. Eu nu!

Deci pentru cineva care – INDIFERENT DE CE VENITURI AVEA!! – ajungea la sfarsit de luna in stare de lefterie absoluta sau chiar mai mult, cu niste bani in minus in cont sau luati pe imprumut – din perspectiva mea va spun ca, a pune jos o suma mare de bani si a mai ramane cu bani de trai in cont, este o chestie super mare! Fabuloasa! De necrezut! O minune!

Cum s-a produs miracolul?

frog-1250491_960_720

foto: https://pixabay.com/

Well, inceputul inceputului a fost o asociere de cuvinte ce am citit-o in randurile de email trimis de o buna prietena. Imi vorbea despre „finante personale”. La care eu, in gandul meu:

-„Ha?!! Are atatia bani sa isi poata bate capul cu cum ii foloseste??!”

Convingerile care formau baza programarii mele erau la acea ora:

  1. banii n-aduc fericirea. Mai ales ca dupa ce ai bani trebuie sa ti-i si pazesti bine si nu stii niciodata cine ti-e prieten blablabla.

2. daca ai bani putini nu are rost sa-ti bati capul ca oricum nu faci mare branza cu ei. Dupa plata cheltuielilor curente (curent, gaz, tv cablu, tigari etc) ceea ce ramanea imi parea atat de putin incat m-am convins eu pe mine insami ca mai bine cheltui ramasitele ca oricum n-am ce afacere sau investitie porni cu 3 lei.

3. oamenii-s de doua feluri: cei ce au (bani) si cei ce n-au (bani) si stabilitatea ta financiara in viata depinde de categoria din care faci parte la nastere. No comment deocamdata.

4. pentru a face bani (gen comert) trebuie sa stii sa negociezi si sa fentezi – insasi cuvantul „a vinde” are sens negativ, vezi Juda care l-a „vandut” pe Isus.

5. ban la ban trage (vezi pct 3) adica daca ai vei mai avea, daca nu ai n-o sa nici ai, conform zicalei romanesti cum ca „si cainele pe morman se rahateste” (intre timp stiu ca numai cainele ce sta pe lant se rahateste pe gramada, cei liberi isi fac nevoile in mod imprastiat, pe unde vor ei).

La catava vreme dupa ce cuvintele „finante personale” mi-au traversat scurt puntile neuronale, Universul a decis ca e mai bine pentru mine sa-mi inchida aproape toate izvoarele de venit. Cu cheltuieli maxime si venituri minime.

Sa ma lase-n curu’ gol adica!

Doar ca mie nu-mi place frigul. Si decat sa stau sa dardai de frig si s-astept sa-mi dea cineva o pereche de nadragi am zis ca hai sa ma-ncalzesc facand slalom pe internet dupa cuvintele „finante personale”.

Au urmat saptamani si luni de citit si invatat si am avut o suta si o mie de revelatii pe minut.

Si atunci, la aproape 40 de ani, stand si tremurand in plin ger financiar am invatat o gramada de lectii pe care vi le spun si voua desi voi, dupa cum am stabilit deja, le-ati stiut de la bun inceput:

  1. Banii nu aduc fericirea – ziceam. Just! Daca inveti/stii sa fii fericit fara bani o sa fii fericit si cand ii vei avea. Daca stii sa iei un aparent nimic si sa-l mulgi si sa-i storci un motiv de recunostinta, de multumire pentru ceea ce ai, ceea ce esti, oricat de insignificant ar parea, ai toate sansele ca si cand vei avea bani sa fii fericit si sa stii sa-i savurezi si sa-i apreciezi nu sa te zapacesti de cap pazindu-i sau temandu-te ca ar putea disparea.
  2. Chiar si daca ai bani putini, sau cu atat mai mult, daca ai bani putini, ai obligatia sa inveti sa ii manevrezi bine. Imi spunea intr-una din zilele trecute o cunostinta care are propria afacere roditoare atat el cat si sotia lui ca lor, la sfarsit de luna nu le raman bani de pus de-oparte. Am replicat scurt ca: – „Nici mie, de aia pun la o parte la inceputul lunii” adica atunci cand intra banii in cont. In alta ordine de idei, orice suma, oricat de mica, economisita luna asta nu ramane singura si neputincioasa pentru ca se aduna cu suma economisita luna urmatoare si tot asa si la sfarsitul anului, cand tragi linia si vezi ca hopala! s-o adunat o tzara de bani, incepe sa-ti cante inima Oda bucuriei.
  3. Vedeti aici lista celor mai bogati 8 oameni de pe planeta. Sarim peste faptul ca sunt toti barbati (!) si ne concentram asupra faptului ca marea lor majoritate nu provin din familii bogate ci si-au cladit averile singuri, prin forta muncii lor, nu bazate pe mosteniri de familie. Da, unele familii stiu cum sa-si gestioneze in mod optim banii si o stiu pentru ca, inainte de era internetului, si-au transmis cunostintele din generatie in generatie. Alte familii au desigur alte talente dar le lipseste know-how-ul in manevrarea banilor proprii. De fapt nu vorbim aici de genetica ci de obiceiuri. Si obiceiurile se formeaza cu oaresce studiu si exercitiu.
  4. Exista mai multe moduri de a face orice pe lumea asta: mancare, sofat, sex, curatenie si chiar si bani. Poti porni de la gandul ca banii sunt o resursa limitata si, pentru a-i avea, trebuie sa ii faci pe ceilalti sa ti-i dea sau sa ii iei tu sau poti sa te gandesti ca Dumnezeu/Universul are grija de tine si tu sa creezi produse/servicii cat poti tu de bune si de frumoase si sa fii rasplatit cu bani pentru ele.
  5. Banul nu trage la ban ci la omul care stie sa-l pretuiasca si sa nu-l arunce-n vant pentru prostioare. Cand iti deschizi sufletul si mintea in fata banilor, cand iti dai finalmente seama ca meriti sa ai bani si ca poti sa-i ai fara sa trisezi, ei incep sa vina. Un pic de ici, un pic de colo. Si pic cu pic se face marea. Sa iti dau un exemplu concret: am fumat! Sa zicem un pachet de tigari pe zi. Si sa zicem ca tigarile alea au costat EUR 4,00/zi. Nu comentez acuma faptul ca mi-am batut joc nu numai de banii mei dar si de sanatatea mea si a celor din jur ci ma voi concentra pe un simplu calcul matematic: EUR 4,00 X 365 zile intr-un an = (n-o sa-ti vina sa crezi!!) EUR 1.460! Alt calcul: beau o cafea pe zi in bar in zilele lucratoare. Sa zicem ca o cafea costa EUR 1,00 x 20 zile lucratoare pe luna x 12 luni intr-un an = EUR 240,00! Acelasi calcul simplu, aplicat televiziunii prin cablu, apei minerale imbuteliate si vezi ca la sfarsit de an, cand tragi linia si socotesti, ai bani!

Ce am mai invatat de la bani?

6. am invatat ca viata nu e liniara ci e compusa din faze. Multi, citind blogul meu in ultimii ani, s-au scandalizat: „- Pai cum sa te lipsesti de aia si de aialalta, pai pentru ce traiesti??”. Dar lasa-ma sa te intreb ceva:

– „Tu, pentru a-ti atinge telul financiar X, ai fi dispus sa-ti reduci consumul de hrana de exemplu la minimum necesar PENTRU O PERIOADA?”

– „Tu, pentru a-ti atinge telul financiar, indiferent ca o fi plata unei masini, a unui avans pentru casa, a unor datorii care te omoara cu dobanzile, ai fi dispus  sa renunti la televiziune prin cablu PENTRU O PERIOADA?

-„Tu, pentru a ajunge la faza in care nu mai privesti cu ingrijorare urmatoarea factura de gaz sau de curent, pentru a atinge stabilitatea financiara, la ce esti dispus sa renunti PENTRU O PERIOADA?”

Eu mi-am pus toate intrebarile astea. Si am renuntat la multe chestii care azi, cand mi le pot „permite” nu le mai vreau pentru ca nu le mai simt ca renuntari.

Ca sa-mi ating stabilitatea financiara (prezenta unui fond de urgenta + o suma x in cont pentru plata facturilor indiferent daca salarul urmator vine sau cand vine) am fost dispusa sa imi reduc cheltuielile la minimum necesar existentei. Unele „renuntari”:

  • am maturat nu am aspirat (decat rar) pentru a nu consuma curent
  • am mancat si baut acasa si doar extrem de rar la restaurant sau bar
  • am mers cu bicicleta, pe jos sau cu autobuzul pentru a nu consuma benzina
  • etc etc etc

(partea faina la etcetcetc este ca fiecare isi poate folosi creativitatea si inventa noi moduri de a nu consuma, exemple gasiti cu sutele pe blog)

Da, am fost dispusa sa renunt la multe PENTRU O PERIOADA.

Unele „renuntari” le duc mai departe pentru ca sunt, de fapt, simplificari. Altele ma bucur ca s-au rarit. De exemplu, acuma ca am ajuns la linia de plutire si chiar deasupra ei, scot mai des aspiratorul, folosesc mai des foenul, facem excursii cu masina, fara insa a exagera.

7. De la bani am invatat sa am rabdare. Pentru cineva atat de nerabdator ca mine a fost intr-adevar o lectie pretioasa si greu de digerat.Dar, cand vine vorba de bani, ei au ritmul lor si (aproape) nimic nu se petrece peste noapte (slava Domnului pentru asta!). Banutul ala ce il pui de-oparte luna asta, cand iti intra salarul, lasa-l in pace. Da-i timp. Nu te tot lua de el si nu-l certa ca nu se misca mai repede. Are nevoie de timp, de compania altor banuti, intrati in lunile urmatoare, de dragostea ta. Nu te uita de sus la el ca-i mic si pipernicit si i-ar sta mai bine in buzunarul vreunui vanzator de prostioare decat in contul tau. Ofera-i increderea ta! Rasplata vine. Nu curand dar vine in mod sigur!

Iti promit!