Despre C

• 

Nu ne-am auzit de muuulte luni. Intr-o seara, pe whatsapp:

Ea: – „Ciao, ce mai faci? Cum sunteti?”

Eu: – „Suntem ok, mersi! Tu?”

Ea: – „Da, si la mine, totul ok. Pot sa te intreb ceva?”

Eu: – „Sigur!”

Ea: – „Sunteti vaccinati?”

Eu: – „Da, bineinteles ca suntem vaccinati!”

Ea: – „Ah! Pot totusi sa-ti trimit un video de la o confirenta?”

Eu: – „Pe tema vaccinarii impotriva Covid-ului?”

Ea: – „Da, bineinteles!”

Eu: – „Nu, multumesc, am deja toate informatiile de care am nevoie!”

Ea: – „Ok, draga!” (smiley pupacios)

Dialoguri

Emotionate, intram in blocul in care se afla noul ei apartament. Baga cheia in usa si o deschide. Pasim intr-un hol lung, luminos. Pe rand imi arata toate incaperile:

Ea: – „Aici, la dreapta e debaraua pentru aspirator, maturi si altecele.”

Eu: – „Ce practice sunt stelajele! Si ce fain ca e chiar langa usa, poti sa-ti ascunzi pantofii in ea de cum intri!”

Chicotim.

Alunecam incet inainte.

Ea: – „Aici, drept inainte, e camera mea si la stanga e camera Elenei (fiica ei).”

Eu: – „Ce ferestre mari, cata lumina lasa sa intre! Abia astept sa vad cum arata mobilele voastre in camerele astea!”

Ceva mai incolo, bucataria – ultramoderna si super functionala. Iesim pe terasa, de pe terasa in gradina eleganta, cu plante exotice si surse de luminata plasate strategic. Apoi iesim in strada pentru o privire de ansamblu.

Ea: – „O sa platesc mult si bine apartamentul asta dar apoi o sa stiu ca e al meu.”

Eu, admirand fatada: – „Da si macar stii ca Elena o sa mosteneasca ceva…”

Ea, zambind: – „Carmen, apartamentul este al meu si pentru mine. Fata o educ sa decida ea ce vrea sa aiba si sa-si realizeze propriile proiecte. Nu va trebui sa astepte nici o mostenire…”

Zambesc. Inca o data imi e foarte clar de ce suntem prietene de atata vreme.

It’s not too late and I’m not too old

Nu e prea tarziu si nu sunt prea batrana

Cu 2 saptamani in urma am implinit 47 de ani. Mi-am masurat parul si am constatat ca aveam peste cei 27 de cm ceruti pentru a putea face donatie in vederea construirii unei peruci pentru bolnavii care au nevoie de asa ceva. Coafeza mi-a taiat coada si mi-a indreptat tivul parului.

Apoi am stiut ca a sosit momentul sa-mi implinesc unul din cele mai arzatoare vise ale vietii mele: sa invat sa inot!

Am pornit de la:

• frica de a ma ineca din cauza unei vechi traume – rezolvata in doua sedinte cu o psiholoaga
• nu am bagat niciodata in viata mea capul sub apa decat extrem de scurt si cu panica
• fara convingerea ca as fi in stare sa invat sa inot la 47 de ani dar foarte decisa sa INCERC

Am sunat la piscina comunala, le-am prezentat situatia mea in rezumat si m-am informat de ce am nevoie. Mi-au spus sa pregatesc:

1. slapi pentru piscina (cumparati la 2,50 euro)
2. costum de baie pentru sportivi (cumparat 12 euro)
3. casca de inot obligatorie in toate piscinele din Italia (cumparata 2 euro)
4. un lacatel mititel pentru dulapiorul in care imi las lucrurile (il avea prin casa)
5. ochelari pentru inot (cumparati in urma cu cativa ani, nu imi amintesc cat am dat pe ei)

M-au sfatuit sa fac lectii individuale, nu de grup si a fost o idee foarte buna si care se incadreaza in bugetul meu. Am pus cheltuielile acestea in categoria „Sanatate” nu „Distractie”.

Lectiile sunt de 45 de minute si pana acuma am facut exact doua. Invat cum sa respir, cum sa ma misc si, mai ales, cum sa ma relaxez in apa. Acuma am inteles mai bine de unde vine vorba „frica ne omoara”. Cu cat ti-e mai frica si te strangi mai tare in tine cu atat mergi mai la fund. Cu cat esti mai relaxat si mai decis cu atat stai mai safe in apa si innaintezi mai mult.

De necrezut: in 2 X 45 de minute am invatat sa plutesc, sa respir, sa ma misc, azi chiar am inotat fara sa ma sprijine instructoarea (!!!) si, in a doua parte a lectiei, probabil ca si rasplata pentru ca sunt docila, m-a dus in bazinul mare, ala la care nu reuseam nici sa ma uit fara sa imi vina un mic lesin de la stomac! Am intrat impreuna cu ea si am tinut cu mine si bagheta de spuma (a trebuit sa caut pe google cum se numeste in romaneste). Am facut de doua ori bazinul in lung, ba ca broasca ba bagand capul in apa ca sa fac bulbucei… am invatat ca bulbuceii astia sunt magici: cu cat ii faci mai bine cu atat inoti mai eficient. Ma tin de bagheta, trag aer in piept, bag capul in apa, fac bulbucei si spatele mi se ridica automat la suprafata apei.

Wow!

Nu am crezut vreodata sa ajung sa scriu despre asa ceva…

Este important sa stiu sa inot pentru siguranta mea. Lectiile de inot imi fac bine si ca miscare. Pacat ca am asteptat atatia ani dar s-a meritat sa sar peste umbra mea si sa incerc.

In continuare voi face lectii aproape in fiecare zi timp de 2 saptamani apoi voi continua cu o sedinta pe saptamana pana vara viitoare cand ma voi transforma in 🐬

I-am scris azi unei prietene cateva randuri despre experienta asta. Ea mi-a raspuns: „Foarte frumos! Nu am avut dubii ca o sa te descurci!” si a adaugat: „Le tue paure fanno parte di un’altra vita!” – „Fricile tale fac parte dintr-o alta viata!”

Dialoguri

RIP Covid-19

Luxul Simplitatii

Il vad trecand pe langa poarta cam abatut. Il salut, ii fac cu mana, se opreste, ma apropiu.

Eu: – „Ce mai faceti, cum e cu analizele?“

El (abatut): – „Cum sa fie Diana*? Cele de sange mi-o iesit bine. Anul asta am facut 26 de ani de la operatie…“

Eu : – „Da, stiu, pe 1 martie…“

El (ceva mai vioi): – „Maine am ultima analiza specifica. Si cand s-a termina o sa ma ridic si o sa-i spun doctorului ca nu ma mai vede. Fac analizele astea tot la trei ani o data. Peste trei ani o sa am deja 80. La 80 de ani nu mai vreau sa fac analize!“

Eu (mirata): – „Ce are a face varsta? Daca a zice doctorul sa va faceti analizele o sa vi le faceti ca el stie mai bine…“

El (foarte hotarat): – „Atunci sa stea doctorul 3 zile nemancat!…

Vezi articolul original 122 de cuvinte mai mult

Detalii

Detalii

Wet

Cand sunteti in pericol urlati „FOC!!!”

E cel mai bun sfat ce l-am primit vreodata. E incercat si rasincercat.

Daca suntem in situatie de pericol si strigam dupa ajutor riscam sa nu ne bage nimeni in seama. De ce? Pentru ca cei care ne aud se gandesc ca poate ne jucam. Poate suntem beti. Si se mai gandesc ca lasa, sa ne ajute altii mai putin ocupati.

Motivele pentru care nu se intervine sunt numeroase. Eu ma opresc la astea.

De aceea, in situatie de pericol nu urlati AJUTOR!. Urlati cat va tin plamanii FOC!! Ca daca e caz de incendiu ardem toti asa ca ne mobilizam si instinctiv ne indreptam ochii spre sursa strigatului. Ok?

In plus, exista toate sansele ca agresorul sa fie derutat la auzul strigatului FOC!! si sa castigati cateva secunde de timp.

Ne-am inteles deci…

FOC!!!!

Dialoguri

Ea, dupa ce imi pusese cu miscari foarte energice o masca de par, imi limpezeste parul si, in timp ce ma coafeaza: _ „A da, vad ca aici, la ceafa ai zona cea mai mare atinsa de psoriazis.”

Eu: – „Da, acuma sunt foarte bine ca e totusi putin…”

Ea: – „Iti iese mai tare cand esti stresata, asa e?”

Confirm din cap.

Ea: – „Si sora-mea din Portugalia are. Se spala cu un sampon special si are grija sa se destreseze cat mai des…”

Eu: – „Cate surori ai?”

Ea: – „Sapte…”

Eu: – „Ce frumos! Parintii tai sunt inca in viata, sper?”

Ea: – „Da, mama mea are 94 de ani. Vine in august la petrecerea pentru ziua de nastere a fiului meu.”

Eu: – „Zboara din Brazilia la 94 de ani?!”

Ea: – „Da, da, e foarte puternica mama mea! Tatal meu a murit in 1987…”

Eu: – „Imi pare rau… si ca a murit atat de tanar si ca mama ta a ramas vaduva cu 8 copii…”

Ea: – „Cu 14 copii! Suntem 8 fiice, restul sunt baieti! Avem acelasi tata si aceeasi mama!”

Eu: – „Wow! Sigur nu i-a fost usor!”

Ea: – „Nu, nu i-a fost. Ea a fost profa de portugheza la liceul din oras… lucra norma intreaga. Cat era ea la lucru se ocupa de noi sora mea cea mare… Au fost alte vremuri…”

Eu: – „Bravo ei! Acuma ea are copii?”

Ea: – „Da, are 5. Toti ceilalti avem 1-2 copii, ea a facut numarul cel mai mare!”

Radem.

Apoi, eu: – „Sunteti toti fratii si surorile in viata?”

Ea: – „Toti in afara de una. A murit de cancer la san in urma cu trei ani.”

Eu: – „Imi pare rau. Condoleante…”

Ea: – „Ea a fost sufletul meu! A fost si nasa de botez a fiului meu… Cand am venit cu el de la spital sotul meu mi-a facut o surpriza. A organizat sa vina in Italia si m-a asteptat acasa cand am venit cu bebelusul… Mi-ar fi dat si sufletul din ea… Si eu nu am ajuns s-o vad inainte sa moara…”

Ne stergem cate o lacrima fiecare. Apoi

Eu: – „Nu stim de ce se intampla unele lucruri…”

Ea: – „Dupa moartea ei am inteles ca fiecare avem traseul nostru in viata. Ea a venit pe lume sa aduca pace pentru ca asta avea ea inauntrul ei…”

Mai vorbim despre oameni apoi imi zice sa ma ridic. Imi face o poza din spate si mi-o arata.

Ea: – „Iti place?”

A mai trecut un an prin noi…

A fost si soare, au fost si ploi… 🙂

Da da, se apropie de sfarsit un an spectaculos de complex. Lectiile sale au fost mari si late si, in ciuda rezistentei opuse initial, binevenite si acuma, ca s-au cristalizat in mintea si-n sufletul meu, cu drag apreciate.

Prima lectie a fost cea a suferintei/durerii fizice. Am inteles inca o data ca ceea ce se spune in Italia, cum ca nu toate relele vin ca sa ne faca rau este foarte, foarte adevarata! De cele mai multe ori suferinta vine ca sa ne invete ceva. Ca sa ne scuteasca de alte suferinte viitoare. Ca sa ne directioneze atentia spre ceea ce este cu adevarat important. Ca sa ne reorganizeze prioritatile.

O alta lectie, la fel de importanta, a fost cea a suferintei sufletesti. Pentru prima data, la inceputul anului, am fost supusa terapiei EMDR care nu numai ca mi-a eliminat sau usurat unele aspecte ale vietii interioare dar, in primul rand, prin faptul ca nu am mai fost limitata de propria suferinta, am reusit sa fiu mult mai receptiva la suferintele celorlalti si sa privesc oamenii cu care am venit in contact prin prisma iubirii si a intelegerii, fara sa-i mai judec absolut deloc.

„Nu ura este opusul iubirii ci frica!”

Apoi, inca o lectie importanta a fost cea a rabdarii. Sa fac ce pot si ce trebuie acum fara sa irosesc vreun gand incercand sa-mi imaginez rezultatul. Pentru ca nu rezultatul este cheia ci acum.

Pe plan material am invatat ca minimalizarea este un proces continu. Ca viata este compusa din faze. O faza in care se economiseste cu un scop. O alta in care se da drumul mai mult la punga. De fapt cred ca Mos Craciun dispera cand ajunge la mine pentru ca serios ca nu as stii ce sa-i cer… Eventual i-as da, sa mai duca si altora ca prea mai am inca multe prin casa…

Universul/Dumnezeu mi-a fost cel mai bun si iubitor profesor de soferit. Ultimul contract de lucru l-am avut la 70 de km distanta de casa. Asa mi-am invins, treptat, fobia de condus. Acuma cand ajung la Palmanova, la circa 18 km de casa, ma simt deja ACASA. Cu ceva vreme in urma mi se parea o chestie asa de mare si de complexa sa merg cu masina pana acolo…

Din punct de vedere financiar perioada spartana a ramas demult in urma. Am economisit „la sange” o perioada ca sa pot trai acuma asa cum imi doresc sau am nevoie. Singura datorie ramasa in picioare este creditul pentru casa. Credit pentru care vom pune in functie un plan exact pentru a-l plati mai devreme decat ii e vremea.

Foto M.G.

Nu stiu daca mai apuc sa scriu anul asta… Curand vor incepe sa vina invitatii de Sarbatori, sa ma ocup de masa, sa merg la masa…

Asa ca va urez de pe acum Sarbatori Fericite in pace si liniste.

Quiz: Do You Have the Mindset to Be an Entrepreneur?

Laurie Stach

I have come to realize that the key differentiator between a successful startup and an unsuccessful one is mindset. Which isn’t to say all entrepreneurs must think exactly alike (we would end up with unoriginal and boring startups if they did!) but that certain key aspects of mindset are found in all those who go on to entrepreneurial success.

But, how do you know if you’ve got the right mindset? And how do you cultivate it if you don’t?

The following questions will guide you.

True or False: Being smart means having all the answers?

As you may have guessed, this is false. It may not be as easy to live by as it is to admit, in part because of the way intelligence is often equated with knowing all the “right” answers in school. Being smart as far as business is concerned also means being adaptable, resourceful…

Vezi articolul original 1.545 de cuvinte mai mult

Meniul saptamanii

Pentru saptamana urmatoare am multe chestii faine la dispozitie. Am facut o oala mare de supa de razalai à la vecina mea Lia si mai preconizez o supa mai pe la sfarsitul saptamanii, poate de cartofi.

Am luat din Klagenfurt niste carnati tipici din regiune care se fac cu varza murata calita, am luat si din aia asa ca doua seri or fi cu carnati si varza. Varza oi manca si goala, pentru ca e plina de probiotice sau asa ceva… si pentru ca imi place mult.

De la niste tarani unguri din piata de la Klagenfurt am luat gutui si voi face niste dulceata din ele, doua le-oi pune de-oparte si oi face o mancare cu carnita de pui cu ele.

Doua zile vom manca sigur fasole, vreau sa o fac batuta/frecata, cu ceapa calita si boia.

Salate o sa mancam din gradina, cele verzi, apoi si niste gogosari luati tot de la taranii unguri mentionati mai sus, pentru pranzuri am paine neagra, salam, niste ragù de legume la congelator ce o sa-l scot sa-l incalzesc cu niste paste, sau ciuperci din conserva…

Am mancat la prietena mea un „vadas” unguresc tare bun si vreau sa-l fac si eu saptamana asta.

Dulce oi face intr-o seara poate niste clatite cu gem de gutui… sa vedem…

Am mai descoperit o sursa de inspiratie culinara. Click AICI

Reluam de unde am ramas…

Un eveniment de pe la inceputul anului mi-a dat organizarea peste cap. Din a b s o l u t toate punctele de vedere. Ceea ce nu a fost neaparat de rau desi pe moment m-a naucit!

Asa ca, de la inceputul anului, organizarea nu a trecut pe un plan secundar ci a intrat pe pilot automat. Ceea ce inseamna ca toate obiceiurile alea cladite si implementate de-a lungul ultimilor ani si despre care am scris detaliat aici, pe blog, zic toate si cele mici si cele mari, mi-au fost extrem de folositoarea. Mai mult de atat, m-au tinut la suprafata. Asta ma face foarte mandra de mine insami pentru ca mi-am construit singura instrumentele pe care le-am pus apoi, in ordine in DULAPUL MEU CU SCULE, UNELTE SI INSTRUMENTE.  Asa ca, in momentul de criza am deschis dulapul, am stiut exact ce de pe care raft sa iau si cum sa folosesc. Si asta nu e lucru putin!

Acuma, cu unele situatii inca in curs de dezvoltare, reiau de unde am ramas si ma intorc incet incet la rutinele si experimentarile atat de dragi si fructuoase.

Incep de la meniu

Avem inca rosii din gradina. Plus 3 feluri de salate, cu inca doua in curs de semanare, sfecla rosie, morcovi si multe multe ierburi aromatice, printre care si ghimbir, planta pe care in anii trecuti m-am straduit sa o cultiv si nu a iesit nimic, anul asta am ingropat o bucatica de radacina apoi am uitat de ea si s-a facut o mandrete, semn ca si plantele cresc mai bine cand inveti sa le „let go”.

Pentru saptamana asta deci, am in meniu

2 supe: una de broccoli si una de praz

2 salate pe zi: salata verde, rosii, sfecla rosie, ardei, rucola

La pranz: paste cu ragù de legume si carne, paste cu pesto de ierburi aromatice, orez cu ciuperci, orez cu fructe de mare, Spätzle cu macrou

La cina: legume la gratar cu peste, cartofi la tigaie cu carne de porc, varza calita cu bucatele de sunca, , mamaliga cu ceapa, chiftele de cartofi cu oua

Pentru weekend nu planific nimic, o sa avem oaspeti si o sa gatim in functie de chef si timp.

La capitolul finante

Din cauza operatiei serviciul-cel-adevarat il incep abia de miercuri. Pe tot parcursul verii m-am ocupat de sursa suplimentara de venit, in afara unei saptamani, cea cu operatia. Continuam sa cheltuim mai putin decat castigam si sa ne platim pe noi in primul si-n primul rand. Ca si proiecte anuale am si un faliment*: nu am reusit sa punem fotovoltaicul, mi-am si luat gandul de la el, la urma urmei e si el o forma de consum si scopul meu este sa consum cat de putin posibil nu sa-mi diversific modurile in care o fac.

Sanatatea

Aspectele legate de sanatate au fost multiple anul acesta si le-am luat pe toate in serios, de la sciatica la operatie si la dentist. Recent am reluat plimbarile lungi in natura insa inca nimic legat de sport si asta ar fi falimentul* numarul 2 de anul acesta.

Gradina

a produs si continua sa produca chiar daca s-a bucurat doar de un minimum de atentie din partea noastra. Am fost bine inspirata ca am semanat soiuri de flori care atrag albinele si ca am lasat gradina de flori si plante aromatice sa se dezvolte fara mari interventii din partea mea. Am constatat ca florile plantelor aromatice sunt o sursa foarte importanta si agreata de nectar asa ca nu le-am tuns, le-am lasat sa dea in floare si apoi sa intre in samanta.

Casa 

s-a bucurat de o terapie intensa din partea sorei mele care are un talent organizator exceptional si care nu s-a dat in laturi de la nici un sertar oricat de mic. Asta mi-a usurat foarte mult viata imediat dupa operatie.

Minte si suflet

am citit putin dar de foarte buna calitate. Am urmarit tot felul de psihologi si specialisti ai vietii pe internet si mi-am facut chiar un obicei foarte fain, acela de a asculta prelegeri in timp ce-mi fac treburile casei.

Relaxare

Am facut niste iesiri cu barca anul acesta si am fost la munte weekend-ul imediat de dupa iesirea din convalescenta.

Proiecte

1. punerea in vanzare a unor lucruri care nu ne mai trebuie
2. revenirea la ordinarea/curatenia casei pe zone
3. excursii scurte

2018 e un an intens, care, pana acuma, m-a pus la incercare si m-a invatat tare multe. Despre mine si despre viata.

 

faliment* – cand scriu/vorbesc despre faliment o fac cu dragoste si detasare, nu cu amaraciune 🙂

 

 

 

 

 

Detalii

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Detalii

~ perspective ~

 

Uscator de ierburi aromatice

Nu folosesc uscatorul electric pentru ca nu vad de ce ar trebui sa folosesc energie electrica ca sa usuc ierburi. Am vazut o idee faina pe net, este al doilea an ca o folosesc si ma gandeam sa trec sa v-o las si voua 🙂

Un suport pentru jucarii de la IKEA. A costat cativa banuti, este bine aerisit, ierburile se usuca in timp record, ocupa foarte putin spatiu.

Bar pentru insecte

A venit, a venit vara. Si avem toti nevoie de apa proaspata ca sa supravietuim. Despre importanta albinelor, viespilor si bondarasilor nu cred ca mai este nevoie sa se scrie. Cand se duc, ne ducem si noi, imediat dupa ei.

Pe langa faptul ca sunt absolut utile, insectele sunt si frumoase. Eu ma distrez observandu-le.

Nu costa mult sa le organizam un mic bar. Am plantat de exemplu multe flori salbatice in gradinuta mea de flori desi cand am cumparat casa, din lipsa de timp si din nestiinta, bineinteles, decisesem sa nu cultiv decat plante/flori ce se pot manca. Mi-am schimbat parerea intre timp. Am luat de la Lidl, pentru 2-3 euro, o cutiuta cu amestec de seminte de flori salbatice si le-am semanat random in gradina. Florile salbatice, spre deosebire de cele ornamentale, atrag insectele. De la vecinul mi-au trecut prin gard alte flori de gradina si, in plus, am decis ca nu toate buruienile sunt buruieni, pe cele ce infloresc le-am lasat in pace, la fel si ierburile aromatice, le las sa intre in floare pentru ca multe insecte se hranesc din nectarul lor.

Pe langa mancare le ofer si apa. Da, insectele au nevoie de apa. Si, din pacate, multe mor inecate cand cad in apa in timp ce beau si nu mai reusesc sa iasa.  Asa ca am luat o „farfurie” din cele ce se pun sub ghivece, i-am adaugat niste caramizi si am umplut-o cu apa astfel incat o parte din caramizi sa ramana la suprafata. Am ales caramizi pentru ca le aveam la indemana dar se pot folosi cam orice fel de materiale, cu conditia sa nu fie alunecoase. Nu sunt dotata de simt estetic dar oricum ma intereseaza doar ca adapatoarea mea sa fie functionala. Si este!

Pe net am vazut insa modele foarte dragute, cupe de sticla sau de ceramica in care se pun conuri de brad sau nuci sau pietre frumoase si se aseaza pe pervaz. Da, deci si daca stai la bloc, si chiar daca nu ai nici macar balcon, poti sa oferi insectelor ceva de baut. ❤

Alte modele, mult mai frumoase decat ceea ce am incropit eu, gasiti AICI.

Succes!

Această prezentare necesită JavaScript.

Detalii

Detalii

Motivele zilei

https://wp.me/p10Abo-2HV