Ziua in care am devenit badass

Pe 13 decembrie, cu exact noua ani in urma, am facut cel mai greu lucru din viata mea: n-am mai fumat! Eu, cea care am crezut c-o sa mor cu scrumiera la cap si-o sa fiu ingropata c-o bricheta-n buzunar, eu cea care incepusem in adolescenta sa fumez si puteam sa concep o zi fara mancare, poate chiar si fara apa, dar nu fara tigari, eu care imi traiam viata impartita in fragmente ce se petreceau intre doua tigari, eu care de mic copil imi vazusem parintii in spatele unui val de fum… pe 13 decembrie 2008 n-am mai fumat. Nu m-am lasat de fumat, nu am renuntat la fumat, nu am invins batalia impotriva fumatului ci pur si simplu… nu am mai fumat.

Am scris aici cum a fost toata tarasenia si inainte si dupa. Am scris ca dupa ce n-am mai fumat am inceput o viata frumoasa pentru ca asa si este. Am scris ca a fost greu pentru ca da, a fost greu. DAR! Adevarul este ca a fost extrem de greu. A fost cel mai greu lucru ce l-am facut vreodata! O sa-mi spuneti ca nasterea este cel mai greu lucru posibil. N-am nascut dar stiu ca atunci cand nasti n-ai de ales, nu poti sa nu nasti asa ca mergi inainte si cumva o scoti la capat. Cand nu-mai-fumezi poti oricand, in orice moment, sa dai inapoi, sa aprinzi o tigara ca n-o fi foc si vezi cati sunt pe lume care fumeaza si n-au nici pe dracu’… Cand nu-mai-fumezi mergi inainte cu toate ca te doare, cu toate ca te-ai putea intoarce, cu toate ca… multe.

Pe 13.12.2008 m-am transformat in badass.

Badass = „A person considered impressive due to toughness, courage, and skill. ”

Da, exact, propozitia de mai sus ma defineste! Pentru ca atunci cand nu-am-mai-fumat am inceput sa ma iubesc radical pe mine insami! Da, stiu ca suna a egoism si a lipsa de educatie si de modestie si de ce vreti voi. Si da, stiu ca am fost educati/programati sa ne iubim mai putin pe noi insine si mai mult pe cei din jur: copii, parinti, frati, prieteni, vecini… Dar spune-mi: cineva care nu se iubeste pe sine, poate iubi pe altcineva? Cineva care nu stie cum sa aiba grija de sine, stie sa ingrijeasca pe altcineva? Cineva care nu are grija de sine, este in masura sa poarte altora de grija? NU NU NU NU. Raspunsul este NU! Iubirea pentru ceilalti poate exista doar cladita pe temelia iubirii fata de sine. Daca nu te iubesti, nu iti ingrijesti corpul, nu iti spui cuvinte incurajatoare vei stii sa le spui altcuiva? Nu.

Ca sa ne intelegem: iubirea nu-i un sac de cartofi sa se termine. Deci nu inseamna ca daca te iubesti pe tine nu-ti ramane destula iubire pentru ceilalati. Din contra! Iubirea este infinita si cu cat te iubesti mai mult cu atat se genereaza in tine mai multa iubire pentru ceilalti!

Acuma intelegi de ce nu-mai-fumatul a fost cea mai grea treaba ce-am facut-o-n viata mea? Pentru ca m-am impotrivit programului social care imi spunea ca e pur si simplu gresit, ca e un pacat sa ai grija de tine insati. Mai ales ca femeie!

Da, ai ghicit, faptul ca ai parul facut si unghiile lacuite si rimelul bine aplicat NU face din tine o femeie ingrijita.  Tot asa cum cizmulitele de nu stiu ce marca si casa luna-bec NU fac din tine o femeie ingrijita ci o femeie care are grija sa fie ceea ce societatea ii spune ca inseamna o femeie ingrijita.

Cand incepi sa ai grija de tine pentru ca te iubesti nu te mai intereseaza toate nimicurile alea. Pentru ca iti dai seama ca esti o femeie ingrijita atunci cand ai grija de corpul tau si sub nici o forma nu vrei sa ii faci rau! Esti o femeie ingrijita atunci cand mergi la sala ca sa devii puternica nu sexy. Esti o femeie ingrijita cand ai o casa decenta pe care o imparti cu un om decent care te respecta si nu se zgaieste dupa curul nimanui. Esti o femeie ingrijita cand ai pace in suflet si nu ai nevoie sa te ascunzi nici in spatele fondului de ten nici al fumului de tigara. Iesi in lume fara make-up si fara tigara.

Ne-fumatul este o super putere!!!

Pe langa asta, ne-fumatul te imbogateste. In cazul meu, sa consideram ca as fi continuat sa fumez si ca tigarile alea m-ar fi costat € 4,00/zi, in noua ani operatia aritmetica ar fi aratat asa:

€ 4,00 x 365 zile x 9 ani = € 13.140

Daca ii am in cont? Da, ii am! Si, daca nu ii am ca lichiditate, inseamna ca i-am investit in alte chestii, ce nu dauneaza in vreun fel sanatatii.

Si daca nu-mai-fumezi si te ingrasi? Da, se poate. In orice caz mai bine grasut pentru o vreme (pentru ca stiu c-o sa gasesti modul sa dai jos cele 2-3 kile acumulate) decat beteag si sarac sau chiar mort. Ce zici?

Stii, am incercat sa nu fumez dar am fost atat de nervoasa si am strigat la sot/copii, asa ca mai bine continui sa fumez si nu agresez pe nimeni. Crede-ma ca nimic nu ti-ar agresa mai profund familia decat sa te vada suferind si sa trebuiasca sa te ingroape! Clar?

Stii, eu fumez putin, cate o tigara din cand in cand… nu poate fi rau… Da, nu poate fi rau ci chiar este rau. Pentru ca tigara aia din care tragi nu des! – din cand in cand este declaratia ta de neiubire. Este ca si cum ai merge pe strada strigand: „Uitati-va la mine ca nu ma iubesc deloc!”. Tigara aia (subtirica pentru ca nu mai cumperi din alea groase) da semnalul creierului tau: Hei, bai, vezi ca tipei nu-i pasa de sine, zi corpului ca-si poate face de cap ca oricum nu conteaza!” In schema iubitului radical de sine nu incape nici o tigara, oricat de rara sau de subtirica ar fi ea.

Da, Carmen, dar stii ca uite aproape toti pe care ii cunosc ca s-au lasat de fumat s-au reapucat! Ok! Dar tu nu esti ei si ei nu sunt tu. Si ei sigur s-au lasat cu plasturi sau tigari electronice sau gume de mestecat sau alte porcarii. Zi-mi: careva din ei s-a lasat de fumat prin metoda iubitului-radical-de-sine?  Careva din ei a inteles la nivel emotional nu doar intelectual ca isi merita banutii sa fie ai lui nu ai producatorilor de tabac? Careva din ei a priceput sufleteste ca este atat de valoros incat nu are dreptul sa-si dauneze propriului corp? Careva din ei a inteles ca este important pentru cei din jurul nostru, pentru cei pe care ii iubim, sa nu-mai-fumam ca sa nu-i expunem fumatului pasiv (fumat pasiv = vatamare corporala!) si ca sa le fim un exemplu bun?

Ah, stiu oameni care n-au fumat in viata lor si s-au imbolnavit de cancer la plamani si au murit. Da, e posibil. Nu-mai-fumatul nu iti ofera garantia ca n-o sa te imbolnavesti. Insa DACA cumva te vei imbolnavi, vei stii ca nu ti-ai facut-o cu mana ta. Vei stii ca „asa a fost sa fie” si ca durerea ta si a celor dragi tie nu a fost cauzata de un blestemat de obicei prost de care nu te-ai putut debarasa pentru ca tu nu crezi in puterea iubirii radicale de sine.

Dar stii, Carmen, fiecare are cate o hiba pe undeva si se zice ca „Suma viciilor unui om trebuie sa ramana constanta!”. Da! Sunt absolut de acord cu tine! O sa urc insa o treapta mai sus pe scara claritatii: „Suma viciilor unui om care nu se iubeste radical pe sine trebuie sa ramana constanta!” There you go!

Vreau sa inchei cu o scrisoare de multumire:

Draga corp al meu,

iti multumesc pentru ca ai fost atat de rabdator cu mine. Iti multumesc pentru plamanii mei sanatosi, pentru ceea ce fac ei pentru mine. Esti super, iti multumesc ca ma tii in viata!

Cu drag,

Carmen

 

 

 

 

Happy Non-Smoker-Birthday to Me!

Pe 13 decembrie, in urma cu 7 ani am fumat ultima tigara! A fost una din experientele cele mai marcante ale vietii mele. Am plans pentru ca mi-am abandonat o prietena de-o viata – tigara si apoi am continuat sa traiesc, exact ca pana atunci doar ca… fara tigara J

 

Stiu ca este contraproductiv sav in aici sa scriu ca nu mai fumez de 7 ani. Pentru ca unii fumatori ce ma citesc se pot simti complesiti sa auda sapte ani cand nu-si pot imagina o zi fara tigara. Stiu pentru ca … asa am fost sie eu, mi-am trait viata fragmentata intre tigari.

 

Daca imi lipseste tigara? Sincer, nu. Ma innec si cand vad ca, in televizor, cineva fumeaza. Ma gandesc la ce viata au dus ne-fumatorii pe vremea cand fumatul era universal acceptat… si ma gandesc la mama vecinei mele care a avea voce joasa, de fumator si plamanii patati desi ea, personal nu a tras in viata ei dintr-o tigara. Sotul ei insa a fumat mult, langa ea.

 

Anyway, fumatul azi nu mai este ce era pe vremea cand fumam eu. Azi trebuie sa iesi afara, sa stai in picioare in frig ca sa fumezi. Eu inca am fumat peste tot. Imi amintesc la prima data cand am zburat cu avionul… am fumat ❤ Am fumat la serviciu, in bucatarie, in dormitor… peste tot. Azi risti sa fii amendat daca fumezi in locurile pe unde mi-am inhalat eu tutunul…

 

Cum se schimba vremurile…

 

De curand s-a lasat de fumat si o foarte buna prietena de-a mea. Nici pe ea nu reuseam sa mi-o imaginez fara tigara in mana. Si uite c-a venit si vremea asta… Ca sa sarbatorim ne-am instalat un APP pe telefon, se numste SmokeFree (icoana albastra). Care APP a calculat ca, decand nu fumez, am economisit mai mult de EUR 15.000!

 

Unde-s banii o sa ma intrebati?

 

Well, nu ii am in cash si nici macar la banca. Stiu insa ca daca as fi continuat sa fumez, suma respectiva as fi avut-o in minus.

 

Ca si refacere corporala sunt la nivelul unui nefumator, in afara de plamani care sunt abia la 70% din drumul spre ne-fumareala.

 

Daca ma mai tenteaza?

 

Nu! Azi mi-e de neimaginat ca as putea sa imi fac eu, mie, rau, introducandu-mi otrava in corp, cu mana mea…

 

Da, diferenta care a facut diferenta intre mine cu tigara si eu fara ea, este tocmai asta… ca am invatat sa ma iubesc si sa am grija de mine.

 

Ce rol a jucat VOINTA in lasatul de fumat?

 

Nici unul. Zero.

 

Nu vointa vindeca ci iubirea!

 

PS Mai multe despre cum m-am lasat de fumat puteti citi aici: https://simplitaly.wordpress.com/category/tigari-gratis/

 

 

La multi ani mie!

In urma cu exact sase ani, ziua de 13 decembrie a fost ultima mea zi de fumatoare. Am fumat pana la pranz. De vreo doi ani fumam doar tigari foarte subtiri si reusisem sa reduc doza. Doza care, in momentele mele de glorie ajunsese si la 2 pachete/zi.

Cum ziceam, pana la pranz am fumat. Apoi m-am uitat la un video facut dupa modelul lui Allan Carr, insa in germana. Cand s-a terminat video-ul am plans si m-am rugat Celuidesus sa ia fumatul de la mine si sa-l duca departe daca ma considera pregatita sa infrunt viata fara tigara.

Candva, pe la 5 dupa amiaza m-am ridicat din pat si am stiut ca nu mai sunt fumatoare. Am crezut ca nici nu mai aveam tigari in casa, dupa cateva saptamani, facand curatenie intr-un sertar mai ascuns al bucatariei am mai gasit un pachet bine pitit pentru „in caz ca”.

Am mai fumat dupa? Pasiv da. Pentru ca eram pregatita sa devin nefumatoare dar nu si sa ma despart de prietenii mei fumatori. Am fumat chiar si activ, o unica tigara, intr-o situatie de aparenta disperare.

Ce mi-as spune mie, celei de dinainte de a ma lasa de fumat?

I-as spune ca:

1. Exista o adevarata mitologie in ceea ce priveste lasatul de fumat. Auzim doar cat e de greu si de foarte greu si unii se ingrasa, altii se apuca de mancat boamboane, in orice caz, ni se spune insistent ca lasatul de fumat este de domeniul imposibilului daca nu ai puterea vointei. Nu este adevarat! Trebuie sa stii scumpa mea Carmen ca fumatul este un obicei dobandit si, asa cum l-ai dobandit o sa-l si abandonezi. Daca e greu? Nu. Este insa un proces foarte complex.

2. Iti trebuie puterea vointei ca sa te lasi de fumat. RAHAT de informatie! Nu-ti trebuie asa ceva. Fumatul este o boala a sufletului. Si nu am mai auzit pe nimeni sa se vindece de vreo boala prin puterea vointei. Si cum ar trebui sa functioneze mai exact? Sezi si te scremi sa ai vointa? Bleah! Iubirea de sine este cea care face diferenta! Iubirea de sine insusi, cea care vine automat dupa niste exercitii de auto-acceptare si auto-respectare. Cu cat o sa te iubesti mai mult cu atat o sa fumezi mai putin. Pentru ca cine se iubeste nu se otraveste. Deci iubeste-te. Si iubeste-i pe cei din jurul tau pentru ca fumul ce-l inhalezi este al tau, cel ce-l exhalezi si cel ce-ti ramane pe haine, in par si pe maini il imparti altora.

3. Lasatul de fumat este una din situatiile alea mega-dificile in care trebuie sa te descurci singur. Si asta e tot o prostie de cea mai inalta calitate! Nu esti singur. Toti cei ce s-au lasat deja de fumat, cei ce inca sunt pe drumul de a se lasa si Celdesus sunt in echipa ta. Marsaluiti impreuna pe drumul asta pentru ca viata nu e o competitie ci o cooperare.

4. Lasatul de fumat nu te face sa-ti abandonezi prietenii sau sa fii abandonata. Si azi, la 6 ani de nefumat, inca tot „ies la tigara” cu prietenele mele. Singura diferenta este ca eu nu aprind tigara. ❤

5. Se zice ca daca te lasi de fumat te ingrasi si poate fi asa. Kilele in plus insa (in cazul in care chiar se acumuleaza) sunt mai usor de dat jos decat de curatat plamanii sau de tratat un cancer!

6. Cand te lasi de fumat iti ies toate bolile ascunse-n corp la suprafata. Da, asa este si multumim lui Dumnezeu ca este asa! Daca ar ramane mai departe ingropate in noi pentru ca trupul nostru este ocupat sa lupte impotriva efectelor fumatului cine stie in ce boli s-ar transforma. Asa ca da, calculeaza 5-6 zile de raceli inexplicabile si indigestii. Maximum o saptamana! Iti promit!

Iti dau trei cuvinte cheie: Informeaza-te! Iubeste! Crede!

Pentru suflet

Am gasit pe facebook un citat care imi place foarte mult si as vrea sa il notez aici. O sa incerc si sa-l traduc in romaneste, in masura in care intelectul imi permite.

Romancing Your Soul
“There is a different between stopping an abusive habit and actually healing from the deep-seated reason we developed the habit in the first place. For example, I bit my finger nails. When I stopped biting my nails I began the new habit of smoking cigarettes. I exchanged one negative habit for another. The self-abuse continued until I stopped running from my past and courageously looked honestly at myself.

When I accepted what happened in my past and that I could not go back and change it, something within me was released. Maybe it was the idea that someone should pay me back or should own up to their abusive behavior. When I stopped wanting someone else to change that is when I became powerful to change myself. It was challenging, but with determination, self-respect and willpower one by one the negative habits I’d used to avoid my past fell away for good. Each of them has been replaced with new positive habits of self-love.

The bottom line to release negative habits for good was accepting that abusing me would never get back at those who hurt me in the first place. If they did not care enough to treat me with respect, kindness, compassion, and patience, then I had to. I am worth treating myself with loving behaviors I did not get from others. It was stopping self-abuse that helped teach me how to love myself.” – Blessings, Regina of Romancing Your Soul

Romancing Your Soul
Exista o diferenta intre a renunta la un obicei abuziv si a se vindeca intr-adevar de motivul adanc pentru care am adoptat obiceiul de la bun inceput. De exemplu, eu imi rod unghiile. Cand am renuntat sa le mai rod am inceput sa fumez. Adica am inlocuit un obicei negative cu un altul. Auto-abuzarea a continuat pana in momentul in care m-am oprit si n-am mai fugit de trecutul meu si, curajoasa, m-am privit cu sinceritate.
Cand am reusit sa accept ce s-a intamplat in trecutul meu si ca nu ma puteam intoarce sa ceea ce a fost, ceva in mine s-a eliberat. Poate a fost idea ca cineva ar trebui sa ma despagubeasca sau sa admita ca s-au comportat abuziv. Cand am renuntat sa mai vreau ca altcineva sa vina sa schimbe asta a fost punctual in care am capatat puterea de a ma schimba. A fost dificil dar, cu hotarare, respect de sine si vointa, unul dupa altul, toate obiceiurile negative ce le foloseam pentru a-mi evita trecutul, au disparut pentru totdeauna. Fiecare din ele a fost inlocuit cu noi obiceiuri, positive, pline de iubire de sine.
Conditia principala pentru a abandona obiceiurile negative pentru totdeauna a fost de a accepta ca abuzandu-ma eu pe mine nu se intoarce impotriva celor ce m-au ranit de la bun inceput. Daca ei nu au stiut sa ma trateze cu respect, bunavointa, compasiune si rabdare, atunci trebuia sa fac eu asta. Merit sa imi ofer tratamentele iubitoare ce nu le-am primit de la ceilalti. Renuntarea la auto-abuzare m-a ajutat sa invat sa ma iubesc eu pe mine. Blessings, Regina ofRomancing Your Soul

de pe http://www.romancingyoursoul.com/

Acuma ce sa mai adaug? Cele trei fragmente contin cheia auto-eliberarii de dependente. Ati gasit-o?

Azi, la cursul de prim-ajutor

Am vorbit despre 4 tipuri de soc:
– septic
– anafilactic
– cardiogenic
– hipovolemic

Simptome, cauze si cum sa ne comportam cand acordam primul ajutor

apoi

am vorbit despre infarct.

Din nou, simptome, factori de risc, cum sa ne comportam in caz ca trebuie sa oferim primul-ajutor.

Unii factori de risc sunt:
– Varsta
– Obezitatea
– Diabetul
– FUMATUL
– Hipertensiunea
etc

Cineva din sala a intrebat ce se intampla in momentul in care cineva se lasa de fumat. Doctorul a spus ca la cinci ani dupa ce persoana se lasa de fumat, riscul de infarct i se reduce ca si la nefumator. Si am stat si-am socotit pe degete ca m-am lasat de fumat pe 13 decembrie 2008 si, cu putina matematica de care-s capabila… mi-am dat seama ca rezultatul este 5. In decembrie fac 5 ani fara tigara. Uau!
Nu stiu cum au trecut anii dar s-au dus si-s tare fericita sa stiu ca in caz ca totusi mi s-a intampla vreo boala din asta, am facut tot posibilul s-o evit!
Concluzia serii este ca daca ai peste 50 de ani, te-ai bucurat de viata inainte si-ai fumat, baut si mancat, nota de plata e pe vine 🙂
Adica am inteles ca avem mai mult control asupra vietii si sanatatii noastre decat credem.
In procesul lasatului de fumat m-a acompania si m-a sfatuit o psiholoaga care m-a costat ceva bani dar azi, la 5 ani dupa lasat, trag linie si ies cu plus. Banii investiti in psihoterapie si coaching nu numai ca s-au amortizat dau au dat si rod. Bogat. 🙂

Tigara si concentrarea

Am trait cu ideea, auzita in mod repetat de la altii, ca, fara tigara, nu m-as putea concentra si actul creativ mi-ar avea de suferit. Si vreau sa spun c-am fost gaina sa cred asa ceva! Cum ar putea un creier intoxicat cu fum sa aiba un randament mai sporit decat unul alimentat cu aer curat? Asta ar fi un aspect. Al doilea ar fi ca, un fumator isi imparte automat atentia si timpul intre aprinsul tigarii si lucrul sau actul creativ pe care il face, fie el scris, lucru manual, invatat.
Sigur ca imediat dupa lasatul de fumat urmeaza o perioada de trazitie in care invatam sa facem lucrurile in alt mod si poate de aici s-a nascut mitul ca tigara ar ajuta la concentrare/a fi creativ. Perioada de tranzitie insa este scurta. In cateva zile ne dam seama ca putem atinge apogeul creatiei DOAR daca nu fumam, daca nu ne intoxicam creierul si inima si nu ne impartim atentia intre lucrat/creat si fumat.
Cand intrerupi actul creativ pentru a-ti aprinde o tigara, pentru a merge afara s-a fumezi, nu reusesti decat poate foarte greu, sa intri in „the flow”, valul acela de creatie cu concentratie de 100% care exploateaza la maxim muza.

O idee pentru „dupa”

O idee geniala pentru perioada de dupa ce am luat decizia de a nu mai fuma si am inceput sa o punem in practica:
– gandurile/dorinta de a fuma o sa se mai intoarca din cand in cand, pentru o vreme. Dar sunt doar un gand, doar o dorinta… de cate ori nu am avut gandul/dorinta de a urla la cineva sau de a-l pocni in numele tatalui? Am si facut-o? Nu.

Ideea e sa vedem gandurile si sa comunicam cu ele. Eu, gandurilor mele ca „vai ce-as fuma” le-am dat nume. De exemplu Ionica. Si cand venea Ionica sa ma viziteze ii multumeam ce s-a gandit la mine, il intrebam ce mai face si apoi ii uram La revedere 🙂

Ideea nu e a mea, am cules-o dintr-un seminar al lui Stefan Frädrich.

Despre programul celor 12 pasi – experienta mea – lasatul de fumat

Programul celor 12 pasi a fost creat de comunitatea Alcoolicilor Anonimi si este singura forma de terapie ne-medicamentoasa care functioneaza in cazul alcoolismului.

Ceea ce insa se stie prea putin este ca programul asta este atat de genial ca functioneaza in cazul tuturor dependentelor! Inlocuim cuvintele „alcool” si „alcoolic” cu „fumat” si „fumator” sau cu „mancare” si „obez”, cu tot ceea ce avem nevoie sa eliminam din viata noastra pentru ca ne face rau.

Aici gasiti mai multe informatii despre acest program:
http://www.la-psiholog.ro/info/programul-in-12-pasi
http://www.alcooliciianonimi.ro/12pasi.htm

Mai departe o sa incerc sa notez experienta mea cu pasii astia, o sa aleg de exemplu dependenta de tigara.

Ar mai fi de spus ca pasii astia au devenit pentru mine un stil de viata. Dependenta de tigara este una din putinele cu care m-am confruntat in viata asta. Acuma ca am ajuns sa traiesc fara adictii (cel putin asa consider eu) continui sa fac pasii pentru ca viata mea interuoara este structurata pe ei.

12 Pasi

1. Am admis ca eram neputincioasa in fata tigarii, ca nu mai eram stapana pe viata mea.

Vindecarea de fumat poate incepe doar in momentul in care nu mai caut vinovati pentru dependenta mea si nici nu-mi mai spun povesti de genul „pot sa ma las dar nu vreau”. Vindecarea poate incepe doar in momentul in care nu mai minimizez sau neg repercusiunile fumatului asupra vietii mele. Nu fumez pentru ca vreau sau pentru ca cineva ma enerveaza, fumez pentru ca fumez, pentru ca eu sunt slaba si tigara este puternica, mai puternica decat mine.
De multe ori am ramas timp de mai multe zile sau chiar saptamani la pasul asta. Atata cat a durat sama conving ca vindecarea nu depinde de mine. Aici am avut de luptat impotriva ideii preconcepute cum ca as avea absoluta nevoie de VOINTA ca sa ma pot lasa de fumat. Cum am scris cu ceva vreme-n urma, vointa nu are nimic de-a face cu fumatul sau cu lasatul.

2. Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara mie insami mi-ar putea reda sanatatea mintala.

OK, aici, ca si atee, am stat blocata prima data 2 ANI! Am crescut cu ideea ca Dumnezeu alta treaba nu are decat sa-mi vaneze mie greselile si sa-mi tina condica si sa ma pedepseasca. Asa ca la Dumnezeul cel traditional nu am avut cum sa apelez. Daca insa sunteti credinciosi, aici aveti un avantaj net.
Neavand un Dumnezeu a trebuit sa mi-l caut. Asa am descoperit spirituaitatea. Credinta ca exista ceva acolo sus care are grija de mine, care imi da doar lectiile de care am nevoie in viata asta ca sa pot sa progresez personal si spiritual. Am decis sa cred in … iubire. In iubire ca si resursa infinita, ca si unica forta motrice. Am decis sa cred in Univers. Un pas imens inainte am facut citind randurile unei prietene care a scris: „Cine sunt eu in Universul asta mare ca sa stiu ce-i bine pentru mine?”
Voi in ce credeti?

3. Am hotarat sa imi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum l-am definit eu.

Aici am fost foarte atenta sa-mi observa grijile si fricile si sa le pun constient in mana Universului, sa nu ma mai strofoc sa rezolv eu totul si sa fac si sa fiu totul.

4. Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane.

Partea asta este una practica. Inventarul asta poate arata in mai multe feluri. Poate fi o povestire a vietii cu rele si cu bune. Poate fi o serie de liste in care sa notam tot ceea ce tine de caracterul nostru:
– persoane ce le-am ajutat
– persoane carora le-am facut(cu voie sau fara voie) rau
– calitati personale
– defecte personale
– conduita sexuala! (nu stiu exact si de ce dar asta este un capitol foarte important in vindecare: constientizarea conduitei sexuale)

O resursa foarte completa pentru pasul 4, cu modele de fise de lucru se gaseste aici: http://www.royy.com/step4.pdf

5. Am marturisit lui Dumnezeu, mie insami si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor mele.

Pasul asta este pentru mine si in ziua de azi, unul dificil avand in vedere ca suntem obisnuiti sa ne temem de oameni, sa ne ascundem greselile si tot ceea ce tine de o educatie traditionale. Am recunoscut lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane… eu am urmat calea mai safe si m-am confesat psiholoagei mele pana am ajuns sa pot sa ma confesez cu sinceritate si altor persoane fara sa-mi fie frica de tradare. O alta persoana poate fi un terapeut, un prieten, un preot.

6. Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ma scape de toate aceste defecte de caracter.

Am constientizat faptul ca defectele mele nu au nici un scop, nici o scuza. Ca reactionand asa cum reactionez nu fac un bine nimanui si nici mie insami. Ca frica nu ma fereste de primejdii ci ma pune in primejdie. Continua.

7. Cu umilinta, I-am cerut sa imi indeparteze defectele.

Am rugat Universul sa ma ajute sa scap de defectele mele. Mi-am pus toata increderea in el. Ce altceva m-ar fi putut ajuta sa scap de defecte? O baie calda? O surubelnita?

8. Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa repar aceste rele.

Cred ca pasul asta e clar.

9. Mi-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-as fi putut face vreun rau lor sau altora.

Aici e mai bine sa evitam sa fim perfectionisti. Nu are rost sa ne legam de fiecare detaliu si fiecare neintelegere ce am avut-o candva cu cineva. Insa… acolo unde se poate, unde ma simt in stare si unde stiu ca ar schimba ceva, iau legatura cu persoana respectiva si spun in cuvinte putine si clare ca imi pare rau. Asta nu inseamna ca o sa fiu automat absolvita de vina si reprimita cu bratele deschise. Uneori usa se tranteste in nas dar asta nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca eu mi-am facut partea mea.

10. Mi-am continuat inventarul personal si mi-am recunoscut greselile, de indata ce mi-am dat seama de ele.

De aici incolo mai avem de facut doar munca de intretinere. Cei mai dificili pasi pentru mine au fost 4 si 5 cand i-am facut pentru prima data. Acuma nu mai trebuie sa ma intorc in preistorie ci, atunci cand vad ca tind sa recad in vechi comportamente nedorite – sa fac inventarul ultimelor saptamani/luni.

11. Caut, prin rugaciune si meditatie, sa imi intaresc contactul constient cu Dumnezeu asa cum l-am definit eu.

Candva se uza a se ruga seara si unele persoane o mai fac si azi. Eu vorbesc cu Universul, nu ma rog. Ii multumesc pentru ceea ce imi ofera, imi pun increderea in el, in faptul ca totul are un sens si-un rost chiar daca eu inca nu sunt in stare sa il vad.

12. Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmit acest mesaj altor fumatori si sa pun in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii mele.

Postarea asta este pasul meu numarul 12.

––––

Luati doar ce va foloseste din randurile mele si restul lasati-l aici.

(Take what you need and leave the rest)

Despre (ne)fumat

Am promis zilele trecute un post despre cum am reusit eu sa ma las de fumat asa ca revin cu un text care sigur o sa fie lung si, pe alocuri, foarte personal.
O sa incep cu inceputul si o sa spun ca
– Am cunoscut tigara inca din copilarie. Parintii mei au fost amandoi fumatori, cu tot ceea ce decurge din statutul de parinte fumator.
– Am inceput sa fumez activ pe la vreo 17-18 ani si, pe o perioada de cativa ani buni, am fumat 2 pachete pe zi.
– Tigara mi-a tinut loc de tot ceea ce nu am avut parte in viata. A fost mereu prezenta si m-a „tinut de mana” de cate ori am fost la greu. A fost mereu prezenta si m-a insotit cand mi-a fost bine. Pentru toate astea ii multumesc.
doar ca…
la un anumit moment al vietii, am decis ca a facut destule pentru mine. M-a ajutat sa cresc. Si am decis ca e cazul s-o trimit incet incet in pensie.
Cand spun ca pentru mine tigara a fost o prezenta activa, ma refer la faptul ca aproape orice am facut in viata ori o aveam in gura ori fumegand in scrumiera, langa mine. Citeam fumand. Gateam fumand. Coseam la masina fumand. Telefonam fumand. Traiam fumand. Pe vremea mea inca se fuma in avioane 🙂 Se fuma in baruri. Se fuma oriunde. Cand a inceput sa se restrictioneze fumatul in locurile publice stresul meu a atins niveluri absurde. Ca fumator oricum aveam in mine grija ca oare am destule tigari? Mi-or ajunge pana maine? Am bani de tigari? E deschis la chioscul de tigari? La toate grijile astea s-au mai adaugat cateva: oare o sa gasesc acolo unde merg in vizita un loc pentru fumat? Oare in aeroport o sa gasesc unde sa fumez? De doua ori am fost in coliviile infecte unde se fumeaza in ultimii ani in aeroport. Cine-i fumator sigur ma intelege. Eram bulversata de dorinta de a fuma si de oroarea de a intra in cutiile alea cu aer mizerabil…
Cand ma uit la fumatorii de azi, ii compatimesc. De cate ori vor sa traga o tigara trebuie sa iasa afara, in fata usii. Candva fumatul era un adjuvant al socializarii. Azi fumatul te izoleaza. Nu mai esti sufletul petrecerii, esti stalpul din fata usii…
Fumatul iti fura timp din viata. Nu, nu mai e ca pe vremea mea ca se putea fuma unde voiau muschii tai si puteai munci fumand, trai fumand. Nu, azi iesi afara, in fata usii. Daca socotim 5 minute/tigara, cu 12 tigari insumam o ora intreaga. O ora in care nu ai muncit, nu ai tinut companie familiei, nu ai citit, nu te-ai uitat la tv ci ai stat afara, in fata usii. Nu, categoric, fumatul nu mai e ca pe vremea mea!… 🙂
Am fumat ultima tigara pe data de 13 decembrie 2008.
Cu cateva zile inainte prietena mea nascuse un baietel si cumva nu am vrut sa trebuiasca sa-l fereasca mama-sa de mine cand oi fi cu tigara in mana.
Cu cateva luni in urma, in iulie, incepusem psihoterapia. Care a influentat decizia mea din doua directii. Prima ar fi aceea ca financiar nu mi-am mai putut permite si sa fumez si sa-mi platesc sedintele si a doua ar fi ca psiholoaga a preluat o parte din rolul simbolic al tigarii: mi-a fost ea sprijin emotional si afectiv.
Din punct de vedere absolut personal, parerea mea de om (ca NU sunt doctor nici psiholog!) este ca fumatorii sufera de o usoara depresie pe care o trateaza cu… nicotina. Si pe ce ma bazez cand spun asta? Nici un om care se apreciaza, se respecta si se iubeste pe sine insusi nu s-ar otravi cu mana lui!!
Vorbeam o data cu o prietena fumatoare si am intrebat-o ca, daca ar avea, mi-ar da mie o lingurita de otrava? A raspuns cu un NU categoric. Atunci am intrebat-o de ce isi da ei insasi periodic otrava? Se iubeste pe ea mai putin decat ma iubeste pe mine?
Psihoterapia am inceput-o pentru alte probleme, nu neaparat pentru dependenta de tigara. Eu eram deja informata si pregatita. Ce vreau sa spun este ca nu iti trebuie neaparat psihoterapie ca sa te lasi de fumat. www-ul e plin de resurse care sa te ajute. De la literatura de specialitate la board-uri de sustinere.
Ce am invatat eu, despre fumat si despre dependete in general:
– ca in spatele tigarii sta o adevarata industrie, lacoma sa-mi ia banii. In momentul in care ma decid sa ma las de fumat, industria farmaceurica vine cu promisiuni de genul: tigara electronica, plasture cu nicotina etc. Pentru ca nah, si ea vrea tot banii mei. Dar nici o tigara electronica si nici un plasture nu poate sustitui dragostea de sine nu-i asa? Asa ca ma reapuc de fumat, adica de dat banii industriei de tutun si cand ma satur aterizez iara in bratele farmaciei… Nu cunosc pe nimeni care sa se fi lasat de fumat cu inlocuitori de tigara!
– ca n-o sa ma ingras cand ma las de fumat! Ajunge sa fiu mai atenta la cat mananc si sa adopt un stil de viata activ si nu ma ingras. Eu am inceput sa ma ingras la un an dupa ce ma lasasem de fumat, din cauza unor vitamine luate aiurea.
– ca sigur n-o sa fiu mai stresata fara tigara pentru ca fumatul NU reduce stresul. Pentru minciuna asta cu „fumatul reduce stresul” eu as pedepsi cu inchisoarea pe cei care-o inventat-o si raspandit-o. Tigara poduce stres, nu il reduce! Spune asta cineva care a fumat apoape douazeci de ani – adica eu! Care stres dispare in momentul in care aprindem o tigara? Cel cauzat de „oare am tigari destule?” „oare se fumeaza unde merg?” „oare am bani destui pentru tigari?” „Oare functioneaza automatul de tigari?” „Sa nu rman fara tigari pe noapte!!”. Da, asta e stresul care dispare in momentul in care aprind o tigara. Dar stiti ceva? Un nefumator NU are stresul asta! hehe
Imaginati-va urmatoare situatie: o gara si un tren care intarzie. Si doua persoane care vin astepte un prieten. Una fumatoare una ne-fumatoare. Ce face nefumatorul? Se necajeste, isi reduce insa consumul de energie, se aseaza si mediteaza sau citeste un ziar. Ce face fumatorul? Se uita la ceas… aha, inca zece minute, fuge repede afara sa fumeze o tigara. Se intoarce dupa cinci minute si aha! intarzierea se pelungeste cu inca cinci minute asa ca repede afara, inc-o tigara. Si acuma sa raspundem la intrebarea: Tigara CHIAR reduce stresul?
Am vorbit mai devreme despre banii ce-i investeste un fumator in industria de fumat cand nu-i da industriei farmaceutice. Si nu vorbim de bani marunti! In nici un caz! Nu stiu exact costurile tigarilor in ziua de azi, o sa socotim cu un pret general de euro 4/pachet, 1 pachet/zi. In zece zile avem 40 de euro, intr-o luna apoximativ 120! asta in zece luni face euro 1.200!!! Adica o mobila faina! Un concediu super fain! Rata la o masina! Fondul de siguranta al unei familii! Bani pe care nu stim ca-i meritam ca altfel nu i-am arunca asa magnatilor tutunului si bosilor medicamentelor! Sunt toti bani munciti de noi si-i meritam, va promit!
Sigur ca aud fumatori care spun ca fumeaza de plictiseala, insa se pot lasa cand doresc ei. Nu ma prefac ca-i cred pentru ca se pot minti doar pe ei insisi cu asta. Pentru ca a te lasa de fumat nu este o decizie a constienta ci una emotionala, sufleteasca, afectiva!
Altii spun ca fumeaza putin, un pachet pe saptamana. In prezenta mea, in decurs de trei ore , ies de trei ori pe balcon la tigara. Un pachet avand 20 de tigari si-o saptamana sigur mult mai multe ore… Si oare chiar conteaza ca fumam mult sau putin? Riscul de cancer si alte boli cauzate de fumat exista si la o tigara pe zi si la 2 pachete pe zi. Sigur ca in al doilea caz este mult mai mare dar oare care e diferenta intre a ma lasa calcata doar o data de-o masina sau de mai multe ori consecutiv?
Daca stiu vre-un truc, vreo scurtatura?
Sa vedem…
– o idee ce pe mine m-a ajutat a fost aceea de a inceta de a-mi fi frica de ce va fi dupa ce-o sa ma las de fumat ci sa invat sa ma bucur de ce va fi. Sa proiectez chestii pozitive in mintea mea, sa ma focusez pe bine, pe avantaje.
– o alta idee, pe care de altfel se bazeaza reusita, este sa faci cu dragoste orice faci. Daca te-ai lasat si te-ai reapucat nu-i bai, iubeste-te oricum, o sa reusesti data viitoare! N-o sa te poti lasa de azi pe maine? Nu-i bai, redu constient numarul tigarilor. Nu le mai tine la indemana astfel incat de cate ori te ridici si mergi sa le cauti sa constientizezi ca aha, inca o tigara. Redu-le pana le elimini. Eu le-am tot redus pe timp de doi ani… Cu ceva vreme in urma am scris un post despre rolul vointei in lasatul de fumat: https://simplitaly.wordpress.com/2012/12/14/ganduri-diverse-si-despre-a-avea-vointa-in-a-se-lasa-de-fumat/
– nu te astepta ca s-a schimba ceva dramatic in momentul in care n-o sa mai fumezi. N-o sa fie nici sfarsitul lumii nici 4 iulie la americani. Viata o sa continue exact ca inainte doar … fara tigara 🙂 (si cu mai multi bani in jeb hihi). O sa faci aceleasi chestii si o sa intalnesti aceeasi oameni. Unii din ei o sa fumeze, dar aia e treaba lor.
– candva demult, vorbind cu un alcoolic uscat ce mergea la spitale sa ofere asistenta alcoolicilor in situatii de criza, l-am intrebat ce ochi fac alcoolicii activi cand le spune ca el de 11 ani n-a mai baut nimic? Si mi-a raspuns urmatoarele: „Carmen, pentru un alcoolic este greu sa-si imagineze o saptamana, o zi, fara alcool. Daca le-as vorbi de perioade lungi de abstinenta ar dispera!”. Lectia invata de aici este sa luam viata pe bucati, o zi la rand. Sa nu ne gandim ca oare o sa putem sa nu fumam o saptamana sau un an? Sa ne focusam pe azi. Telurile sa fie de scurta durata: azi nici o tigara. Si curand maine o sa se transforme in azi si tot asa… 🙂 Imi propun sa nu fumez azi. 🙂
– sa NU va temeti de simptomele de abstinenta. Dependenta de tigara nu este una fizica decat foarte foarte putin. Nu se poate compara cu cea de alcool, in nici un caz! Alcoolicii au nevoie de asistenta medicala cand se lasa de baut. Fumatorii nu pentru ca, asa cum am spus, corpul nu duce dorul tigarii. Stiti perioadele de gripa cand nu fumam timp de cateva zile? Ce se intampla? Intram in delirium tremens? Sigur nu :)) Un simptom ar fi, pana ce creierul si corpul se obisnuiesc sa se descurce fara fum… o senzatie in stomac, de parca ti-ar fi un pic foame. Poate de aia multi se ingrasa cand se lasa de fumat. Confunda senzatia respectiva cu foamea. Daca insa tinem un jurnal alimentar si ne ocupam mintea si trupul cu niste proiecte interesante pe parcursul acestei perioade de tranzitie, senzatia respectiva dispare. Dispare oricum, dupa cateva zile 🙂
O sa inchei cu completarea ca daca imi mai vine vreo idee o sa revin asupra textului. Inchei cu speranta ca cineva o sa gaseasca in randurile astea inspiratia de a se iubi mult mult pe sine insusi pentru ca meritam
– sa avem banii nostri
– sa respiram aer curat
– sa fim un model pozitiv pentru copiii din jurul nostru.
Pana o sa reusiti voi sa va iubiti sa stiti ca in inima mea am un ocean de iubire pentru toti cei care inca mai au nevoie sa fumeze.
🙂
Nu vreau si nu trebuie sa fiti de acord cu tot ce am scris eu aici. Take what you need and leave the rest! – Luati doar ceea ce va foloseste si restul lasati-l aici! 🙂

Ganduri diverse si rolul vointei in renuntarea la fumat

Imi sorb cafeaua, ma uit la Cesar Millan la tv si cuget la ce am de facut zilele astea

– rezolvat acte

– facut lista de vacanta

– cusut pernuta pentru scaunul din birou

Am trecut ieri mental in resvista toate chestiunile ce m-au ajutat sa ma las de fumat. Si cele ce m-au tinut blocata ani de zile. Ca de exemplu ideea falsa ca, pentru a te lasa de fumat, trebuie sa ai VOINTA. Pe mine cuvantul ala scris cu majuscule ma scoate din tatani. Ce inseamna sa ai vointa? De unde se ia vointa asta? Daca nu ai vointa este un om defect? M-am certat eu pe mine, timp de multi multi ani, pentru ca nu am avut vointa sa ma las de fumat.

Azi insa stiu ca vointa nu are nimic de a face in toata povestea asta. Fumatul este un simptom al unei boli sufletesti. Este auto-medicatie. Si daca sufletul este bolnav ce ar putea vindeca vointa? Daca ma tai la mana de exemplu, rana se videnca daca am eu vointa? Nu cred. E nevoie de altceva, sigur nu de vointa. E nevoie de timp. E nevoie de dragoste. Pentru cei din jur mai intai, pana invat sa ma iubesc pe mine. E nevoie de a crede. A crede ca timpul + dragostea (= Dumnezeu?) o sa lucreze pentru mine, sa ma ajute in drumul meu. Nu suntem singuri in lumea asta. Nu suntem singuri nici macar in Universul asta. Universul lucreaza prin oameni.

Fumat

Azi sarbatoresc 4 ani de cand nu mai am nevoie sa fumez. Ce trece vremea… 🙂