Ulei picant

Uleiul asta este foarte usor de facut. In Calabria se numeste „ulei sfant” pentru ca nu poate lipsi de pe nici o masa.

Ingredientele sunt doua: un ulei de buna calitate (in Calabria se foloseste cel de ulei de masline pentru ca se produce in regiune dar sunt sigura ca si un ulei de floarea soarelui ar merge foarte bine!) si ardei iute cat de mult.

Acuma procedurile sunt doua: una in care ardeii iuti se folosesc cruzi, adica se toaca mare, se pun intr-un borcan, se acopera cu ulei de masline, se lasa la soare patru saptamani si alta in care ardeii mai intai se usuca apoi se toaca si se pun intr-un borcan, dupa doua saptamani uleiul se poate folosi. Personal prefer a doua varianta. La prima exista riscul ca uleiul sa rancezeasca. Chiar si plantele ce le pun la macerat in ulei le las macar 2 zile la uscat inainte ca sa evit riscul asta. Asa ca da, varianta a doua este cea pe care o folosesc doar ca nu ma mai complic sa filtrez uleiul, am pus ardeii direct in recipientul ce-l tin pe masa, am turnat ulei peste ei si deja dupa 3 zile pisca limba bine de tot.

Cum il folosesc eu?

Cate 2-3 picaturi adaug si la salate. Il picur in farfuria cu supa tot asa, numai 2-3 picaturi/blid. Se poate adauga un plus de iuteala pizei daca se doreste sau oricarui preparat culinar.

„Sare” de ardei iute

Poate vi s-a spus ca trebuie sa va reduceti consumul de sare din motive de sanatate sau numai ca sa slabiti mai cu spor? In acest caz se poate interveni cu „sarea” de ardei iute care, pe langa ca, folosita cu masura bineinteles, compenseaza lipsa de sare adaugand o aroma placuta, iute dar ne mai si binecuvanteaza cu proprietatile sale miraculoase.

Pentru sarea de ardei iute am pus ardeii iuti la uscat, insirati pe-o ata, atarnati de grinda. Se pot usca in orice alt mod, cu exceptia expunerii sub razele directe de soare. Dupa cateva saptamani s-au uscat, fara sa fie insa „crocanti”, asta din cauza umiditatii crescute din aer din zona mea. Asa c-am pornit cuptorul la 80 de grade si am pus ardeii, rasfirati pe-o tava, pret de cateva minute, la uscat.

Apoi i-am macinat cu mixerul normal si am obtinut o „sare” tare frumoasa si gustoasa care se poate folosi in mai multe feluri. O prietena de-a mea de exemplu o presara peste ouale ochiuri. Alta, care vine de pe continentul african, ia fiecare imbucatura de carne, o tavaleste prin sarea asta si apoi o mananca… m-au trecut fiorii cand am vazut-o dar desigur c-am incercat si eu si e chiar foarte foarte buna! Adica nah, ceva deosebit 🙂 Se mai poate presara pe painea cu unt, adauga in supe, ciorbe sau orice preparate care cer si accepta un pic de iuteala.. Se poate folosi la facut Unguentul impotriva durerilor musculare inlocuind cei doi (sau trei) ardei iuti cu 10 g de „sare” sau la facut un „Ulei sfant” despre care o sa va vorbesc in urmatorul articol.

Voi cum folositi ardeiul iute?

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Paté de peste (cu unt)

Se face rapid, din ingrediente putine si ieftine si rezultatul este extraordinar de gustos. Nu, nu exagerez orbita de dragostea mea pentru tartine ci jur ca va spun adevarul!

Uitati cum se face: se ia o conserva de peste (scrumbie, 125 g am luat eu) in suc propriu. Se scurge. Se pune carnea in paharul mixerului. Se adauga 50 g de unt moale, putina sare si un pic de zeama de lamaie. Se mixeaza pana se obtine o crema.

Am intins pateul asta pe felii de paine de secara, am presarat cubulete finute de ardei si marar proaspat tocat marunt de tot. Incalzesc supa, pregatesc cateva tartine cu pate de peste cu unt si e gata cina.

Paté de peste (cu oua fierte)

Mie tare imi plac minunile astea de uns pe paine. Le prepar, le pastrez la frigider si apoi le mancam ca si tartine sau pe paine prajita… mai pun o farfurie de supa langa ele si-o salata si rezulta un praz gustos si hranitor.

Paté-ul asta l-am obtinut combinand doua retete. Prima ar fi cea de salata de oua de uns pe paine, o face des prietena mea: 4 oua fierte tare, date pe razatoarea mica, amestecate cu o lingura de mustar, 1 lingura de ulei de cea mai buna calitate, sare si piper si pofta buna si a doua obtinuta printrecerea prin mixer a unei bucati de unt si a unei conserve de ton, sare, piper si-un pic de suc de lamaie.

Cum am facut eu?

Am curatat si dat pe razatoarea marunta 4 oua fierte tari. Am adaugat o conserva de scrumbie in ulei de masline, cu uleiul ei cu tot, apoi: sare, piper, 1 lingura mare de mustare si-un pic de suc de lamaie. Le-am tratat cu mixerul vertical si a rezultat o crema groasa, un paté.

Foarte gustos si la indemana in orice moment al zilei. Sau al noptii 🙂

Se impaca foarte bine cu niste bucatele de ardei.

 

Flammkuchen – Don’t Call It Pizza!

Faimoasa pizza care s-a bucurat de foarte mult lobby si in stanga si in dreapta, cucerindu-si astfel o faima internationala, nu este deloc, dar a b s o l u t deloc o idee originala. Adica hei, si alte natii au folosit cuptoarele pentru a-si coace painea. Si alte natii si-au incins cuptoarele si le-au testat temperatura cu cate un produs de dimensiuni mai reduse.

Bunica mea, de exemplu, intindea o foaie din aluatul de paine si o presara cu cubulete de slaninuta si seminte de chimin. O cocea pret de cateva minute, pana se topea slanina si se transforma in jumeri. Chiminul copt era crocant… yummiiii… ❤ O prepar si eu destul de des si o ofer imediat dupa o farfurie de supa de legume, acompaniata de o portie XXL de salata de sezon.

Asa si ieri. Si totusi un pic altfel.

Am facut un aluat de paine amestecand faina alba cu faina de secara, un plic de drojdie si un pic de sare. Si apa.N-am framantat nimic ca viata e scurta asa c-am pus aluatul intr-un recipient ce se inchide ermetic si l-am lasat in pace.

Am iesit in gradina de legume si-am scos un pastarnac, o radacina de telina, cativa morcovi, un patrunjel si frunzele domniei sale, am rupt doua flori de dovlecel, am cules un ardei mare si frumos si unul mic, iute.

Le-am facut ciorba.

Pana a fiert ciorba am pregatit tavile. Doua la numar.

Am mai studiat o data „reteta” de Flammkuchen – „pizza” germana – desi o stiam chiar pe de rost. Am intins doua foi cat am putut eu de subtire. Separat am amestecat 200 ml de smantana cu sare, piper si o idee de nuscoara. Am uns foile cu smantana asta. Nu m-am zgarcit chiar deloc. Peste smantana am reparat pe-o foaie ceapa taiata feliute. Peste cealalta foaie am presarat felii de ardei. Peste ceapa si peste ardei apoi am presarat cuburi de sunca si slaninuta. Le-am dat la cuptor. Reteta cerea ca timp de coacere 20 de minute. Eu, cum „intinde foaia subtire” nu mi-a reusit chiar subtire, a trebuit sa le las ceva mai mult. La 200 de grade.

Reteta originala ziceam… e cea cu ceapa si se numeste Elsässische Flammkuchen. Cea cu ardei este doar o varianta si puteti pune ce va place si ce oriti. Numa cu branzeturi va rog frumos sa n-o blagosloviti,ca nu e pizza! ❤

Salata am facut-o din cateva rosii din gradina si doistraveti cumparati ca anul asta nu s-au facut aproape deloc.

Ca desert am mancat cateva o feliuta de dovleac copt pe langa Flammkuchen-uri. Pana s-au facut ele s-a copt si dovleacul. Am incheiat masa c-o felie de ananas, pentru o nota firava de exotism.

 

Galuscute de spanac / Spinatspätzle / Gnocchetti di spinaci

Am facut ieri pireu de spanac cu oua. Stiu c-am avut altceva programat conform planului alimentar dar am avut nevoie de o pauza fara carne.

Spanacul era congelat, la pachet. Ca mereu, ne-a si ramas, cam o cana mare. Am pus cana la frigider.

Azi, peste pireu am adaugat un ou si faina cat sa obtin un aluat a carui consistenta sa-mi permita sa-l invart cu lingura.

„Razatoarea” pe care fac eu galuscutele am mostenit-o de la mama. Se pot face si pe spatele unei razatoare normale, mari. De fapt se pot face in mai multe moduri.

Cel clasic, in care aluatul este mai subtire/moale/lichid decat cel pe care il fac eu. Rezulta galuscute lungi si latute:

Cel profesional care merge repede si galuscutele rezultate au dimensiuni si forme identice pentru ca aluatul se trece printr-o presa asemeneatoare celei cu care se preseaza usturoiul:

Si, cel mai usor de facut, cu ajutorul unei „razatoare” intoarsa pe dos pe care se pune aluatul si se „impinge” prin gaurile ei cu ajutorul unei spatule.

In zona mea (Satu Mare) galuscutele astea se numesc nocherli. Eu le fac cu ajutorul unei razatoare mostenite de la mama care, chiar daca a prins rugina pe ici pe colo, o folosesc, o spal si o usuc imediat

Cum ziceam, azi am facut nocherli de spanac cu resturile de ieri. Sigur ca se pot manca in orice combinatie, ca si garnitura langa carne cu sos (ieri, asa cum am mai spus, n-am avut chef de carne), cu branza (am intoleranta la lactoza deci am zis pas), cu sunca si ceapa prajite (nu m-a tentat nimic prajit…) asa ca le-am mancat simple, cu niste ulei de masline si fleur de sel.

Mie mi-s tare dragi. Sunt foarte ieftine, gustoase si le poti face cum vrei tu!

O prietena unguroaica le facea simple, din faina+ou+sare si le adauga o lingurita de patrunjel tocat marunt de tot, pentru culoare. (Dormi in pace Aniko, vezi ca nu te-am uitat?)

Pana acuma eu le-am facut:

• simple
• cu patrunjel tocat cum zicea Aniko
• cu pulpa de dovleac
• cu pireu de urzici
• cu pireu de spanac
• cu pulpa de sfecla rosie fiarta

Se fac foarte foarte usor si mega-repede. Pui apa la fiert, pana incepe sa fiarba rapid ai amestecat oul cu faina si sarea si-i dai bataie. Le poti si „rupe” cu varful unei lingurite inmuiat in apa clocotita intre doua ruperi.

Nu le fac numai ca si „felul doi”. Nu, nu. Cand o ciorba e cam goala sau daca vreau s-o fac mai interesanta amestec rapid un ou cu faina si sare si „rup” cu lingura din aluat galuscute care imbogatesc ciorba.

Am mai scris despre galuscutele de faina AICI si daca insist atata inseamna ca sunt chiar bune si rapide si ieftine. 🙂

Prajitura de castane cu kaki

M-am inspirat din reteta Negresei, adaptand-o la ceea ce aveam in casa, si anume o delicioasa faina de castane si kaki. Ce sa va spun? Iubesc si castanele si kakiul asa ca ce a rezultat este de-a dreptul extaziant pentru papilele mele gustative!

Cantitatile ce le-am folosit:

2 cani si jumatate de faina de castane

1 cana de zahar

1 ou

1 varf de cutit de sare

pulpa a doi kaki foarte bine copti (nu Sharon!)

1/2 cana ulei

1 cana lapte de orez

1 plic praf de copt

Cum am procedat:

Am amestecat oul cu sarea, zaharul si uleiul, am adaugat faina de castane, praful de copt, pulpa kakiurilor si laptele. Am turnat in tava unsa cu ulei si presarata cu pesmet si am copt prajitura timp de 25 de minute la 180 de grade.

 

Pofta buna!

 

Pancakes de dovleac cu gem de macese

Azi ne-am trezit cu pofta de ceva dulce si, cum aveam in frigider un borcan plin cu miez de dovleac copt la aburi, am incropit o portie rapida, gustoasa, sanatoasa si ieftina de pancakes cu dovleac ce le-am mancat cu gem de macese.

Ingrediente:

• 250 g faina
• 1 lingura de zahar
• 1 cana miez de dovleac copt sau fiert la aburi
• 2 plicuri praf de copt
• 1 varf de cutit sare
• 1 ou
• 250 ml lapte
• 1 praf de ghimbir
• 1 praf generos de scortisoara
• cateva linguri de ulei pentru uns tigaia
• cateva linguri de gem de macese

Procedeu:

• se amesteca ingredientele de mai sus in afara de ultimele doua randuri
• se coc pancakes-urile in tigaia incinsa pensulata cu ulei
• se scot pe o farfurie si se picura cu gem de macese
• se decoreaza cu frunze de menta
• se mananca

De la cap la coada totul dureaza in jur de 25 de minute. In lipsa masinii de spalat vase procesul se prelungeste la 30 de minute.

Pofta buna!

 

Paine de dovleac

Am tot scris si m-am falit cu dovlecii din gradina. Si-am mai scris si ca unu din ei s-a transformat azi in piure, din care am facut niste coltunasi MINUNATI!, gustosi, ieftini si aratosi!

Da, si ca nah, lucrand fara vreo reteta, n-am folosit nici jumatate din umplutura pregatita asa:

„…am tocat 200 g de sunca si am prajit-o in tigaie, fara adaos de ulei sau alte grasimi. Am curatat si o bucata de circa 8 cm de praz – partea alba – am tocat-o si pe ea si am adaugat-o in tigaie, peste sunca pentru cateva minutele, cat sa se inmoaie un pic.

Am stins focul si am adaugat in tigaie 2 cani de miez de dovleac, sare, un varf de cutit de scortisoara si 5 linguri mari de pesmet. Am amestecat bine compozitia si am pus tigaia la o parte.”

Intr-o sclipire de genialitate – fenomen cu care ma confrunt tot mai des si mai intins – , am adaugat compozitiei ramase un plic de drojdie de beresi cam doua cani de faina, adica atata pana am obtinut un aluat putin lipicios si deloc vartos dar nici prea moale… stiti la ce ma refer…

Asa… aluatul l-am lasat acoperit la dospit, la loc caldur –  pana cand i s-a dublat volumul. Dupa care i-am dat o forma aproximativ rotundasi l-am asezat in tava. Am pornit cuptorul si, cand acesta a ajuns la temperatura de 200 de grade, am bagat painea la copt.

Am stiut c-o sa iasa ceva bun pentru ca hei! am pus numai lucruri bune in aluat dar rezultatul totusi m-a uimit! O paine-aperitiv moale, parfumata, care se feliaza frumos si usor… numai buna de pus la pachet sau de savurat asa, pur si simplu, cu felii de rosii si sare… sau chiar fara nimic altceva.

Coltunasi umpluti cu dovleac, praz si sunca

Uite, demult cloceam ideea asta, de a gasi o idee de umplutura fara lactate pentru coltunasii tipici carintieni care imi plac tare mult, sunt deliciosi, ieftini si se preteaza bine la congelat.

Si, cum gradinuta mea e tare darnica si m-a binecuvantat si cu niste dovleci (3 la numar), unul l-am curatat de coaja, l-am taiat in bucati mari si l-am fiert la aburi, in oala sub presiune timp de cateva minute. L-am lasat sa se raceasca.

Separat am tocat 200 g de sunca si am prajit-o in tigaie, fara adaos de ulei sau alte grasimi. Am curatat si o bucata de circa 8 cm de praz – partea alba – am tocat-o si pe ea si am adaugat-o in tigaie, peste sunca pentru cateva minutele, cat sa se inmoaie un pic.

Am stins focul si am adaugat in tigaie 2 cani de miez de dovleac, sare, un varf de cutit de scortisoara si 5 linguri mari de pesmet. Am amestecat bine compozitia si am pus tigaia la o parte.

Separat am amestecat 250 g de faina (alba) cu atata apa cat sa rezulte un aluat elastic pe care l-am framantat un pic dar n-am exagerat. L-am lasat si pe el la odihna, c-o farfurie in cap si m-am dus sa fac alte trebi: am intins rufele din masina de spalat, am scris si publicat meniul de saptamana asta din casa LS, m-am distrat un pic cu cainii si apoi m-am intors la oile… pardon!… : compozitiile mele.

Am intins aluatul cu sucitorul asa cum se face cu coltunasii carintieni si i-am umplut. Rapid am constatat ca, de fapt, cantitatea de umplutura depasea cu mult nevoile generate de coltunasi asa ca volens-nolens, dupa zece m-am oprit.

Am fiert coltunasii in apa cu sare si i-am servit cu ulei din seminte de dovleac, frunze proaspete de salvie tocate si piper.

Sunt foarte gustosi! I-am fiert pe toti si cativa i-am pus la frigider, acoperiti, pe maine. O sa-i incalzesc in apa cu sare.

Daca mai ramaneti prin preajma va povestesc imediat ce-am facut cu restul de umplura ❤

 

 

 

 

PS: Tehnica de formare a coltunasilor de care vorbesc se poate observa, foarte frumos si exact si in videoul urmator:

Pate de conopida

O cana de supa si cateva tartine de painea neagra cu pate de conopida… din astea e compusa o masa rapida, ieftina si decent de sanatoasa…

Despre supa vorbim alta data…

Acuma va povestesc cum fac pateul de conopida, dintr-o conopida medie, maioneza dintr-un ou sau o portie de maioneza vegana foarte gustoasa si rapida si ea, un catel de usturoi, sare si piper.

Desfac conopida in buchetele pe care apoi le fierb in apa cu sare. Dar nu de tot ci numai de jumatate sau chiar mai putin, adica al dente. Scot si las buchetelele intr-o sita, sa se scurga bine si sa se raceasca.

Intre timp ma ocup de maioneza, in care ascund si un catel de usturoi crud, tocat.

Toc conopida la robot, o amestec cu maioneza usturoiata, o potrivesc de sare si piper si-o intind pe paine, cu felii de rosii zemoase langa sau peste. Conopida nefiind fiarta de tot este usor crocanta, un deliciu!

O pastrez apoi intr-un borcan inchis ermetic, la frigider, 2-3 zile.

Un anunt foarte important si reteta de pumpkin spice latte!

Doamnelor, dominoarelor si, de ce nu? – domnilor, va invit sa puneti jos fasiile de ceara si aparatele de epilat, sa faceti o inspiratie profunda si, expirand, sa va lasati burta sa curga-n jos pentru ca, de ieri e oficial:

A VENIT TOAMNA!

Asta inseamna ca:

• scoatem sosetele la interval, deocamdata cele subtirele
• s-a deschis sezonul de baut ceaiuri suav-aromatice
• economisim banii de inghetata
• incepem sa dam o atentie ceva mai mare serialelor de la tv
• canapeaua ne e tot mai simpatica
• scoatem niste cuverturi in plus
• rufele se lafaie din ce in ce mai mult pe sarma pana sa se usuce
• mancarurile devin din ce in ce mai consistente
• o plimbare prin parc ne face sa ne simtim de parca am fi luat extasy: „Wow, ce culori!!!”
• incepem sa aprindem lumanari
• ritmul vietii se mai domoleste

A VENIT TOAMNA!

foto by Lili

Pe mine una toamna ma emotioneaza pana la lacrimi. Si nu doar pentru ca vara a trecut peste mine ca un buldozer in flacari ci pentru ca ploua. Si bate vantul. Si ici si colo cate o zi insorita, de mers la plaja nu alta!

Planuiesc sa savurez toamna asta la maximum, sa imi umplu de ea toti porii!

Asa ca ce fac?

Ma odihnesc! Cum zilele sunt ceva mai racoroase, tantarii s-au retras in casa asa ca ma pot odihni o jumatate de ceas pe chaise-long, la soare.

Compostez! Adica n-o fac eu ci niste fiinte minuscule de care la inceput m-am speriat! Am cautat pe google si am descoperit ca sunt, de fapt, larvele mustei soldat care asta fac ele, descompun substantele organice si le transforma in tarana. De cand am inceput sa compostez mi s-a redus condierabil cantitatea de gunoi dus la pubela. Nu compostez substante organice de proveniente animala din trei motive:

1. pentru ca ar incepe sa miroase urat compostul
2. pentru ca ar atrage sobolani
3. pentru ca resturile de tipul respectiv la dau cainilor

Citesc! Am imprumutat de la biblioteca „Tehnica intrebarilor” de Vera F. Birkenbihl.

Conduc! Si ma bucur mult de autonomia castigata: nu mai trebuie sa rog pe cineva sa ma duc nustiunde.

Sortez sortez sortez! Pun sub semnul intrebarii fiecare lucru ce il am in jur: am nevoie de el? Imi foloseste? Ma bucura? Cu trei NU este pus intr-o sacosa rosie ce are o destinatie sigura: Caritas!

Experimentez! Si, ultima descoperire: Pumpkin spice latte!

Am studiat mai multe retete americane si, adaptand pe ici pe colo, reducand caloriile la jumatate, am ajuns la varianta mea a acestui clasic american:

Care se prepara din:

2 linguri mari pline cu miez de dovleac fiert la aburi sau copt la cuptor

1 linguri de miere

1 varf mare de cutit scortisoara macinata

1 varf de cutit praf de radacina de turmeric

600 ml lapte (de ovaz in cazul meu)

Pun toate ingredientele intr-un vas si le mixez cu mixerul vertical. Laptele il pun rece dar, mai incolo, cand zilele vor deveni friguroase, il voi incalzi.

Deocamdata ma opresc la scortisoara si turmeric, mai incolo sigur voi incerca si varianta cu anis si ghimbir…

Este o bautura sanatoasa, gustoasa, de consistenta unui cappuccino…

Se anunta o toamna foarte yummi, dragii mei!

 

Cum prepar supa-crema de dovleac

Iubesc dovleacul. El este unul din motivele pentru care astept cu nerabdare toamna!

Reteta de azi este foarte simpla si gustoasa. Si am si cantitati!

Ingrediente:

• o ceapa mica (eu,pentru ca sunt rebela, pun una mare) taiata in bucati mari
• 1 catel de usturoi taiat si el
• 600-700 gr pulpa de dovleac tot asa, taiata in bucati maricele
• 1 l de apa
• sare
• ulei – eu folosesc uleiul din seminte de dovleac dar de fapt si cel de masline sau de floarea soarelui i se potriveste foarte bine

Calesc in cateva linguri de ulei de floarea soarelui ceapa. Cand devine sticloasa adaug catelul de usturoi si-l calesc si pe el, apoi adaug bucatile de dovleac, pun capacul si las sa se „distoleasca” (adica sa se caleasca la aburi, cu capac. Cuvantul folosit in dialectul transilvan vine din germana, de la verbul „dünsten” care inseamna acelasi lucru.) Adaug apoi apa, sarez si las sa fiarba cu capac pana cand dovleacul devine moale de tot. Mixez totul cu mixerul vertical. Uleiul de seminte de dovleac il adaug peste supa cand aceasta este deja in farfurie pentru ca este un ulei care nu are voie sa ajunga la temperaturi inalte pentru ca devine ne-mancabil. Reteta originala cere, in loc de ulei din seminte de dovleac, o lingura de smantana.

Fursecuri rapide, ieftine si gustoase, cu lamaie

Va las reteta ca e foarte usor de facut si fursecurile se fac rapid, costa putin si nu contin lactate. Nu le-am facut eu, insa le-am mancat 🙂

Si reteta cu video si ingredientele scrise si in engleza, o gasiti AICI.

Chisalita de prune

Mi-o gatea bunica-mea din Salaj… pentru c-o ceream des de tot ❤

Ea punea prunele in labos, punea zahar si apa peste ele, le dadea un clocot si gata chisalita, o mancam calda atunci pe loc si, ce ramanea, a doua zi, rece…

Pe atunci nu prea existau probleme de gabarit… ea muncea pe camp cat era ziua de lunga, eu eram tot pe-afara, la joaca, ardeam orice cantitate de zahar…

Acuma insa situatia sta altfel. Si asa c-am actualizat reteta.

Am pus prunele in oala, asa, intregi. Am adaugat apa cat sa le acopere si le-am dat un clocot lung. Am stins focul, am asteptat sa se racoreasca un pic si am adaugat un varf de cutit de scortisoara si 2 linguri maaari de miere.

Buna buna calda.

Buna buna si acuma seara, la intoarcerea de la lucru, rece de la frigider.

Am cules cateva prune intr-un cos si cosul l-am lasat la poarta unei prietene care are grija de tatal ei, bolnav la pat. I-am scris:

„Vezi ca ti-am lasat niste prune langa portita in drum spre lucru. Eu le fierb cu un pic de scortisoara si le indulcesc cu miere. Prunele sunt bune impotriva constipatiei, mierea este energizant si scortisoara regleaza glicemia. Pofta buna si multa sanatate tatalui tau!”

…

O sa ma intrebati ce s-a intamplat cu samburii de prune din poveste? Well, samburii participa si ei la sedinta. Se pescuiesc cu lingurita sau se scuipa discret pe-un servetel. Dap, chisalita nu e pentru cei sensibili din fire…

Carpaccio de dovlecel cu seminte de negrilica si fleur de sel

Am cules azi maciuliile de negrilica, flori mostenite o data cu cumpararea casei… Negrilica este floarea asta frumoasa:

care se transforma apoi i ceva asemanator cu macul. Maciuliile uscate, prin scuturare, elibereaza niste seminte negre, cu gust de „usor afumat” si consistenta crocanta.

Gradina mi-a facut cadou azi un dovlecel, al doilea deja pe anul asta. Am taiat cateva felii subtiri de tot cu razatoarea si le-am asezat pe o farfurie. Am presarat cateva seminte de negrilica, am adaugat doi condurasi proaspat culesi, am presarat putina fleur de sel adus de prietena mea, din concediul facut in Portugalia. Am adaugat si un fir de ulei de masline aromat cu usturoi si foi de dafin, nu mult, putin de tot… si doi stropi de otet de mere in a carui sticla am pus cu ceva vreme in urma, flori de condurasi…

A rezultat un aperitiv foarte lejer, foarte varatic, semintele de negrilica au completat absolut ideal portretul dovlecelului… ❤

Parca vad ca asta o sa fie slagarul verii. Se face rapid, costa extrem de putin si este

d

e

l

i

c

i

o

s

!

Plan alimentar

Am petrecut aproape doua saptamani fara sa scriu meniul. M-a luat valul lucrului, dimineata lectii si menaj, dupa amiaza serviciul, am mancat multe paste si am multumit adanc in inima mea bucatariei italiene care a facut din pastele fainoase cu niste ulei si sare un fel principal :)) Am mancat cate un pic de salata in fiecare zi si multe fructe – caise care s-au copt in gradina la noi. Nu fac gem de caise pentru ca mai am de anul trecut… le mancam asa cum sunt si am invitat vecinii si cunostintele sa vina sa-si culeaga si ei.

In orice caz, buzunarul a resimtit lipsa de planificare care s-a manifestat prin cresterea numarului de mancat kebab si pizza (1 data / saptamana).

Pentru saptamana ce tocmai a inceput am pregatit o oala de ciorba de legume cu ierburi aromatice. Mai bine zis ciorba „adunarea generala” pentru ca am pus in ea cam tot ce am gasit in frigider si in gradina. O vom servi cu paine Carasau cumparata. Pentru azi am o tocanita de cartofi, deseara avem un risotto cu ciuperci in program.

Pentru zilele urmatoare:

• fasole mexicana
• orez cu peste
• macaroane cu sunca si frunze de gulie+sfecla rosie
• omleta cu fenicul salbatic
• ficat cu ceapa pentru mine
• salata Caprese pentru el
• mancare rece

Pe lista de cumparaturi am numai oua – 6 buc.

Painea o voi face in masina de facut paine pentru ca nici nu se pune problema sa pornesc cuptorul pe asa temperaturi.

De baut avem siropul de soc si voi face si niste ape aromatizate.

Ca si gustari (si mic dejun) avem caise de sub si de pe pom.

In gradina s-au facut rosiile, mai trebuie sa se coaca. Incep sa se formeze castravetii si dovleceii, ii astept cu nerabdare pe cei cu coaja deschisa la culoare 🙂

 

 

Bors moldovenesc cu husti din Moldova!

L-am facut si a iesit o minune! De fapt nu l-am facut eu ci vecina mea moldoveanca de peste Prut. S-a intors din patrie cu un flacon de husti. Pana a fost ea dusa eu am mers la moara si am cumparat tarate. Ieri seara am pus apa la fiert. Intr-o oala a pus cateva cani de tarate si a tot adaugat apa clocotita peste ele amestecand ca sa nu se formeze cocoloase. Cand in oala a fost jumatate tarate jumatate apa a adaugat 2 frunze de leustean, cateva frunze de coacaze neagra – ar fi trebuit de visin dar cum visinul meu este pispirel n-a vrut sa-l jumuleasca. Am adaugat o floare mare de marar uscat din Romania, de la matusa mea si am lasat sa se racoreasca toata compozitia asta internationala.

Cand s-a racit cat sa pot sa-mi bag degetul in ea si sa-l tin acolo am adaugat hustile, am invartit si am acoperit oala cu capac, am lasat totul in pace pana a doua zi (azi).

Am gustat si dimineata a fost usor acrisor. Acuma, dupa amiaza este acru in mod placut, mi-am si pus un pahar sa-l beau asa, crud, ca sa ma pot bucura din plin de proprietatile sale.

Ieri seara am mancat bors de gaina facut cu bors adus de ea din Moldova si a fost delicios!

Pe maine am in program sa fac si eu supa-bors cu bors din productie proprie. Vecina mi-a povestit ca, pe vremea copilariei ei, adaugau un pic de zahar intr-un pahar de bors si un varf de cutit de bicarbonat, invarteau si paharul „fierbea” si facea spuma si asa il beau… e de incercat! ❤

Ma duc sa-mi savurez paharul cu bors si va las fotografia frumoasei mele vecine mina-de-aur in timp ce scoate samburii din cirese, pentru dulceata. (reteta in curand, pe blog!)

 

Meniu pe baza de kefir. Si cartofi

Am primit zilele trecute o ciuperca de kefir. Pusa intr-un bocan, acoperita cu niste lapte de vaca. Azi dimineata era deja format kefirul asa ca am decis doua lucruri:

1. sa nu risipesc kefirul rezultat mai ales pentru ca am citit pe net ca nu da probleme celor intoleranti la lactoza
2. sa fac kefir cu lapte de ovaz

Ziiiiis si facut!

Am pus 10 linguri rase cu fulgi de ovaz intr-un litru de apa si le-am lasat sa stea cateva ore apoi am filtrat compozitia si a rezultat laptele de-o parte si „pulpa” de alta.

Ciuperca de kefir am scos-o din bocan, am spalat-o si am mutat-o in bocanul cu lapte de ovaz.

Pulpa de ovaz rezultata am amestecat-o cu niste resturi de pure de cartofi, 1 ou, 1 catel(oi!) de usturoi tocat, ierburi aromatice tocate (salvie, tarhon si menta), cateva linguri de faina si le-am copt sub forma de hamburgheri in tigaia unsa cu foarte putin ulei.

Separat am fiert scurt in oala sub presiune niste cartofi noi pe care apoi i-am bronzat in ulei de masline cu rozmarin.

In kefirul rezultat mai sus am adaugat 2 linguri de ulei, un pic de sare si niste ierburi aromatice proaspete tocate, printre ele si o floare de galbenele. Astfel am obtinut un dressing pentru salata si un sos rece pentru cartofi si hamburgheri 🙂

Totul a fost foarte gustos, sanatos si economic.

Si, pentru ca m-am pricopsit cu foarte multi cartofi, meniul zilelor urmatoare ii va contine la greu!

Astept cu nerabdare sa se faca si kefirul de ovaz pe care planuiesc sa-l amestec cu capsuni si sa-l beau cu paiul ❤