Mic ghid de spalat rufe

Am mai scris despre asta aici si nu stiu, serios! de ce s-o latit asa pozele.
Ieri am citit un articol despre cum sa renuntam la a calca rufele, pe greenme.it, articol ce intre timp l-au scos sau mutat, oricum nu il mai gasesc insa il tin minte.
In rezumat, cam astea sunt aspectele metodei pe care o folosesc, n-am inventat-o eu ci m-am inspirat de pe unde am putut: google, babele de la noi din sat (hihi) si – mai ales! – bunul meu simt.

– primul aspect, prima „regula” ar fi aceea de a nu „indesa” rufele nici in cosul de rufe nici in masina de spalat. Poate ca v-a spus candva cel ce v-a instalat masina ca puteti s-o umpleti pana plange sau v-a recomandat cantitatea de detergent. Stergeti-va informatiile astea din cap! Instalatorul ala n-a spalat in viata lui o masina de haine, el stie doar sa lege tuburile, restul e small talk si incercare de a ne impresiona. Masina de spalat, daca o umplem prea putin risipim energie electrica, apa si detergent. Daca insa o umplem prea tare nu spala pentru ca e in asa fel construita incat rufele sa se miste inauntru, sa se „loveasca” sistematic de ridicaturile ce se vad inauntrul ei, acest proces mecanic face ca murdaria, noroiul si etc sa se dezlipeasca de pe rufe si sa se duca … pe apa sambetei 🙂 Cat se umple masina? Masina se umple in asa fel incat, la cele cu incarcare frontala, sa avem loc de a baga mana deasupra rufelor. La cele ce se incarca „de sus” lasam loc macar de-o palma intre rufele bagate in masina de spalat (nu indesate!) si sistemul de inchidere. Daca nu indesam hainele ele se sifoneaza mai putin si vor fi deci mai usor de prelucrat cand ajungem la fazele umatoare ale procesului.

– Eu sortez rufele pe culori: albe, nege si pestrite. In functie de indicatiile de pe etichete, cele albe le spal la aproximativ 40-60 de grade, cele negre si pestrite la 40-30.

– Pe fiecare cutie de detergent e scrisa cantitatea recomandata in functie de duritatea apei. Duritatea apei nu se stabileste „dupa ochi” (de fapt, din zece femei intrebare daca au apa dura la robinet, 11 o sa spuna ca da!) ci se poate masura exact, intrebati la magazinele specializate. Ce inseamna pentru mine apa dura: este apa din Austria. Ajunge sa nu stergi o picatura de apa de pe chiuveta, cand aceasta se usuca ramane o bulina de calcar! Eu folosesc la o masina cu capacitatea de 8 kilograme 50 de grame de detergent, aici unde sunt eu acuma NU avem apa dura. Adica si daca nu sterg chiuveta de inox timp de 24 de ore tot nu mi se depune calcarul pe ea.

– Alternative la detergentul din comert sunt nucile indiene . In cazul albiturilor se adauga o linga-doua de bicarbonat la spalare. Nu are nevoie de balsam, rufele ies „moi”. O alta alternativa este detergentul facut din sapun de Marsillia, reteta a dat-o Elena la postarea despre nuci:
Pentru 3 l de detergent
– 3 l apa
– sapun de Marsilia
-3 linguri bicarbonat
-Ulei esential de lamii
Se rade 35 g à 40 g de sapun. Se adauga sapunul ras in 1l de apa fierbinte, se amesteca. Dupa o ora se mai adauga 1L apa calda. Se lasa pina a doua zi cind se mai adauga inca 1L de apa , 10 picaturi de ulei eseential de lamiie si se pune in bidon.
Eu folosesc un pahar de detergent astfel preparat la o tura de spalat.

– Inainte de a le baga in masina de spalat iau fiecare bucata in mana si tratez petele. Asta se face ori cu un produs special din comert ori cu un sapun de casa, umezind locul si aplicand sapunul. Faza asta imi permite apoi sa folosesc o temperatura mai mica de spalare si mai putin detergent. Foarte des insa prelucrez petele de cum dau jos haina de pe mine stiind ca urmeaza sa le spal a doua zi sau peste cel mult 3 zile. Aici insa ar trebui avut grija ca nu toate materialele se preteaza la asta. Nu as face asta asta la mohair sau matase sau asa ceva. Din alea insa eu, personal, nu am.

– Programul de prespalare se poate uita. Detergentul nici nu apuca sa vada bine rufele la fata ca si este expulzat. De aceea masinile noi de spalat nici nu mai au functiunea respectiva.

– Program de spalare rapida este, din experienta mea, in general ineficient. Il folosesc insa la covorase si perdele.

– Limpezirea se poate face pur si simplu fara a adauga nimic, nici un fel de balsam. Am citit mai demult un studiu potrivit caruia, diverse mirosuri inseamna pentru diverse culturi, ca „miroase a curat”. Pentru nemti/austrieci este mirosul de lamaie, pentru spanioli mirosul de liliac si pentru romani mirosul de… clor! 😦 Sa clarificam insa un lucru: curatenia nu miroase nicicum. Aerul proaspat, curat a ce miroase? Exact, a nimic. Nici a lamaie nici a clor. Apoi, sa mai clarificam un lucru: balsamurile de rufe sunt produse chimice ce apoi vin in contact cu pielea care este cel mai mare organ al nostru si cu alte organe in cazul lenjeriei intime. Daca nu ai sta cu gura pe o sticla de balsam de rufe nu cred ca vrei nici sa stai cu pielea pe ea. Daca totusi se doreste o parfumare usoara a rufelor, se pot adauga cateva picaturi din uleiul esential preferat la limpezit.

– Igienizarea rufelor se poate face cu o canuta gen espresso de otet alb/ masina. Otetul are si calitatea de a „inmuia” rufele la fel ca balsamul. Mirosul nu ramane in haine! Se mai poate folosi otet in care am pus la macerat petale de trandafiri vara si coji de citrice iarna.

– pentru ca pernele, plapumele si gecile sa-si pastreze pufosenia, se baga la spalat si/sau uscat in uscatorul electric impreuna cu cateva mingi de tenis

– Inainte de a le intinde, rufele se scutura bine de tot si se intind ca si cum s-ar impatura. Adica nu atarnate de tiv sau ingramadite ca pe gard. Tricourile se intind pe la subsiori. Toate celelalte se intind „colt la colt”.

– Soarele scoate petele de pe albituri asa ca daca se incumeta vreo pata sa scape spalatului, se intinde cu fata spre soare. Rufele inchise la culoare se intind la umbra ca altfel se decoloreaza.

– Intinse afara, in bataia vantului, rufele se usuca si se „calca” in acelasi timp.

– Pentru a usura lucrul cu clamele de rufe eu mi-am facut un buzunar ce mi-l leg la brau cand intind/strang hainele de pe sarma. In modul asta clamele nu raman pe sarme si nu e nevoie sa fug dincolo-n coace dupa ele. Pe net se gasesc tot felul de modele dragute de sorturi pentru clame , al meu este unul simplu si functional.

– Cand se strang de pe sarma nu se arunca gramada in cos ci se prind de indoiturile lasate de sarma si se pun una peste alta. In faza asta pot sta si cateva zile ca nu au nimic, daca nu gasim timp sa le impaturam.

– La impaturat folosim o suprafata plana, de exemplu o masa sau chiar masa de calcat si netezim materialul inainte de a-l plia. Aici avem o colectie de video-uri despre cum se impatura hainele.

– Cand se foloseste uscatorul electric, hainele se scot imediat ce se termina programul si, asa calde, la 35 de grade, se intind pe o suprafata plana netezind materialul sau se impatura pe loc.

– Apa care se strange in recipientul uscatorului electric de haine este apa demineralizata si se poate folosi la … calcat! :)) sau la curatatorul cu aburi.

Procedura pare complicata insa chiar nu este. Economia care se face este enorma, de: energie electrica, timp, de stat in picioare, de apa demineralizata.

Distractie placuta!

P.s. Din greseala am dat Publish articolului inainte sa-l fi terminat si de aia cei ce s-au abonat la blogul asta prin email au primit doar primele fragmente. Imi cer scuze.