Despre programul celor 12 pasi – experienta mea – lasatul de fumat

Programul celor 12 pasi a fost creat de comunitatea Alcoolicilor Anonimi si este singura forma de terapie ne-medicamentoasa care functioneaza in cazul alcoolismului.

Ceea ce insa se stie prea putin este ca programul asta este atat de genial ca functioneaza in cazul tuturor dependentelor! Inlocuim cuvintele „alcool” si „alcoolic” cu „fumat” si „fumator” sau cu „mancare” si „obez”, cu tot ceea ce avem nevoie sa eliminam din viata noastra pentru ca ne face rau.

Aici gasiti mai multe informatii despre acest program:
http://www.la-psiholog.ro/info/programul-in-12-pasi
http://www.alcooliciianonimi.ro/12pasi.htm

Mai departe o sa incerc sa notez experienta mea cu pasii astia, o sa aleg de exemplu dependenta de tigara.

Ar mai fi de spus ca pasii astia au devenit pentru mine un stil de viata. Dependenta de tigara este una din putinele cu care m-am confruntat in viata asta. Acuma ca am ajuns sa traiesc fara adictii (cel putin asa consider eu) continui sa fac pasii pentru ca viata mea interuoara este structurata pe ei.

12 Pasi

1. Am admis ca eram neputincioasa in fata tigarii, ca nu mai eram stapana pe viata mea.

Vindecarea de fumat poate incepe doar in momentul in care nu mai caut vinovati pentru dependenta mea si nici nu-mi mai spun povesti de genul „pot sa ma las dar nu vreau”. Vindecarea poate incepe doar in momentul in care nu mai minimizez sau neg repercusiunile fumatului asupra vietii mele. Nu fumez pentru ca vreau sau pentru ca cineva ma enerveaza, fumez pentru ca fumez, pentru ca eu sunt slaba si tigara este puternica, mai puternica decat mine.
De multe ori am ramas timp de mai multe zile sau chiar saptamani la pasul asta. Atata cat a durat sama conving ca vindecarea nu depinde de mine. Aici am avut de luptat impotriva ideii preconcepute cum ca as avea absoluta nevoie de VOINTA ca sa ma pot lasa de fumat. Cum am scris cu ceva vreme-n urma, vointa nu are nimic de-a face cu fumatul sau cu lasatul.

2. Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara mie insami mi-ar putea reda sanatatea mintala.

OK, aici, ca si atee, am stat blocata prima data 2 ANI! Am crescut cu ideea ca Dumnezeu alta treaba nu are decat sa-mi vaneze mie greselile si sa-mi tina condica si sa ma pedepseasca. Asa ca la Dumnezeul cel traditional nu am avut cum sa apelez. Daca insa sunteti credinciosi, aici aveti un avantaj net.
Neavand un Dumnezeu a trebuit sa mi-l caut. Asa am descoperit spirituaitatea. Credinta ca exista ceva acolo sus care are grija de mine, care imi da doar lectiile de care am nevoie in viata asta ca sa pot sa progresez personal si spiritual. Am decis sa cred in … iubire. In iubire ca si resursa infinita, ca si unica forta motrice. Am decis sa cred in Univers. Un pas imens inainte am facut citind randurile unei prietene care a scris: „Cine sunt eu in Universul asta mare ca sa stiu ce-i bine pentru mine?”
Voi in ce credeti?

3. Am hotarat sa imi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum l-am definit eu.

Aici am fost foarte atenta sa-mi observa grijile si fricile si sa le pun constient in mana Universului, sa nu ma mai strofoc sa rezolv eu totul si sa fac si sa fiu totul.

4. Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane.

Partea asta este una practica. Inventarul asta poate arata in mai multe feluri. Poate fi o povestire a vietii cu rele si cu bune. Poate fi o serie de liste in care sa notam tot ceea ce tine de caracterul nostru:
– persoane ce le-am ajutat
– persoane carora le-am facut(cu voie sau fara voie) rau
– calitati personale
– defecte personale
– conduita sexuala! (nu stiu exact si de ce dar asta este un capitol foarte important in vindecare: constientizarea conduitei sexuale)

O resursa foarte completa pentru pasul 4, cu modele de fise de lucru se gaseste aici: http://www.royy.com/step4.pdf

5. Am marturisit lui Dumnezeu, mie insami si unei alte fiinte umane natura exacta a greselilor mele.

Pasul asta este pentru mine si in ziua de azi, unul dificil avand in vedere ca suntem obisnuiti sa ne temem de oameni, sa ne ascundem greselile si tot ceea ce tine de o educatie traditionale. Am recunoscut lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane… eu am urmat calea mai safe si m-am confesat psiholoagei mele pana am ajuns sa pot sa ma confesez cu sinceritate si altor persoane fara sa-mi fie frica de tradare. O alta persoana poate fi un terapeut, un prieten, un preot.

6. Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ma scape de toate aceste defecte de caracter.

Am constientizat faptul ca defectele mele nu au nici un scop, nici o scuza. Ca reactionand asa cum reactionez nu fac un bine nimanui si nici mie insami. Ca frica nu ma fereste de primejdii ci ma pune in primejdie. Continua.

7. Cu umilinta, I-am cerut sa imi indeparteze defectele.

Am rugat Universul sa ma ajute sa scap de defectele mele. Mi-am pus toata increderea in el. Ce altceva m-ar fi putut ajuta sa scap de defecte? O baie calda? O surubelnita?

8. Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa repar aceste rele.

Cred ca pasul asta e clar.

9. Mi-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-as fi putut face vreun rau lor sau altora.

Aici e mai bine sa evitam sa fim perfectionisti. Nu are rost sa ne legam de fiecare detaliu si fiecare neintelegere ce am avut-o candva cu cineva. Insa… acolo unde se poate, unde ma simt in stare si unde stiu ca ar schimba ceva, iau legatura cu persoana respectiva si spun in cuvinte putine si clare ca imi pare rau. Asta nu inseamna ca o sa fiu automat absolvita de vina si reprimita cu bratele deschise. Uneori usa se tranteste in nas dar asta nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca eu mi-am facut partea mea.

10. Mi-am continuat inventarul personal si mi-am recunoscut greselile, de indata ce mi-am dat seama de ele.

De aici incolo mai avem de facut doar munca de intretinere. Cei mai dificili pasi pentru mine au fost 4 si 5 cand i-am facut pentru prima data. Acuma nu mai trebuie sa ma intorc in preistorie ci, atunci cand vad ca tind sa recad in vechi comportamente nedorite – sa fac inventarul ultimelor saptamani/luni.

11. Caut, prin rugaciune si meditatie, sa imi intaresc contactul constient cu Dumnezeu asa cum l-am definit eu.

Candva se uza a se ruga seara si unele persoane o mai fac si azi. Eu vorbesc cu Universul, nu ma rog. Ii multumesc pentru ceea ce imi ofera, imi pun increderea in el, in faptul ca totul are un sens si-un rost chiar daca eu inca nu sunt in stare sa il vad.

12. Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmit acest mesaj altor fumatori si sa pun in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii mele.

Postarea asta este pasul meu numarul 12.

––––

Luati doar ce va foloseste din randurile mele si restul lasati-l aici.

(Take what you need and leave the rest)

3 gânduri despre ”Despre programul celor 12 pasi – experienta mea – lasatul de fumat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s