Il vad trecand pe langa poarta cam abatut. Il salut, ii fac cu mana, se opreste, ma apropiu.
Eu: – „Ce mai faceti, cum e cu analizele?“
El (abatut): – „Cum sa fie Diana*? Cele de sange mi-o iesit bine. Anul asta am facut 26 de ani de la operatie…“
Eu : – „Da, stiu, pe 1 martie…“
El (ceva mai vioi): – „Maine am ultima analiza specifica. Si cand s-a termina o sa ma ridic si o sa-i spun doctorului ca nu ma mai vede. Fac analizele astea tot la trei ani o data. Peste trei ani o sa am deja 80. La 80 de ani nu mai vreau sa fac analize!“
Eu (mirata): – „Ce are a face varsta? Daca a zice doctorul sa va faceti analizele o sa vi le faceti ca el stie mai bine…“
El (foarte hotarat): – „Atunci sa stea doctorul 3 zile nemancat! Ca atata trebuie sa postesc inainte de analize. Da, de alaltaieri n-am mancat nimic. Beau numai prafurile alea oribile… La 80 de ani nu vreau sa stau nici macar o zi nemancat nu trei!.“
Eu (zambind): – „Da, nu e placut dar e benefic, ce sa facem?…“
El (mai vesel): – „Deja i-am spus nevestei mele cu ce sa ma astepte maine cand ma intorc de la spital. Vreau si felul unu si doi… Si o sa beau si un pahar de vin, chiar doua daca voi vrea!„
Eu (razand): – „Atunci pofta buna! O sa ma gandesc maine la dumneavoastra!…“
* cand ne-am cunoscut m-a intrebat cum poate sa ma numeasca. I-am spus sa aleaga, ori „Carmen” ori „Diana”. A ales „Diana”
