A mai trecut un an prin noi…

A fost si soare, au fost si ploi… 🙂

Da da, se apropie de sfarsit un an spectaculos de complex. Lectiile sale au fost mari si late si, in ciuda rezistentei opuse initial, binevenite si acuma, ca s-au cristalizat in mintea si-n sufletul meu, cu drag apreciate.

Prima lectie a fost cea a suferintei/durerii fizice. Am inteles inca o data ca ceea ce se spune in Italia, cum ca nu toate relele vin ca sa ne faca rau este foarte, foarte adevarata! De cele mai multe ori suferinta vine ca sa ne invete ceva. Ca sa ne scuteasca de alte suferinte viitoare. Ca sa ne directioneze atentia spre ceea ce este cu adevarat important. Ca sa ne reorganizeze prioritatile.

O alta lectie, la fel de importanta, a fost cea a suferintei sufletesti. Pentru prima data, la inceputul anului, am fost supusa terapiei EMDR care nu numai ca mi-a eliminat sau usurat unele aspecte ale vietii interioare dar, in primul rand, prin faptul ca nu am mai fost limitata de propria suferinta, am reusit sa fiu mult mai receptiva la suferintele celorlalti si sa privesc oamenii cu care am venit in contact prin prisma iubirii si a intelegerii, fara sa-i mai judec absolut deloc.

„Nu ura este opusul iubirii ci frica!”

Apoi, inca o lectie importanta a fost cea a rabdarii. Sa fac ce pot si ce trebuie acum fara sa irosesc vreun gand incercand sa-mi imaginez rezultatul. Pentru ca nu rezultatul este cheia ci acum.

Pe plan material am invatat ca minimalizarea este un proces continu. Ca viata este compusa din faze. O faza in care se economiseste cu un scop. O alta in care se da drumul mai mult la punga. De fapt cred ca Mos Craciun dispera cand ajunge la mine pentru ca serios ca nu as stii ce sa-i cer… Eventual i-as da, sa mai duca si altora ca prea mai am inca multe prin casa…

Universul/Dumnezeu mi-a fost cel mai bun si iubitor profesor de soferit. Ultimul contract de lucru l-am avut la 70 de km distanta de casa. Asa mi-am invins, treptat, fobia de condus. Acuma cand ajung la Palmanova, la circa 18 km de casa, ma simt deja ACASA. Cu ceva vreme in urma mi se parea o chestie asa de mare si de complexa sa merg cu masina pana acolo…

Din punct de vedere financiar perioada spartana a ramas demult in urma. Am economisit „la sange” o perioada ca sa pot trai acuma asa cum imi doresc sau am nevoie. Singura datorie ramasa in picioare este creditul pentru casa. Credit pentru care vom pune in functie un plan exact pentru a-l plati mai devreme decat ii e vremea.

Foto M.G.

Nu stiu daca mai apuc sa scriu anul asta… Curand vor incepe sa vina invitatii de Sarbatori, sa ma ocup de masa, sa merg la masa…

Asa ca va urez de pe acum Sarbatori Fericite in pace si liniste.