Dialoguri

Emotionate, intram in blocul in care se afla noul ei apartament. Baga cheia in usa si o deschide. Pasim intr-un hol lung, luminos. Pe rand imi arata toate incaperile:

Ea: – „Aici, la dreapta e debaraua pentru aspirator, maturi si altecele.”

Eu: – „Ce practice sunt stelajele! Si ce fain ca e chiar langa usa, poti sa-ti ascunzi pantofii in ea de cum intri!”

Chicotim.

Alunecam incet inainte.

Ea: – „Aici, drept inainte, e camera mea si la stanga e camera Elenei (fiica ei).”

Eu: – „Ce ferestre mari, cata lumina lasa sa intre! Abia astept sa vad cum arata mobilele voastre in camerele astea!”

Ceva mai incolo, bucataria – ultramoderna si super functionala. Iesim pe terasa, de pe terasa in gradina eleganta, cu plante exotice si surse de luminata plasate strategic. Apoi iesim in strada pentru o privire de ansamblu.

Ea: – „O sa platesc mult si bine apartamentul asta dar apoi o sa stiu ca e al meu.”

Eu, admirand fatada: – „Da si macar stii ca Elena o sa mosteneasca ceva…”

Ea, zambind: – „Carmen, apartamentul este al meu si pentru mine. Fata o educ sa decida ea ce vrea sa aiba si sa-si realizeze propriile proiecte. Nu va trebui sa astepte nici o mostenire…”

Zambesc. Inca o data imi e foarte clar de ce suntem prietene de atata vreme.