Dosarul personal – lectie de organizare

frog-1339892_1920.jpgUnul din baietii de care m-am ocupat in ultimii ani a implinit varsta majoratului. Le-am facut o vizita si am intrat in casa in momentul in care mama sa tocmai termina de ordnat niste documente intr-un dosar. Apoi a scris numele baiatului pe lateral si i l-a inmanat spunandu-i:

– „Aici sunt toate actele tale!”

El i-a multumit.

Pentru mine episodul a fost util din doua puncte de vedere:

  1. mi s-a parut asa de super fain sa iti incepi viata de adult cu un dosar in care ai impreuna si ordonate toate actele personale, de la certificare la diplome si altcele!
  2. mi-am dat seama care ar putea fi motivul pentru care sistemul meu de ordonare nu functioneaza mereu impecabil: faptul ca certificatele, diplomele si contractele ne sunt toate in acelasi dosar.

De cum am avut timp am trecut si eu la sortarea actelor. Am aruncat multe din cele ce am stiu ca nu o sa ne mai trebuiasca veci de veci, de exemplu certificate de garantie expirate, contracte care s-au incheiat deja si am facut apoi, pentru actele personale doua dosare: unul cu numele meu si unul cu al lui. In felul acesta fiecare stie ce unde sa caute.

Cu asta bifez ordinea in acte pe anul asta.

Dialoguri

csd-2735009_1920

Joi. Zi de piata. Lume. Cineva ma striga. Intorc capul si o vad. Ii raspund cu un zambet.

Apoi.

Eu: – „Ciao, ce mai faci? Cum mai esti?”

Ea, cu entuziasmul debordant ce o caracterizeaza, imi raspunde: – „Bine, bine, mersi, voi? Cateii?”

Eu: – „Suntem toti bine, mersi. Mai pe la doctori, mai pe la distractie, mai pe la munca… Ti-am vazut pe Facebook pozele de la gay-parade! Super fain ca ti-ai colorat parul cu aceleasi culori cu care si-a colorat P (fiul ei) barba!”

Ea: – „Da, a fost o fain de tot, lume multa, muzica, oameni faini…”

Eu: – „Sunt foarte mandra si onorata sa am o prietena ca si tine!”

Ea, face ochii mari: – „De ce?”

Eu: – „Pentru ca esti singura mama de fiu gay pe care o cunosc si care este atat de frumos de partea fiului sau…”

Ea: – „Uite, Carmen, la inceput am fost socata asa cum este orice parinte atunci cand afla ca ceea ce este/face/vrea copilul lui nu se potriveste cu imaginea ce si-a facut-o in cap despre el. Acuma m-am calmat si mi-am dat seama ca poate – si voi avea si eu grija de asta! – sa fie fericit: sa traiasca cu un partener care sa-l iubeasca si sa-l respecte. Acuma ca partenerul nu e femeie ca e barbat, nu ma intereseaza absolut deloc.”

Eu: – „Vezi, pentru asta iti dau nota zece la parintit…”

Ea: – „Singura mea grija acuma e sa nu ii faca vreun prost rau, sa il atace, sa il raneasca pentru ca e gay… stii, in lume inca-s multi netoti…”

Eu: – „Da, stiu…”

Reluam de unde am ramas…

Un eveniment de pe la inceputul anului mi-a dat organizarea peste cap. Din a b s o l u t toate punctele de vedere. Ceea ce nu a fost neaparat de rau desi pe moment m-a naucit!

Asa ca, de la inceputul anului, organizarea nu a trecut pe un plan secundar ci a intrat pe pilot automat. Ceea ce inseamna ca toate obiceiurile alea cladite si implementate de-a lungul ultimilor ani si despre care am scris detaliat aici, pe blog, zic toate si cele mici si cele mari, mi-au fost extrem de folositoarea. Mai mult de atat, m-au tinut la suprafata. Asta ma face foarte mandra de mine insami pentru ca mi-am construit singura instrumentele pe care le-am pus apoi, in ordine in DULAPUL MEU CU SCULE, UNELTE SI INSTRUMENTE.  Asa ca, in momentul de criza am deschis dulapul, am stiut exact ce de pe care raft sa iau si cum sa folosesc. Si asta nu e lucru putin!

Acuma, cu unele situatii inca in curs de dezvoltare, reiau de unde am ramas si ma intorc incet incet la rutinele si experimentarile atat de dragi si fructuoase.

Incep de la meniu

Avem inca rosii din gradina. Plus 3 feluri de salate, cu inca doua in curs de semanare, sfecla rosie, morcovi si multe multe ierburi aromatice, printre care si ghimbir, planta pe care in anii trecuti m-am straduit sa o cultiv si nu a iesit nimic, anul asta am ingropat o bucatica de radacina apoi am uitat de ea si s-a facut o mandrete, semn ca si plantele cresc mai bine cand inveti sa le „let go”.

Pentru saptamana asta deci, am in meniu

2 supe: una de broccoli si una de praz

2 salate pe zi: salata verde, rosii, sfecla rosie, ardei, rucola

La pranz: paste cu ragù de legume si carne, paste cu pesto de ierburi aromatice, orez cu ciuperci, orez cu fructe de mare, Spätzle cu macrou

La cina: legume la gratar cu peste, cartofi la tigaie cu carne de porc, varza calita cu bucatele de sunca, , mamaliga cu ceapa, chiftele de cartofi cu oua

Pentru weekend nu planific nimic, o sa avem oaspeti si o sa gatim in functie de chef si timp.

42339772_10212612948742702_6676095541404762112_o

La capitolul finante

Din cauza operatiei serviciul-cel-adevarat il incep abia de miercuri. Pe tot parcursul verii m-am ocupat de sursa suplimentara de venit, in afara unei saptamani, cea cu operatia. Continuam sa cheltuim mai putin decat castigam si sa ne platim pe noi in primul si-n primul rand. Ca si proiecte anuale am si un faliment*: nu am reusit sa punem fotovoltaicul, mi-am si luat gandul de la el, la urma urmei e si el o forma de consum si scopul meu este sa consum cat de putin posibil nu sa-mi diversific modurile in care o fac.

Sanatatea

Aspectele legate de sanatate au fost multiple anul acesta si le-am luat pe toate in serios, de la sciatica la operatie si la dentist. Recent am reluat plimbarile lungi in natura insa inca nimic legat de sport si asta ar fi falimentul* numarul 2 de anul acesta.

Gradina

a produs si continua sa produca chiar daca s-a bucurat doar de un minimum de atentie din partea noastra. Am fost bine inspirata ca am semanat soiuri de flori care atrag albinele si ca am lasat gradina de flori si plante aromatice sa se dezvolte fara mari interventii din partea mea. Am constatat ca florile plantelor aromatice sunt o sursa foarte importanta si agreata de nectar asa ca nu le-am tuns, le-am lasat sa dea in floare si apoi sa intre in samanta.

Casa 

s-a bucurat de o terapie intensa din partea sorei mele care are un talent organizator exceptional si care nu s-a dat in laturi de la nici un sertar oricat de mic. Asta mi-a usurat foarte mult viata imediat dupa operatie.

rufe

Minte si suflet

am citit putin dar de foarte buna calitate. Am urmarit tot felul de psihologi si specialisti ai vietii pe internet si mi-am facut chiar un obicei foarte fain, acela de a asculta prelegeri in timp ce-mi fac treburile casei.

Relaxare

Am facut niste iesiri cu barca anul acesta si am fost la munte weekend-ul imediat de dupa iesirea din convalescenta.

WhatsApp Image 2018-09-30 at 20.28.55

Proiecte

  1. punerea in vanzare a unor lucruri care nu ne mai trebuie
  2. revenirea la ordinarea/curatenia casei pe zone
  3. excursii scurte

2018 e un an intens, care, pana acuma, m-a pus la incercare si m-a invatat tare multe. Despre mine si despre viata.

 

faliment* – cand scriu/vorbesc despre faliment o fac cu dragoste si detasare, nu cu amaraciune 🙂

 

 

 

 

 

Pesto de dovleac

L-am facut rapid-repejor, cu 3 flori mari de dovleac gasite-n gradina, o mana mica de seminte de dovleac, o bucatica simbolica de usturoi crud, o bucatica mica de ardei iute, un strop de sare si ulei din seminte de dovleac. Puse toate in smoothie-maker, pornit la viteza maxima pret de 10 secunde apoi pus peste pastele fainoase fierte. Presarat o smangura* de branza uscata in varf, nu mult, cat sa fie de dis*. Ieftin, rapid, sanatos, gustos!

WhatsApp Image 2018-10-01 at 11.54.54

* smangura – un pic

*de dis – ca decor

*dialect satmarean de Ardud

Dialoguri

chains-19176_1920

Seara, relax. Stranse in jurul mesei jucam carti. Printre o mana si alta vorbim vorbe.

Ea (cunostinta foarte recenta): – „Da, stii, si cumnata-mea e romanca!”

Eu, zambind: – „Fain!”

Ea: – „Adica a fost adoptata din Romania, acuma e austriaca!”

Radem

Eu: – „Da, ma distreaza ca pruncii adoptati, dupa o vreme, incep sa semene si fizic cu parintii lor…”

Ea: – „A nu, nu e si cazul ei. Are pielea de culoarea inchisa… vine dintr-o familie de tigani dar am inteles ca-n Romania toti sunt tigani…”

Imi aleg bine cartea si o pun pe masa. Apoi

Eu: – „Nu chiar! E vorba de doua natii diferite. Datorita similitatii numelor Rroma – Romani europenii le confunda dar nu e nici un bai. Tiganii au fost ultimii sclavi ai Europei. Nu au fost vreodata despagubiti si nici nu li s-au cerut vreodata scuze. Din contra, dupa eliberarea din sclavie au trebuit sa inceapa sa plateasca taxe fostilor proprietari de sclavi: boierilor romani si bisericii ortodoxe.”

Ea (cu ochii mari, mari de tot): – „Dar de unde vin de fapt tiganii?”

Eu: – „Nu se stie! Din ce am citit ar proveni din India si ar fi o casta asa-zis inferioara, despre care se zice ar fi sub semnul unei kharma rele… si se vede ca-s urmati de kharma asta pe unde trec…”

Ea: – „Ahaa…”

Eu, dupa cateva secunde de tacere: – „Asta cu kharma te rog sa nu i-o spui cumnatei tale…”

Ea, amuzata: – „Ach ok, n-o sa-i spun. Oricum are parinti cu stabilitate financiara foarte mare, un sot minunat – fratele meu – si trei copii superbi!”

Eu: – „fain! Ma bucur pentru ea!”

Mai jucam putin si eu continui

Eu: – „Din pacate tiganii au fost mai mult decat maltratati de catre proprietarii de sclavi romani care aveau dreptul, prin lege!, sa vanda nou-nascutul de la sanul mamei unui alt proprietar de sclavi daca asa poftea… Despre martiriul lor nu se vorbeste si nici nu se scrie… Chiar si in cartile de istoria Romaniei sunt doar mentionati, nimic altceva! Pentru romani este o ofensa sa fie confundati cu tiganii… se tem desigur ca Europa i-ar putea trata cum continua ei sa-i trateze pe tigani…”

Ea (contrariata): – Adica?”

Eu: – „Adica am fost in urma cu cativa ani in orasul natal din Romania si, stand pe o terasa la suc, in centru, am observat ca… nu mai sunt tigani… si m-am mirat si chiar am comentat cu prietenii nostri ca precis s-or fi dus toti sau, ma rog!, aproape toti! in Occident si m-am bucurat si pentru ei ca au sansa la o viata mai buna si pentru Occident ca are finalmente posibilitatea sa-si foloseasca resursele de toleranta si dibacie sociala. Dupa o vreme insa, citind un ARTICOLpe net, mi-am dat seama  ca de fapt situatia era alta. Adica nu le era permis sa intre in centrul orasului…!!?! Iti dai seama?!??”

Ea: – „WTF?”

Eu: – „Yep!”

Tacem si jucam. Apoi

Eu: – „Cred ca singura solutie ca sa nu mai fim confundati cu tiganii ar fi sa le cerem oficial scuze pentru sclavie si, eventual, sa-i despagubim. Adica exact asa cum s-a facut cu negrii din America, cu bastinasii din Australia, cu alte natii ce au avut aceeasi soarta. Asta i-ar face pe europeni sa stea o clipa sa se gandeasca. Ceva in genul „A, da’ Rrom si Roman nu e una si aceeasi treaba?”

 

Ulei picant

Uleiul asta este foarte usor de facut. In Calabria se numeste „ulei sfant” pentru ca nu poate lipsi de pe nici o masa.

Ingredientele sunt doua: un ulei de buna calitate (in Calabria se foloseste cel de ulei de masline pentru ca se produce in regiune dar sunt sigura ca si un ulei de floarea soarelui ar merge foarte bine!) si ardei iute cat de mult.

Acuma procedurile sunt doua: una in care ardeii iuti se folosesc cruzi, adica se toaca mare, se pun intr-un borcan, se acopera cu ulei de masline, se lasa la soare patru saptamani si alta in care ardeii mai intai se usuca apoi se toaca si se pun intr-un borcan, dupa doua saptamani uleiul se poate folosi. Personal prefer a doua varianta. La prima exista riscul ca uleiul sa rancezeasca. Chiar si plantele ce le pun la macerat in ulei le las macar 2 zile la uscat inainte ca sa evit riscul asta. Asa ca da, varianta a doua este cea pe care o folosesc doar ca nu ma mai complic sa filtrez uleiul, am pus ardeii direct in recipientul ce-l tin pe masa, am turnat ulei peste ei si deja dupa 3 zile pisca limba bine de tot.

ulei iute

Cum il folosesc eu?

Cate 2-3 picaturi adaug si la salate. Il picur in farfuria cu supa tot asa, numai 2-3 picaturi/blid. Se poate adauga un plus de iuteala pizei daca se doreste sau oricarui preparat culinar.

„Sare” de ardei iute

Poate vi s-a spus ca trebuie sa va reduceti consumul de sare din motive de sanatate sau numai ca sa slabiti mai cu spor? In acest caz se poate interveni cu „sarea” de ardei iute care, pe langa ca, folosita cu masura bineinteles, compenseaza lipsa de sare adaugand o aroma placuta, iute dar ne mai si binecuvanteaza cu proprietatile sale miraculoase.

Pentru sarea de ardei iute am pus ardeii iuti la uscat, insirati pe-o ata, atarnati de grinda. Se pot usca in orice alt mod, cu exceptia expunerii sub razele directe de soare. Dupa cateva saptamani s-au uscat, fara sa fie insa „crocanti”, asta din cauza umiditatii crescute din aer din zona mea. Asa c-am pornit cuptorul la 80 de grade si am pus ardeii, rasfirati pe-o tava, pret de cateva minute, la uscat.

Apoi i-am macinat cu mixerul normal si am obtinut o „sare” tare frumoasa si gustoasa care se poate folosi in mai multe feluri. O prietena de-a mea de exemplu o presara peste ouale ochiuri. Alta, care vine de pe continentul african, ia fiecare imbucatura de carne, o tavaleste prin sarea asta si apoi o mananca… m-au trecut fiorii cand am vazut-o dar desigur c-am incercat si eu si e chiar foarte foarte buna! Adica nah, ceva deosebit 🙂 Se mai poate presara pe painea cu unt, adauga in supe, ciorbe sau orice preparate care cer si accepta un pic de iuteala.. Se poate folosi la facut Unguentul impotriva durerilor musculare inlocuind cei doi (sau trei) ardei iuti cu 10 g de „sare” sau la facut un „Ulei sfant” despre care o sa va vorbesc in urmatorul articol.

praf

Voi cum folositi ardeiul iute?

Unguent cu efect de incalzire impotriva durerilor si tensiunii musculare

Prietena mea e atleta si mi-a cerut un unguent bun si natural pentru situatiile cand, in urma antrenamentelor intense, se confrunta cu durerile si/sau tensiunea musculara.

Asa c-am luat 2 ardei iuti cruzi, recent culesi din gradina, de dimensiuni medii c-am zis sa ma tin pe the safe side si sa fac unguentul mai mild. Am rupt si niste ace de rozmarin si le-am tocat mare cu cutitul. De acelasi tratament au avut parte si ardeii iuti. Am pus ardeii si rozmarinul in 100 ml de ulei de masline, intr-un borcan. Am inchis capacul si am pus borcanul la baie de aburi (am pus un servet de bumbac intr-o craticioara, am pus borcanul peste servet, am adaugat apa pana la jumatatea borcanului si am pus totul pe foc foarte mic) unde l-am lasat 2 ceasuri. In felul aceasta uleiul nu a ajuns sa se incinga prea tare si sa prajeasca (Doamne feri si apara!) ardeii si rozmarinul.

La finalul celor doua ore am trecut continutul borcanului printr-o sita. Uleiului rezultat i-am adaugat 10 g de ceara de albine, am pus la foc foarte mic pentru cateva secunde, pana cand s-a topit ceara si am turnat apoi uleiul intr-un borcanas.

Nu trebuie tinut la frigider, chiar daca nu are conservanti. Nu se strica daca avem grija sa ne spalam bine pe maini inainte sa ne bagam degetele in borcan.

Am incercat deja unguentul, este foarte fain si eficient. Totusi, in urmatoarea tura o sa fiu mai generoasa cu ardeiul iute.

Din ce m-am informat pe site-urile valabile gasite pe net, unguentul se aplica de doua ori pe zi in caz de dureri musculare, tensiune musculara sau crampe.

41518476_10212534659105510_3112096791164616704_n

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Ulei rosu, de sunatoare

 

Azi l-am Filtrat si l-am pus in sticlute. Se face tare usor. Am cules in urma cu circa 6 saptamani sunatoare. Am pus-o la zvantat pentru cateva zile pe o masa apoi am taiat plantele cu foarfeca si le-am pus intr-un borcan, nu numai florile ci si frunzele si bucatile de tulpina. Le-am acoperit cu ulei de masline (nu-i musai de masline, eu de asta am avut) si am pus borcanul la soare si l-am lasat in pace. Am controlat numai sa fie toata planta acoperita de ulei. O data cu trecerea saptamanilor uleiul si-a tot schimbat culoarea, s-a facut tot mai rosu pana a ajuns la o superba culoare rubinie azi, cand l-am filtrat si l-am pus in sticlute reciclate.

39136582_10212355637750088_5392040924245131264_n

La ce-i bun? La taaare multe. Va invit sa va documentati pe internet. Eu o sa-l folosesc pentru a face o crema de fata pentru ca are renumele de a fi unul din cele mai fenomenale antiriduri naturale. L-oi mai folosi si la psoriazis, la hemoroizi, ca cicatrizant… si desigur ca mi-oi cadourisi prietenele dragi cu cate o sticluta, le am in gandul meu de cate ori fac cate ceva bun ❤

 

Salata de castraveti cu dressing de smantana

In perioada asta a anului gradina produce o multime de castraveti si ii pregatesc in toate felurile posibile. Azi de exemplu am spalat si dat pe razatoarea care feliaza fin cativa castraveti. Nu i-am curatat de coaja din simplul motiv ca sunt din gradina mea, biologici 100%. Si, oricum, vitaminele se gasesc imediat sub coaja asa ca pacat sa-i curat. Pentru ca ma plictisesc operatiunile monotone, i-am razuit uitandu-ma la tv. Two Broke Girls 🙂

Apoi am adaugat o lingura de sare fina peste castraveti, am amestecat bine si i-am lasat in pace cam un ceas. Dupa care i-am strans in pumni ca sa extrag cat lichid s-a putut din ei. Lichid care nu l-am aruncat, pastrati legatura si veti vedea ce minuni ispravim cu el!

Dressingul l-am facut din: cateva linguri de smantana (in functie de cantitatea de castraveti razuita), o lingura de ulei de floarea soarelui, o lingura de otet de mere si marar tocat marunt de tot.

Am adaugat dressingul peste castraveti, am amestecat vartos insa dragastos si o portie am si mancat-o pe loc, ca sa ma asigur ca toate gusturile sunt in armonie. Acuma salata se odihneste la frigider si deseara, la cina, rece de la frigider va fi o nebunie!

37966943_10212230427779917_5089527720249917440_n

Vinul de miercuri seara

Articol oaspete. Autor: Simona, prietena mea 

glasses-213156_1920

A trecut un an, de fapt un an si vreo 4 luni de atunci. Atunci cand? se vor intreba cei ce citesc aceste randuri.

De atunci de cand m-a sunat doctorita mea si mi-a zis: Doamna W., au ajuns rezultatele, va rog sa ma ascultati cu grija si sa nu intrati in panica! HA…si m-au lasat genunchi, m-am sprijinit de un perete si am ascultat. Am ascultat desi nu auzeam! Ciudat!

Si asa, sprijinita de un perete, cu cateva mii de oameni in jurul meu am ascultat. Un inger de medic care imi spunea ca am cancer. Am vorbit cu ea, am stabilit sa ne vedem peste cateva zile si am inchis telefonul.

Am facut cativa pasi, m-am oprit la un stand cu ciocolata, am gustat vreo 3 feluri si am iesit afara. Am luat telefonul, am apasat pe ecran pe fotografia lui R si am inchis ochii. Stiam ca e in stres la lucru si speram sa nu raspunda. A raspuns, am intrebat daca are 2 minute si am repetat ca un casetofon stricat ce imi spusese doctorita. Am auzit cum a tras aer in piept si mi-a zis doar: o sa fie bine!

O sa fie bine, o expresie pe care nici acum nu pot sa o aud fara sa mi se faca rau. Toata lumea a zis, o sa fie bine!

Mi-am incaltat pantofii de om mare si m-am intors la lucru. Am ras, am lucrat, m-am comportat normal inca 3 ore. Am plecat sa il iau pe R. de la munca sa mergem acasa. S-a uitat la mine si am fost usurata. Nu am vazut nici un strop de mila in ochii lui. Era doar o durere si o sclipire care zicea clar…sunt aici si nu ma misc de langa tine. Stiti cum e, ca un cutit care te taie si apoi te lipeste la loc. Si in momentul acela, intr-o parcare, am stiut ca orice lupta pe care o voi duce alaturi de el o voi castiga cu usurinta cu care sufli intr-o papadie.

Am ajuns acasa si soacra-mea ne astepta ca de obicei (obicei bun de altfel). Nu am putut sa zic nimic, nici sa suflu nu am fost in stare iar cand R. i-a zis, am simtit ca nu mai pot sa respir. A inceput sa planga si eu m-am gandit..oare cum va reactiona mama! Nu stiu cum a reactionat pentru ca nu i-am zis nimic. Tot R. a fost cel care i-a zis, fara stirea si fara voia mea si eu am aflat 2 luni mai tarziu cu 2 zile inainte de cea de-a doua operatie cand m-a sunat sa imi spuna ca in cateva ore pleaca spre mine.

Unui om i-am fost si ii sunt recunoscatoare in mod deosebit. Surori mele. Nu a clipit cand am sunat-o! A fost ca si cum i-as fi spus ca ma duc la pedichiura peste 2 luni. Sis, nu stiu ce a fost in inima ta atunci, dar stiu ca mi-ai dat asa de multa putere cum nu credeam ca e posibil.

Au mai fost si mai sunt oameni deosebiti, nu pot sa ii enumar pe toti fara sa uit pe careva, dar ii iubesc pe fiecare in parte.

Daca a trecut! DA, a trecut! Un control la 3 luni, o asteptare, un telefon, o voce care pana acum mi-a zis de fiecare data: esti bine, te pup! O imbratisare pe care o primesc cand intru in cabinet si una cand ies. Un medic cum putini sunt.

O viata care merge inainte ca si cum nimic nu ar fi fost. Un vant care adie si care poate dezradacina si cei mai mari copaci, dar care te invata sa devii elastic.

Eu sunt elastica, ma adaptez cu usurinta la tot ce vine si accept ca sunt multe lucruri pe care nu le pot schimba si nu merita sa imi pierd timpul incercand.

Da, sunt bine si zambesc si rad si deschis vinul ala bun pastrat pentru candva, cand va fii o ocazie, chiar si intr-o miercuri doar pentru ca am chef! Ocazia s-ar putea sa nu vina si pe bune, miercuri e doar odata pe saptamana, merita sarbatorit.

Si da, imi petrec mai mult timp in gradina mea in loc sa merg ca un robot seara la culcare doar pentru ca a doua zi trebuie sa fiu odihnita la birou. Florile imi multumesc pentru timpul pe care il petrec cu ele si ma rasplatesc din plin. Cred ca le sunt draga.

Invata sa pretuiesti viata si viata te va pretui. Invata sa daruiesti si viata iti va darui. Stiu, cliseu, dar mare adevar e in cateva cuvinte!

 

 

Probabil fara nici o legatura, dar ieri i-am facut unei colege cadou o sticla de Cola! Mare scofala 😊 😊

M-am intors din nou spre automat sa imi iau si mie un suc de mango si….tada, automatul mi-a dat doua sticle la pret de una! 😊

Apa cu saruri minerale

Sarurile minerale sunt foarte importante mai ales vara, cand transpiram intens. Asta pentru noi, muritorii de rand. Atletii, care transpira in mod regulat, sunt foarte constienti de importanta lor.

Ideea, sau reteta, o am de la prietena mea, atleta pasionata si multi-campioana in diverse discipline. Ea (si colegele ei de antrenamente) face asa: ia o sticla/flacon de jumatate de litru si o umple cu apa. In care adauga 4 graunte de sare mare de mare sau de Himalaia si o lingurita de miere de albine. Eu am complicat un pic lucrurile, am adaugat si 1/2 lingurita de magneziu pentru ca am in casa o cutie inceputa si as vrea s-o folosesc si cateva feliute de lamaie. Sticla o tin la frigider. Cand lucrez imi duc cu mine un flacon de apa cu saruri minerale. Asa, cu lamaie si poate si c-o frunza, doua de menta, poate fi chiar servita oaspetilor ca bautura racoritoare.

37565414_10212186450680517_1389309688465588224_n

Va doresc pofta buna si o vara activa!