Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru:

  • vremea frumoasa si calduroasa
  • sporul avut la lucrul din curte si din gradina
  • puiul de porumbel de sub streasina grajdului care va reusi sa zboare pe cand il vom demola complet

22279706_10210187650031750_743358844662792158_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Anunțuri

Plan alimentar saptamanal (9-15 octombrie 2017)

Candva, prin vara, luata cu treburi si bombardata cu legume din gradina pe care le-am gatit cu prioritate, am renuntat la scrisul planului alimentar / meniului. Dupa care lucrurile au decurs (doar relativ) bine. In sensul ca am iesit de mai multe ori la restaurant (ceea ce nu e de rau pentru ca am socializat) si am comandat pizza mai des decat o facem in perioadele in care avem un plan scris. Ieri in schimb, deschizand frigiderul, m-am trezit cu un pachet de ciuperci in mana ce deja incepeau sa nu mai arate tocmai bine asa ca le-am gatit in regim de urgenta. Daca le-as mai fi neglijat vreo doua zile ar fi trebuit sa le arunc si asa e un NU-NU-NU pentru mine, ar fi de parca mi-as trage singura suturi in fesierii financiari.

Sooo here we go again, cu o planificare aproximativa menita sa elimine risipa de alimente si timp.

Modelul este mereu acelasi, in care :

  • omitem micul dejun (post intermitent 16:8)
  • consumam foarte putine lactate (eu deloc, din cauza intolerantei)
  • folosim carnea ca si condiment
  • mancam o portie mare de salata pe zi, ca aperitiv la masa principala
  • o masa pe zi este formata din sandvish sau tartine
  • dublez cantitatea de legume folosita in mod normal la retete

Supa saptamanii: de legume, partial culese din gradina (morcovi, telina, patrunjel, ardei)

Painile saptamanii: din amestec de faina alba cu faina de secara si paine de dovleac

Salate: de varza (din gradina), de castraveti (cumparati), de salata verde (din gradina) si mai am de terminat un borcan de ardei murati.

Fructele saptamanii: mere din gradina si struguri (cumparati)

Sandvish-uri si tartine: salam de cerb si de mistret, salata de vinete

Feluri principale:

Azi (luni): Varza de Bruxelles la tigaie, cu o idee de sunca afumata taiata in cubulete

Marti si miercuri: Tocanita de carne cu conopida la aburi si paste fainoase

Joi: Cartofi natur cu oua ochiuri

Vineri: Fructe de mare cu orez

Sambata si duminica: dupa inspiratie si in functie de program

food-715539_1280

Pe lista de cumparaturi am numai strugurii asa ca vi o saptamana aproape „no-spend”.

Pentru caini voi trece pe la macelarie sa iau carne si oase.

Pofta buna!

 

 

Minimalist in octombrie

Incet incet anul se apropie de sfarsit…

22228500_10210164671617304_4356840848724544234_n Nu, inca nu e gata, mai avem timp sa ne ocupam de una-alta cat sa-l putem apoi termina in plina glorie. E vremea frunzelor ce-si schimba culoarea si a scaderii de temperatura. E vremea cand aruncam o ochiata inapoi, spre lunile din an ce au trecut si trecem in revista:

  • sanatatea: ne-am facut toate analizele de care avem nevoie? Eu am asteptat sa merg in Romania sa-mi fac acolo analizele periodice dar, din diverse motive, nu s-a putut asa ca recent, nevrand sa mai aman, am trecut pe la doctorita de familie si mi-am luat trimiterile necesare, unele analize le-am si facut deja, pentru celelalte mi-am facut deja programari.

 

  • finantele: ne-am dus la (bun) sfarsit sau nu, proiectele pentru anul acesta? Va marturisesc ca spre inceputul anului m-au complesit toate lucrarile ce le-am avut de facut si (mai ales!) costurile lor! Candva insa, pe parcursul anului am decis sa nu ma stresez (= sa nu-mi bat capul) pentru ca oricum deja anul trecut cand am achitat anticipat masina am iesit din zona de „pericol”. Asa ca ne ocupam de toate cu calm, ne informam bine si ne alegem cu rabdare firmele cu care lucram. Perioada de austeritate auto-impusa prin care am trecut in anii trecuti si despre care am scris cu lux de amanunte aici, pe blog, S-A MERITAT DIN PLIN. Si una din urmarile ei este faptul ca azi pot face lucrurile cu calm.

 

  • serviciu: la doua zile dupa terminarea sezonului de lucru in satul turistic m-a contactat scoala pentru care lucrez ocazional si mi-a facut doua oferte super faine de lucru. Ca surse suplimentare de venit am repetitiile si niste banisori ce provin din vanzarea unor „chestii” de care decidem sa ne despartim pe motiv de nefolosire.

 

  • cainii: sunt relativ sanatosi, in afara de vaccinarile periodice doar Lia este sub tratament pentru epilepsie dar acesta va dura toata viata ei asa ca ne-am obisnuit cu pastiluta zilnica si am „normalizat-o”. Pe langa asta, veterinarul ne-a recomandat insistent un control mai atent al portiilor de mancare si al miscarii, pe langa integrarea fructelor si legumelor in alimentatie. Da, amandoua mananca pepene, lubenita, struguri, pere, morcovi fierti si lista ramane deschisa. In vara, vazand cat de cald ii este lui Sally cu blana ei lunga si cat de (aparent) bine o ducea cainele tuns al unei cunostinte, m-a batut gandul sa ii tuns si ei blana. Prietena mea care are o coafura pentru caini in Baia Mare m-a facut sa ma razgandesc pentru ca i-as fi distrus blana care, dupa tuns, ar fi crescut atat de deasa incat i-ar fi creat foarte mari probleme. Am renuntat deci la tuns si am intensificat periatul.

 

  • casa: proiectul de a instala o soba pe lemne este ceva mai complex decat am crezut cu toate reglementarile din ultima vreme dar este ok asa. Mai bine facem lucrurile incet dar bine decat la hei-rup, mai ales cand e vorba de siguranta noastra. Alte proiecte in curs de desfasurare: completarea demolarii grajdului si instalarea fotovoltaicului.

 

  • gradina: mi-am dat seama ca am nevoie de mai multe albine pentru polenizare si de mai multe buburuze pentru deparazitarea plantelor. Caut un apicultor care sa-si instaleze in gradina mea 2-3 stupi anul viitor si ma mai informez despre cum sa ma fac placuta buburuzelor.

 

  • vacante si timp liber: anul acesta, din lipsa timpului liber, n-am avut vacanta propriu-zisa dar nu am plans dupa ea. Nu cred ca e musai sa ne vacantim in fiecare an. Am investit banii ce i-am fi cheltuit calatorind intr-o remorca pentru micuta noastra barca asa ca am reusit sa o aducem acasa si acuma o bibilim pana la anul viitor cand o vom pune pe apa si-o sa ne petrecem in ea sfarsiturile de saptamana si convalescenta mea dupa operatia programata la inceputul verii.

 

Probabil ca suna complicat si mult si foarte departe de minimalism ceea ce scriu. Si totusi! Proiectele astea mari s-au putut naste pentru ca am renuntat la chestii mici: la decoruri si perdele de exemplu. La 15 sticlute de oja. La 10 perechi de pantofi. La etc 🙂 Am scris „renuntat” desi nu mi s-a parut o renuntare. Mai mult o simplificare a nimicurilor zilnice pentru a avea timp si energie pentru ceea ce este cu adevarat important in viata mea. Da, stiu ca atunci cand voi muri nimeni nu va putea spune „Aaaa, Carmen, imi amintesc ca avea perdelele albe ca spuma marii…” dar pentru mine e ok asa!

 

Motivele zilei

Draga Universule, azi iti multumesc pentru:

  • floarea primita cadou
  • fragutele ce inca se coc si kakiurile care deja incep sa se coaca, ieri am mancat primul, portocaliu si dolofan
  • bibliotecile de la care ma aprovizionez cu material gratuit pentru cursurile mele: carti si filme

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Ps Multam de barca!

De cand conduc am inteles unele lucruri

Am promis sa revin cu cateva randuri despre emotiile la volan si iaca-ma-s, aci-s, si va marturisesc ca ceea ce scriu acuma, in urma cu cativa ani nu as fi crezut sa fie posibil.

Un rezumat al carierei mele de soferita, mai pe larg puteti citi AICI:

  • mi-am facut carnetul relativ tarziu in viata, dupa ce implinisem 30 de ani, nu cum se face in general, la varste fragede
  • am condus putin
  • in urma cu doi ani m-am mutat la tara unde avem mai rar autobuze
  • natura serviciurilor mele ma obliga sa conduc, recent am inceput sa ma deplasez cate 40 km dus si 40 intors, cu masina, din care circa 10 km sunt de facut pe o tangentiala care, in mintea mea, este aproape autostrada :))

Cand, in urma cu doi ani, mi-am gasit serviciul la distanta, am fost atat de agitata la ideea ca va trebui sa conduc incat am facut doua vizite psiholoagei din sat si am stat de vorba cu ea, pe tema asta. Cand imi amintesc cat am fost de terminata la gandul ca va trebui sa conduc zilnic ma induiosez, mai ales pentru ca azi, traseele pentru care m-am stresat atunci, le fac fara nici un fel de probleme, chiar ascultand muzica la radio.

Joi, cand am facut iar mult-inainte-temutul traseu de tangentiala, la ora cu trafic de varf, mi-am dat seama ca a inceput sa nu ma mai sperie, chiar din contra, am apreciat strada respectiva pentru ceea ce inainte ma speria: pentru faptul ca se poate circula mai repejor pe ea si deci ajung ceva mai devreme acasa.

In nici un caz nu am pretentia si nici dorinta de a da lectii cuiva, nici macar sfaturi. Ceea ce voi insira in continuare face parte strict din experienta mea, din cum am trait eu relatia cu masina, condusul, cu strada.

Pe masura ce devin tot mai linistita cand conduc, mi-am dat seama ca „emotiile” la volan nu sunt altceva decat pur-si-simplu ANXIETATE. Si anxietataea asta se naste din doua izvoare: din lipsa increderii in sine si din lipsa exercitiului propriu-zis.

Sa le luam pe rand:

LIPSA INCREDERII IN SINE

Aici ar fi de scormonit si de vazut cine si in ce faza a dezvoltarii noastre ne-a transmis direct sau indirect mesaje negative despre noi insene. Adica hei femeie, chiar nu-ti trebuie un IQ de geniu ca sa poti conduce masina altfel ar fi toti soferii profesionisti doctori docenti. Asa ca de unde vine ideea ca TU nu poti? Poate de la vreo ruda apropiata cracanata mental care ti-a spus in copilarie ca nu-i fi buna de nimic? Poate de la cineva care ti-a subliniat mereu greselile si ti-a celebrat esecurile? Poate de la vreun instructor de condus care nu a crezut in tine? Oricine ar fi fost si orice ar fi zis sau facut iarta-i! Nu au putut mai mult de atat! Parerea lor despre tine in mod sigur nu te defineste!

De cand conduc am inteles ca strada nu exista doar pentru cei ce sunt talentati la condus si au experienta si stiu sa ia curbele usor, ca la balet. Strada este si a incepatorilor, a celor ce conduc putin, a mamelor ce-si duc copiii la scoala, a celor ce se trezesc tarziu si apoi o calca de teama c-or ajunge prea tarziu la servici, a celor ce nu vor sa se streseze la volan si pornesc mai devreme de acasa, a celor ce au reflexele brici si a celor ce le-au avut candva, Strada este a tuturor. Pe ea e loc pentru noi toti. Si trebuie sa tinem cont unii de altii si sa conducem in asa fel incat sa reusim sa amortizam si erorile de condus ale celorlalti participanti la trafic.

DSC_0417

LIPSA EXERCITIULUI PROPRIU ZIS

Orice in viata se invata si se imbunatateste prin exercitiu. Unii au nevoie de mai mult exercitiu ca sa ajunga sa fie „buni” la condus, altii de mai putin. Cum am scris mai sus, pe strada este loc si pentru unii si pentru altii. Experienta se acumuleaza prin exercitiu. Orice am invatat de cand sunt pe lumea asta a cerut exercitiu propriu-zis. Mersul l-am exersat ani de zile. Mersul pe bicicleta la fel. La inceput am mers stramb, incet, cu multe opriri si reporniri pana cand gesturile mi s-au automatizat. Este normal sa simtim frica in prima faza a invatatului. Frica aia are menirea de a ne tine treji, de a ne preveni, nu de a ne bloca.

Uite, iti promit ceva: cu cat faci mai mult exercitiu de condus cu atat frica ti se va diminua. Nu, nu te gandi ca mergi sa conduci. Mergi sa exersezi!

Cateva cuvinte despre ceilalti participanti la trafic: ai auzit desigur vorbindu-se despre cat de greu se conduce pentru ca ceilalti soferi sunt nervosi, indisciplinati, iti taie strada, ce mai! strada e un loc plin de oameni periculosi!

O fi!

Dar, asa cum e drept ca unii soferi sunt nervosi si indisciplinati tot asa de drept e si ca sunt desigur pe strada si din cei ca tine si ca mine care respecta regulile de circulatie, care prefera sa mentina distanta fata de masina din fata pentru a da posibilitatea nervosilor sa depaseasca in siguranta, care nu se supara daca vreun stresat ii taie strada pentru ca oricum circula cu o viteza care ii permite sa reactioneze corect in asemenea situatii.

De cand conduc am inteles ca am o oglinda retrovizoare doar pentru a vedea daca in spatele meu este o alta masina si cam la ce distanta si nu ca sa pot vedea daca soferul din masina din spatele meu este nervos pe mine.

De cand conduc am inteles ca NU e treaba mea daca ceilalti soferi sunt grabiliti si/sau nervosi. Treaba mea este sa conduc cat pot eu de bine, fara sa ma pun in pericol. Si din ideea asta nu ma poate scoate nici un claxon, oricat de insistent ar fi!

De cand conduc am inteles ca nu am voie sa ma gandesc ca „uau, ce aproape o fost ala, cat pe ce sa dea in mine!” sau ganduri de genul asta. Nu conteaza ce s-ar fi putut intampla daca si cu parca si-au facut o barca ci conteaza ca nu s-a intamplat nimic.

De cand conduc am inteles ca timpul imi poate fi prieten sau imi poate fi sursa de stres. Asa ca pornesc mai devreme de acasa. Pur si simplu. Prefer sa ajung mai devreme la destinatie si sa astept in masina decat sa trebuiasca sa ma grabesc.

De cand conduc am inteles ca pantofii frumosi, cu toc, se tin in geanta si se incalta la destinatie. Pentru calcat pedale prefer pantofi inchisi cu toc mai mic.

De cand conduc am inteles ca pot. Pot sa conduc si, mai ales, am invatat ca pot sa imi fac din frica amica. Nu vreau sa spun ca imi inving frica. Asta ar inseamna sa admit ca ea e mai mare si mai tare decat mine. Eu si frica mea invatam una de la alta. Team work, baby! ❤

 

 

 

 

 

 

 

Crizanteme colorate

Am fost prin magazine recent cautand una-alta pentru casa. Si ochii mi-au cazut pe niste crizanteme (la pret redus, se intelege!). Crizantemele au fost mereu printre florile mele preferate.

Si azi, admirandu-le multitudinea de culori, nu m-am putut hotara pe care sa le iau acasa. Asa ca am luat trei ghivece: albe, lila deschis si lila inchis.

Ajunsa acasa am desfacut ghivecele. In fiecare se aflau cate 3 plante. Le-am pregatit locul de plantare si le-am amestecat.

La anul, pe vremea asta, voi avea crizanteme multe, frumoase si amestecate. Unice, in felul lor.

crizanteme

Si mi-a venit ideea de a acoperi o bucata dintr-un zid ce-l avem cu o combinatie de trandafiri cataratori de trei culori: albi, roz si rosii. ❤

Flammkuchen – Don’t Call It Pizza!

Faimoasa pizza care s-a bucurat de foarte mult lobby si in stanga si in dreapta, cucerindu-si astfel o faima internationala, nu este deloc, dar a b s o l u t deloc o idee originala. Adica hei, si alte natii au folosit cuptoarele pentru a-si coace painea. Si alte natii si-au incins cuptoarele si le-au testat temperatura cu cate un produs de dimensiuni mai reduse.

Bunica mea, de exemplu, intindea o foaie din aluatul de paine si o presara cu cubulete de slaninuta si seminte de chimin. O cocea pret de cateva minute, pana se topea slanina si se transforma in jumeri. Chiminul copt era crocant… yummiiii… ❤ O prepar si eu destul de des si o ofer imediat dupa o farfurie de supa de legume, acompaniata de o portie XXL de salata de sezon.

Asa si ieri. Si totusi un pic altfel.

Am facut un aluat de paine amestecand faina alba cu faina de secara, un plic de drojdie si un pic de sare. Si apa.N-am framantat nimic ca viata e scurta asa c-am pus aluatul intr-un recipient ce se inchide ermetic si l-am lasat in pace.

Am iesit in gradina de legume si-am scos un pastarnac, o radacina de telina, cativa morcovi, un patrunjel si frunzele domniei sale, am rupt doua flori de dovlecel, am cules un ardei mare si frumos si unul mic, iute.

Le-am facut ciorba.

Pana a fiert ciorba am pregatit tavile. Doua la numar.

Am mai studiat o data „reteta” de Flammkuchen – „pizza” germana – desi o stiam chiar pe de rost. Am intins doua foi cat am putut eu de subtire. Separat am amestecat 200 ml de smantana cu sare, piper si o idee de nuscoara. Am uns foile cu smantana asta. Nu m-am zgarcit chiar deloc. Peste smantana am reparat pe-o foaie ceapa taiata feliute. Peste cealalta foaie am presarat felii de ardei. Peste ceapa si peste ardei apoi am presarat cuburi de sunca si slaninuta. Le-am dat la cuptor. Reteta cerea ca timp de coacere 20 de minute. Eu, cum „intinde foaia subtire” nu mi-a reusit chiar subtire, a trebuit sa le las ceva mai mult. La 200 de grade.

Reteta originala ziceam… e cea cu ceapa si se numeste Elsässische Flammkuchen. Cea cu ardei este doar o varianta si puteti pune ce va place si ce oriti. Numa cu branzeturi va rog frumos sa n-o blagosloviti,ca nu e pizza! ❤

Salata am facut-o din cateva rosii din gradina si doistraveti cumparati ca anul asta nu s-au facut aproape deloc.

Ca desert am mancat cateva o feliuta de dovleac copt pe langa Flammkuchen-uri. Pana s-au facut ele s-a copt si dovleacul. Am incheiat masa c-o felie de ananas, pentru o nota firava de exotism.

 

Jurnal de vara, spre sfarsit

La fel ca vara trecuta, si asta de anul asta m-a solicitat foarte mult. Cum-necum am reusit insa sa le impac pe toate. Cu ce ma laud?

  • mi-am incarcat bateriile cu vitamine D. Am lucrat lunile de vara intr-un sat turistic si, spre deosebire de receptia unui hotel unde stai inchis in spatele unei tejghele-birou, aici am avut o fereastra foarte mare in fata pe unde imi intra si aer si lumina naturala
  • am facut muschi la picioare. Satul turistic in care am lucrat este atat de extins ca si suprafata incat am folosit bicicleta zilnic ca sa ajung de la A la Z. Terenul pe alocuri in panta a facut sa trebuiasca sa pedalez in forta asa ca mi-am imbunatatit mult conditia fizica
  • am facut multe exercitii de condus inspre si dinspre serviciu. Ar fi fost mult mai complicat sa astept autobuzul. Exercitii care mi-au prins bine avand in vedere ca la nici doua zile de la inchierea contractului din turism am primit un altul, pentru a ajunge la actualul loc de munca trebuie sa conduc o data pe saptamana aprox. 40 km dus si 40 intors, din care – ATENTIE!!! – aproape 10 km pe tangentiala. Care, in mintea mea, e aproape ca si cum ai conduce pe autostrada! Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca voi merge singura cu masina tot drumul asta si ca voi conduce SI pe tangentiala, de una singura, as fi zis ca e dus cu pluta! Situatia asta cu condusul imi face bine nu numai la buzunar pentru ca ma face sa fac bani mergand la serviciu dar este, in acelasi timp, un pupic in fruntea autostimei mele!
  • mi-am imbunatatit mult vocabularul in italiana
  • am castigat bani (of course!). Nu la fel de multi ca anul trecut insa programul de lucru si structura zilelor de munca a fost cu totul diferita si asta a facut ca si vara sa imi fie ceva mai „fine”

Gradina!

  • a produs mult asa ca am cumparat foarte putine legume si fructe. Pentru anul urmator am decis sa semanam mai multa ceapa (MULT mai multa!), usturoi si morcovi. Desigur ca o sa ne incercam mana si cu niste cartofi
  • in momentul acesta ma aprovizionez din gradina cu: rosii, morcovi, telina, patrunjel radacina si frunze, ardei, varza si ierburi aromatice. In faza de „copil mic, mai tre sa creasca”, avem cateva feluri de salata de iarna, cateva verze, sfecla rosie si ridichi
  • saptamana asta voi raspandi stolonii de capsuni si cam la atat se va reduce munca din gradina

Casa!

  • am vopsit obloanele
  • am montat doua hamace in mansarda si am mutat in ea o masa lunga pe care am restaurat-o mai intai. Duminica dimineata mi-am baut cafeaua sus, in mansarda, intinsa in hamac, povestind la telefon cu prietena mea de-o viata (da, stiu ca ma ciresti, despre tine e vorba hihi)
  • pentru azi mi-am facut cadou un ajutor la curatenie pentru 3 ore, cat sa ma ajute sa ies la liman pentru ca, ramasa in urma cu unele munci si, din cauza faptului ca incepusem mai multe santiere, nu mai reuseam sa o scot la capat. Acuma am casa „luna-bec” si voi lua din nou in mana filozofia FlyLady ca sa o mentin asa. DIXIT!

Economisire!

  • am inceput sa fiu ceva mai receptiva la ideea de „cupon”. Ma intereseaza numai si numai cele generale, de felul celor oferite de COOP, € 10,00 reducere la un cont de € 50,00 asa ca am fost de doua ori la cumparaturi alimentare si am platit cu bonurile de masa ce le aduce el de la serviciu si, pe baza cuponului, am avut zece euro de reducere. Asa ne-am aprovizionat cu ulei de masline ceva mai scump de exemplu
  • am primit sapunuri solide si nu aveam suport pentru sapun. Mi-a venit ideea sa folosesc suportul de lumanari in acest scop si sunt foarte fericita. Pentru a atarna prosoapele in baie folosesc un suport de haine si sunt foarte ok si cu ideea asta
  • am cumparat un aparat electronic si, datorita faptului ca l-am comandat online l-am primit cu o reducere substantiala. Pe langa reducerea respectiva, m-am inscris la newsletter-ul magazinului si am primit un cupon de zece euro
  • am inceput sa strang seminte si sa le etichetez!!! pentru anul urmator

 

Una peste alta ma bucur ca vara s-a cam dus. Au inceput ploile si le ador. S-a racorit aerul si dorm mult mai bine. Pentru toamna asta nu fac decat un singur proiect, sa terminam de demolat. De restul, inclusiv de fotovoltaic (daca da sau daca nu) ne vom ocupa anul urmator.

Va urez o toamna minunata!

Soareci fripti – Gebackene Mäuse

Poate v-ati facut semnul crucii citind titlul de mai sus. Poate v-ati spus in sinea voastra ca „Uaaai, mare-i gradina Domnului si multi frugalisti i-o sarit gardul!”. Poate v-ati pus intrebarea pana unde as merge de dragul economisitului.

Well, dati-mi voie sa va informez ca soarecii astia nu-s din cei ce chitcaie si nici nu i-am inventat eu ci sunt un dulce clasic al bucatariei austriece, iubit de copii si adorat de adulti.

Inainte insa sa ma pornesc cu dat reteta trebuie sa va previn ca dulcele asta nu este deloc, dar   a b s o l u t  deloc, sanatos. Insa este atat de gustos ca merita facut, chiar daca mai raruc, si savurat pe indelete, ca-i mai fainuc.

Purcedem cu ingredientele uscate care se amesteca bine:

220 g faina

1/2 plic praf de copt

4 linguri zahar

1 vf de cuti sare

  • peste care adaugam ingredientele umede:

250 g branza proaspata, de vaci

3 oua

2 linguri de rom

Se amesteca pana se obtine un aluat nici grosut nici subtirel, cu textura fina.

Se pune ulei la incins. Se trece o lingurita prin uleiul incins si se „rupe” cu ea cate o portie de aluat care se lasa sa cada in ulei. Se prajesc pe ambele parti pana cand sunt maronii. Se scot pe un servetel. Dupa ce se racoresc putin se trec prin zahar praf si scortisoara.

Pofta buna!

21272664_10209953677302578_47541539457304807_n

PS Laura reteta asta ti-o dedic pentru ca m-ai zgandarit tu azi sa pun oarice reteta pe blog ❤

Dialoguri

Eu: – „Lia a facut azi noapte pipi in casa, pe gresia din fata usii…”

Ea: – „Si ai bagat-o imediat cu nasul in pisat?”

Eu: – „Ce?!?! Sigur ca nu!! Cum sa fac asa ceva???”

Ea: – „Pai asa se face ca sa nu mai faca!”

Eu: – „Sunt convinsa ca unii asa fac, si ca sunt exact cei care au apoi probleme cu cainii lor… Prefer insa sa folosesc alte metode… O schimbare in comportamentul cainelui sau al pisicii poate fi un semn de boala asa ca o sa fiu atenta zilele astea sa vad daca e cazul… desi sunt aproape 100% convinsa ca s-a intamplat pentru ca m-am dus foarte devreme la culcare si nu am iesit aseara la facut pisuc afara…”

Ea (insista): – „Daca o bagi cu nasul in pisatul ei sigur nu mai face!”

Eu (de neclintit): – „Uite, si noi ca suntem oameni cu pretentii de inteligenti, mai uitam cate o porcarie in baie sau sa tragem apa sau sa curatam wc-ul cu peria… nu cred ca ne-ar ajuta in vreun fel daca ne-am baga unii pe altii cu nasul in propriile treburi… Insa in mod sigur am gasi o solutie umana daca am gandi si actiona cu dragoste si perseverenta.”

Motivele zilei

Draga Universule, azi iti multumesc pentru:

– aricii ce si-au facut casuta in gradina mea si datorita carora anul acesta am vazut doar 2 melci in tot sezonul!

– cartita care imi curata terenul pe dedesubt si ma cadouriseste cu pamant proaspat, afanat, pentru ghivece

– serpirosul (Coluber viridiflavus) ce s-a mutat si el in gradina mea si care tine soarecii departe

21122577_10209895817096109_1945418512653108535_o

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Dialoguri

Eu. Ea, moldoveanca de peste Prut, imi povesteste despre intentiile unui cunoscut de-al ei.

Ea: – „Si acuma si-a face pasaport romanesc ca sa poata sa mearga in Germania la lucru. Romanii fac pasapoarte moldovenilor ca au nevoie sa aiba cat de multi oameni cu pasapoarte romanesti pentru ca daca ajung la un anumit numar, atunci pot sa aiba si ei EURO…”

Eu: – „Nu prea cred ca asta este motivul. Romania are o populatie foarte numeroasa, mult mai numeroasa decat populatia Austriei de exemplu si vezi, Austria „are” EURO. Exista desigur alte conditii pentru „aderarea” la EURO… si nici nu stiu daca romanii doresc sa preia EURO ca si valuta nationala… ”

Ea: – „Pai si atunci de ce?”

Eu: – „Stii, noi am crescut cu ideea ca voi, moldovenii, sunteti fratii nostri de peste Prut. Si de aceea m-am amarat cumva cand mi-ai replicat odata ca tu nu vorbesti romaneste pentru ca aveti limba voastra, moldoveneasca dar mi-am zis ca nah, fiecare vede lucrurile dintr-o alta perspectiva… Imi amintesc ca mediat dupa revolutie Romania s-a straduit sa isi alipeasca Moldova de peste Prut desi avea ea insasi destule probleme de care sa se ocupe… Romania nu e o tara bogata… cu toate astea stiu ca a oferit si continua sa ofere suport de diferite feluri locuitorilor Moldovei..”

Ea: – „Pai asa ne-au lamurit ca romanii au nevoie de moldoveni ca sa poate sa aiba EURO…”

Eu: – „Nu v-au lamurit , v-au prostit… oricum orice informatie ne ajunge la urechi e mai bine sa ne informam, putem cauta pe net de exemplu si si acolo e bine sa avem grija din ce sursa ne informam si sa mai trecem o data informatiile prin filtrul nostru personal… adica mai bine sa ne lamurim noi decat a ne lamureasca altii…”

– dupa cateva zile, langa un pahar de vin –

Ea – „E bun vinul asta!”

Eu – „E vin moldovenesc.”

Ea, citind eticheta – „Eh nu, scrie Iasi pe el, e vin romanesc nu  e moldovenesc!”

Eu: – „Una n-o exclude pe alta. Uite de exeplu zona in care suntem: locuitorii ei cum se numesc?”

Ea: – „Friulani!”

Eu: – „Da, exact. Friulanii sunt italieni?”

Ea: – „Da!”

Eu – „Ok. Deci sunt friulani ca locuitori ai regiunii Friuli si italieni prin faptul ca Friuli face parte din Italia. Intelegi?”

Ea: – „Da…”

21122416_10209892472692501_3334418223880236095_o

– dupa alte cateva zile, iesim la restaurant, chelnerul, un baiat tanar se bucura cand ne aude vorbind si exclama, pe romaneste:

Chelnerul – „A, sunteti romance!”

Eu, calma: – „Numai eu sunt romanca, doamna e moldoveanca de peste Prut!”

Chelnerul, contrariat, ma dojeneste: – „De ce vorbiti asa? Ce, ei nu sunt tot romani?!?”

🙂