Dialoguri

chains-19176_1920

Seara, relax. Stranse in jurul mesei jucam carti. Printre o mana si alta vorbim vorbe.

Ea (cunostinta foarte recenta): – „Da, stii, si cumnata-mea e romanca!”

Eu, zambind: – „Fain!”

Ea: – „Adica a fost adoptata din Romania, acuma e austriaca!”

Radem

Eu: – „Da, ma distreaza ca pruncii adoptati, dupa o vreme, incep sa semene si fizic cu parintii lor…”

Ea: – „A nu, nu e si cazul ei. Are pielea de culoarea inchisa… vine dintr-o familie de tigani dar am inteles ca-n Romania toti sunt tigani…”

Imi aleg bine cartea si o pun pe masa. Apoi

Eu: – „Nu chiar! E vorba de doua natii diferite. Datorita similitatii numelor Rroma – Romani europenii le confunda dar nu e nici un bai. Tiganii au fost ultimii sclavi ai Europei. Nu au fost vreodata despagubiti si nici nu li s-au cerut vreodata scuze. Din contra, dupa eliberarea din sclavie au trebuit sa inceapa sa plateasca taxe fostilor proprietari de sclavi: boierilor romani si bisericii ortodoxe.”

Ea (cu ochii mari, mari de tot): – „Dar de unde vin de fapt tiganii?”

Eu: – „Nu se stie! Din ce am citit ar proveni din India si ar fi o casta asa-zis inferioara, despre care se zice ar fi sub semnul unei kharma rele… si se vede ca-s urmati de kharma asta pe unde trec…”

Ea: – „Ahaa…”

Eu, dupa cateva secunde de tacere: – „Asta cu kharma te rog sa nu i-o spui cumnatei tale…”

Ea, amuzata: – „Ach ok, n-o sa-i spun. Oricum are parinti cu stabilitate financiara foarte mare, un sot minunat – fratele meu – si trei copii superbi!”

Eu: – „fain! Ma bucur pentru ea!”

Mai jucam putin si eu continui

Eu: – „Din pacate tiganii au fost mai mult decat maltratati de catre proprietarii de sclavi romani care aveau dreptul, prin lege!, sa vanda nou-nascutul de la sanul mamei unui alt proprietar de sclavi daca asa poftea… Despre martiriul lor nu se vorbeste si nici nu se scrie… Chiar si in cartile de istoria Romaniei sunt doar mentionati, nimic altceva! Pentru romani este o ofensa sa fie confundati cu tiganii… se tem desigur ca Europa i-ar putea trata cum continua ei sa-i trateze pe tigani…”

Ea (contrariata): – Adica?”

Eu: – „Adica am fost in urma cu cativa ani in orasul natal din Romania si, stand pe o terasa la suc, in centru, am observat ca… nu mai sunt tigani… si m-am mirat si chiar am comentat cu prietenii nostri ca precis s-or fi dus toti sau, ma rog!, aproape toti! in Occident si m-am bucurat si pentru ei ca au sansa la o viata mai buna si pentru Occident ca are finalmente posibilitatea sa-si foloseasca resursele de toleranta si dibacie sociala. Dupa o vreme insa, citind un ARTICOLpe net, mi-am dat seama  ca de fapt situatia era alta. Adica nu le era permis sa intre in centrul orasului…!!?! Iti dai seama?!??”

Ea: – „WTF?”

Eu: – „Yep!”

Tacem si jucam. Apoi

Eu: – „Cred ca singura solutie ca sa nu mai fim confundati cu tiganii ar fi sa le cerem oficial scuze pentru sclavie si, eventual, sa-i despagubim. Adica exact asa cum s-a facut cu negrii din America, cu bastinasii din Australia, cu alte natii ce au avut aceeasi soarta. Asta i-ar face pe europeni sa stea o clipa sa se gandeasca. Ceva in genul „A, da’ Rrom si Roman nu e una si aceeasi treaba?”

 

Ulei picant

Uleiul asta este foarte usor de facut. In Calabria se numeste „ulei sfant” pentru ca nu poate lipsi de pe nici o masa.

Ingredientele sunt doua: un ulei de buna calitate (in Calabria se foloseste cel de ulei de masline pentru ca se produce in regiune dar sunt sigura ca si un ulei de floarea soarelui ar merge foarte bine!) si ardei iute cat de mult.

Acuma procedurile sunt doua: una in care ardeii iuti se folosesc cruzi, adica se toaca mare, se pun intr-un borcan, se acopera cu ulei de masline, se lasa la soare patru saptamani si alta in care ardeii mai intai se usuca apoi se toaca si se pun intr-un borcan, dupa doua saptamani uleiul se poate folosi. Personal prefer a doua varianta. La prima exista riscul ca uleiul sa rancezeasca. Chiar si plantele ce le pun la macerat in ulei le las macar 2 zile la uscat inainte ca sa evit riscul asta. Asa ca da, varianta a doua este cea pe care o folosesc doar ca nu ma mai complic sa filtrez uleiul, am pus ardeii direct in recipientul ce-l tin pe masa, am turnat ulei peste ei si deja dupa 3 zile pisca limba bine de tot.

ulei iute

Cum il folosesc eu?

Cate 2-3 picaturi adaug si la salate. Il picur in farfuria cu supa tot asa, numai 2-3 picaturi/blid. Se poate adauga un plus de iuteala pizei daca se doreste sau oricarui preparat culinar.

„Sare” de ardei iute

Poate vi s-a spus ca trebuie sa va reduceti consumul de sare din motive de sanatate sau numai ca sa slabiti mai cu spor? In acest caz se poate interveni cu „sarea” de ardei iute care, pe langa ca, folosita cu masura bineinteles, compenseaza lipsa de sare adaugand o aroma placuta, iute dar ne mai si binecuvanteaza cu proprietatile sale miraculoase.

Pentru sarea de ardei iute am pus ardeii iuti la uscat, insirati pe-o ata, atarnati de grinda. Se pot usca in orice alt mod, cu exceptia expunerii sub razele directe de soare. Dupa cateva saptamani s-au uscat, fara sa fie insa „crocanti”, asta din cauza umiditatii crescute din aer din zona mea. Asa c-am pornit cuptorul la 80 de grade si am pus ardeii, rasfirati pe-o tava, pret de cateva minute, la uscat.

Apoi i-am macinat cu mixerul normal si am obtinut o „sare” tare frumoasa si gustoasa care se poate folosi in mai multe feluri. O prietena de-a mea de exemplu o presara peste ouale ochiuri. Alta, care vine de pe continentul african, ia fiecare imbucatura de carne, o tavaleste prin sarea asta si apoi o mananca… m-au trecut fiorii cand am vazut-o dar desigur c-am incercat si eu si e chiar foarte foarte buna! Adica nah, ceva deosebit 🙂 Se mai poate presara pe painea cu unt, adauga in supe, ciorbe sau orice preparate care cer si accepta un pic de iuteala.. Se poate folosi la facut Unguentul impotriva durerilor musculare inlocuind cei doi (sau trei) ardei iuti cu 10 g de „sare” sau la facut un „Ulei sfant” despre care o sa va vorbesc in urmatorul articol.

praf

Voi cum folositi ardeiul iute?

Unguent cu efect de incalzire impotriva durerilor si tensiunii musculare

Prietena mea e atleta si mi-a cerut un unguent bun si natural pentru situatiile cand, in urma antrenamentelor intense, se confrunta cu durerile si/sau tensiunea musculara.

Asa c-am luat 2 ardei iuti cruzi, recent culesi din gradina, de dimensiuni medii c-am zis sa ma tin pe the safe side si sa fac unguentul mai mild. Am rupt si niste ace de rozmarin si le-am tocat mare cu cutitul. De acelasi tratament au avut parte si ardeii iuti. Am pus ardeii si rozmarinul in 100 ml de ulei de masline, intr-un borcan. Am inchis capacul si am pus borcanul la baie de aburi (am pus un servet de bumbac intr-o craticioara, am pus borcanul peste servet, am adaugat apa pana la jumatatea borcanului si am pus totul pe foc foarte mic) unde l-am lasat 2 ceasuri. In felul aceasta uleiul nu a ajuns sa se incinga prea tare si sa prajeasca (Doamne feri si apara!) ardeii si rozmarinul.

La finalul celor doua ore am trecut continutul borcanului printr-o sita. Uleiului rezultat i-am adaugat 10 g de ceara de albine, am pus la foc foarte mic pentru cateva secunde, pana cand s-a topit ceara si am turnat apoi uleiul intr-un borcanas.

Nu trebuie tinut la frigider, chiar daca nu are conservanti. Nu se strica daca avem grija sa ne spalam bine pe maini inainte sa ne bagam degetele in borcan.

Am incercat deja unguentul, este foarte fain si eficient. Totusi, in urmatoarea tura o sa fiu mai generoasa cu ardeiul iute.

Din ce m-am informat pe site-urile valabile gasite pe net, unguentul se aplica de doua ori pe zi in caz de dureri musculare, tensiune musculara sau crampe.

41518476_10212534659105510_3112096791164616704_n

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Ulei rosu, de sunatoare

 

Azi l-am Filtrat si l-am pus in sticlute. Se face tare usor. Am cules in urma cu circa 6 saptamani sunatoare. Am pus-o la zvantat pentru cateva zile pe o masa apoi am taiat plantele cu foarfeca si le-am pus intr-un borcan, nu numai florile ci si frunzele si bucatile de tulpina. Le-am acoperit cu ulei de masline (nu-i musai de masline, eu de asta am avut) si am pus borcanul la soare si l-am lasat in pace. Am controlat numai sa fie toata planta acoperita de ulei. O data cu trecerea saptamanilor uleiul si-a tot schimbat culoarea, s-a facut tot mai rosu pana a ajuns la o superba culoare rubinie azi, cand l-am filtrat si l-am pus in sticlute reciclate.

39136582_10212355637750088_5392040924245131264_n

La ce-i bun? La taaare multe. Va invit sa va documentati pe internet. Eu o sa-l folosesc pentru a face o crema de fata pentru ca are renumele de a fi unul din cele mai fenomenale antiriduri naturale. L-oi mai folosi si la psoriazis, la hemoroizi, ca cicatrizant… si desigur ca mi-oi cadourisi prietenele dragi cu cate o sticluta, le am in gandul meu de cate ori fac cate ceva bun ❤

 

Salata de castraveti cu dressing de smantana

In perioada asta a anului gradina produce o multime de castraveti si ii pregatesc in toate felurile posibile. Azi de exemplu am spalat si dat pe razatoarea care feliaza fin cativa castraveti. Nu i-am curatat de coaja din simplul motiv ca sunt din gradina mea, biologici 100%. Si, oricum, vitaminele se gasesc imediat sub coaja asa ca pacat sa-i curat. Pentru ca ma plictisesc operatiunile monotone, i-am razuit uitandu-ma la tv. Two Broke Girls 🙂

Apoi am adaugat o lingura de sare fina peste castraveti, am amestecat bine si i-am lasat in pace cam un ceas. Dupa care i-am strans in pumni ca sa extrag cat lichid s-a putut din ei. Lichid care nu l-am aruncat, pastrati legatura si veti vedea ce minuni ispravim cu el!

Dressingul l-am facut din: cateva linguri de smantana (in functie de cantitatea de castraveti razuita), o lingura de ulei de floarea soarelui, o lingura de otet de mere si marar tocat marunt de tot.

Am adaugat dressingul peste castraveti, am amestecat vartos insa dragastos si o portie am si mancat-o pe loc, ca sa ma asigur ca toate gusturile sunt in armonie. Acuma salata se odihneste la frigider si deseara, la cina, rece de la frigider va fi o nebunie!

37966943_10212230427779917_5089527720249917440_n

Vinul de miercuri seara

Articol oaspete. Autor: Simona, prietena mea 

glasses-213156_1920

A trecut un an, de fapt un an si vreo 4 luni de atunci. Atunci cand? se vor intreba cei ce citesc aceste randuri.

De atunci de cand m-a sunat doctorita mea si mi-a zis: Doamna W., au ajuns rezultatele, va rog sa ma ascultati cu grija si sa nu intrati in panica! HA…si m-au lasat genunchi, m-am sprijinit de un perete si am ascultat. Am ascultat desi nu auzeam! Ciudat!

Si asa, sprijinita de un perete, cu cateva mii de oameni in jurul meu am ascultat. Un inger de medic care imi spunea ca am cancer. Am vorbit cu ea, am stabilit sa ne vedem peste cateva zile si am inchis telefonul.

Am facut cativa pasi, m-am oprit la un stand cu ciocolata, am gustat vreo 3 feluri si am iesit afara. Am luat telefonul, am apasat pe ecran pe fotografia lui R si am inchis ochii. Stiam ca e in stres la lucru si speram sa nu raspunda. A raspuns, am intrebat daca are 2 minute si am repetat ca un casetofon stricat ce imi spusese doctorita. Am auzit cum a tras aer in piept si mi-a zis doar: o sa fie bine!

O sa fie bine, o expresie pe care nici acum nu pot sa o aud fara sa mi se faca rau. Toata lumea a zis, o sa fie bine!

Mi-am incaltat pantofii de om mare si m-am intors la lucru. Am ras, am lucrat, m-am comportat normal inca 3 ore. Am plecat sa il iau pe R. de la munca sa mergem acasa. S-a uitat la mine si am fost usurata. Nu am vazut nici un strop de mila in ochii lui. Era doar o durere si o sclipire care zicea clar…sunt aici si nu ma misc de langa tine. Stiti cum e, ca un cutit care te taie si apoi te lipeste la loc. Si in momentul acela, intr-o parcare, am stiut ca orice lupta pe care o voi duce alaturi de el o voi castiga cu usurinta cu care sufli intr-o papadie.

Am ajuns acasa si soacra-mea ne astepta ca de obicei (obicei bun de altfel). Nu am putut sa zic nimic, nici sa suflu nu am fost in stare iar cand R. i-a zis, am simtit ca nu mai pot sa respir. A inceput sa planga si eu m-am gandit..oare cum va reactiona mama! Nu stiu cum a reactionat pentru ca nu i-am zis nimic. Tot R. a fost cel care i-a zis, fara stirea si fara voia mea si eu am aflat 2 luni mai tarziu cu 2 zile inainte de cea de-a doua operatie cand m-a sunat sa imi spuna ca in cateva ore pleaca spre mine.

Unui om i-am fost si ii sunt recunoscatoare in mod deosebit. Surori mele. Nu a clipit cand am sunat-o! A fost ca si cum i-as fi spus ca ma duc la pedichiura peste 2 luni. Sis, nu stiu ce a fost in inima ta atunci, dar stiu ca mi-ai dat asa de multa putere cum nu credeam ca e posibil.

Au mai fost si mai sunt oameni deosebiti, nu pot sa ii enumar pe toti fara sa uit pe careva, dar ii iubesc pe fiecare in parte.

Daca a trecut! DA, a trecut! Un control la 3 luni, o asteptare, un telefon, o voce care pana acum mi-a zis de fiecare data: esti bine, te pup! O imbratisare pe care o primesc cand intru in cabinet si una cand ies. Un medic cum putini sunt.

O viata care merge inainte ca si cum nimic nu ar fi fost. Un vant care adie si care poate dezradacina si cei mai mari copaci, dar care te invata sa devii elastic.

Eu sunt elastica, ma adaptez cu usurinta la tot ce vine si accept ca sunt multe lucruri pe care nu le pot schimba si nu merita sa imi pierd timpul incercand.

Da, sunt bine si zambesc si rad si deschis vinul ala bun pastrat pentru candva, cand va fii o ocazie, chiar si intr-o miercuri doar pentru ca am chef! Ocazia s-ar putea sa nu vina si pe bune, miercuri e doar odata pe saptamana, merita sarbatorit.

Si da, imi petrec mai mult timp in gradina mea in loc sa merg ca un robot seara la culcare doar pentru ca a doua zi trebuie sa fiu odihnita la birou. Florile imi multumesc pentru timpul pe care il petrec cu ele si ma rasplatesc din plin. Cred ca le sunt draga.

Invata sa pretuiesti viata si viata te va pretui. Invata sa daruiesti si viata iti va darui. Stiu, cliseu, dar mare adevar e in cateva cuvinte!

 

 

Probabil fara nici o legatura, dar ieri i-am facut unei colege cadou o sticla de Cola! Mare scofala 😊 😊

M-am intors din nou spre automat sa imi iau si mie un suc de mango si….tada, automatul mi-a dat doua sticle la pret de una! 😊

Apa cu saruri minerale

Sarurile minerale sunt foarte importante mai ales vara, cand transpiram intens. Asta pentru noi, muritorii de rand. Atletii, care transpira in mod regulat, sunt foarte constienti de importanta lor.

Ideea, sau reteta, o am de la prietena mea, atleta pasionata si multi-campioana in diverse discipline. Ea (si colegele ei de antrenamente) face asa: ia o sticla/flacon de jumatate de litru si o umple cu apa. In care adauga 4 graunte de sare mare de mare sau de Himalaia si o lingurita de miere de albine. Eu am complicat un pic lucrurile, am adaugat si 1/2 lingurita de magneziu pentru ca am in casa o cutie inceputa si as vrea s-o folosesc si cateva feliute de lamaie. Sticla o tin la frigider. Cand lucrez imi duc cu mine un flacon de apa cu saruri minerale. Asa, cu lamaie si poate si c-o frunza, doua de menta, poate fi chiar servita oaspetilor ca bautura racoritoare.

37565414_10212186450680517_1389309688465588224_n

Va doresc pofta buna si o vara activa!

Paste fainoase cu loboda

34106553_10211854076211363_7105676714356768768_nIngrediente:

70 g de paste fainoase /persoana

1 legatura de loboda de persoana

1 lingura de ulei de masline /persoana

(optional un pic de peste, o conserva mica la 3-4 persoane, cat sa fie proteina pe farfurie)

1 catel de usturoi

ardei iute daca nu avem si copii la masa.

Punem la fiert pastele fainoase, in ultimele 3 minute adaugam in aceeasi oala loboda tocata mare. Finalizam fierberea si turnam continutul oalei intr-o strecuratoare.

Separat, pana fierbe oala, punem la incalzit uleiul intr-o tigaie mare, adaugam usturoiul tocat marunt, apoi ardeiul iute tocat, dupa care punem in tigaie pastele cu lododa, amestecam bine si servim.

In varianta cu proteina adaugam pestele impreuna cu ardeiul iute.

Pofta buna! ❤

 

Gradina salbatica. Pajiste in loc de gazon

Mi-am salbaticit gradina. Da, ati citit bine. Si am facut-o intentionat. Nu, nu vreau sa spun ca am lasat sa creasca toate balariile in voie desi, in mare parte chiar asta am facut dar am mers chiar mai departe si am cumparat de la Lidl, pentru cativa banuti, o cutie cu seminte de flori salbatice pe care le-am imprastiat peste tot pe unde am gasit un locsor liber si apoi am asteptat cu sufletul la gura sa vad ce unde iese.

Sa nu ma intelegeti va rog gresit, asta nu inseamna ca nu imi plac gradinile si curtile ingrijite, cu covoarele de gazon bine tunse si buruienile smulse. Imi plac mult de tot si le admir pe unde trec daaar nu, nu sunt „genul meu”. Eu vreau plante diverse, flori multe, de toate felurile, eu ador DIVERSITATEA!

Pe langa a fi o chestie de gust personal, consider ca avem o datorie fata de planeta, toti, fara exceptie, cei ce „stam la curte” cu atat mai mult. Avem datoria de a da naturii inapoi, de a oferi insectelor si animalelor salbatice hrana si adapost. Un gazon, oricat de frumos si de bine tuns, nu face asta.

Mi-a placut mult un concept gasit cu ceva vreme in urma pe net: gradina impartita in trei zone: zone de amortizare, zona de productie si zona „hot spot”, am mai scris despre asta AICI in octombrie anul trecut. Cum s-a dezvoltat ideea intre timp? Asa:

  1. Zona de amortizare. Scriam in octombrie: „Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.”

Eu nu am nevoie sa-mi delimitez gradina pentru ca strada este departe de bucatica mea de pamant. Am lasat insa, cu intentie, trei zone salbatice complet in care nu am facut altceva decat ca am lasat gramezi de lemne, cele pe care le vom folosi la incalzit sau la constructii le-am acoperit, cele ce le donam complet insectelor si animalutelor le-am lasat sa se descompuna incet, la umbra.

2. Despre zone „hot-spot” scriam in octombrie: „Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.”

Cea mai desteapta treaba ce-am facut-o a fost sa imi instalez pe telefonul mobil un APP care recunoaste plantele dupa flori, frunze sau scoarta. Asa ca inainte de a smulge vreo planta crezand ca e buruiana am trecut-o prin APP-ul respectiv si asa am invatat mai multe despre ea si am putut sa decid cu inima impacata daca sa renunt la ea sau nu. Pe langa asta, cand in primavara aveam un rest de hrisca intr-o punguta si, pentru ca „cica!” era expirat, le-am imprastiat pe afara ca sa le manance pasarelele. Spre surpriza mea unele seminte au incoltit si am dat nastere unor flori tare frumoase, nu am stiut ca hrisca face asa flori frumoase!

3. Zona de productie. Ce am scris in octombrie: „Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.”

Diferenta ar fi ca ierburile aromatice – in marea lor majoritate – le-am inclus in hot-spot pentru ca le las sa dea in floare ca sa aiba cu ce se hrani insectele. Altele, ca de exemplu busuiocul, si-au gasit loc in gradina de legume. Acuma gradinuta este inconjurata de un gazon fals, adica taiem iarba de jur imprejurul ei pentru a ne fi noua ceva mai usor. Cand a fost insa sezonul papadiei le-am lasat sa stea cat de mult timp inainte sa tundem iarba.

Pe locul fostului grajd inca nu am facut nimic. Am aruncat si acolo un pumn bun de seminte de tot felul asa ca acuma functioneaza ca loc de joaca pentru insecte.

Una din greselile facute anul acesta: caisul cel vechi si foarte generos s-a umplut de paduchi. Am asteptat, sperand ca natura i-a gasi o cura, am chiar strans buburuze de pe unde le-am gasit si le-am pus pe pom sperand ca si-or face treaba dar se vede ca invazia a fost mult prea masiva si, pe cand am decis sa il tratam cu otravuri chimice, a fost prea tarziu, recolta a fost compromisa. M-a durut inima cand l-am tratat dar m-am gadit ca si noi, oamenii, cand suntem raciti ne tratam cu chestii naturale, cand insa problema este grava luam chiar si antibiotice. Am reusit sa il salvam, adica am vazut a incep sa i se refaca frunzele doar ca anul asta nu ne-a dat nici macar o caisuca. Noa nu-i bai, bine ca s-a facut el bine. 🙂

Uscator de ierburi aromatice

Nu folosesc uscatorul electric pentru ca nu vad de ce ar trebui sa folosesc energie electrica ca sa usuc ierburi. Am vazut o idee faina pe net, este al doilea an ca o folosesc si ma gandeam sa trec sa v-o las si voua 🙂

Un suport pentru jucarii de la IKEA. A costat cativa banuti, este bine aerisit, ierburile se usuca in timp record, ocupa foarte putin spatiu.

34342583_10211871848335655_604010128533880832_n