Motivele zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • vremea foarte frumoasa pentru luna noiembrie (17 grade!)
  • masina de cusut mecanica la care am avut onoarea sa ma asez azi cand am ajutat pe cineva sa tiveasca o plapuma
  • vizita prietenei mele

23334081_10210405683882460_345720737250947270_o

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Anunțuri

Costite in sos de rosii, cu cartofi

Saptamana trecuta, intr-una din seri, prietena mea a facut pentru prima data anul asta foc in soba de lemne. Stand pe langa ea si tot cantand cat de nerabdatoare sunt sa pot sa incalzesc si sa gatesc si eu, cu a mea soba, am tras cu ochiul la ce-a ispravit in oala.

Si foarte recent am gatit si eu costite dupa reteta ei, cu ajustarile personale de rigoare si nu pe soba ci in oala sub presiune. Reteta e tare simpla si tare gustoasa si nici tare scumpa nu e asa ca musai s-o scriu aici.

23319485_10210391617930820_7668088756770149263_n

Ingredientele folosite:

circa 800 g coaste de porc separate

1 ceapa tocata

1 morcov curatat si tocat

1 legatura de patrunjel tocat (tulpinile de-o parte, frunzele de alta)

2 catei mari de usturoi

cateva fire de tarhon

1 kg de cartofi mijlocii intregi, curatati

500 ml suc de rosii cu pulpa

sare & piper

Modus operandi:

Am turnat in oala un fir de ulei, l-am incalzit si am pus pe rand costitele in el si le-am prajit pe amandoua partile. Prajit e mult spus. Le-am lasat in oala incinsa pana cand si-au schimbat culoarea. Le-am scos pe-o farfurie si, in uleiul ramas in oala, am calit ceapa, morcovul si tulpinile de patrunjel. Cand ceapa si-a schimbat aspectul am adaugat doi catei de usturoi tocati, am pus coastele, adaugat sucul de rosii cu pulpa, tarhonul, sarea si piperul. Le-am lasat sa fiarba pana cand furculita a intrat usor in carne, ceea ce in oala sub presiune nu a durat prea mult. Am pus cartofii intregi peste carne si am inchis iar oala. Daca nu as fi folosit oala sub presiune ar fi trebuit sa tai cartofii in bucati mai mititele. Cand furculita a intrat usor si prin cartofi am scos firele de tarhon din oala si le-am aruncat apoi am adaugat frunzeletocate de patrunjel.

Gustul este minunat! Consistenta perfecta! S-au mancat urgent. Sosul ramas se poate servi a doua (sau a treia) zi cu paste fainoase.

In mod sigur pastrez reteta si o s-o prepar in mod regulat.

 

 

Lectia asteptarii

Candva, in vremuri (nu prea) demult apuse, sa trebuiasca sa astept ceva, pe cineva a fost cea mai mare pedeapsa ce mi se putea da. Adica sa nu stiu imediat ca e da sau e nu, ca e alba sau ca e neagra, ca e ok sau … intelegi… am fost in stare de foarte multe ori sa plec, sa abandonez fiece proiect al carui rezultat nu era sigur si se mai si lasa asteptat.

Nerabdarea a fost prietena mea numarul doi, venind imediat dupa tigara, pe vremea tineretii mele.

Si nu zic c-a fost gresit. Ei, nah! A fost singurul mod in care am stiut sa traiesc.

city-2800132_1920

Apoi am invatat si alte moduri.

Am invatat ca rezultatul unei actiuni nu imi apartine. Ca am obligatia de a face ce pot eu cat pot de bine si atat. ATAT. Ce iese apoi din oala in care le-am pus pe toate la fiert depinde de foarte multi factori. Adica pot pune-n oala tot ce (cred eu ca) e mai bun si sa iasa ceva nemancabil, numai bun de aruncat. Si de ce? Pentru ca as fi putut sa ma straduiesc mai mult? Probabil c-as fi putut. Dar asta in mod sigur nu ar fi schimbat rezultatul.

Si atunci de ce?

Pentru ca cineva acolo, sus, stie ce e mai bine pentru mine!

Na, ca am spus-o!

Cineva acolo sus ma iubeste. Si desi eu insist sa cred ca ceva ar fi foarte bun pentru mine, cineva-cel-de-sus stie ca nu e asa.

Si atunci asteptare are o alta savoare. Nu mai e ca inainte, egala cu nerabdarea si nevoia de control. Azi asteptarea inseamna pace. Inseamna incredere in cel sau cea-de-sus. Inseamna renuntarea la nevoia, la dorinta de a controla rezultatul.

Si ce ciudat (oare?!) ca tocmai din renuntarea la a mai vrea sa stiu sigur rezultatul se naste cea mai mare siguranta a mea?

Am facut tot ce am putut, cat am stiut eu mai bine pentru reusita proiectelor de anul acesta. Si acum astept. Si daca a inceput sa ploua pe cand am fi inceput demolarea, in mod sigur cel-de-sus are un motiv foarte bine intemeiat pentru a amana lucrarile.

Si daca lucrurile se vor aranja chiar mai bine decat am sperat si planificat eu?

Wow!

Eu sunt pregatita. Universule arata-mi ce poti!

Si intre timp astept savurand ploaia, caldura din casa, cateii ce motaie pe sofa si-un ceai de seminte de fenicul.

Paté de peste (cu unt)

Se face rapid, din ingrediente putine si ieftine si rezultatul este extraordinar de gustos. Nu, nu exagerez orbita de dragostea mea pentru tartine ci jur ca va spun adevarul!

Uitati cum se face: se ia o conserva de peste (scrumbie, 125 g am luat eu) in suc propriu. Se scurge. Se pune carnea in paharul mixerului. Se adauga 50 g de unt moale, putina sare si un pic de zeama de lamaie. Se mixeaza pana se obtine o crema.

Am intins pateul asta pe felii de paine de secara, am presarat cubulete finute de ardei si marar proaspat tocat marunt de tot. Incalzesc supa, pregatesc cateva tartine cu pate de peste cu unt si e gata cina.

22894207_10210349715203278_8321527754426286683_n

La revedere, octombrie! Bun venit Hortus Lucius!

Luna octombrie a fost o luna calda, foarte placuta. Am facut multe plimbari impreuna cu prietena mea, gemenii ei, Sally si Lia. Am petrecut foarte mult timp pe afara sortand lucrurile din grajd ca sa-l pregatim pentru finalizarea demolarii. Am mutat lemne si lansat caramizi de pe grajd in jos, pe o scandura de lemn. Am observat porumbeii nascuti imediat sub acoperisul grajdului si abia am asteptat sa ii vad ca zboara ca sa-i stiu in siguranta. Oricum nu am fi demolat nimic pana nu si-ar fi luat zborul. Ieri dimineata unul din ei nu mai era in cuib. Dupa amiaza era dus si cel de-al doilea. Se mai intorc doar scurt in cuib si apoi zboara iar. Sunt tare frumosi, de culoare albastru inchis, ca si petrolul.

In pauzele dintre munca si lucru (sic!) am facut plimbarile lungi despre care vorbeam mai sus. Niciodata mai scurte de o ora si, de cele mai multe ori, lungi de cate doua ceasuri si jumatate.

Octombrie a venit cu demararea tuturor proiectelor pentru care ne-am pregatit financiar pe parcursul anului:

  • demolarea grajdului
  • instalarea sobei pe lemne
  • instalarea sistemului fotovoltaic

pe langa astea m-am ocupat de sanatatea mea facandu-mi analizele si radiografii la piciorul drept pe care trebuie sa il operez in primavara.

Din punct de vedere financiar octombrie a fost o luna in care am creat venituri modeste, din repetitii si vanzand unele lucruri de care nu mai aveam nevoie, de exemplu o placa video foarte performanta cumparata pentru computerul vechi care insa nu a fost compatibil cu el si nici nu am putut sa o ducem inapoi asa c-am vandut-o pentru € 20,00, la cumparare a costat € 36,00. Prietena mea a gasit pe acelasi site o bicicleta pentru fiica ei, in stare foarte buna, la € 70,00. Am mers impreuna sa luam bicicleta si am reusit sa negociem (eu, ca ea e timida) pana la € 60,00. Bicicleta veche a fetei, care ii ramasese mica, am pus-o in vanzare si, la doua zile dupa aceasta, am reusit sa o vindem pentru € 30,00 asa ca bicicleta noua a fetei a costat in total € 30,00. La rugamintea prietenei mele m-am ocupat eu de toate si ea si-a exprimat admiratia pentru talentul meu la a face bani. O inteleg din plin pentru ca acest talent, fiind de data recenta, ma uimeste si pe mine insami Cu cativa ani in urma, inainte de a fi lucrat la autostima mea si de a ma fi educat din punct de vedere financiar nu numai ca nu as fi fost in stare de o actiune de acest fel dar nici macar nu mi-as fi putut imagina asa ceva din partea mea.

Tot in octombrie am inaugurat o pagina facebook de care deja m-am atasat sufleteste si, bineinteles, intelectual. O puteti accesa facand click AICI si se numeste „Parlez-you Deutsch?”. Pe pagina respectiva public tot felul de articole si imagini de sinteza gramaticala si de vocabular din limbile engleza, franceza, germana, engleza si maghiara. Stiu c-o sa va placa!

Acuma sa va povestesc cine sau, mai bine zis, ce este si cum s-a nascut Hortus Lucius. Ok, inca nu s-a nascut in lumea reala ci doar in capul si-n inima mea. Mutand si maturand si aranjand lucrurile pe afara mi-am dat seama ca locul unde se afla acum grajdul (da, cel ce va fi demolat complet in zilele urmatoare) este in bataie soarelui pe tot timpul zilei. Initial am vrut sa demolam doar grajdul si sa pastram portiunea cimentata de sub el pe care apoi, in viitor, sa o nivelam. Si mi-am zis ca oare cum ar fi daca am scoate TOT cimentul. Este oricum foarte vechi si plin de denivelari si sa-l aducem la acelasi nivel ne-ar costa multi bani si multa energie. Si daca decidem sa scoatem tot si apoi sa reorganizam totul asa cum ne avantajeaza pe noi? Adica sa facem gradina e legume pe locul actualului grajd si acoperisul pentru barca, tractor si masina lateral unde este aproape constant umbra. Apoi sa mutam toata gradina de legume, cu sparanghel cu tot si, pe actualul ei loc sa mai plantam vrem doi pomi fructiferi? Wow!Tocmai reusisem sa extind un proiect care deja ni se parea temerar. Ne-am consultat unul cu altul, am dormit o noapte si apoi inca una cu noul proiect sub perna si apoi am sunat firma de demolari si le-am comunicat intentiile noastre. A venit seful, s-a uitat, a cugetat, ne-a zis pretul, am batut palma si am zis Aleluia! Noua gradina se va numi Hortus Lucius! „Hortus” care inseamna „gradina” din latina si „Lucius” ca derivat al cuvantului „lumina”, tot in limba latina.

In haladuielile mele prin www am dat de un concept ce mi se potriveste ca o manusa si care se numeste „Hortus Netzwerk” – Reteaua Hortus, in care gradina este impartita in trei zone:

  1. Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.
  2. Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.
  3. Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.

Conceptul de Hortus s-a nascut in Germania (unde altundeva?!) si taticul ei se numeste Markus Gastl. Genialitatea conceptului, din punctul meu de vedere, consta in imbinarea ideii de agricultura cu aceea de protectie naturala. Sistemul celor trei zone se poate aplica terenurilor de orice dimensiuni, chiar si teraselor/balcoanelor – nu am studiat mai in detaliu ce si cum e cu terasele pentru ca am la dispozitie o suprafata de 600 mp.

Alte idei care se mi potrivesc ca o manusa si pe care (unele) le pun deja in aplicare (nu sunt 100% de inspiratie hortusiana):

  • nimic nu iese, nimic de intra. Este de fapt telul meu. Spre asta tind. Adica nu aduc din afara nici ingrasaminte nici nimic altceva, folosesc ceea lotul imi ofera deja si aici am in plan construirea de sisteme KEYHOLE (gaura de cheie) si HUGELKULTUR (cultura pe movile) sisteme care se auto-fertilizeaza si au nevoie de un minimum de irigatie. Pentru ierburile aromatice am in vedere sistemul KRAUTERSCHNECKE , din aceleasi motive.
  • iarba se tunde cat de rar posibil pentru a oferi hrana insectelor. Oricum urasc din inima ideea de gazon.
  • nu se face curatenia de toamna a gradinii, adica nu se strang frunzele cazute din copaci si nici nu se taie tufisurile pentru a nu priva animalutele si insectele de adapostul si hrana de care au atat de mare nevoie iarna.

Inca nu stiu ce si unde se va afla. Stiu doar ca, in momentul in care voi vedea bucata de pamant in fata mea, fara placi de ciment si altele, voi sti exact ce este de facut.

Asa ca noiembrie va fi pentru mine o luna a noilor inceputuri, a foilor nescrise, a ideilor

F

A

B

U

L

O

A

S

E

!

 

 

 

Motivele zilei

Draga Universule,

azi iti multumesc pentru:

  • gradina ce inca ma mai cadouriseste cu de-ale gurii
  • schimbarile fabuloase ce se petrec in casa si gradina mea
  • nepotii ce de doua zile ne sustin in muncile fizice

22780550_10210313426416081_8914448152815283542_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Timpul schimbarilor

door-672999_1280

Ieri, stand si tragandu-mi sufletul dupa vizita cosarului ce ne-a curatat hornul nefolosit de la 1.800, m-am uitat in jur si m-am suparat, m-am enervat cu lumea, cu tot. In dormitor o gaura in perete pe unde si-au facut acces la horn, acoperita cu banda izolatoare. Acoperita bine si totusi gaura! In peretele din dormitor!

In sufragerie mobilele impinse si trase, navigand in deriva, in cautarea unei noi pozitii care sa lase loc sobei de lemne ce va fi instalata imediat dupa intubarea hornului.

Plina de draci am iesit afara.

Well, afara situatia nu este altfel. In pregatirea ultimei faze de demolare am scos si impins si gasit un alt loc si mutat si tras lucruri, am eliberat astfel si cimentul (vechi si el din anii 1.800 si in conditii foarte dificile) care va fi scos TOT! Marea restructurare a curtii din spate am decis s-o facem si mai mare daca tot ne-am apucat de ea asa ca, peste cateva saptamani, curtea din spate nu va fi altceva decat un loc gol. O foaie alba. Pe care noi vom scrie apoi in functie de preferintele si de nevoile noastre.

Intre timp in casa se produc mari schimbari si afara se produc (si mai) mari schimbari. Si era cat pe ce sa ma las in voia dracilor.

Mi-am pus insa o frana emotionala cand mi-am dat seama ca fiecare schimbare majora din viata mea a fost precedata de astfel de perioade, de haos, de dezordine…

Da! Peste cateva zile/saptamani voi avea mult-dorita soba-pe-lemne in casa si voi face focul in ea in conditii de maxima siguranta pentru ca hornul este curat si va fi intubat in mod corect.

Da! Peste cateva saptamani curtea va fi libera de orice urma de ciment si de mai-stiu-eu-ce. Si pe locul grajdului (zona cea mai mangaiata de soare pe toata durata zilei) voi face gradina de legume. In spate vor fi doar pomi fructiferi si tufe de zmeura, ribizli, afine samd. In partea cea mai umbroasa a curtii va fi parcarea acoperita a barcii, tractorului si a masinii.

Wow! Imagine that!

M-am uitat apoi inauntrul meu si am constatat ca si acolo se produc mari schimbari. Ca inca mai am unele lucruri ne-la-locul-lor si altele care inca nu au un loc al lor, ca mai am de sortat unele nimicuri dar ca directia si ritmul in care se produc schimbarile sunt

FABULOASE!

 

 

 

PS Pentru o prelucrare mai acurata a schimbarilor, pentru a ne putea economisi resursele intelectuale, suntem fara antena TV. Firele treceau prin hornul mai sus pomenit.

 

 

Paté de peste (cu oua fierte)

Mie tare imi plac minunile astea de uns pe paine. Le prepar, le pastrez la frigider si apoi le mancam ca si tartine sau pe paine prajita… mai pun o farfurie de supa langa ele si-o salata si rezulta un praz gustos si hranitor.

Paté-ul asta l-am obtinut combinand doua retete. Prima ar fi cea de salata de oua de uns pe paine, o face des prietena mea: 4 oua fierte tare, date pe razatoarea mica, amestecate cu o lingura de mustar, 1 lingura de ulei de cea mai buna calitate, sare si piper si pofta buna si a doua obtinuta printrecerea prin mixer a unei bucati de unt si a unei conserve de ton, sare, piper si-un pic de suc de lamaie.

Cum am facut eu?

Am curatat si dat pe razatoarea marunta 4 oua fierte tari. Am adaugat o conserva de scrumbie in ulei de masline, cu uleiul ei cu tot, apoi: sare, piper, 1 lingura mare de mustare si-un pic de suc de lamaie. Le-am tratat cu mixerul vertical si a rezultat o crema groasa, un paté.

22730633_10210278919833438_6436165835186902168_n

Foarte gustos si la indemana in orice moment al zilei. Sau al noptii 🙂

Se impaca foarte bine cu niste bucatele de ardei.

 

Plan alimentar saptamanal (23 – 29 octombrie 2017)

Supele saptamanii: de razalai*, de legume cu perisoare

22555002_10210264152464263_3856719798489570457_n

Painile saptamanii: de dovleac

22539702_10210264153304284_6592913180894513666_n

Salate: de salata verde (din gradina), de sfecla rosie cu hrean razuit (tot din gradina), de castraveti cu ardei

Fructele saptamanii: pere, banane, struguri, citrice, fructe de cactus

Sandvish-uri, tartine, hrana rece: cu salata de oua, oua fierte, pate de peste, sunca afumata feliata subtire

Dulciuri: Papanasi cu branza (varianta fiarta)

Feluri principale:

Luni (adica azi): Resturi de ieri (am facut aripioare de pui la tava, cu multe legume)

Marti: Paste fainoase cu sunculita afumata si branza proaspata (facuta de moi)

Miercuri: Chiftele de carne in sos marinat, cu praz si garnitura de orez (carnea macinata o voi „intinde” cat de mult, dintr-o mica parte voi face perisoarele pentru ciorba, cealalta parte, din care voi face chiftelele, o voi inmulti cu pesmet si multe radacinoase tocate)

Joi: Fructe de mare cu legume si garnitura de paste fainoase

Vineri: Salata calda de fasole cu peste din conserva

Weekend: dupa inspiratie si in functie de program

 

*Retete zamii de razalai o gasiti AICI , a fost scrisa de vecina bunicilor mei.

 

Plan alimentar saptamanal (16-22 octombrie 2017)

Ne bucuram de o vreme tare frumoasa, azi am avut +31 de grade. Petrec multa vreme afara si gradina inca ne ofera de-ale gurii, pe langa dovlecii recoltati in urma cu ceva vreme din care mai am cativa cu toate ca am si daruit din ei familiei si prietenilor mei.

In weekendul trecut am gatit o tigaie de carne si legume dupa un sistem care nu stiu daca l-am inventat eu sau m-am inspirat de undeva si nu-mi mai amintesc de unde…? In orice caz iau tigaia cea mare, de inox si o mangai cu un fir de ulei de masline, asez ace de rosmarin in ea si le calesc usor. Apoi adaug feliile de carne (indiferent de care) si, dupa ce se prajesc pe o parte le intorc si, peste ele, asez legume taiate in bucati. De data asta am avut la indemana: 1 ceapa rosie, 3 capatani mici de sfecla rosie, 2 morcovi, 1 fenicul, cateva ciuperci, un catel de usturoi, sare si piper. Cum n-am pus cartofi de data asta, am gatit niste orez integral pe langa. Imi place tare mult ceea ce rezulta in urma actiunii „tigaia innabusita” si, in aceeasi masura ma bucur ca pot folosi ultimele ramasite de legume de prin frigider.

Saptamana asta se anunta una linistita si planul alimentar va fi cam asa:

Supele saptamanii: de legume, de dovleac
Painile saptamanii: de dovleac
Salate: de salata verde (din gradina), de varza cu marar proaspat (tot din gradina)
Fructele saptamanii: spuma de mere obtinuta din mere gatite la aburi, co coaja cu tot dar fara cotoare, facute pireu si innobilate c-o lingura de miere si muuulta scortisoara. La capitolul fructe tocmai am descoperit roscoavele uscate. Se vand aici la pungute si, daca reusesti sa treci peste mirosul lor de mancare pentru caini, gustul te surprinde foarte placut. M-am documentat putin despre roscov si am descoperit ca este un copac foarte frumos, folosit chiar ca si copac ornamental, care traieste pana la 500 de ani. Asa ca m-am pus pe treaba si am si prelucrat niste samburi ca sa obtin copacei din ele, efort ce sigur merita facut daca ma gandesc ca voi avea roscoave pentru foarte multa vreme…

22528264_10210232067262153_7785617884831273072_n
Sandvish-uri si tartine: cu salata de vinete (din gradina), cu felii subtiri de sunca

Feluri principale:

Luni (adica azi): Broccoli cu paste fainoase si bucatele de sunca

Marti: Tocanita de ciuperci cu piure de cartofi

Miercuri: Praz in sos tomat, cu orez

Joi: Somon afumat cu laste

Vineri: Salata calda de oua fierte cu conserva de scrumbie albastra (ultima descoperire in materie de conserve de peste, un compromis foarte fain intre ton si sardele)

In weekend  voi gati dupa inspiratie si in functie de program.

 

Motivele zilei

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru:

  • vremea frumoasa si calduroasa
  • sporul avut la lucrul din curte si din gradina
  • puiul de porumbel de sub streasina grajdului care va reusi sa zboare pe cand il vom demola complet

22279706_10210187650031750_743358844662792158_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:
– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Plan alimentar saptamanal (9-15 octombrie 2017)

Candva, prin vara, luata cu treburi si bombardata cu legume din gradina pe care le-am gatit cu prioritate, am renuntat la scrisul planului alimentar / meniului. Dupa care lucrurile au decurs (doar relativ) bine. In sensul ca am iesit de mai multe ori la restaurant (ceea ce nu e de rau pentru ca am socializat) si am comandat pizza mai des decat o facem in perioadele in care avem un plan scris. Ieri in schimb, deschizand frigiderul, m-am trezit cu un pachet de ciuperci in mana ce deja incepeau sa nu mai arate tocmai bine asa ca le-am gatit in regim de urgenta. Daca le-as mai fi neglijat vreo doua zile ar fi trebuit sa le arunc si asa e un NU-NU-NU pentru mine, ar fi de parca mi-as trage singura suturi in fesierii financiari.

Sooo here we go again, cu o planificare aproximativa menita sa elimine risipa de alimente si timp.

Modelul este mereu acelasi, in care :

  • omitem micul dejun (post intermitent 16:8)
  • consumam foarte putine lactate (eu deloc, din cauza intolerantei)
  • folosim carnea ca si condiment
  • mancam o portie mare de salata pe zi, ca aperitiv la masa principala
  • o masa pe zi este formata din sandvish sau tartine
  • dublez cantitatea de legume folosita in mod normal la retete

Supa saptamanii: de legume, partial culese din gradina (morcovi, telina, patrunjel, ardei)

Painile saptamanii: din amestec de faina alba cu faina de secara si paine de dovleac

Salate: de varza (din gradina), de castraveti (cumparati), de salata verde (din gradina) si mai am de terminat un borcan de ardei murati.

Fructele saptamanii: mere din gradina si struguri (cumparati)

Sandvish-uri si tartine: salam de cerb si de mistret, salata de vinete

Feluri principale:

Azi (luni): Varza de Bruxelles la tigaie, cu o idee de sunca afumata taiata in cubulete

Marti si miercuri: Tocanita de carne cu conopida la aburi si paste fainoase

Joi: Cartofi natur cu oua ochiuri

Vineri: Fructe de mare cu orez

Sambata si duminica: dupa inspiratie si in functie de program

food-715539_1280

Pe lista de cumparaturi am numai strugurii asa ca vi o saptamana aproape „no-spend”.

Pentru caini voi trece pe la macelarie sa iau carne si oase.

Pofta buna!