Cum fac si cum folosesc lesia

Nu sunt de profesie chimist si nu recomand nimanui sa faca lesie cum o fac eu si nici sa o foloseasca.

Cu cateva luni in urma am inceput sa fac si sa folosesc lesie de cenusa. Prima data cand am facut-o am amestecat 1 parte de cenusa (trecuta prin sita pentru a indeparte bucatile mari) cu 5 de apa si am fiert pentru o vreme amestecul asta, apoi am filtrat si am inceput sa folosesc lesia pentru curatenia casei (indoita cu apa, 1 parte lesie + 4 parti de apa in pulverizator), la curatenia rufelor (adaugand cateva linguri de lesie in locul detergentului de rufe) si la spalat vase (cateva linguri adaugate intr-un vas cu apa fierbinte). Ca produs secundar a rezultat o pasta de cenusa pe care o folosesc atunci cand am nevoie de puterea abraziva: chiuveta, vana, wc.

Tot citind prin www am gasit o alta modalitate de a face lesia, mult mai simpla. Am undeva in casa, pitita bine, o galeata de plastic cu capac. In galeata asta pun cenusa (cand o capat ca eu nu am soba) si o amestec cu apa, foloseind aproximativ aceleasi proportii: 1 parte cenusa + 5 parti apa. Nu fierb si nu mai fac nimic, las doar sa stea vreme de cateva saptamani. E gata cam dupa o saptamana si se controleaza punand o picatura pe varful limbii. Daca pitiga e gata. Eu insa o las pana cand mi se gata lesia ce tocmai o folosesc sau pana primesc alta cenusa.

O trag in sticle, ii pun etichete mari si grase si depozitez lesia in beci.

Din lesie nu fac sapun, o folosesc doar la curatat. Pana acuma nu am observat sa reactioneze in mod urat cu vreum material, nu am incercat insa cu argint de exemplu pentru ca nu am asa ceva, poate il corodeaza, cine stie…?

Avantaje:
– este un detergent/degrasant biodegradabil deci nu polueaza si nu ne intoxica
– costa nimic, zero, nada, niente
– ca miros este neutru, nu miroase a nimic. Daca as fi mai pretentioasa as adauga cateva picaturi de ulei esential preferat in pulverizatorul cu solutia de lesie dar nu e cazul, eu iubesc mirosul de nimic
– se face in cateva minute

De unde luam cenusa? De la oricine are soba si face foc cu lemne netratate si nelacuite.

Cum am mai scris, nu sunt chimista, indraznesc insa sa ma bag la facut lesie avand in vedere ca nici bunicile si strabunicile noastre nu au avut diploma in chimie si s-au descurcat de minune sa faca lesie si sapun din ea.

Un singur dezavantaj ar avea care oricum, pe langa toate avantajele ce le are este minuscul: daca spalam in mod repetat albiturile cu lesie, se intampla, ca si in cazul spalatului cu nuci indiene, ca acestea sa devina putin cam… gri. De aceea eu adaug o lingura de percarbonat de sodiu la spalat.

Cum am mai zis, nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu insa daca totusi cineva face, il/o rog sa-mi povesteasca si mie. Multam!

24 de gânduri despre ”Cum fac si cum folosesc lesia

  1. Elena zice:

    Nu prea stiu unde sa pun comentariul meu, are ceva legatura cu lesia. Am facut sapun la rece, prima data n-a fost o reusita pentru ca am luat toate uleiurile casei si le-am amestecat, apoi le-am saponificat. Dar am mai studiat si am vazut ca fiecare ulei are anumite proprietati, cel de cocos in sapun spala bine, asa ca am luat 1 kg ulei de cocos(se gaseste la ulei pentru prajit, 100% cocos) si am facut sapun din el, deci pt 5 euro am peste 1kg de sapun, din care o sa fac de acum detergent de rufe pentru ca ar trebui sa fie mai eficace decit sapunul de Marsilia. Il folosesc si la spalat vase, frec putin cirpa de vase cu el, degreseaza bine si face muulta spuma. Nu stiu daca nu usuca prea tare pielea daca il folosesc ca sapun de miini, dar o sa incerc. Vad ca asa cum se spune pe blogurile celor care fac sapun, am devenit dependenta: am pus la punct o reteta de sapun pentru corp pe care intentionez sa o fac cit de curind. Daca e cineva interesat de fabricatul sapunului, pe calculatorul http://www.soapcalc.net/calc/SoapCalcWP.asp se afiseaza si ce sapun iese in functie de uleiurile folosite. Oricum e o activitate foarte placuta care da mari satisfactii.

    Apreciază

  2. Elena zice:

    Incearca si o sa reusesti. E foarte simplu: folosesc un singur vas special pentru asta: in care pun apa, adaug soda( amestec cu unica spatula pe care o folosesc apoi si la luat tot sapunul din vas), las sa se raceasca si adaug uleiul topit in prealabil daca era solid. Soda o cintaresc intr-un recipient de hirtie ca sa il pot arunca dupa. Dupa aia amestec cu spatula cite 5 minute si astept un sfert de ora, amestec iar si tot asa pina se intareste. Pun in forma(o forma de chec din silicon), iar dupa o zi tai in bucati. Apoi se zice ca trebuie lasat o luna, dar sapunul de cocos nu ma arde la miini, asa ca il folosesc totusi. Recunosc ca am cumparat un mixer ieftin special pentru sapun, dar nu cred ca e nevoie de el, merge si amestecat cu spatula sau cu un tel e si mai bine.

    Apreciază

      • simplitaly zice:

        uch da nici ale mele nu stralucesc de albe, ale soacrei mele sunt albe ca zapada zapezii intr-o zi inzapezita cu soare. In comparatie ale mele par si mai nestralucitoare decat sunt! :)) Noa si ale mele nu au miros de detergent si deci nu au (asa de multe) reziduuri toxice pe ele. Noa si incearca tu sa explici cuiva avantajele! sa vezi ce iese…

        Apreciază

      • Elena zice:

        Nici ale mele nu-s prea albe, si tot asa, nu-mi pasa. Dar vorba lui Carmen cind explici cuiva , nu iese prea bine. Si eu m-am gindit la lingura de lemn, doar ca spatula o folosesc si la sfirsit la raclat sapunul. Dar daca nu folosesti sapun ce folosesti? Nuci?
        Mai este si o parte negativa a faptului ca rufele mele nu miros: citeodata ma deranjeaza foarte tare cum miros hainele altora, ba chiar odata la un hotel abia am reusit sa adorm din cauza mirosului lenjeriei.

        Apreciază

    • simplitaly zice:

      Multumesc. O sa mai incerc sa fac sapun cand mi-a mai trece trauma cauzata de ultima tentitiva 🙂
      Deocamdata mai am sapun de Alep pentru corp si un sapun de casa portughez pentru rufe/gospodarie. Anul viitor insa imi aduce cineva sapun de casa facut din Romania, si de ala tare ma bucur! 🙂
      As face insa pentru maini/corp un sapun fara nici un fel de parfum sau altceva.
      Multumesc si ca ai scris ca nu e musai de folosit mixerul vertical cum am vazut in majoritatea tutorialelor. Am unul singur si il folosesc la gatit.

      Apreciază

      • Iulia zice:

        Apropo de sapun. Am incercat si eu reteta postata aici, aia in italiana de pe youtube, dar a iesit ceva groaznic. Un miros scarbos de ulei rancezit si o gramada de spalat dupa aia, plus ca nu prea am avut unde sa arunc amestecul nereusit si am sacrificat un petic de iarba din gradina din fata blocului. Am masurat exact, cu cantar electronic, am amestecat, am respectat toti pasii dar ceva se pare ca n-a fost bine… ma rog… poate dupa ce gasesc o alta reteta probata de cineva care cumpara soda de la noi din tara o sa-mi fac curaj sa incerc iar. Desi am observat ca cei care fac sapun la noi nu dau reteta cu cantitatile exacte, de frica sa nu le fure careva afacerea cu sapun handmade. Oricum, urmaresc cu placere blogul si mi se pare foarte util. Lesia am facut-o si mi-a iesit. 🙂

        Apreciază

        • simplitaly zice:

          eu inca nu am facut sapun. Imi propun pentru la toamna cand o sa am mai putine alte-chestii de facut. Imi pare rau ca nu ti-a iesit reteta, era cea cu sapunul de miere? Mie aia tare imi face cu ochiul si de aceea am notat-o aici.

          Apreciază

    • belsugulnaturii zice:

      Puteti amesteca pasta de sapun cu un blender vertical. Este gata mai repede. Deasemenea, in pasta de sapun adaugati intre 8 si 20% superfat adica uleiuri esentiale sau orice alt ulei vegetal, asta daca doriti sa il folositi pentru curatarea pielii. Pentru rufe nu se adauga superfat. Eu folosesc pentru rufe si vase sapun lichid de cocos si sunt multumita. Totusi i-as mai adauga ceva pentru ca dupa mai multe spalari, camasile albe nu mai sunt chiar… albe. 🙂 Sapunul se lasa in forme 24 de ore si la uscat cam 6 saptamani. Din experienta spun ca am taiat un calup din cocos dupa 3 ore si era inca fierbinte adica finaliza faza de gel. Daca il mai lasam cred ca trebuia sa il tai cu toporul. 😀 Cred ca este periculoasa amestecarea cu telul pentru ca pot sari picaturi care ard pielea si mucoasele. Un blender vertical este perfect si mai puternic decat un mixer. Mult succes !

      Apreciază

  3. Maria zice:

    Eu imi amintesc de la mama ca albea toate albiturile in iarna. Procedeu : cand temperatura cobora mult supt 0 grade se inmuia in apa toate albiturile si se punea la intis, dupa ce se uscau (ca dura cateva zile) repeta din nou procesul. Dupa doua sau trei ori
    de scos la ger cum zicea mama ramaneau super albe y un miros de proaspat.

    Apreciat de 4 persoane

  4. medicinachinalorqui zice:

    Buna ziua. Ma pregatesc chiar acum sa prepar prima lesie. Pe anumite siteuri spunea ca e asa caustica ca nu poti atinge pielea cu ea. E adevarat? De exemplu: cand voi spala cu pasta de cenusa rezultata trebuie sa folosesc manusi, sau pot spala direct cu mainile libere? Multumesc frumos !

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      Buna ziua, te rog sa ma scuzi ca iti raspund atat de tarziu. Desigur ca trebuie sa folosim manusir cand lucram cu soda sau cu cenusa umeda. Eu insa nu sunt sensibila deloc si nu imi pun manusi, lucrez insa foarte rapid cu ea ca sa reduc la maximum timpul de expunere a pielii la lesie. Lesia moarta este mai Putin caustica decat cea obtinuta prin fierbere.

      Apreciază

  5. Alina zice:

    Multumesc ca ai scris despre lesie!
    Am citit articolul tau cand eram la serviciu. Am plecat spre casa cu ideea asta in cap.
    Pe drum, m-am oprit la o casuta unde se faceau cozonaci pe jar. Foloseau carbune pt gratar, obtinut din lemn. Am indraznit sa intreb, sa cer cenusa. Dupa ce m-au privit cu ochii cat cepele, dupa ce m-au intrebat ce fac cu ea (le-am zis ca e pt un experiment!), mi-au zis sa revin a doua zi. Chiar mi-au pus deoparte niste cenusa, pe fundul unui sac. Daca era mai multa, nu as fi putut sa o car. Am cernut cenusa, sa o separ de carbuni.
    Am fiert cam 100g de cenusa la 1 l apa. Am strecurat-o printr-o carpa sa scap de orice impuritate. Lesia asta o folosesc la spalat rufe: rufe colorate, rufe negre, prosoape si carpe.
    In aceeasi cenusa, mai pun 1 l de apa, iar o fierb. Lesia asta, mai slaba, o pun in sticla cu pulverizator si curat cu ea tot ce-mi iese in cale: oglinzi, geamuri, chiuveta, toaleta, cada.
    Aceeasi cenusa, o folosesc a 3-a oara: torn cativa l de apa si folosesc solutia asta mult mai slaba pt spalat pe jos.
    Restul de namol il folosesc la spalat tavi, tigai, frecat chiuveta etc.

    Nu-mi vine sa cred cati bani am aruncat pana acum pe toate solutiile alea pline de chimicale pt curatat, pe detergenti, pe otet. Efortul sa car greutatile astea pana in casa…cu lesia nu mai e nevoie nici de otet!
    Am mai incercat nucile de sapun, insa nu omorau bacteriile. Se vedea pe rufe cum ingalbenesc daca stateau nefolosite cateva luni.
    Acum, cu lesia, simt, miros ca rufele sunt curate! Nu mi-e clar de ce nu scoate petele uleioase, o sa-mi fac curaj sa tratez petele direct cu lesie nediluata.
    Dar rezultatele sunt foarte bune! Iar prosoapele sunt moi, e incredibil!

    Apreciază

  6. simina zice:

    Mie mi-a ramas lesie dupa ce am facut sapun de casa la cald (din toata slanina de anul trecut, sorici si alte bucati de grasime). Oare pot pune la rufe sau e prea concentrata? Cam cum se poate determina chestia asta?
    Foarte interesant ce ai scris. Felicitari!

    Apreciază

Lasă un comentariu