Nu sunt de profesie chimist si nu recomand nimanui sa faca lesie cum o fac eu si nici sa o foloseasca.
Cu cateva luni in urma am inceput sa fac si sa folosesc lesie de cenusa. Prima data cand am facut-o am amestecat 1 parte de cenusa (trecuta prin sita pentru a indeparte bucatile mari) cu 5 de apa si am fiert pentru o vreme amestecul asta, apoi am filtrat si am inceput sa folosesc lesia pentru curatenia casei (indoita cu apa, 1 parte lesie + 4 parti de apa in pulverizator), la curatenia rufelor (adaugand cateva linguri de lesie in locul detergentului de rufe) si la spalat vase (cateva linguri adaugate intr-un vas cu apa fierbinte). Ca produs secundar a rezultat o pasta de cenusa pe care o folosesc atunci cand am nevoie de puterea abraziva: chiuveta, vana, wc.
Tot citind prin www am gasit o alta modalitate de a face lesia, mult mai simpla. Am undeva in casa, pitita bine, o galeata de plastic cu capac. In galeata asta pun cenusa (cand o capat ca eu nu am soba) si o amestec cu apa, foloseind aproximativ aceleasi proportii: 1 parte cenusa + 5 parti apa. Nu fierb si nu mai fac nimic, las doar sa stea vreme de cateva saptamani. E gata cam dupa o saptamana si se controleaza punand o picatura pe varful limbii. Daca pitiga e gata. Eu insa o las pana cand mi se gata lesia ce tocmai o folosesc sau pana primesc alta cenusa.
O trag in sticle, ii pun etichete mari si grase si depozitez lesia in beci.
Din lesie nu fac sapun, o folosesc doar la curatat. Pana acuma nu am observat sa reactioneze in mod urat cu vreum material, nu am incercat insa cu argint de exemplu pentru ca nu am asa ceva, poate il corodeaza, cine stie…?
Avantaje:
– este un detergent/degrasant biodegradabil deci nu polueaza si nu ne intoxica
– costa nimic, zero, nada, niente
– ca miros este neutru, nu miroase a nimic. Daca as fi mai pretentioasa as adauga cateva picaturi de ulei esential preferat in pulverizatorul cu solutia de lesie dar nu e cazul, eu iubesc mirosul de nimic
– se face in cateva minute
De unde luam cenusa? De la oricine are soba si face foc cu lemne netratate si nelacuite.
Cum am mai scris, nu sunt chimista, indraznesc insa sa ma bag la facut lesie avand in vedere ca nici bunicile si strabunicile noastre nu au avut diploma in chimie si s-au descurcat de minune sa faca lesie si sapun din ea.
Un singur dezavantaj ar avea care oricum, pe langa toate avantajele ce le are este minuscul: daca spalam in mod repetat albiturile cu lesie, se intampla, ca si in cazul spalatului cu nuci indiene, ca acestea sa devina putin cam… gri. De aceea eu adaug o lingura de percarbonat de sodiu la spalat.
Cum am mai zis, nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu insa daca totusi cineva face, il/o rog sa-mi povesteasca si mie. Multam!
Luxul Simplitatii 