Obiceiuri frugale – Plateste-te pe tine insuti mai intai de toate

Povesteam cu ceva timp in urma cu o cunostinta, instalator si, pornind de la cum se poate economisi folosind masina de spalat cu cap pentru a-i prelungi viata si a-mi reduce si factura de curent+detergenti, am trecut si prin raionul de bugetare si finante personale. I-am aratat schita lunii respective si ne-am consultat, cand am ajuns insa la banii ce ii punem lunar „de o parte” a exclamat:

” – Noua la sfarsitul lunii nu ne ramane nimic de pus de-o parte!”

In conditiile in care sunt amandoi antreprenori, conducand si el si sotia sa cate o afacere productiva.

Raspunsul meu a fost:

” – Noi nu asteptam sfarsitul lunii ca sa punem bani de-o parte!”

Plateste-te pe tine insuti inainte de toate

Pana la urma asta este cheia economisirii. Sa o faci constient, sa iti pui suma de bani de-o parte de cum iti intra salariul in casa nu sa umbli cu cosul la sfarsitul lunii sa strangi ramasitele. Mi-a trebuit o vreme pana sa ajung privesc economisitul ca pe o prioritate nu ca pe a face ordine la sfarsitul petrecerii.

Primul lucru pe care il facem cand ne intra banii in casa este sa ne platim pe noi insine. Sa luam suma stabilita de EUR X,00, indiferent de cat de putini ar fi ei – si sa o dirijam spre fondul de economii. Este salarul pe care ni-l platim pentru munca de a ne organiza gospodaria si finantele.

Nici o suma nu este prea mica pentru a nu merita a fi pusa de o parte. Putinul de azi cu putinul de maine face un mult la sfarsitul anului.

Daca ne schimbam perspectiva si ne uitam la viata de parca ar fi o afacere proprie, in care noi suntem angajatii si salariile ce intra sunt plati efectuate de catre clienti, desigur ca primul lucru ce dorim sa il facem este sa ne platim personalul – adica pe noi insine – pentru a ne asigura si pe viitor o colaborare fructuoasa cu… noi insine ❤

 

Obiceiuri frugale – Gandeste pe termen lung

Cineva a distribuit un poster foarte interesant in grupul Facebook. Este vorba de o lista de obiceiuri frugale pe care sa le aplicam in viata. Si primul obicei din lista zice:

GANDESTE PE TERMEN-LUNG

Desigur ca nu putem sa controlam ce-o sa fie si nici nu am vrea, sunt convinsa ca e mai bine pentru noi ca n-o putem face! Putem insa sa ne facem partea noastra si, cand vine vorba de long-term, mie imi trece prin cap… cafeaua.

Gandeste pe termen lung

foto pixabay.com

Da, banala cafea, cea bauta in bar unde costa doar circa un euro, nu e mare branza… pe termen lung insa, cafeaua de 1 euro am inmultit-o cu cinci (zile lucratoare intr-o saptamana) si cu 4 (saptamani intr-o luna) si cu 12 (luni intr-un an) si mi-au rezultat exact EUR 240,00 / an numai cafeaua bauta in bar. Inseamna ca, renuntand azi la cafeaua bauta in bar, amarata aia ce costa un amarat de euro, peste 5 ani voi avea exact EUR 1.200 mai multi in buzunar.

Un exemplu si mai puternic:

In data de 13 decembrie 2008 m-am lasat de fumat. Socotind ca am fumat in medie EUR 2,00/zi (socotesc doar EUR 2,00 ca sa fiu draguta cu mine insami sa nu-mi vina vreo belea vazand suma reala). Si fac:

8 (ani) X 365 (zile intr-un an) X 2 (EUR/zi) = EUR 5.840

si desigur ca exemplele pot sa se extinda la apa minerala pe care am inlocuit-o cu apa de la robinet, oferta de telefonie mobila care incearca sa ma momeasca afirmand ca pot avea mai multe minute si mai mult internet platind „doar” x leuti/luna in plus… leuti care la sfarsit de an imi stau mie bine-n buzunar etc etc etc

Gandirea pe termen lung am aplicat-o si unei parti a gradinii de legume. Este o work in progress pentru ca inca ma educ la capitolul agricultura si ma informez in legatura cu culturile perene. Mandria mea – si spun asta fara sa exagerez pentru ca asta simt in fiecare zi cand ma proptesc cu picioarele in pamant si-l admir) este un strat de sparanghel combinat cu capsuni. Capsunii vor incepe sa produca deja anul acesta si abia astept, sunt plini de flori, un soi unguresc foarte productiv. Sparanghelul insa are nevoie de doi ani pana la prima recolta. S-au „prins” amandoua radacinile cumparate si si-au scos deja gatul lung spre cer, de culoare violet inchis… eu stiu ca am cumparat radacini de sparanghel verde asa ca le dau doi ani sa-si schimbe culoarea si sa se inmulteasca. Pentru ca sparanghelul nu are (prea) mare nevoie de atentie din partea mea si, fara sa trebuiasca sa il mai seaman, ma va bucura ani multi cu generozitatea sa.

~ THINK LONG-TERM ~

 

Draperii de exterior

In satul italian unde locuiesc, draperiile puse in fata usii de la intrare sunt destul de des intalnite. Cand am cumparat casa am mostenit si eu un set de draperii care, la vremea lor au fost in mod sigur foarte dragute, albe cu dungi late, roz. Au trecut anii peste ele si dungile s-au deschis tot mai mult la culoare pana cand, pe unele portiuni, au chiar disparut, stofa pe alocuri s-a mai gaurit…

Saptamana trecuta, la rugamintea unui prieten, am intrat intr-un magazin de articole pentru casa. Dupa ce am pus in cos ceea ce imi ceruse prietenul nostru, am trecut pe la raionul cu articole la pret redus. Mi-au sarit efectiv in mana. Pretul foarte bun, stofa foarte sanatoasa, le-am luat acasa. Le-am scurtat si le-am pus in fata usii de la intrare.

Albe, fara dungi, fara culori, minimaliste, pur-si-simplu stilul meu.

17991260_10208776223226962_3943798973001009687_n.jpg

Ce rol au draperiile acestea de exterior?

  • protejeaza usa de decolorarea datorata actiunii directe a razelor solare
  • poti lasa usa deschisa pentru a crea curenti de aer si totusi sa te bucuri de „privacy”
  • nu lasa sa intre (prea multe) muste in casa

Din aceste motive voi pune una si la usa din spatele casei si cele vechi de la intrarea principala le voi pune la usa baii de serviciu.

 

DIY – Casuta pentru arici din materiale reciclate

Am scris anul trecut despre eforturile mele de a atrage aricii in gradina mea pentru a-i tine departe de curtea vecinilor care au un caine mic si prost-educat care ii omoara. Apoi, in noiembrie, am creat un „HOTEL” pentru arici si insecte, din ramuri si crengute puse gramada, peste care am pus un „acoperis” de tabla ca protectie impotriva ploii.

Anul asta insa avem nevoie de spatiul respectiv pentru a depozita caramizile rezultate in urma demolarii grajdului. Asa ca am decis sa desfiintam hotelul respectiv si s-o facem la mijlocul lui aprilie din doua motive:

  1. aricii s-a trezit deja din hibernare pentru ca de multe zile avem vreme foarte calda
  2. inca nu au bebelasi pentru ca abia la inceputul lui mai incep sa umble dupa de astea si puii se nasc la sfarsitul lunii mai deci acuma, in aprilie, nu riscam sa dezgolim vreun cuib cu pui

Am pornit cu lucrarile si ce sa vezi?? Cine credeti ca se odihnea in hotel?

Exact!

O mandrete de arici!

Avand in vedere ca i-am stricat adapostul ne-am pus imediat si i-am construit unul din caramizi, urmand instructiuni de pe net.

Pentru ca in adapost sa nu fie in pericol de a fi atacat de caini, vulpi sau pici, am tinut seama de faptul ca:

  • adapostul trebuie sa aiba un coridor. Daca usa de la intrare e pe dreapta, usa dintre coridor si dormitor trebuie sa fie pe stanga
  • usa adapostului trebuie sa fie de 10 cm latime si 10 inaltime
  • adapostul sa nu fie expus razelor soarelui
  • sa nu ploua in el

Si am purces: pe usa unui dulap vechi am construit strucura adapostului. Am delimitat coridorul de dormitor printr-o caramida asezata in lung. In dormitor am asternut o mana de paie pe care am asezat finut proprietarul imobilului. Am acoperit totul cu o alta usa de la un fost dulap si o bucata de plastic ondulat pe care l-am fixat cu greutati.

O sa-mi ziceti ca ce norocos e ariciul meu! Adevarul insa este ca eu am la fel de multa nevoie de el ca el de mine. Aricii se hranesc cu insecte, cu melci… asa ca „investitia” facuta in casuta lui se va amortiza in cateva saptamani prin faptul ca o parte din combaterea daunatorilor o preia el.

Urmatorul proiect: casute pentru lilieci! Inca studiez documentatia online.

Placinta cu spanac

– facuta de prietena mea Sami –

din:

  • 2 foi rotunde de aluat de foietaj
  • compozitie umplutura a) facuta din: o ceapa tocata calita in 50 g de unt peste care a adaugat 500 g de spanac decongelat si scurs bine
  • compozitie umplutura b) facuta din: 350 de branza proaspata amestecata cu 100 g branza parmesan razuita, 2 oua, un praf de nucsoara, 2 catei de usturoi zdrobiti, sare si piper
  • a amestecat a) cu b)
  • a pornit cuptorul la 180 grade
  • a imbracat o forma rotunda cu prima foaie de aluat
  • a pus umplutura deasupra
  • a facut 6 cuiburi in umplutura cu spatele unei linguri
  • in fiecare cuib a pus cate un galbenus crud
  • a acoperit cu a doua foaie
  • a pensulat suprafata placintei cu un pic de unt topit
  • a copt placinta timp de 50-60 de minute

Pofta buna!

 

Chifle à la Ildi – foarte pufoase, din aluat de cozonac

Ildi a comis-o iar! si a pus iar pozele pe facebook si mi-a dat voie sa le impartasesc lumii, so here we go again:

se face un aluat din: 500 g făină 1 lingurita mocca sare zahăr 60g 1 ou 1 gălbenuș de ou 2 dl lapte pt frisca 1 dl lapte integral 1 pachet drojdie uscata

se lasa la dospit pana cand isi dubleaza volumul

se formeaza chiflele

se ung cu un ou batut

se coc la 180 de grade

17855259_1671748286173908_2617350521377240395_o

Bancuta de sub cires

Bunicii mei au construit o casa. Intorcandu-se de pe front bunicul meu a poposit in casa unor tarani si s-a indragostit de fiica lor cea mare ce a devenit apoi, bunica-mea. Au fost oameni strangatori, fara sa fie zgarciti. Au muncit mult si au numarat fiecare banut dar au mers si la bai si, cateodata chiar in vizite la rudele de departe. Bunica-mea a avut stofa de antreprenor si inca mai circula in familie anecdote despre cum reusea sa faca bani si din piatra seaca.

Ziceam c-au construit o casa. Si-au strans banisorii, si-au luat pamantul si au facut fundatia, au ridicat zidurile… mandri de munca lor si bucurosi sa poata lasa urmasilor o baza ca sa nu porneasca de la lingura si furculita, cum au facut ei.

Pe langa casa – o gradina mare de tot. La capatul viei un rand de pomi fructiferi. Sub un cires ce facea fructe marunte, deschise la culoare si dulci de tot  – n-am mai intalnit de atunci asa cirese – bunicul meu a pus o banca. Pe doi butuci de lemn a asezat o scandura si am numit-o toti „bancuta”.

Peste bancuta asta au trecut multe papusi si povesti si rasete de copii. Cumva a fost un loc de refugiu, de relax pentru toata lumea. Cand nu-l gaseai pe careva ti se zicea imediat:

” – Vezi daca nu e cumva pe bancuta!”

Tot pe ea se odihneau dupa cate o tura de semanat, de plivit sau de sapat bunicii mei. De pe bancuta se vedea departe, pana la fantana si, daca mijeai bine ochii cand latrau cainii, reuseai sa vezi chiar  si cine era la poarta.

Au trecut anii peste bunicii mei, peste fiii lor, bancuta a ramas. Bunicul s-a dus. Apoi bunica. Bancuta a ramas.

bench-933063_1920

Cu ochii mintii m-am vazut, la batranete, sezand pe bancuta alaturi de sora si de vara-mea, mijind ochii si incercand sa ghicim care din pruncii nostri intra pe poarta.

… Candva insa… viata a scos o radiera din penarul cu surprize si-a inceput sa stearga furioasa in stanga si-n dreapta prin realitatea mea. Cand m-am dezmeticit…

… bancuta nu mai era.

Am plans dupa ea ani buni.

Planuisem sa imbatranesc cu curul pe ea.

Si ea nu mai era…

Apoi, intr-o dimineata m-am trezit. Din somn si la realitate. Mi-am sters lacrimile si mucii, in ordinea asta exacta, si am avut o revelatie stand asa cu batista-n mana.

Mi-am dat finalmente seama ca eu nu am fost facuta sa imbatranesc cu curul pe o bancuta. Oricat de idilica ar fi imaginea.

Eu am fost facuta sa imbatranesc asa cum traiesc, partial-non-conformista, obraznica, exploratoate… Am fost facuta sa albesc pe cap devreme ca sa imi pot vopsi parul in culorile curcubeului cand celelalte babe merg la permanent. Sa ma dau pe leagan, sa merg prin padure cu bicicleta de oras, sa joc fotbal cu cainii, sa invat copiii sa manance seminte, sa invat sa innot la o varsta inaintata, sa fac yoga in pantaloni mulati, sa alerg la maraton cand aproape bat suta, sa invat sa trag cu prastia, sa merg prin Europa cu camperul ca sa fac baie in fiecare lac posibil, sa sa si sa si sa mai si inca sa!

image

Ca sa le pot face toate cele de mai sus a trebuit ca viata sa ma lipseasca de… bancuta. Sa ma conving eu, pe mine, ca cineva, acolo sus, stie ce e mai bine pentru mine si ca imi ofera binele asta chiar daca eu, la inceput, nu reusesc sa-l vad ca bine si-l interpretez ca rau. A trebuit sa invat sa ma las sa cad, sa imbratisez necunoscutul ca pe cineva drag nu ca pe un inamic. Vorba prietenei mele: „Cine suntem noi sa stim ce e mai bine, pentru noi, in Universul asta mare?”

Tu ai o bancuta?

Iti cer public scuze!

Draga mea,

Iti cer public scuze si te rog frumos sa ma ierti pentru fiecare secunda in care m-am indoit de tine, pentru fiecare minut din pretiosul timp al vietii tale petrecut bajbaind prin intunericul vorbelor lansate impotriva-ti.

ITI GARANTEZ CA N-O SA SE MAI REPETE!

Nu ai de demonstrat nimanui nimic si o iubire obtinuta renuntand la demnitatea ta de om nu te intereseaza si n-o vrei in viata ta.

Te iubesc mult si nu te voi mai abandona de dragul nimanui, niciodata. Iti promit ca te voi pretui mereu si te voi alinta cu momente frumoase, linistite si pline de intelegere, iti voi umple timpul cautand si promovand frumosul de toate felurile lui si explorandu-ti infinita creativitate.

Cu drag,

Carmen

i-beg-your-pardon-1536927_1920

Multumesc!

Draga Dumnezeule,

iti multumesc pentru generozitatea ta, pentru minunatiile ce mi le pui la dispozitie prin ingerii tai

17800093_10208704259747920_4863131666586333919_n

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

Plan alimentar pentru a cincisprezecea saptamana a anului 2017

Planifica-ti meniul ca sa te poti bucura de mese in liniste si paceModel de alimentatie:

Post intermitent 16:8 (16 ore ferestra fara mancare): 1 masa principala pe zi + una compusa din salata si, eventual, 1 sandvish sau o piadina

Consum redus de lactate

Consum redus de carne (carnea ca si condiment)

Supele saptamanii: supa de sparanghel, ciorba de legume cu tarhon proaspat

Salatele saptamanii: de varza, de castraveti

Painile saptamanii: paine integrala

Bauturile saptamanii: apa aromatizata cu ghimbir, lamaie, roinita si menta, ceaiuri

Gustarile saptamanii: portocale, nuci, stafide,

Feluri principale:

Luni si marti: Mazare cu carnat

Miercuri: Orez basmati cu sos de praz

Joi: Cous cous cu fructe de mare

Vineri: Tagliatelle cu ciuperci

Weekend: dupa inspiratie

 

Erbicid natural

Reteta este simpla si eficienta. Am folosit 3 l de otet in care am dizolvat 300 g de sare. Am spray-at ierburile nedorite intr-o zi insorita, la amiaza. Pe seara erau deja uscate.

Erbicidul este ecologic dar, in mod sigur nu ieftin. Mai am de acoperit o suprafata relativ mare cu el asa ca trebuie sa mai cumpar circa 6 litri de otet. Sare mai am.

17796786_10208662943675044_6605330606226186639_n

Jurnal de casa si gradina – aprilie 2017

Iubesc luna aprilie! Pur si simplu o ador! Pentru ca nu e nici frig dar nici prea cald nu e si gazele si melcii inca nu au inceput sa-si faca de cap! Pot lasa geamurile larg deschise si inca nu ma stresez (prea tare) cu ce masuri anti-melci sa mai aplic. Apropo melci, anul asta oscilez intre a construi o bariera din scoici sparte si a cumpara niste rate speciale care ii mananca… sa vedem…

Ok, pe langa ca aprilie este o luna MI NU NA TA din punct de vedere al vremii, mai este si una din ultimele petrecute „in libertate” adica inainte sa incep serviciul de vara. Pe langa putinele ore pe zi pe care le lucrez acuma am timp sa ma ocup de toate, casa, masa, gradina si… demolat o cladire de peste 200 mp! Da, luna aprilie e luna marilor decizii, am decis sa nu mai restructuram nimic ci sa… demolam complet grajdul imens basca acoperit cu azbest! Este unul din proiectele cele mai de amploare pe care a trebuit sa le facem si acuma, ca l-am inceput, rasuflam usurati, ne suflecam manecile si … demolam in continuare… pentru ca am platit o firma de constructii doar pentru demolarea acoperisului. De acuma incolo desfacem noi ce se poate ca sa putem sa pastram caramizile pe care apoi ori o sa le folosim in alte proiecte ori o sa le vindem.

In ceea ce priveste casa, proiectele lunii aprilie sunt:

  • deschiderea si organizarea mansardei
  • controlarea hornurilor
  • montarea sobei pentru la iarna
  • montarea noii chiuvete in bucataria de vara

Gradina incepe sa se contureze bine. Am reusit sa fac din seminte plante de: rosii gen cireasa, rosii mari, ardei, ardei iuti, castraveti, dovlecei, dovleci si loboda. Din pacate nu am etichetat nimic asa ca acuma nu reusesc sa imi dau seama care sunt dovleceii si care dovlecii si nici nu mai stiu care plante sunt de ardei iute si care de ardei normali. Cu atat mi-a fi mai mare surpriza la vara!

Am cumparat plante de pastarnac, telina si sparanghel verde. Am citit multe despre gradinarit in ultima vreme si am vazut ca sparanghelul, ca si cultura, merge foarte bine cu capsunile asa ca am alternat intr-un strat radacinile de sparanghel cu plante de capsune primite de la prietena mea. Tot de la prietena mea am mai primit niste plante de zmeura si o bucata de rizom de bujori roz care s-a prins foarte bine. Am plantat ceapa lunguiata si rotunda. Am cumparat o tufa de origano. Celelate ierburi aromatice s-au pastrat foarte bine si au inceput sa creasca deja: cimbrul, tarhonul, rozmarinul, salvia, isopul etc.

din plimbarile din weekend-ul trecut prin padurile austriece mi-am adus cateva radacini de afine salbatice pe care le-am plantat intr-o parte umbroasa si umeda a gradinii. O alta planta, tot de afine dar din cele „domestice”, cumparata, am plantat-o intr-un loc insorit.

Au inflorit pomii si e o incantare sa deschid fereastra dimineata. De cateva zile au inceput sa cante si pasarile, astept cu neradbare liliecii!

Va urez un aprilie de poveste!

 

Lasti cu branza

Primesc lapte. Il daruiesc. Si cand nu gasesc cui, il transform in branza proaspata de exemplu. (Da, cand fac din astea iau pastila pentru ca sunt intoleranta la lactoza)

De exemplu zilele astea am facut branza proaspata din 2 l de lapte integral. Am pus laptele la fiert, cand s-a incins bine am adaugat 4 linguri de otet, am invartit pana s-a coagulat si am strecurat totul printr-un prosop asezat pe-o strecuratoare. Am legat prosopul si le-am pus la scurs aninat de un maner al mobilei din bucatarie, de-asupra chiuvetei.

17760202_10208659781916002_1636423299345023814_n

Azi am pus o oala cu apa la fiert. Apa cu sare.

Apoi am luat o tigaie si am pus la prajit/topit 100 g de sunculita taiata marunt. Am adaugat 200 g din branzica de mai sus si 4 linguri de apa. Am invartit un pic si am obtinut un sos foarte cremos.

Intre timp apa a inceput sa fiarba. Am pus la fiert, in ea, 170 g de lasti (tagliatelle) . 70 f pentru mine, 100 pentru el. Le-am fiert, le-am scurs, le-am repus in oala. Am pus peste ele sosul de branza proaspata si le-am piperat bine.

In farfurie, le-am presarat cu seminte de chimen negru culese anul trecut din gradina din fata casei. Se potrivesc si semintele de mac foarte bine…

Le-am acompaniat cu o portie zdravana de salata de salata verde.

Pofta buna! ❤

Salata de salata verde perfecta

Am semanat azi salata verde si ard de nerabdare s-o vad ca incolteste si creste, pana atunci insa, ca sa-mi astampar dorul, am luat azi o salata normala, de la magazin.

I-am rupt cotorul si i-am spalat bine frunzele sub jet de apa. Apoi le-am pus intr-o centrifuga pentru salate si le-am uscat bine de tot. Centrifuga asta este un instrument foarte interesant si util. M-am codit s-o cumpar pentru ca este din plastic (din alt material nu am vazut) dar pana la urma am decis sa-mi calc pe inima si s-o aduc acasa. Daca frunzele de salata sunt umede, sosul curge pe suprafata lor si se depune pe fundul castronului. Aici intervine insa centrifuga care usuca bine frunzele, astfel incat sosul sa se poata prinde bine de ele si sa ajunga in burta la noi nu pe fundul vasului. Asa ca putem folosi si un ulei mai scumpa si un otet mai valoros pentru ca nu se risipeste nici un ml din ele.

Revin deci la frunzele de salata intregi, spalate bine sub jet de apa (daca le-am marunti inainte de a le spala o mare parte din vitamine s-ar duce pe chiuveta in jos) si uscate in centrifuga… well, le lasam de-oparte deocamdata si preparam sosul.

Cum?

Intr-un castron mare punem 3 linguri de ulei, 1 lingura de otet, sare, piper, ierburi aromatice (se poate pune chiar si un catel de usturoi tocat!) si se amesteca totul cu un tel.

17757529_10208643279743458_1708306731507869553_n

Rupem frunzele de salata si le punem direct in castron, peste sos.

17757588_10208643282743533_1530220177776785471_n

Amestecam bine si-am gatat, ne asezam la masa.

Si avem pofta buna!

PS Azi am inceput niste lucrari de demolare si am salvat niste violete ce stateau in drum. Le-am plantat in alta parte si cateva flori le-am pus in salata.

Salata de varza perfecta

Cat traieste omu’nvata, nu-i asa?

Va spun sincer ca eu abia recent am ajuns la metoda ideala de a prepara salatele astfel incat sa aiba un gust deosebit de bun si sa-si pastreze cat de multi nutrienti posibil.

Si cum se procedeaza mai exact pentru a obtine salata-de-varza-perfecta?

Se incepe cu sosul, care se prepara direct in castronul de salata, amestecand un pic de sare, un pic de piper (optional), 1 lingura de otet, 3 linguri de ulei si 2 linguri de apa.

Despre fiecare ingredient in parte pot sa va spun ca:

  • ador „fleur de sel”, nu stramb nasul insa nici la banala sare de masa
  • piperul il macin mare. Iubesc surprizele si nimic nu e mai fain decat momentul in care, consumand o salata cuminte, caninii iti aterizeaza intr-o bucatica de piper ce te pisca pana la creier! Cum ziceam – piperul este optional. Ne-amatorii de senzatii tari pot sa-l omita
  • otetul poate fi unul in care am pus la macerat ierburi aromatice sau un otet de mere normal
  • uleiul ideal este cel de masline sar desigur ca orice ulei de calitate se potriveste de minune
  • apa poate fi de la robinet

Proportia dintre otet si ulei este de 1:3.

Amestecam bine de tot ingredientele pentru sos si, dupa cateva secunde de amestecat vartos obtinem o „crema” foarte fluida care va imbraca perfect varza tocata fideluta.

Bineinteles ca ierburile aromatice sunt binevenite, cine e norocos din nastere si are marar la dispozitie il poate folosi, eu fentez adaugand niste frunzulite de fenicul salbatic tocate marunt.

Varza nu o frec cu sare, nu ii fac absolut nimic altceva decat ca o adaug in castron, peste sos si o amestec bine pentru ca vreau sa fie crocanta. Cantitatea de sos de mai sus este pentru doua portii de salata de varza. O portie este cat pot cuprinde intr-o palma.

Pofta buna!