Mi-am salbaticit gradina. Da, ati citit bine. Si am facut-o intentionat. Nu, nu vreau sa spun ca am lasat sa creasca toate balariile in voie desi, in mare parte chiar asta am facut dar am mers chiar mai departe si am cumparat de la Lidl, pentru cativa banuti, o cutie cu seminte de flori salbatice pe care le-am imprastiat peste tot pe unde am gasit un locsor liber si apoi am asteptat cu sufletul la gura sa vad ce unde iese.
Sa nu ma intelegeti va rog gresit, asta nu inseamna ca nu imi plac gradinile si curtile ingrijite, cu covoarele de gazon bine tunse si buruienile smulse. Imi plac mult de tot si le admir pe unde trec daaar nu, nu sunt „genul meu”. Eu vreau plante diverse, flori multe, de toate felurile, eu ador DIVERSITATEA!
Pe langa a fi o chestie de gust personal, consider ca avem o datorie fata de planeta, toti, fara exceptie, cei ce „stam la curte” cu atat mai mult. Avem datoria de a da naturii inapoi, de a oferi insectelor si animalelor salbatice hrana si adapost. Un gazon, oricat de frumos si de bine tuns, nu face asta.
Mi-a placut mult un concept gasit cu ceva vreme in urma pe net: gradina impartita in trei zone: zone de amortizare, zona de productie si zona „hot spot”, am mai scris despre asta AICI in octombrie anul trecut. Cum s-a dezvoltat ideea intre timp? Asa:
- Zona de amortizare. Scriam in octombrie: „Zona de amortizare, adica cea care delimiteaza gradina, formata din tufisuri autohtone, gramezi de pietre si de lemn mort. Rolul acestei zone, pe langa acela de a amortiza influenta strazii asupra gradinii este si de a oferi adapost si hrana unui numar foarte variat de pasari, animale si insecte care, prin munca lor vor contribui la deparazitarea gradinii in mod natural.”
Eu nu am nevoie sa-mi delimitez gradina pentru ca strada este departe de bucatica mea de pamant. Am lasat insa, cu intentie, trei zone salbatice complet in care nu am facut altceva decat ca am lasat gramezi de lemne, cele pe care le vom folosi la incalzit sau la constructii le-am acoperit, cele ce le donam complet insectelor si animalutelor le-am lasat sa se descompuna incet, la umbra.
2. Despre zone „hot-spot” scriam in octombrie: „Zona hotspot este zona in care se afla o multitudine de plante, din cele mai variate si o multitudine de animalute si insecte.”
Cea mai desteapta treaba ce-am facut-o a fost sa imi instalez pe telefonul mobil un APP care recunoaste plantele dupa flori, frunze sau scoarta. Asa ca inainte de a smulge vreo planta crezand ca e buruiana am trecut-o prin APP-ul respectiv si asa am invatat mai multe despre ea si am putut sa decid cu inima impacata daca sa renunt la ea sau nu. Pe langa asta, cand in primavara aveam un rest de hrisca intr-o punguta si, pentru ca „cica!” era expirat, le-am imprastiat pe afara ca sa le manance pasarelele. Spre surpriza mea unele seminte au incoltit si am dat nastere unor flori tare frumoase, nu am stiut ca hrisca face asa flori frumoase!
3. Zona de productie. Ce am scris in octombrie: „Zona de productie este zona gradinii propriu-zise in care se cultiva legume si ierburi aromatice.”
Diferenta ar fi ca ierburile aromatice – in marea lor majoritate – le-am inclus in hot-spot pentru ca le las sa dea in floare ca sa aiba cu ce se hrani insectele. Altele, ca de exemplu busuiocul, si-au gasit loc in gradina de legume. Acuma gradinuta este inconjurata de un gazon fals, adica taiem iarba de jur imprejurul ei pentru a ne fi noua ceva mai usor. Cand a fost insa sezonul papadiei le-am lasat sa stea cat de mult timp inainte sa tundem iarba.
Pe locul fostului grajd inca nu am facut nimic. Am aruncat si acolo un pumn bun de seminte de tot felul asa ca acuma functioneaza ca loc de joaca pentru insecte.
Una din greselile facute anul acesta: caisul cel vechi si foarte generos s-a umplut de paduchi. Am asteptat, sperand ca natura i-a gasi o cura, am chiar strans buburuze de pe unde le-am gasit si le-am pus pe pom sperand ca si-or face treaba dar se vede ca invazia a fost mult prea masiva si, pe cand am decis sa il tratam cu otravuri chimice, a fost prea tarziu, recolta a fost compromisa. M-a durut inima cand l-am tratat dar m-am gadit ca si noi, oamenii, cand suntem raciti ne tratam cu chestii naturale, cand insa problema este grava luam chiar si antibiotice. Am reusit sa il salvam, adica am vazut a incep sa i se refaca frunzele doar ca anul asta nu ne-a dat nici macar o caisuca. Noa nu-i bai, bine ca s-a facut el bine. 🙂
Luxul Simplitatii 
zi-ne si noua care e APP aia minunata, ca m-ai facut curioasa.
poze cu florile de hrisca si cu pajistea nu pui?
am luat si eu seminte din alea de la Lidl , dar le-am pus in jardiniera. azi a inflorit prima, o floare mov micuta.
ApreciazăApreciază
Se numeste Pl@net 🌻
ApreciazăApreciază
merci.
ApreciazăApreciază