Aventura pastei de fructe

Citind pe blogul Adrianei reteta pastelor de fructe mi-am amintit ca am auzit mai demult, si vazut (pe net) aceeasi reteta germana. Daca dati cautare cu „Quittenbrot” (paine de gutui) si va uitati la poze o sa vedeti niste minuni. 🙂

Eu n-am vazut gutui de vreo 3 ani… asa ca am pus mana pe mere si, motivata de harnicia fetei asteia am scos oala de distilat la inaintare si m-am pornit sa fac suc de mere si pasta de mere folosind oala susnumita asa cum am citit in multe forumuri de discutii ca ar fi posibil. Si este!

Eu n-am stat sa curat merele de coaja, am curatat doar coceanele (ce ciudat suna cuvantul „cocean”… mai exista sau se spune altfel la interiorul marului?) si le-am pus la aburit. Nu am cantarit merele, am umplut cuva de ele. Am obtinut un suc foarte bun, vreo 3-4 litri, nu am masurat si la ochi mi-e greu sa spun cu precizie. Sucul e destul de dulce, nu i-am adaugat zahar deloc. Am adaugat apa minerala si 2 cuburi de gheata si e superb! Resturile de mere din care s-a extras sucul le-am pus intr-o oala, am adaugat 1 kg de zahar, le-am facut piure cu mixerul vertical si le-am fiert pana ce lingura trecand prin pasta lasa carare in urma ei. Procesul de fierbere e unul galagios si stropii sar pana-n tavan asa ca am acoperit oala intre invartituri cu un capac spargator de bulbuci (din plasa deasa) ca sa evit renovarea bucatariei.

Am turnat pasta intr-o tava acoperita cu hartie cerata si, ca sa nu mai murdaresc o lingura cu nivelatul ei, am avut geniala idee sa scutur finut tava si s-o dat afectuos de masa. In semn de protest, incuietoarea s-a deschis si o cantitate X de pasta s-a prelins in afara. Am inchis rapid si am cules cu lingura bordurile de pasta cu cuvintele strabunicului meu in urechi: „Hei tu Nina (strabunica) hei, ce te-ai face tu hei, daca n-as fi io tu hei!” 🙂

Pasta o las la uscat, sa vedem ce iese.

Oricum, cu un timp de fierbere putin mai redus, obtinem o marmelada deosebit de gustoasa 🙂

Va tin la curent!

Această prezentare necesită JavaScript.

––––

Am refacut pasta de fructe, de aceasta data cu gutui ca am primit vreo cinci kile. Gutuile de dar nu se cauta la dinti, stiu, dar de viermi o fost pline asa c-am reusit cu chiu cu vai sa salvez partile sanatoase din ele si doar cel de sus stie ca partile alea au fost si mici si bine ascunse.

Le-am prelucrat in oala de extras sucul la aburi. Am obtinut putin suc, vre-un litru jumate, ca si gutuile o fost putine. Cand am terminat de scos sucul din ele le-am cantarit, aveam circa 1 kil si 500 de grame de pulpa de gutui pe care am facut-o pure cu mixerul vertical si i-am adaugat un kil si 260 de grame de zahar si am fiert amestecul timp de aproape o ora tot invartind ca se prinde urgent. Apoi am turnat pasta intr-o tava mare de cuptor unsa cu unt si una mica tot unsa cu unt, in strat de 1 cm si jumatate circa.

Le-am lasat peste noapte acoperite c-un tifon si azi le-am bagat la cuptor la 100 de grade cu usa intredeschisa sa se usuce bine. Se mai pot lasa si 2-3 zile la temperatura camerei dar la noi e mare umiditatea in aer si m-am temut c-or „face flori”… de mucegai.

Azi le-am taiat in diverse forme cateva si le-am tavalit prin zahar tos brun. Restul o sa le tai in patratele ca sa evit risipa.Se pastreaza foarte mult timp in cutii inchise ermetic, asezate in straturi intre care punem hartie de cupt ca sa nu se prinda intre ele.

Sunt foarte dulci dar la zahar nu se poate face economie si sa obtinem acelasi rezultat. Am incercat eu la pasta de mere si a iesit o marmelada si atat. Economia de calorii o facem prin faptul ca mancam putin, cate o caramea din astea pe zi, nu mai mult. Desi sunt taaare bune 🙂

Sunt „de efect” si din cate am citit pe net nemtoaicele le impacheteaza frumose si le ofera ca si cadou de craciun.