Ordinea e jumatate din viata

Asa zice un proverb german. Inainte de FlyLady eu am inteles proverbul asta cum ca sa faci si sa pastrezi ordinea in casa ai nevoie sa investesti jumatate din viata :)) De ceva vreme insa am inteles ca cine are lucrurile in ordine, CASTIGA jumatate de viata prin faptul ca nu mai pierde timp cautand lucruri sau incercand sa le extraga de sub mormane de alte lucruri etc…

Demult mi-am dorit sa am si instrumentele de facut curat in ordine. Le tineam in centrala termica, una peste alta si cand aveam nevoie de o matura trebuia sa mut alte 3-4 lucruri ca sa ajung la ea, tubul aspiratorului mi se incalcea pe unde apuca si de aia cateodata mi-era groaza sa ma apuc de curatenie pentru ca uram sa vad toata gramada cand deschideam usa la cotetul cu centrala si sa ma apuc sa le descalcesc si sa le scot de-acolo.

Am cumparat zilele trecute un dulap de la Ikea, il cheama Dombas. Am facut multe lucruri despre care nu am scris pe blog in ultima vreme, cred ca v-am tras clapa putin hihi 🙂 L-am platit EUR 90.00. Acasa l-am montat si i-am mai montat un suport pentru tubul aspiratorului (tot de la Ikea, EUR 10,00), un suport de aninat maturi si alte tuburi, doua asemenea suporturi si pe usa si doua agatatori pentru farase (am 2, stiu, dezice simplitatea dar nah, nu reusesc sa ma decid de care sa ma despart).

Cum mai aveam niste rafturi libere am mutat prosoapele aici, in baie am impresia ca prind umezeala. Am mutat tot aici si lenjeriile de pat.

Stiu ca blogul asta nu este despre a cumpara insa cateodata simplitatea are nevoie de o baza pentru a putea ramane … simpla. Aspiratorul si curatatorul cu aburi le am inca de pe vremuri consumiste, au costat gramada de bani si le tin desi le folosesc de 2-3 ori pe an. Acuma ca au un loc unde sa se lafaie in demnitate sa zicem ca nici nu ma mai calca asa de rau pe nervi prezenta lor constanta in viata mea.

Dezordinea creata de hartie

Am reusit s-o scot la capat. Am crezut.
Ciudat cum unele solutii isi pierd eficienta in timp… de exemplul sertarul cu manualele de instructie ale diverselor aparate electrocasnice. Cum nu erau in ordine au atras la randul lor si alte hartii si biletele.
Le-am luat la purecat in una din zilele trecute si am sortat cele ce apartin de aparate ce nu le mai avem. Le-am aruncat. Am aruncat si manualul unor aparate simpliste, de exemplu al tocatorului electric. Stiu cum functioneaza si cum se curata. La revedere!
Manualele ce le-am pastrat le-am pus frumos intr-o mapa rosie, am lipit o eticheta pe ea ca sa stie oricine ar deschide sertarul ce se gaseste in mapa respectiva.
Me happy!
Ce pasi am mai facut vizavi de dezordinea creata de hartie:

Am lipit o eticheta cu rugamintea de a nu primi publicitate in cutia postala

Am organizat un office-in-a-bag

Am luat unele decizii in ceea ce priveste hartia din casa

Am organizat un sertar cu documente

Ordine si disciplina!

„Ordnung ist das halbe Leben” se zice in Germania. Adica „Ordinea e jumatate din viata!”. Candva credeam ca se refera la faptul ca se consuma jumtate de viata pentru a tine ordine. M-am desteptat totusi si mi-am dat seama ca zicala se refera la faptul ca avand totul ordonat castigi mai mult timp din viata ta pentru ca nu stai sa cauti lucrurile sau sa se inghesui care pe unde…

Asa ca azi am luat in mana suportul de foarfece si alte chestiuni pentru cusut. Este un suport simplist, marca IKEA in care foarfece, cuttere, bete de lemn se lafaiau in voia soartei.

In urma cu cateva luni am folosit tuburile de la hartia igienica pentru a ordona cablurile, sistem ce-l folosesc in continuare cu foarte mare succes si sigur nu m-as mai intoarce la viata de dinainte de el, cu cablurile latzite si dezlanate…

tuburi

Asa ca azi am folosit aceleasi tuburi pentru a ordona ustensilele de taiat, le-am bagat in suportul sus-mentionat si am obtinut ceva dragut, ordonat si, sigur si eficient.

Confesiuni de luni

Nu stiu ce am reusit sa mesteresc la blog de nu-mi mai arata lista cu blogurile ce le urmaresc… O sa strig dupa ajutor la prietena mea si n-o sa ma mai ating de organele interne ale blogului ca se vede ca n-am mana buna la el 😦

Actiunea sertarul cu emotii la deschis s-a incheiat. Inca tot sunt mult prea multe lucruri in el. La urma urmei este mult prea adanc pentru a fi casa la niste condimente si alte chestiute. Cred ca e cazul sa intervin logistic si sa schimb una alta astfel incat in sertarul asta sa am oalele de exemplu si condimentele sa le mut in cel unde tin acuma capacele de oale. Am vreme saptamana asta sa ma tot gandesc…

Am pus samburi de coarne, de kaki si de prune mici la incoltit. Prunii dac-a vrea Universul sa fie- nu cred c-o sa aiba nevoie de altoi, is de felul lor foarte mici si dulci, de marimea visinelor. Am mai reusit eu sa fac sa incolteasca si sa creasca un avocado dar cam atat, inspiratia mi-a venit de aici: http://greenzonelife.wordpress.com/2012/08/11/experimentele-continua/