Restaurant pentru arici

Daca m-ati citit si anul trecut stiti ce experienta am avut cu cainele vecinilor care noaptea nu ne lasa sa dormim pentru ca omora arici. Daca nu atunci va spun, in linii mari, povestea: vecinii au un caine care nu asculta de nimeni si de nimic si al cui hobby principal este sa omoare airici, anul trecut a omorat nu mai putin de 8! Si face asta urland si scheunand, chestie ce nu ma lasa sa dorm si am ajuns pana acolo incat ieseam noaptea pe balcon urland din toti rarunchii „Bastaaaa!”. Da, imi imaginez cam care trebuie sa fie reputatia mea in sat la ora asta… but who cares? Din pacate stapanii cainelui, o familie tanara, cu copii, nu stie sa-si educe cainele dar asta nu e o crima, nu? Dupa cateva iesiri noaptea pe balcon urland din toti rarunchii „Bastaaa!!!!” au incetat sa ma mai salute. Candva, cu putin inainte de Craciun (cand trebuie sa fim toti mai iertatori si mai toleranti) am asteptat-o pe vecina cand se intorcea de la scoala cu fetita, am strigat-o si m-am dus spre ea, i-am intins o ciocolata, i-am urat sarbatori fericite si mi-am cerut scuze pentru ca „stiu ca nu m-am purtat mereu bine”. Vecina a reactionat foarte bine, matur si decent asa ca acuma e liniste pace pe strada noastra.

In momentul in care mi-am dat seama ca stapanii cainelui sunt depasiti de situatie si ca nu sunt ei stapanii cu cainele ii comanda cum vrea, am priceput ca soarta aricilor depinde de mine. Ca sa ii pot ajuta trebuie sa ii cunosc asa ca am inceput sa citesc articole din surse bine documentate si sa urmaresc grupuri si oameni pe facebook care se ocupa cu ei. Intr-un sfarsit am inteles ca aricii mergeau in curtea cainelui ucigas dintr-o singura cauza: de sete. Da, se duceau atrasi de blidul cu apa al cainelui si sfarseau prin a muri cu matzele pe trotuar.

Va spuneam ca anul este e liniste si pace pe strada noastra? Da, asa e. In aprilie si mai am organizat doua restaurante pentru arici, adica nimic altceva decat doua blide cu mancare pentru pisici (da, aricii nu sunt vegetariani! ii vedem mereu alaturi de fructe cazute din copaci pentru ca ei cauta viermisorii si insectele ce se dezvolta in fructele in plin proces de deteriorare!!!) si blide cu apa, pozitionate strategic:

  • in spatele casei: 1 vas cu mancare si 1 vas cu apa
  • in fata casei: 1 vas cu mancare si 2 vase cu apa, din care unul pozitionat chiar in fata portii

Rutina mea de seara s-a schimbat. Adica dupa toaleta de seara ies, in pijama si torn apa proaspata in blide apoi las poarta intredeschisa astfel incat aricii sa poata intra fara sa riste sa se sugrume trecand prin gard.

Vasele respective mi-au schimbat viata. In bine. De cand am deschis restaurantul pentru arici nu am vazut nici URMA de melci fara cochilie! Nici macar o frunza nu a fost atinsa!

In ultimele saptamani am redus cantitatea de mancare ce le-o pun la dispozitie pentru ca nu mai au puisori de alaptat si se descurca si singuri sa-si gaseasca mancare. Apa proaspata insa le-o ofer cu mare drag.

Desigur ca nu se ospateaza numai aricii din bunatatile mele ci si pisicile din sat. Nu toate, numai cele nesimtite 🙂 De fapt ma amuza sa le vad seara patruland prin fata portii  in caz ca nu ma retrag in casa dupa ce pun mancarea afara.

Cum stiu insa ca cea mai mare parte din mancare ajunge la arici? I-am vazut! 🙂 Si le-am vazut si biletele de vizita lasate chiar langa restaurant. Asa am si decis sa nu-i mai ospatez langa usa casei. Daca stiu sigur ca nu s-au infruptat si sobolani din bunatatile mele? Sunt absolut sigura! Pentru ca semnatura (cacatelul) de arici difera foarte mult de cea de sobolani. M-am documentat bine pe net 🙂

In primele saptamani dupa ce am deschis restaurantul, la fiecare ploaie mi se udau crochetele asa ca, urmand modele gasite pe net, la experti, am construit un lounge dintr-o cutie de plastic in care am decupat doua intrari de 10X10cm.

33100570_10211785816344909_1425517040159948800_n

pozitionata sub o tufa cu umbra generoasa, cutia asta imi simplifica mult viata. Arunc din cand in cand cate o privire si, in caz ca s-au terminat crontanelele, completez.

Da, linistea pe strada noastra se trage dintr-o ladita de plastic, cateva vase cu apa si crontanele pentru pisici ce ma costa maximum 2 euro pe luna. ❤

 

Am invins, in sfarsit!

In urma cu cateva luni de zile a inceput un razboi psihologic intre mine si cainele vecinilor. Mic, alb, angelic, cu suflet malefic si stapani nepriceputi. Se strecura pe sub gard in curtea altor vecini, care nu locuiesc in casa respectiva si vin doar ziua sa se ocupe de gradina. Acolo chinuia cate un arici pana cand il lasa mort, cu matele scoase. La inceput nu am stiut ce face de latra intr-un mod ciudat. Fiind intuneric si curtea a vecinului nu mi-am permis sa ma apropiu si am strigat numai la el.

Not anymore!

Am vorbit cu vecinul in curtea caruia aveau loc macelurile canine si l-am rugat sa isi controleze gardul pentru ca ii vine cainele celorlalti vecini inauntru si nu ne lasa sa dormim cu latraturile lui si ca… omoara arici. Asa am primit aprobarea sa de a-i intra noaptea in curte sa rezolv problema astfel incat cainele sa nu mai:

  • omoare airici
  • faca galagie
  • distruga plantele vecinului

M-am pregatit de lupta. Am stiu ca, fiind in razboi, in orice moment se putea declansa alarma. Am pregatit matura langa usa si o lanterna cu bateria incarcata.

Si acuma seara, in timp ce vorbeam la telefon cu prietena mea, am auzit iar strigatul ucigasului-de-arici. Mi-am cerut scuze, am inchis telefonul si m-am inarmat pana in dinti. Am iesit din curtea mea si am intrat in curtea vecinului. Era acolo, cu blanita lui alba, incercand din rasputeri sa muste dintr-un arici si sa-l zgarie cu labele. L-am suduit de doua ori pe romaneste si l-am trimis acasa. S-a strecut pe sub gard cu coada intre picioare si dus a fost. N-a fost cazul sa apelez la forta fizica. L-am facut KO cu tonul vocii mele.

Am luat apoi o galetusa si am bagat ariciul in ea sperand sa nu fie prea tarziu si sa fie deja ranit de catre caine.

14570240_10207184856443787_5209561084317868030_n L-am dus in gradina din spatele casei mele unde are loc sa traiasca, are de mancare si apa proaspata permanent la dispozitie.

Si cainii mei s-ar distra torturand aricii dar i-am invatat deja ca nu au voie sa se atinga nici de ei nici de nici o alta fiinta fara acordul si aprobarea mea.

Dupa o vreme m-am intors in gradina din spatele casei sa vad ce face si l-am gasit bine, i-am pus doua carpe la dispozitie in caz ca ii e frig… as vrea sa am curajul de a prinde aricii in mana sa vad daca sunt raniti sau nu insa ii cunosc prea putin si nu stiu cum sa ma port cu ei.

Oricum merg la culcare cu sufletul impacat si cu o victorie personala in palmares.  Luna (cainele vecinilor) stie ca sunt cu lanterna pe ea!

14517545_10207184858323834_2208465019994196549_n

Viata lunga si frumoasa arici pogonici si te invit sa-ti intemeiezi familie in gradina mea ca este loc pentru noi, toti! ❤