Trei semne ca imbatranesc si de ce asta este o veste buna

M-am trezit pentru a X-a oara in ultimul timp, foarte devreme. Indiferent la ce ora m-am culcat, in jur de 6.30 dimineata am deschis ochii si am fost absolut in forma. Fenomenul are un nume simpatic in germana: „fuga din pat a senililor”. Ok, nu sunt la varsta senilitatii dar anii isi spun cuvantul si asta nu poate decat sa ma bucure.

Sa va povestesc ce-am observat lately:

  • cum spuneam, fara sa fac eforturi sau sa pun ceasul sa sune, dimineata ma trezesc chiar inainte de cantatul cocosilor, indiferent ca m-am dus la culcare la 8 seara sau la 3 noaptea. De ce e de bine? Pentru ca orele diminetii sunt foarte relaxante si ma indeamna spre meditatie. Cat mai stau in pat, imediat dupa meditatie, imi fac planul pentru ziua respectiva. Si am grija ca pe langa ceea ce am de facut sa imi planific si momente in zi in care sa-mi incetinesc ritmul, sa am grija de mine cu-n ceai si o lectura scurta dar intensa despre orice-ma-interseaza-in-acel-moment. Dupa ce ma ridic din pat fac cafeaua si, pana iese fasaind din mokka, scot tacamurile si vesela din masina de spalat si le pun la loc. Toate astea ma fac sa imi incep ziua cu o stare foarte placuta, de echilibru.

 

  • imi albeste parul din ce in ce mai mult si sunt de-a dreptul entuziasta! In tineretea-mi tumultuoasa mi-am vopsit parul de atatea ori ca n-am mai stiut sigur care-mi este culoarea naturala. Azi stiu: sunt bruneta cu fire albe. Si firele astea albe sclipesc tare frumos in bataia soarelui! Si sunt distribuite in asa fel incat creaza un model unic in contrast cu firele inca brunete. Parul alb este semnatura mea, certificatul meu de independenta fata de ceea ce societatea actuala consiodera „frumos si ingrijit” si declaratia mea de dragoste si acceptare neconditionata a propriei persoane.

 

  • imi sortez cu grija bataliile. Nu ma mai arunc in foc pentru idei sterile si asta imi lasa mai mult timp si energie pentru ceea ce consider important si ma face mult mai calma si mai linistita decat am fost vreodata in oricare alta perioada din viata mea. Nu mai iau lucrurile la modul personal. Fiecare judeca din perspectiva pe care o are. Exprimi o parere critica vizavi de mine? Ok, e parerea ta si ai dreptul la ea si eu dreptul sa nu ma intereseze absolut deloc.

A imbatrani e o onoare pentru care-i sunt profund recunoscatoare Universului. Multi nu au onoarea asta. A imbatrani inseamna cu totul altceva decat „boli si suferinti” sau, in orice caz, mult mai mult de atata. Nu ma intereseaza sa par tanara si ma pufneste rasul cand aud de creme sau alte brizbrizuri care te fac sa arati mai tanara. De ce as vrea sau as avea nevoie sa arat mai tanara? Ce e rau in a avea 43 de ani? Sau 68? Sau 110? Sa se unga cine doreste, eu sunt ok cu mine insami si cu varsta mea si-n loc sa-mi pierd timpul si banii cu vopsit parul si-ntins riduri prefer sa invat ceva. Pentru ca vreau sa ma trezesc si la 90 de ani dimineata la 6.30 plina de Elan, cu convingerea ca exista mereu ceva de invatat.

26169621_10210800765519254_7361680666876612092_n