Dialoguri

El (dr. med. univ.): – „Uite, in materie de imunitate nimic nu e mai bun decat usturoiul crud!…“

Eu: – „Stiu, si asta e singurul meu regret legat de job, ca nu pot sa-mi mai permit sa mananc mujdei de usturoi sau usturoi crud…”

El: -„Il tai in bucati si-l inghiti cu un pic de lapte. Te curata de toate alergiile… Sigur ca trebuie sa-l iei pentru mai multe zile… macar 20…”

Eu: – „Aaaa mersiiii. Si pentru lipsa de vitamina D nu ajunge sa ies la soare? Si lipsa de fier?”

El: – „Daca stai la soare unsa cu crema de protectie solara factor 50, prin aia nu trece nimic. Ii vezi pe cei ce se ung ca-s bronzati dar au lipsa de vitamina D… Si pentru fier: ficatul. Sigur nu cel din magazin plin de antibiotice ca atunci pe-o parte faci bine pe alta rau. Ficatul de animal crescut decent.”

13241276_10206226457524413_4623098770388365170_n

 

 

Dialoguri

Eu, catre el, un baiat negricios ce-mi zambeste timid: – „Si pe tine cum te cheama?“

El: – „Mattia!…“

Eu: – „Cati ani ai Mattia?“

Raspunde matusa lui pentru el: – „Implineste zece peste o luna!“

Eu: – „Wow, si ce mare esti, uite esti la fel de inalt ca si mine!!“ (am 1.48 m)

(Stiu cat sunt de fericiti copiii cand aud ca sunt mai inalti decat o persoana adulta)

Ea: – „Sa stiti ca proteinele sunt cheia! Daca v-ar fi dat cand ati fost in crestere multe proteine: carne, lapte, oua, fasole ati fi crescut mult mai mult in inaltime!“

Eu: – „Da, imi amintesc ca pe vremea aceea se punea accent pe vitamine… de fapt inaintea fiecarui inceput de an scolar mama ne dadea cate o tura de vitamine din gama B, injectabil, ce le-am urat din toata inima…“

Ea: – „Da, sunt si ele importante, dar proteinele stau la baza cresterii. Mai tarziu in viata nu mai avem asa de mare nevoie de ele ca in prima faza…“

 

Stiam ca tocmai auzisem parerea unui expert pentru ca era venita in oras cu ocazia unui congres al medicilor. Mai tarziu o caut pe google si aflu ca este doctor in pediatrie.

Dialoguri

La masa, mancam pelmeni facuti de ea, ii incercam in toate modurile, si cu sos asiatic dulce-acrisor si cu crema de otet balsamic

Eu (cu gura plina): – „Sunt fantastici pelmeni astia! Si cat de frumosi!!…Am citit pe internet ca se mananca si cu otet, cu unt, cu smantana…“

Ea (zambind): – „Barbatului meu Dumnezeu sa-l ierte ii placeau cu otet. Isi punea intr-o cescuta otet cu muuuult piper si lua cate un pelmen si-l trecea prin otet si-l baga in gura…“

Eu (interesata): – „Stai ca-ncerc si eu!“

Apoi, eu, macinand piperul in cescuta cu otet: – „Cum se chema sotul tau?“

Ea: – „Valentin…“

Eu, dupa primul pelmen trecut prin cescuta: – „Sunt super buni asa!! Precis se bucura Valetin acuma ca ma vede de sus cum mananc pelmenii lui preferati!“

1936209_10206169755066887_5749215099701516668_n

Dialoguri

Ea (insarcinata in luna a saptea, imi povesteste aprins): – „Stii cum e… cand intri in a doua parte a sarcinii si…“

Eu (zambind): – „Nu, nu stiu, nu m-am confruntat cu asa ceva…“

Ea (rosie la fata ca porodica si vadit incurcata): – „Scuza-ma te rog, nu m-am gandit…“

Eu (razand): – „E absolut ok, nu fac o tragedie din asta.“

Se mai fastaceste cateva secunde apoi reia firul povestirii.

Dialoguri

Eu: – „Ai lucrat dintotdeauna in turism? Si parintii tai?”

El: – „Parintii mei au avut un magazin de vopsele. Foarte mic. Tatal meu a economisit mult de tot si si-a asumat la un moment dat un risc enorm: a cumparat hotelul acesta care era mult mai mic pe atunci. L-a cumparat pe credit cu dobanda fixa. La scurt timp a inceput marea devalorizare a valutei locale. O inflatie de neimaginat…”

Eu: – „Stiu, imi amintesc ca am invatat la scoala despre inflatia aceea…”

El: – „Da, devalorizarea a fost de cate 20% pe an… anul urmator iar 20 % si tot asa… iti imaginezi… cum dobanda creditului a fost fixa tatal meu a reusit sa plateasca banca in foarte scurt timp…”

 

Dialoguri

Ea: – „Ai curcuma?“

Eu: – „Da, am praf! Si am si radacini ce le-am pus in pamant. Sunt marunte de tot…“

Ea: – „Da, cresc apoi si se fac mari cat alea de ghimbir…“

Eu: – „Sa punem niste radacina proaspata de curcuma in mancare in locul prafului?“

Ea: – „Ooo, nu! Radacina proaspata nu se foloseste in mancare pentru ca e amara. Trebuie uscata si macinata…“

Eu (dezamagita): – „Ach!“

20160311_161458

Dialoguri

El (incruntat): – „Stii, mie nu-mi plac tiganii…“

Eu: – „De ce?“

El: – „Pentru ca nu respecta regulile sociale!“

Eu: – „Pai hai sa le dam exemplu cum se face asta…“

 

Mai vorbim altele, apoi

 

El: – „Nu stiu daca fac rau sau fac bine, insa nu cred in Dumnezeu…“

Eu zambesc

El (continua) – „Am citit prea mult ca sa pot crede in asa ceva…“

Eu (continuand sa zambesc): – „Sigur ai citit cartile gresite… Ceva este sigur mai sus si mai mare decat noi. Ca il numesti „Dumnezeu“ sau nu nu are importanta…“

 

Dialoguri

Seara, mergem la culcare. Locul din fata patului meu e gol, amandoi cainii sunt de partea lui.

Eu: – „E a doua noapte ca Sally merge sa doarma de partea ta nu la picioarele patului unde dorm eu cum era obisnuita…”

El: – „Te simte ca esti amarata si tulburata si instinctiv se fereste sa-ti absoarba energia.”

Eu (cu inima grea): – „Da…”

El (pe un ton intelept): – „Pe langa asta, eu sunt mai frumos decat tine!”

Zambim.

Dialoguri

La telefon.

 

Ea: – „Si stii, cum ti-am spus la cimitir in ziua inmormantarii, eu pana atunci nu am mai vazut pe nimeni murind. Mi-a murit mama, tatal, soacra, dar nu am fost niciodata de fata la momentul in care sufletul iese din corp…“

 

Imi povesteste detaliat cum s-a intamplat. O ascult. Ingrijitoarele de batrani nu au parte de nici un fel de pregatire pentru a stii sa gestioneze asemenea experiente la nivel emotional, de aceea au un risc ridicat de depresie si/sau alte probleme.

 

Apoi…

 

Eu: – „Ma bucur mult ca te-am cunoscut, pastram legatura si sigur o sa ne mai vedem.“

Ea: – „Da, m-as bucura!“

Eu: – „Zi-mi cand ai ziua de nastere sa te scriu in calendar sa te pot felicita.“

Ea: – „Sigur. 12 iulie.“

Eu (zambind): – „Hihi! Vrei sa ghicesti cand e ziua mea de nastere?“

Ea: – „Tot pe 12 iulie?“

Eu: – „Exact!“

Ea: – „Esti singura pe care o cunosc nascuta in aceeasi zi cu mine…“

Eu: – „Si tu. Nici eu nu cunosc pe nimeni altcineva. Suntem speciale!“

Dialoguri

Anul trecut, la cursul de adoptie.

Noi (8 perechi) si ele 1 psiholoaga si 1 asistenta sociala.

Psiholoaga: – „Ca sa ne intelegem de la bun inceput, in caz de adoptie nu putem vorbi despre nou nascuti sau copii mici. Cine adopta trebuie sa se pregateasca sa intampine un copil prescolar in cel mai „bun” caz!”

Noi: – „De ce??”

Asistenta sociala: – „Pentru ca, la nivel european, institutiile de protectie a minorului au ca si tel sustinerea familiei pentru a iesi din criza si integrarea minorului in familia sa biologica. Institutionalizarea, datul in ingrijire si adoptia sunt solutii ce se iau in cazuri extreme si doar dupa o prealabila munca de sustinere a familiei biologice, munca ce se intinde pe mai multi ani. De aceea pe cand ajunge sa fie dat spre adoptie, minorul are in general varsta prescolara.”

Psiholoaga: – „Pe langa asta, problemele minorului sunt multe si sunt grele pentru ca el vine dintr-o familie problematica si a fost in mod sigur expus abuzurilor si neglijentei. Nu va faceti iluzii, nici un copil nu este dat spre adoptie pentru ca familia sa este saraca! Saracia nu este in nici un caz motiv de dare a minorului spre adoptie!”

Dialoguri

El (17 ani): – „Tu ai fost vreodata in Rusia?”

Eu: – „Nu. Am fost insa in Ucraina. E la 15 km de orasul meu din Romania.”

El: – „Ma duci si pe mine in Romania?”

Eu: – „Sigur ca te duc! Te duc si in Ucraina. Termini anul asta scolar cu media generala de 9 si te duc.”

El: – „Termin cu 8 si ma duci.”

Eu: – „Nu, cu 9!”

El: – „Serios ca o sa te bucuri daca o sa termin cu 8 pentru ca atunci ma calific pentru o bursa de studiu!”

 

Dialoguri

Miercuri, la telefon.

 

Ea: – „Te-am sunat sa te intreb daca nu cumva e azi Craciunul tau…?“

Eu: – „Nu, nu sunt de rit slavic. Familia mea este greco-catolica.“

Ea: – „A, exact ca si prietena mea romanca!“

Eu: – „Nu aveai bilete pentru Egipt? Nu trebuia sa fii deja acolo?

Ea: – „Ba da, e drept ca am rezervat biletul prin agentia de voiaj. Si m-am bucurat foarte mult de terapie ca stii ca in sezonul asta am mereu dureri… Si imagineaza-ti ca agentia mi-a consumat banii fara sa-mi ia biletele!“

Eu: – „Wow, adica ti-au furat banii…“

Ea: – „Nu, nu vreau sa cred asa ceva, de foarte multi ani imi rezerv hotelul si zborul prin ei… sper ca a fost o neatentie grosolana din partea lor… nu altceva… oricum mi-au promis ca o sa pot zbura sambata…“

Eu: – „Exista sigur un motiv pentru care Universul a considerat ca e mai bine pentru tine sa nu zbori luni cum era planul initial!“

Ea (cu indoiala in voce): – „Da, probabil se poate spune si asa…“

Mai vorbim apoi ne luam ramas bun.

 

Vineri seara, la telejurnal: „Trei turişti străini au fost răniţi în atacul comis vineri seară la un hotel de lux din staţiunea egipteană Hurghada, anunţă autorităţile egiptene, precizând că toţi atacatorii au fost împuşcaţi mortal, informează Euronews.” (http://www.voceatransilvaniei.ro/atac-armat-al-islamistilor-la-un-hotel-de-lux-din-statiunea-egipteana-hurgada-trei-turisti-occidentali-au-fost-raniti-teroristii-au-fost-impuscati-mortal-atacul-prezinta-caracteristicile-unui-compl/)

 

Dialoguri

Eu, ea si fiul ei.

Ea: – „A da si stii ca voia sa se transfere la alta scoala cu un profil mai apropiat de talentele lui nu?“

Eu: – „Da, da, stiu!“

Ea: – „S-a razgandit!“

Eu: – „Sunt convinsa ca i-a venit o idee si mai buna!“

Ea, intorcandu-se catre el: – „Spune-i ce te-a facut sa te razgandesti!“

El: – „Pai… da… stii… am auzit ca trebuie sa sustin 5 examene dintr-o materie ce inca nu am studiat-o…“

Ea, il intrerupe: – „Mai intai mergi la scoala noua si vezi daca e adevarata treaba cu examenele…“

Eu: – „Exact! Mergi si te interesezi la sursa nu dupa ureche. Si, pe langa asta, iti amintesti cand erai in scoala generala si te gandeai la liceu si ti se parea asa o chestie de mare si de grea si uita-te la tine acuma, esti deja in anul doi si n-ai murit, din contra, esti un elev foarte bun… “

El, dupa cateva secunde de gandire, zambind: – „Da chiar ca asa e!“

Eu: – „La fel o sa fie si dupa ce te transferi. Si apoi, chiar daca e vorba de cinci examene cine zice ca nu esti pregatit pentru ele? Sau ca nu te poti pregati? Si daca nu reusesti la examene ce se intampla? Faci mai departe profilul asta la care esti inscris si atat, mai tarziu te reprofilezi, faci cursuri, vezi tu…“

El (vadit usurat): – „Da, daca nu le iau continui unde sunt acum, macar am incercat!“

Eu: – „Vezi ce iute esti la minte?“

 

 

Dialoguri

Cu cateva luni in urma.

Eu calc, la etaj. Il aud ca urca si ma ingrijorez putin pentru ca are mobilitatea foarte limitata. Ajunge langa mine si-i zambesc ca sa nu-mi tradez ingrijorarea.

El (nascut in 1927): – „Asa ceva! Asa ceva…! Nu as fi crezut vreodata…!“

Eu: – „Ce s-a intamplat?“

El, vadit suparat: – „Iti dai seama ca in toata casa asta nu exista nici macar o fotografie de-a mea?“

Eu: – „Of of!“

El: – „Am cautat peste  tot (il auzisem si eu cotrobaind la greu) si nu am gasit nici macar una!“

Eu (punand jos calcatorul, il iau usor de brat si il indrept spre scari): – „Hai sa cautam impreuna!“

Coboram scarile fara incidente.

Eu (aratandu-i cu degetul o fotografie-tablou in care este el, cu cativa ani in urma): – „Si asta cine este?“

El (se lumineaza la fata dar mai pastreaza o urma de ingrijorare): – „Da…“

Eu (indicand o alta fotografie): – „Si aici cine este?“

El (zambind): – „Eu!“

Eu: – „Da, si ce elegant! Ai avut mai mult par pe cap de aceea nu te mai recunosti!“

Radem impreuna apoi el mai da o tura prin casa controland fotografiile.

 

 

Dormi in pace!

Dialoguri

Ea (nascuta in 1928): – „Imediat dupa razboi varu-meu si-a vandut tot, strans tot si a plecat in Uruguai (multi nazisti au emigrat in America Latina dupa cel de-al doilea razboi mondial, pentru a se pune la adapost de represalii, de aceea nu este neobisnuit sa intalnesti latino-americani ce poarta nume de familie nemtesti sau italienesti – NA). Si-a cumparat acolo pamant mult ca era foarte ieftin. Mai vorbim si ne-a trimis poze dar e mare saracie acolo sa stii. Nu au case solide ca ale noastre…“

Eu: – „Poate nici nu le trebuie case ca in Europa. Au o alta clima acolo…“

Ea: – „Da, se poate… A avut doi baieti si o fata varu-meu. Cand baietii au avut 17 si 19 ani s-au dus cu tatal lor pe camp sa incarce remorca. Pe strada, amandoi pe motocicleta in urma remorcii tatalui, au intrecut masura si, intr-o curba, au intrat in plin in spatele remocii. Aveau viteza. Au murit pe loc.“

Eu: – „Ce tragedie… imi pare rau…“

Ea: – „ Da, nu i-a fost usor…“

Tacem amandoua pret de cateva secunde. Apoi

Ea: – „Acuma au o firma de facut mancare. Nevasta-sa bate snitele, le trece prin faina-oua-pesmet si le vinde la uruguaiance. Ele le prajesc in ulei si au gata mancarea. Nu stiu ce femei sunt uruguaiancele alea… stau toata ziua acasa si nu-s in stare sa-si faca singure snitelele…“

Eu: – „Nu stiu daca are vreo treaba nationalitatea… Eu cunosc o doamna italianca ce are gradina cu patrunjel la doi metri de usa casei si totusi prefera sa-l cumpere de la magazin pentru ca e gata tocat…“

Ea (uimita si nu prea): – „Da, ai dreptate, peste tot sunt oameni si de-un fel si de altul…“

Dialoguri

El (6 ani) se joaca zdranganind un pachet de pastile de mastecat.

Eu: – „Imi dai si mie o pastila?“

El (strambandu-se in cautarea unei idei): – „Nu, ca nu pot…“

Eu: – „De ce?“

El (ridicand din umeri a neputinta): – „Pastilele astea sunt numai pentru baieti…!“

Eu: – „Aha… pai si eu sunt baiat, sa stii!“

El (chicotind): – „Nu prea cred asa ceva…“

Eu: – „Serios, imi creste mustata. Deci sunt baiat!“

El (uimit): – „Nu cred!!“

Eu (aprinzand o lanterna si indreptandu-mi lumina spre fata): – „Uita-te!“

El (dupa ce ma analizeaza pret de cateva secunde): – „Carmen sa stii ca nu esti baiat. Esti batrana!“

Dialoguri

La telefon

 

El (16 ani): – „Ti-am zis sa nu imi trimiti mesaje cand sunt la ore…“

Eu: – „Cand esti la ore ai telefonul inchis, conform regulamentului, cand iesi de la ore citesti ce ti-am scris, era important ca sa stii cum sa te organizezi…“

El: – „Mi-a venit mesajul cand eram la ore si am riscat sa fiu suspendat din cauza ta!“

Eu: – „Daca inchideai telefonul nu riscai nimic…“

El: – „L-am inchis!“

Eu: – „Daca l-ai fi inchis nu-ti venea mesajul…“

El: – „Exista si telefoane care se pornesc automat cand iti aud vocea!!“

Eu: – „Probabil, dar al tau nu e din ala…“

El, dupa 2 secunde de ezitare: – „Stiu, am zis numai ca exista!“

Eu: – „Data viitoare inchizi telefonul sau il lasi acasa…“

El: – „L-am inchis dar s-a pornit singur! L-am pus in geanta si geanta langa banca si proful cand a trecut pe langa banca mea nu a vazut geanta si din greseala i-a tras un sut si asa s-a pornit telefonul…“

Eu: – „Aha. Atunci e vina profului…“

El: – „Nu, e vina ta, ca mi-ai trimis mesajul cand eram la ore si proful mi-a propus sa ii citesc mesajul in fata clasei daca vreau sa nu ma suspende pe o saptamana cum zice regulamentul…“

Eu: – „Si l-ai citit?“

El: – „Da, si suna ca un mesaj de la o fata: <La ce ora ajungi? Vezi c-o sa fies i J. aici dar ea isi vede de ale ei…> si s-au distrat pe seama mea…“

Eu: – „Si nu le-ai spus ca mesajul e de la matusa ta preferata care vrea sa stii la ce ora vii sa-ti faci temele cu ea?“

El: – „Si sa risc sa ma creada tocilar care invata cu matusa-sa??? Mai bine expulzat!“

Eu: – „Bine de stiut. De ma mai fentezi cu vreo lectie si ascunzi temele de mine imi schimb statusul pe facebook. Scriu ca sunt la biblioteca comunala cu tine…“

El: – „Carmeeeeen!!!“

Dialoguri

El, se aproprie zambind cu dintii albi, perfecti, contrastand cu pielea de ciocolata. Tine in mana niste sosete de vanzare si altecele.

El: – “Ciao!”

Eu: – “Ciao, ce mai faci?”

El: – “ Bine, bine, tu?”

Eu: – “Si eu, mersi!”

El, indicand marfa: – “Nu cumperi sosete?”

Eu: – “Nu, dragul meu, am prea multe…”

El: – „N-ai bani de o cafea?“

Ma uit si vad ca sotul mai are de stat la coada la banca. Ii zic: – “Vezi ca merg la o cafea aici, in cafeneaua din apropiere!” Imi confirma din cap ca m-a auzit si inteles.

Ma intorc catre el: – “Hai sa mergem! Trebuie numai sa intrebam daca ne lasa cu cainii in cafenea…”

Sally si Lia intre timp l-au acceptat si integrat in haita.

Intram in cafenea, ne asezam la o masa. Comandam. Eu o cafea si el o cafea cu lapte.

Eu: – “Cum te cheama?”

El: – “Kenzo. Pe tine?“

Eu: – „Carmen. De unde vii? Cati ani ai?“

El: – “Sunt nigerian. Am 34 de ani. Sunt aici din 2006 si la sfarsitul lui decembrie merg acasa, in Nigeria.”

Eu: – “Ai familie in Nigeria?”

El: – “Da, mama, frati si surori. Nu i-am vazut de aproape zece ani… “

Intre timp vin cafelele si barmanul imi pune restul pe masa. Ii arat cu capul lui Kenzo:

Eu: – “Ia-i, sunt pentru tine!”

El: – “Multumesc!”

Eu: – “Vrei si fursecul de langa cafeaua mea? Sunt intoleranta la lactoza…”

El: – “Da, multumesc!” si-l baga imediat in gura.

Eu: – “Ma bucur ca o sa-ti vezi familia! Cum o cheama pe mama ta?”

El: – “Meber.”

Eu: – “Ce frumos nume!”

El: – „Multumesc! Stii, pana in 2011 nu am avut acte. Au vrut sam a expulzeze de 3 ori. De trei ori am scapat. Ultima data cu ajutorul unui avocat care a stat toata ziua cu mine si mi-a rezolvat acte printr-un alt nigerian.”

Eu: – “Acuma ai acte? Esti in regula?”

El: – “Da, de aia pot sa merg in Nigeria.”

Eu: – “Ti-ai luat deja biletul?”

El: – “Da, dus intors, 650 de euro cu escala la Istambul. Mi l-a platit un amic caruia acuma ii dau banii in rate saptamanale. I-am dat deja mai bine de jumatate.”

Mai povestim, terminam cafelele, ne salutam dand mana.

Eu: – “Salutari mamei tale si drum bun!”

El: – “Multumesc!”

 

 

Dialoguri

in urma cu vreo doua luni, la telefon

Ea (cu o lunga traditia legata de fumat): „- Stii, de cateva zile nu am mai fumat deloc!”

Eu: ” – Oooo ce fain! Bine ai venit in Club!”

Ea: ” – Uite, e foarte greu!”

Eu: ” – Da, scumpa mea, primele zile sunt destul de ciudate, pana ni se acomodeaza corpul si creierul la noua situatie. Dar trece curand :)”

Ea: ” – Sunt intr-un grup de suport si am citit ca unii ce s-au lasat de fumat se gandesc si dupa ani de zile cu mare jind la tigara… te rog sa-mi spui ca nu e adevarat si ca dorinta de a fuma dispare… tu, dupa atatia ani de lasat de fumat, te rog sa-mi spui sincer: ‘Te mai gandesti la tigara?’ ”

Eu (zambind): ” – Foarte sincer: ‘Da!’ Ieri de exemplu m-am gandit ultima data la tigara. Stii, alaltaieri ploua si el era racit. Farmacia nu e departe, nici aproape, dar gasesti greu parcare in fata ei si unul din politisti sta mereu la panda ca stie ca in fata ei poate da amenzi faine. Noa si mi-am luat umbrela si am purces la drum ca el voia tablete efervescente nu ceaiurile mele. Era la inceputul racelii asa ca pana a doua zi s-o pus bine pe picioare. Dimineata l-am vazut in usa, imbracat de iesit. Nu mai ploua, era chiar soare. L-am intrebat unde merge. Si el: ‘Ma duc sa-mi iau tigari!’

Ea: ” –  Da, eu il inteleg perfect!”

Eu: ” – Atunci ma intelegi sigur si pe mine cand iti zic ca mi-a fost ciuda … ca nu mai ploua si ca magazinul de tigari nu e asa de departe ca si farmacia…”

~ radem amandoua ~