Meniul saptamanii

Pentru saptamana urmatoare am multe chestii faine la dispozitie. Am facut o oala mare de supa de razalai à la vecina mea Lia si mai preconizez o supa mai pe la sfarsitul saptamanii, poate de cartofi.

Am luat din Klagenfurt niste carnati tipici din regiune care se fac cu varza murata calita, am luat si din aia asa ca doua seri or fi cu carnati si varza. Varza oi manca si goala, pentru ca e plina de probiotice sau asa ceva… si pentru ca imi place mult.

De la niste tarani unguri din piata de la Klagenfurt am luat gutui si voi face niste dulceata din ele, doua le-oi pune de-oparte si oi face o mancare cu carnita de pui cu ele.

Doua zile vom manca sigur fasole, vreau sa o fac batuta/frecata, cu ceapa calita si boia.

Salate o sa mancam din gradina, cele verzi, apoi si niste gogosari luati tot de la taranii unguri mentionati mai sus, pentru pranzuri am paine neagra, salam, niste ragù de legume la congelator ce o sa-l scot sa-l incalzesc cu niste paste, sau ciuperci din conserva…

Am mancat la prietena mea un „vadas” unguresc tare bun si vreau sa-l fac si eu saptamana asta.

Dulce oi face intr-o seara poate niste clatite cu gem de gutui… sa vedem…

Am mai descoperit o sursa de inspiratie culinara. Click AICI

Rezervatia Naturala a lacurilor Doberdo si Pietrarossa (Friuli / Italia)

Am facut o foarte frumoasa excursie de o dupa-amiaza la rezervatia aceasta care se gaseste la 16 km de casa noastra. Stiam demult de ea si de faptul ca putem duce si cainii cu noi, cu conditia sa ii tinem de lesa, bineinteles! A fost o surpriza in adevaratul sens al cuvantului, din urmatoarele motive:

1. nu se plateste intrare nici in rezervatie nici in micul muzeu al regiunii Carso
2. exista mai multe poteci, noi am parcurs-o pe cea mai tare, cea care nu se poate parcurge cu copii mici insa si cea mai spectaculara din punct de vedere al panoramei

 

La intrare exista si un restaurant/bar cu o terasa spectaculara, la fel si niste mese de lemn in aer liber unde se poate lua masa sau bea o cafea si privi pana departe, la Grado situat la 30 de km, adica se intrazareste chiar si marea…

Ca animale salbatice noi nu am vazut multe pentru ca am fost tare concentrati la fiecare pas al potecii. Urmeaza sa ne intoarcem sa parcurgem si celelalte poteci.

Ca vegetatie ne-am bucurat de culorile toamnei si tare imi doresc sa ma intorc prin noiembrie pentru ca sunt convinsa ca voi vedea peisaje extraordinar de colorate… Am vazut mult cimbrisor salbatic inflorit, multe feluri de menta, ciclamini salbatici, micuti de pareau viorele… 🙂

Mai multe informatii gasiti aici: http://www.riservanaturalegradina.com/en/the-reserve.html

Meniu saptamanal

Octombrie asta e zapacit la cap! Avem temperaturi foarte inalte si asta face ca gradina sa produca inca tare fain. Ardeii si ardeii iuti sunt PLINI de flori, nu stiu ce s-a alege de ele mai incolo, ‘om trai si ‘om vedea. Pe langa ce recoltez din gradina mai am 2 litri si jumatate de lapte ce ii capat volens-nolens si, cum eu sunt intoleranta la lactoza ori il daruiesc ori, cum am facut acuma in weekend, fac branza din el ca e lapte integral. Vecinul are gaini tinere si tare puse pe productie si asa ma cadouriseste si pe mine asa ca si cu alea sunt ok. In congelator am carnita, peste si fructe de mare.

Acuma, in weekend am facut supa pe spate de pui si, din legume plus din carnita scoasa de pe oase dupa fierbere, am facut un fel de salata de boeuf, fara boeuf of course. Si mi-am amintit de parintii mei, pe vremea tineretii lor, cand la sfarsit de saptamana faceau supa cu taitei sau galuste, salata de boeuf, pireu de cartofi cu carnita si salata de ardei copti… Am intrat pe google earth si am cautat adresa la care am locuit atunci, am regasit blocul, la etajul doi, fereastra de la bucatarioara atat de micuta ca nu puteau trece doi oameni unul pe langa altul, minusculul geam de la baie, geamul de la camera mare unde pe pervaz hraneam porumbeii ce-si aveau cuibul in imensul tei ce acuma nu mai este… mai este in schimb salcia mare din fata blocului vecin… ce amintiri… la intrarea in bloc era un arc de trandafiri pe care il ingrijea un vecin…

Well, ‘napoi in zilele noastre, cu riduri si grasime acumulata pe burtica, intr-o bucatarie cat aproape toata suprafata apartamentului de pe vremea copilariei mele… pentru saptamana urmatoare din viata mea prevad:

Supe: de galuste si de praz

Paine: integrala (am facut-o in weekend ai am congelat-o)

Masa principala: Mazare cu carnati (desigur ca o sa vada carnatul mai de la distanta), Carne de pui la gratar cu conopida la aburi, Costite cu varza calita, Cartofi cu ceapa la tigaie, Mici si legume la gratar (cantitatea de carne la fiecare masa este foarte redusa)

Masa secundara n-o planifica pentru ca nu o servim zilnic, oricum, in caz de foame avem la indemana paste de diverse sosuri, sandvisuri, frico (o specialitate friulana, pentru el)

Salate: din gradina

Fructe: kaki

Dulce: am facut o prajitura cu mere si faina integrala in weekend, o sa ne ajunga pentru 2-3 zile din saptamana urmatoare

 

Paste cu carnati si rucola

Demult am tot vrut sa incerc reteta asta si, cum ieri am decis sa culeg toata rucola ca imbatranea, azi am profitat de ea fara remuscari.

Am pus apa pentru paste la fiert. Apoi. Pentru 4 portii am folosit 2 carnati proaspeti, taiati in fragmente maricele si apoi stropsiti cu furculita. I-am calit in tigaia incinsa, am adaugat cateva rosii uscate din ulei, tocate grosolan si ele, cand carnatul si-a schimbat culoarea semn ca e patruns am adaugat un rest de catel de usturoi ramas zilele trecute de la nu-mai-stiu-ce si o mana foarte mare, mai bine zis un brat! de rucola maruntita si ea un piculet. Le-am lasat pe foc pana s-a inmuiat rucola, am adaugat exact 2 linguri de apa si, cand pastele au fost gata, le-am amestecat.

 

Prajitura perfecta cu mere imperfecte

O sa va placa reteta asta daca aveti mere biologice, o sa vedeti de ce…

Eu am doi meri, unul galben si unu rosu. Fac mere uratele ca nu i-am stropit vreodata. Merele mai au si cate-un verme dar nu ne deranjeaza ca decupam partea afectata si mancam ce ramane.

Noa si azi, din merele culese ieri, din cele rosii, am curatat 4 mijlocii. Stiu ca-n poza maru-i galben dar eu am folosit mere rosii. Asta galbenuc mi-o placut ca e interesant, are personalitate si-a vrut neaparat in poza 🙂 Merele noi le mancam cu coaja cu tot ca – repet – nu-s stropite. La reteta asta trebuie curatate si asta am si facut. Coaja nu am aruncat-o. Am pus-o-n mixerul cu care fac smoothies. Am adaugat 3 oua, si ele biologice, kilometrul zero ca ni le-a daruit vecinul si el locuieste la cativa metri de noi, am adaugat un pliculet de zahar vaniliat, o lingurita praf de scortisoara, o cana de ulei si am mixat totul. Rezultatul mixarii l-am turnat intr-un bol, am adaugat (aproape!) o cana de zahar brun, 1 cana de faina integrala trecuta prin sita si un praf de copt. Am turnat compozitia intr-o tava imbracata in hartie de copt ca aveam o bucatica ce se plimba de-o vreme prin cuptor si m-am saturat s-o mai vad… oricum se poate si unge tava cu ulei si presara cu pesmet si atunci prajitura capata o baza tare faina noa dar eu, cum zic, am pus hartia de copt. Merele curatate le-am tinut in apa pana cand le-am venit randul. Le-am zvantat si le-am taiat in feliute ce le-am pus foarte aiuristic peste aluat. Am dat tava la cuptor pentru… hmm… nu stiu exact cate minute. Am incercat-o cu o scobitoare si asa am stiut ca e gata…

Scoasa din cuptor i-am presarat de-asupra zahar praf si inca un pic de scortisoara.

Este foarte foarte foarte gustoasa!

 

Detalii

~ wish you were here ~

Dosarul personal – lectie de organizare

Unul din baietii de care m-am ocupat in ultimii ani a implinit varsta majoratului. Le-am facut o vizita si am intrat in casa in momentul in care mama sa tocmai termina de ordnat niste documente intr-un dosar. Apoi a scris numele baiatului pe lateral si i l-a inmanat spunandu-i:

– „Aici sunt toate actele tale!”

El i-a multumit.

Pentru mine episodul a fost util din doua puncte de vedere:

1. mi s-a parut asa de super fain sa iti incepi viata de adult cu un dosar in care ai impreuna si ordonate toate actele personale, de la certificare la diplome si altcele!
2. mi-am dat seama care ar putea fi motivul pentru care sistemul meu de ordonare nu functioneaza mereu impecabil: faptul ca certificatele, diplomele si contractele ne sunt toate in acelasi dosar.

De cum am avut timp am trecut si eu la sortarea actelor. Am aruncat multe din cele ce am stiu ca nu o sa ne mai trebuiasca veci de veci, de exemplu certificate de garantie expirate, contracte care s-au incheiat deja si am facut apoi, pentru actele personale doua dosare: unul cu numele meu si unul cu al lui. In felul acesta fiecare stie ce unde sa caute.

Cu asta bifez ordinea in acte pe anul asta.

Dialoguri

Joi. Zi de piata. Lume. Cineva ma striga. Intorc capul si o vad. Ii raspund cu un zambet.

Apoi.

Eu: – „Ciao, ce mai faci? Cum mai esti?”

Ea, cu entuziasmul debordant ce o caracterizeaza, imi raspunde: – „Bine, bine, mersi, voi? Cateii?”

Eu: – „Suntem toti bine, mersi. Mai pe la doctori, mai pe la distractie, mai pe la munca… Ti-am vazut pe Facebook pozele de la gay-parade! Super fain ca ti-ai colorat parul cu aceleasi culori cu care si-a colorat P (fiul ei) barba!”

Ea: – „Da, a fost o fain de tot, lume multa, muzica, oameni faini…”

Eu: – „Sunt foarte mandra si onorata sa am o prietena ca si tine!”

Ea, face ochii mari: – „De ce?”

Eu: – „Pentru ca esti singura mama de fiu gay pe care o cunosc si care este atat de frumos de partea fiului sau…”

Ea: – „Uite, Carmen, la inceput am fost socata asa cum este orice parinte atunci cand afla ca ceea ce este/face/vrea copilul lui nu se potriveste cu imaginea ce si-a facut-o in cap despre el. Acuma m-am calmat si mi-am dat seama ca poate – si voi avea si eu grija de asta! – sa fie fericit: sa traiasca cu un partener care sa-l iubeasca si sa-l respecte. Acuma ca partenerul nu e femeie ca e barbat, nu ma intereseaza absolut deloc.”

Eu: – „Vezi, pentru asta iti dau nota zece la parintit…”

Ea: – „Singura mea grija acuma e sa nu ii faca vreun prost rau, sa il atace, sa il raneasca pentru ca e gay… stii, in lume inca-s multi netoti…”

Eu: – „Da, stiu…”

Reluam de unde am ramas…

Un eveniment de pe la inceputul anului mi-a dat organizarea peste cap. Din a b s o l u t toate punctele de vedere. Ceea ce nu a fost neaparat de rau desi pe moment m-a naucit!

Asa ca, de la inceputul anului, organizarea nu a trecut pe un plan secundar ci a intrat pe pilot automat. Ceea ce inseamna ca toate obiceiurile alea cladite si implementate de-a lungul ultimilor ani si despre care am scris detaliat aici, pe blog, zic toate si cele mici si cele mari, mi-au fost extrem de folositoarea. Mai mult de atat, m-au tinut la suprafata. Asta ma face foarte mandra de mine insami pentru ca mi-am construit singura instrumentele pe care le-am pus apoi, in ordine in DULAPUL MEU CU SCULE, UNELTE SI INSTRUMENTE.  Asa ca, in momentul de criza am deschis dulapul, am stiut exact ce de pe care raft sa iau si cum sa folosesc. Si asta nu e lucru putin!

Acuma, cu unele situatii inca in curs de dezvoltare, reiau de unde am ramas si ma intorc incet incet la rutinele si experimentarile atat de dragi si fructuoase.

Incep de la meniu

Avem inca rosii din gradina. Plus 3 feluri de salate, cu inca doua in curs de semanare, sfecla rosie, morcovi si multe multe ierburi aromatice, printre care si ghimbir, planta pe care in anii trecuti m-am straduit sa o cultiv si nu a iesit nimic, anul asta am ingropat o bucatica de radacina apoi am uitat de ea si s-a facut o mandrete, semn ca si plantele cresc mai bine cand inveti sa le „let go”.

Pentru saptamana asta deci, am in meniu

2 supe: una de broccoli si una de praz

2 salate pe zi: salata verde, rosii, sfecla rosie, ardei, rucola

La pranz: paste cu ragù de legume si carne, paste cu pesto de ierburi aromatice, orez cu ciuperci, orez cu fructe de mare, Spätzle cu macrou

La cina: legume la gratar cu peste, cartofi la tigaie cu carne de porc, varza calita cu bucatele de sunca, , mamaliga cu ceapa, chiftele de cartofi cu oua

Pentru weekend nu planific nimic, o sa avem oaspeti si o sa gatim in functie de chef si timp.

La capitolul finante

Din cauza operatiei serviciul-cel-adevarat il incep abia de miercuri. Pe tot parcursul verii m-am ocupat de sursa suplimentara de venit, in afara unei saptamani, cea cu operatia. Continuam sa cheltuim mai putin decat castigam si sa ne platim pe noi in primul si-n primul rand. Ca si proiecte anuale am si un faliment*: nu am reusit sa punem fotovoltaicul, mi-am si luat gandul de la el, la urma urmei e si el o forma de consum si scopul meu este sa consum cat de putin posibil nu sa-mi diversific modurile in care o fac.

Sanatatea

Aspectele legate de sanatate au fost multiple anul acesta si le-am luat pe toate in serios, de la sciatica la operatie si la dentist. Recent am reluat plimbarile lungi in natura insa inca nimic legat de sport si asta ar fi falimentul* numarul 2 de anul acesta.

Gradina

a produs si continua sa produca chiar daca s-a bucurat doar de un minimum de atentie din partea noastra. Am fost bine inspirata ca am semanat soiuri de flori care atrag albinele si ca am lasat gradina de flori si plante aromatice sa se dezvolte fara mari interventii din partea mea. Am constatat ca florile plantelor aromatice sunt o sursa foarte importanta si agreata de nectar asa ca nu le-am tuns, le-am lasat sa dea in floare si apoi sa intre in samanta.

Casa 

s-a bucurat de o terapie intensa din partea sorei mele care are un talent organizator exceptional si care nu s-a dat in laturi de la nici un sertar oricat de mic. Asta mi-a usurat foarte mult viata imediat dupa operatie.

Minte si suflet

am citit putin dar de foarte buna calitate. Am urmarit tot felul de psihologi si specialisti ai vietii pe internet si mi-am facut chiar un obicei foarte fain, acela de a asculta prelegeri in timp ce-mi fac treburile casei.

Relaxare

Am facut niste iesiri cu barca anul acesta si am fost la munte weekend-ul imediat de dupa iesirea din convalescenta.

Proiecte

1. punerea in vanzare a unor lucruri care nu ne mai trebuie
2. revenirea la ordinarea/curatenia casei pe zone
3. excursii scurte

2018 e un an intens, care, pana acuma, m-a pus la incercare si m-a invatat tare multe. Despre mine si despre viata.

 

faliment* – cand scriu/vorbesc despre faliment o fac cu dragoste si detasare, nu cu amaraciune 🙂

 

 

 

 

 

Pesto de dovleac

L-am facut rapid-repejor, cu 3 flori mari de dovleac gasite-n gradina, o mana mica de seminte de dovleac, o bucatica simbolica de usturoi crud, o bucatica mica de ardei iute, un strop de sare si ulei din seminte de dovleac. Puse toate in smoothie-maker, pornit la viteza maxima pret de 10 secunde apoi pus peste pastele fainoase fierte. Presarat o smangura* de branza uscata in varf, nu mult, cat sa fie de dis*. Ieftin, rapid, sanatos, gustos!

* smangura – un pic

*de dis – ca decor

*dialect satmarean de Ardud

Detalii

Dialoguri

Seara, relax. Stranse in jurul mesei jucam carti. Printre o mana si alta vorbim vorbe.

Ea (cunostinta foarte recenta): – „Da, stii, si cumnata-mea e romanca!”

Eu, zambind: – „Fain!”

Ea: – „Adica a fost adoptata din Romania, acuma e austriaca!”

Radem

Eu: – „Da, ma distreaza ca pruncii adoptati, dupa o vreme, incep sa semene si fizic cu parintii lor…”

Ea: – „A nu, nu e si cazul ei. Are pielea de culoarea inchisa… vine dintr-o familie de tigani dar am inteles ca-n Romania toti sunt tigani…”

Imi aleg bine cartea si o pun pe masa. Apoi

Eu: – „Nu chiar! E vorba de doua natii diferite. Datorita similitatii numelor Rroma – Romani europenii le confunda dar nu e nici un bai. Tiganii au fost ultimii sclavi ai Europei. Nu au fost vreodata despagubiti si nici nu li s-au cerut vreodata scuze. Din contra, dupa eliberarea din sclavie au trebuit sa inceapa sa plateasca taxe fostilor proprietari de sclavi: boierilor romani si bisericii ortodoxe.”

Ea (cu ochii mari, mari de tot): – „Dar de unde vin de fapt tiganii?”

Eu: – „Nu se stie! Din ce am citit ar proveni din India si ar fi o casta asa-zis inferioara, despre care se zice ar fi sub semnul unei kharma rele… si se vede ca-s urmati de kharma asta pe unde trec…”

Ea: – „Ahaa…”

Eu, dupa cateva secunde de tacere: – „Asta cu kharma te rog sa nu i-o spui cumnatei tale…”

Ea, amuzata: – „Ach ok, n-o sa-i spun. Oricum are parinti cu stabilitate financiara foarte mare, un sot minunat – fratele meu – si trei copii superbi!”

Eu: – „fain! Ma bucur pentru ea!”

Mai jucam putin si eu continui

Eu: – „Din pacate tiganii au fost mai mult decat maltratati de catre proprietarii de sclavi romani care aveau dreptul, prin lege!, sa vanda nou-nascutul de la sanul mamei unui alt proprietar de sclavi daca asa poftea… Despre martiriul lor nu se vorbeste si nici nu se scrie… Chiar si in cartile de istoria Romaniei sunt doar mentionati, nimic altceva! Pentru romani este o ofensa sa fie confundati cu tiganii… se tem desigur ca Europa i-ar putea trata cum continua ei sa-i trateze pe tigani…”

Ea (contrariata): – Adica?”

Eu: – „Adica am fost in urma cu cativa ani in orasul natal din Romania si, stand pe o terasa la suc, in centru, am observat ca… nu mai sunt tigani… si m-am mirat si chiar am comentat cu prietenii nostri ca precis s-or fi dus toti sau, ma rog!, aproape toti! in Occident si m-am bucurat si pentru ei ca au sansa la o viata mai buna si pentru Occident ca are finalmente posibilitatea sa-si foloseasca resursele de toleranta si dibacie sociala. Dupa o vreme insa, citind un ARTICOLpe net, mi-am dat seama  ca de fapt situatia era alta. Adica nu le era permis sa intre in centrul orasului…!!?! Iti dai seama?!??”

Ea: – „WTF?”

Eu: – „Yep!”

Tacem si jucam. Apoi

Eu: – „Cred ca singura solutie ca sa nu mai fim confundati cu tiganii ar fi sa le cerem oficial scuze pentru sclavie si, eventual, sa-i despagubim. Adica exact asa cum s-a facut cu negrii din America, cu bastinasii din Australia, cu alte natii ce au avut aceeasi soarta. Asta i-ar face pe europeni sa stea o clipa sa se gandeasca. Ceva in genul „A, da’ Rrom si Roman nu e una si aceeasi treaba?”

 

Ulei picant

Uleiul asta este foarte usor de facut. In Calabria se numeste „ulei sfant” pentru ca nu poate lipsi de pe nici o masa.

Ingredientele sunt doua: un ulei de buna calitate (in Calabria se foloseste cel de ulei de masline pentru ca se produce in regiune dar sunt sigura ca si un ulei de floarea soarelui ar merge foarte bine!) si ardei iute cat de mult.

Acuma procedurile sunt doua: una in care ardeii iuti se folosesc cruzi, adica se toaca mare, se pun intr-un borcan, se acopera cu ulei de masline, se lasa la soare patru saptamani si alta in care ardeii mai intai se usuca apoi se toaca si se pun intr-un borcan, dupa doua saptamani uleiul se poate folosi. Personal prefer a doua varianta. La prima exista riscul ca uleiul sa rancezeasca. Chiar si plantele ce le pun la macerat in ulei le las macar 2 zile la uscat inainte ca sa evit riscul asta. Asa ca da, varianta a doua este cea pe care o folosesc doar ca nu ma mai complic sa filtrez uleiul, am pus ardeii direct in recipientul ce-l tin pe masa, am turnat ulei peste ei si deja dupa 3 zile pisca limba bine de tot.

Cum il folosesc eu?

Cate 2-3 picaturi adaug si la salate. Il picur in farfuria cu supa tot asa, numai 2-3 picaturi/blid. Se poate adauga un plus de iuteala pizei daca se doreste sau oricarui preparat culinar.

„Sare” de ardei iute

Poate vi s-a spus ca trebuie sa va reduceti consumul de sare din motive de sanatate sau numai ca sa slabiti mai cu spor? In acest caz se poate interveni cu „sarea” de ardei iute care, pe langa ca, folosita cu masura bineinteles, compenseaza lipsa de sare adaugand o aroma placuta, iute dar ne mai si binecuvanteaza cu proprietatile sale miraculoase.

Pentru sarea de ardei iute am pus ardeii iuti la uscat, insirati pe-o ata, atarnati de grinda. Se pot usca in orice alt mod, cu exceptia expunerii sub razele directe de soare. Dupa cateva saptamani s-au uscat, fara sa fie insa „crocanti”, asta din cauza umiditatii crescute din aer din zona mea. Asa c-am pornit cuptorul la 80 de grade si am pus ardeii, rasfirati pe-o tava, pret de cateva minute, la uscat.

Apoi i-am macinat cu mixerul normal si am obtinut o „sare” tare frumoasa si gustoasa care se poate folosi in mai multe feluri. O prietena de-a mea de exemplu o presara peste ouale ochiuri. Alta, care vine de pe continentul african, ia fiecare imbucatura de carne, o tavaleste prin sarea asta si apoi o mananca… m-au trecut fiorii cand am vazut-o dar desigur c-am incercat si eu si e chiar foarte foarte buna! Adica nah, ceva deosebit 🙂 Se mai poate presara pe painea cu unt, adauga in supe, ciorbe sau orice preparate care cer si accepta un pic de iuteala.. Se poate folosi la facut Unguentul impotriva durerilor musculare inlocuind cei doi (sau trei) ardei iuti cu 10 g de „sare” sau la facut un „Ulei sfant” despre care o sa va vorbesc in urmatorul articol.

Voi cum folositi ardeiul iute?

Unguent cu efect de incalzire impotriva durerilor si tensiunii musculare

Prietena mea e atleta si mi-a cerut un unguent bun si natural pentru situatiile cand, in urma antrenamentelor intense, se confrunta cu durerile si/sau tensiunea musculara.

Asa c-am luat 2 ardei iuti cruzi, recent culesi din gradina, de dimensiuni medii c-am zis sa ma tin pe the safe side si sa fac unguentul mai mild. Am rupt si niste ace de rozmarin si le-am tocat mare cu cutitul. De acelasi tratament au avut parte si ardeii iuti. Am pus ardeii si rozmarinul in 100 ml de ulei de masline, intr-un borcan. Am inchis capacul si am pus borcanul la baie de aburi (am pus un servet de bumbac intr-o craticioara, am pus borcanul peste servet, am adaugat apa pana la jumatatea borcanului si am pus totul pe foc foarte mic) unde l-am lasat 2 ceasuri. In felul aceasta uleiul nu a ajuns sa se incinga prea tare si sa prajeasca (Doamne feri si apara!) ardeii si rozmarinul.

La finalul celor doua ore am trecut continutul borcanului printr-o sita. Uleiului rezultat i-am adaugat 10 g de ceara de albine, am pus la foc foarte mic pentru cateva secunde, pana cand s-a topit ceara si am turnat apoi uleiul intr-un borcanas.

Nu trebuie tinut la frigider, chiar daca nu are conservanti. Nu se strica daca avem grija sa ne spalam bine pe maini inainte sa ne bagam degetele in borcan.

Am incercat deja unguentul, este foarte fain si eficient. Totusi, in urmatoarea tura o sa fiu mai generoasa cu ardeiul iute.

Din ce m-am informat pe site-urile valabile gasite pe net, unguentul se aplica de doua ori pe zi in caz de dureri musculare, tensiune musculara sau crampe.

Detalii

Dialoguri

In primavara. Ea, imi impacheteaza radacini de tot felul. Mi le pune in brate si-mi indica un pachetel din care se ivesc cateva firisoare capilare:

Ea: – „Astea sunt ultimele care infloresc. Cand le vezi inflorite inseamna c-a trecut vara…!”

Ii multumesc.

Gem iute

O sa va spun ca in familia noastra s-a servit des dulceata langa carne. Pe farfurie, la ocazii, punea bunica mea langa carne (gratar sau schnitzel) o jumatate de para din compot. In locasul de unde lipsea casuta de samburi punea o lingura de dulceata de ribizli rosu (coacaze rosie) si asa le mancam. Dupa ani si ani, traind in Austria, mi-am dat seama ca modul asta de a manca nu a fost inventia bunicii mele ci un obicei de pe vremea asupririi austro-ungara in Transilvania. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi s-a pus in fata farfuria cu carne, cu para din compot si lingura de dulceata rosie peste ea. Cu unica deosebire ca nu era de ribizli ci de afine rosii…

 

Fast forward, la 44 de ani, in casa mea, in Italia, natura ma cadouriseste cu tare multi ardei iuti. Cativa i-am daruit prietenelor mele. Altii i-am insirat pe sfoara si i-am atarnat in debaraua de sub scara, de un cui batut in grinde de cine stie cine ca nu de noi. Altii in schimb i-am uscat, taiat felii cu foarfeca si i-am pus intr-o sticla cu ulei de masline. Si tot m-am trezit c-o gramada de ardei iuti cruzi cu care nu mai aveam idee ce sa fac.  Pe langa ei am avut si-un dovlecel mare, rotund, caruia i-am scos semintele si pe care l-am curatat de coaja. Din gradina m-am intors cu cateva mere culese de pe jos. Galbene si cu viermisori ca doara n-am stropit pomii cu nimic. Nu-i bai c-o zis prietena mea ca-s asa de bune merele ca ea le mananca intregi, inclusiv viermele hihi. Noa si am curatat merele de partile ne-frumoase, coaja le-am lasat-o ca e bio. Le-am taiat in bucati mari, le-am pus in oala. Peste ele am adaugat dovlecelul taiat cubulete, ardeii iuti (multi!) taiati si si in bucati, am aproximat cantitatea la ochi si-am decis c-ar putea foarte bine sa fie vorba de vreo 2 kg asa c-am pus cam un kil de zahar peste ele, o lingurita de sare si le-am pus pe foc. Le-am lasat pana s-au inmuiat toate bine de tot si le-am mixat apoi cu mixerul vertical. Am obtinut o crema tare faina, fina, de un rosu tare frumos… Oala am mai lasat-o pe foc pana cand Masina de spalat vase si-a gatat ciclul si am scos borcanele din ea gata sterilizate. Am pus gemul in borcane si borcanele in geanta frigorifica. Stiu ca ii zice frigorifica dar ea saraca tine si de cald nu numai de frig. Le-am lasat acolo pana a doua zi, adica azi, cand le-am lipit etichetele si le-am pus in camara. 5 borcane. Unul care nu era plin plin il tin in bucatarie in asteptarea unei zile cu meniu de carne.

Pana atunci mai bag lingurita-n el borcan si gust gemul si e bun si iute iute, musai sa beau repede apa dupa el :))

Detalii

~ perspective ~

 

Ulei rosu, de sunatoare

 

Azi l-am Filtrat si l-am pus in sticlute. Se face tare usor. Am cules in urma cu circa 6 saptamani sunatoare. Am pus-o la zvantat pentru cateva zile pe o masa apoi am taiat plantele cu foarfeca si le-am pus intr-un borcan, nu numai florile ci si frunzele si bucatile de tulpina. Le-am acoperit cu ulei de masline (nu-i musai de masline, eu de asta am avut) si am pus borcanul la soare si l-am lasat in pace. Am controlat numai sa fie toata planta acoperita de ulei. O data cu trecerea saptamanilor uleiul si-a tot schimbat culoarea, s-a facut tot mai rosu pana a ajuns la o superba culoare rubinie azi, cand l-am filtrat si l-am pus in sticlute reciclate.

La ce-i bun? La taaare multe. Va invit sa va documentati pe internet. Eu o sa-l folosesc pentru a face o crema de fata pentru ca are renumele de a fi unul din cele mai fenomenale antiriduri naturale. L-oi mai folosi si la psoriazis, la hemoroizi, ca cicatrizant… si desigur ca mi-oi cadourisi prietenele dragi cu cate o sticluta, le am in gandul meu de cate ori fac cate ceva bun ❤