Lectia asteptarii

Candva, in vremuri (nu prea) demult apuse, sa trebuiasca sa astept ceva, pe cineva a fost cea mai mare pedeapsa ce mi se putea da. Adica sa nu stiu imediat ca e da sau e nu, ca e alba sau ca e neagra, ca e ok sau … intelegi… am fost in stare de foarte multe ori sa plec, sa abandonez fiece proiect al carui rezultat nu era sigur si se mai si lasa asteptat.

Nerabdarea a fost prietena mea numarul doi, venind imediat dupa tigara, pe vremea tineretii mele.

Si nu zic c-a fost gresit. Ei, nah! A fost singurul mod in care am stiut sa traiesc.

city-2800132_1920

Apoi am invatat si alte moduri.

Am invatat ca rezultatul unei actiuni nu imi apartine. Ca am obligatia de a face ce pot eu cat pot de bine si atat. ATAT. Ce iese apoi din oala in care le-am pus pe toate la fiert depinde de foarte multi factori. Adica pot pune-n oala tot ce (cred eu ca) e mai bun si sa iasa ceva nemancabil, numai bun de aruncat. Si de ce? Pentru ca as fi putut sa ma straduiesc mai mult? Probabil c-as fi putut. Dar asta in mod sigur nu ar fi schimbat rezultatul.

Si atunci de ce?

Pentru ca cineva acolo, sus, stie ce e mai bine pentru mine!

Na, ca am spus-o!

Cineva acolo sus ma iubeste. Si desi eu insist sa cred ca ceva ar fi foarte bun pentru mine, cineva-cel-de-sus stie ca nu e asa.

Si atunci asteptare are o alta savoare. Nu mai e ca inainte, egala cu nerabdarea si nevoia de control. Azi asteptarea inseamna pace. Inseamna incredere in cel sau cea-de-sus. Inseamna renuntarea la nevoia, la dorinta de a controla rezultatul.

Si ce ciudat (oare?!) ca tocmai din renuntarea la a mai vrea sa stiu sigur rezultatul se naste cea mai mare siguranta a mea?

Am facut tot ce am putut, cat am stiut eu mai bine pentru reusita proiectelor de anul acesta. Si acum astept. Si daca a inceput sa ploua pe cand am fi inceput demolarea, in mod sigur cel-de-sus are un motiv foarte bine intemeiat pentru a amana lucrarile.

Si daca lucrurile se vor aranja chiar mai bine decat am sperat si planificat eu?

Wow!

Eu sunt pregatita. Universule arata-mi ce poti!

Si intre timp astept savurand ploaia, caldura din casa, cateii ce motaie pe sofa si-un ceai de seminte de fenicul.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Lectia asteptarii&8221;

  1. Vio zice:

    de mult mam convins ca cineva sus ma iubeste….am ramas fara Mama là 17 ani,fara tata la 20 (erau tineri)))dar e nevoie a de ei acolo sus…..dar cineva ma iubit acolo sus. …si ma iubeste….acum am 28….2 copii si un sot adorabil….si cred ca d-zeu le da cu un scop pe toate….Mama inainte de a trece in lumea cealalta mia zis ::::Rugativa ca D-ZEU EXISTA…..nu ma plang niciodata d nimica. …

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mari zice:

    Carmen poate cunosti, articolul tau ma duce cu gandul la: Paradoxul zilelor noastre de Octavian Paler….
    Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
    cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
    autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
    Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
    cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
    Avem case mai mari, dar familii mai mici,
    Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
    avem mai multe functii, dar mai putina minte,
    mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
    mai multi experti si totusi mai multe probleme,
    mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
    Bem prea mult, fumam prea mult,
    Cheltuim prea nesabuit,
    Râdem prea putin,
    Conducem prea repede,
    Ne enervam prea tare,
    Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
    Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
    ne rugam prea rar.
    Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
    Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
    Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
    ne facem o viata,
    Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
    Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
    când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
    cu un vecin.
    Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
    Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
    Am curatat aerul, dar am poluat solul.
    Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
    Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
    Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
    Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
    Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
    multe informatii, sa produca mai multe copii ca
    niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
    putin.
    Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
    încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
    profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
    Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
    mai multe divorturi,
    Case mai frumoase, dar camine destramate.
    Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
    scutece de unica folosinta,
    moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
    corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
    stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
    Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
    dar nimic în interior.
    Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
    scrisoare si în care
    poti decide
    fie sa împartasesti acest punct de vedere,
    fie sa stergi aceste randuri.
    Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
    Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
    Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
    veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
    pleca de lânga tine.
    Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
    lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
    care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
    Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
    persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
    spui din inima.
    O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
    când sunt sincere.
    Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
    pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
    persoana nu va mai fi lânga tine.
    Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
    timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
    ai.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s