Am invins, in sfarsit!

In urma cu cateva luni de zile a inceput un razboi psihologic intre mine si cainele vecinilor. Mic, alb, angelic, cu suflet malefic si stapani nepriceputi. Se strecura pe sub gard in curtea altor vecini, care nu locuiesc in casa respectiva si vin doar ziua sa se ocupe de gradina. Acolo chinuia cate un arici pana cand il lasa mort, cu matele scoase. La inceput nu am stiut ce face de latra intr-un mod ciudat. Fiind intuneric si curtea a vecinului nu mi-am permis sa ma apropiu si am strigat numai la el.

Not anymore!

Am vorbit cu vecinul in curtea caruia aveau loc macelurile canine si l-am rugat sa isi controleze gardul pentru ca ii vine cainele celorlalti vecini inauntru si nu ne lasa sa dormim cu latraturile lui si ca… omoara arici. Asa am primit aprobarea sa de a-i intra noaptea in curte sa rezolv problema astfel incat cainele sa nu mai:

  • omoare airici
  • faca galagie
  • distruga plantele vecinului

M-am pregatit de lupta. Am stiu ca, fiind in razboi, in orice moment se putea declansa alarma. Am pregatit matura langa usa si o lanterna cu bateria incarcata.

Si acuma seara, in timp ce vorbeam la telefon cu prietena mea, am auzit iar strigatul ucigasului-de-arici. Mi-am cerut scuze, am inchis telefonul si m-am inarmat pana in dinti. Am iesit din curtea mea si am intrat in curtea vecinului. Era acolo, cu blanita lui alba, incercand din rasputeri sa muste dintr-un arici si sa-l zgarie cu labele. L-am suduit de doua ori pe romaneste si l-am trimis acasa. S-a strecut pe sub gard cu coada intre picioare si dus a fost. N-a fost cazul sa apelez la forta fizica. L-am facut KO cu tonul vocii mele.

Am luat apoi o galetusa si am bagat ariciul in ea sperand sa nu fie prea tarziu si sa fie deja ranit de catre caine.

14570240_10207184856443787_5209561084317868030_n L-am dus in gradina din spatele casei mele unde are loc sa traiasca, are de mancare si apa proaspata permanent la dispozitie.

Si cainii mei s-ar distra torturand aricii dar i-am invatat deja ca nu au voie sa se atinga nici de ei nici de nici o alta fiinta fara acordul si aprobarea mea.

Dupa o vreme m-am intors in gradina din spatele casei sa vad ce face si l-am gasit bine, i-am pus doua carpe la dispozitie in caz ca ii e frig… as vrea sa am curajul de a prinde aricii in mana sa vad daca sunt raniti sau nu insa ii cunosc prea putin si nu stiu cum sa ma port cu ei.

Oricum merg la culcare cu sufletul impacat si cu o victorie personala in palmares.  Luna (cainele vecinilor) stie ca sunt cu lanterna pe ea!

14517545_10207184858323834_2208465019994196549_n

Viata lunga si frumoasa arici pogonici si te invit sa-ti intemeiezi familie in gradina mea ca este loc pentru noi, toti!❤

4 thoughts on “Am invins, in sfarsit!

    1. Uff nu stiu daca a supravietuit. Dupa cateva nopti cainele vecinilor a mai omorat unul si, dupa marime as zice ca a fost el… A doua zi am vorbit cu stapanii cainelui si i-am rigat sa inchida cainele peste noapte. Intre timp m-am documentat mult despre arici si le-am facut un adapost natural, dupa amiaza poate reusim sa terminam si o casuta din lemn pentru ei, le pun la dispozitie constant apa proaspata si mancare pentru pisici… si pentru anul urmator sigur voi fi mai bine pregatita sa pot sa ii protejez.

      Apreciază

      1. 😦 Mă bucur că iei totuși măsuri pentru salvarea lor. Nu am mai văzut un arici în grădină de când eram copil si mergeam la o mătușă în vacanță, la munte. Pe vremea aia si noi, copiii, salvam arici.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s