Uite, demult cloceam ideea asta, de a gasi o idee de umplutura fara lactate pentru coltunasii tipici carintieni care imi plac tare mult, sunt deliciosi, ieftini si se preteaza bine la congelat.
Si, cum gradinuta mea e tare darnica si m-a binecuvantat si cu niste dovleci (3 la numar), unul l-am curatat de coaja, l-am taiat in bucati mari si l-am fiert la aburi, in oala sub presiune timp de cateva minute. L-am lasat sa se raceasca.
Separat am tocat 200 g de sunca si am prajit-o in tigaie, fara adaos de ulei sau alte grasimi. Am curatat si o bucata de circa 8 cm de praz – partea alba – am tocat-o si pe ea si am adaugat-o in tigaie, peste sunca pentru cateva minutele, cat sa se inmoaie un pic.
Am stins focul si am adaugat in tigaie 2 cani de miez de dovleac, sare, un varf de cutit de scortisoara si 5 linguri mari de pesmet. Am amestecat bine compozitia si am pus tigaia la o parte.
Separat am amestecat 250 g de faina (alba) cu atata apa cat sa rezulte un aluat elastic pe care l-am framantat un pic dar n-am exagerat. L-am lasat si pe el la odihna, c-o farfurie in cap si m-am dus sa fac alte trebi: am intins rufele din masina de spalat, am scris si publicat meniul de saptamana asta din casa LS, m-am distrat un pic cu cainii si apoi m-am intors la oile… pardon!… : compozitiile mele.
Am intins aluatul cu sucitorul asa cum se face cu coltunasii carintieni si i-am umplut. Rapid am constatat ca, de fapt, cantitatea de umplutura depasea cu mult nevoile generate de coltunasi asa ca volens-nolens, dupa zece m-am oprit.
Am fiert coltunasii in apa cu sare si i-am servit cu ulei din seminte de dovleac, frunze proaspete de salvie tocate si piper.
Sunt foarte gustosi! I-am fiert pe toti si cativa i-am pus la frigider, acoperiti, pe maine. O sa-i incalzesc in apa cu sare.
Daca mai ramaneti prin preajma va povestesc imediat ce-am facut cu restul de umplura ❤
PS: Tehnica de formare a coltunasilor de care vorbesc se poate observa, foarte frumos si exact si in videoul urmator:
Un gând despre ”Coltunasi umpluti cu dovleac, praz si sunca”