Demult sunt apuse vremurile in care ma urcam cu frica la volan! Singurele situatii care imi mai produc un fel de neliniste sunt cele in care trebuie sa parchez. Inca prefer sa fac doua-trei ture pana gasesc locul de parcare ideal – cat de lat si de lung posibil :))
De fapt acuma am intrat in faza in care ma minunez ca m-am putut teme sa conduc. Sigur ca nu sunt foarte creativa si fac mereu acelasi traseu spre si dinspre serviciu dar totusi, mi se pare fantastic faptul ca in timp relativ scurt (2 luni jumate) am ajuns sa conduc atat de bine…
De luna viitoare insa avem schimbari in program. Autobuzele au intrat deja in programul de vara si, dupa ce o sa reusesc sa-mi dau seama care este schema ideala pentru mine, drumul spre si de la serviciu va fi intartit in patru etape:
- cu masina 5 km pana in satul apropiat din care pornesc autobuze mai des
- pe jos cam 200 m
- cu autobuzul pana in localitatea de destinatie
- cu bicicleta de la statia de autobuz pana la serviciu (circa 1 km)
La terminarea programului de lucru etapele se vor desfasura in ordine inversa.
Duminica va fi ziua de proba, mi-am luat deja bilet!
Sigur ca, in felul acesta, condusul va avea un segment mai redus din viata mea de zi cu zi. Voi continua insa sa conduc cu orice ocazie care mi se va oferi, fara sa exagerez si sa ard benzina degeaba.
Pentru etapa nr. 4 mi-am cumparat o bicicleta la mana a treisprezecea, veche si foarte putin sexy, de copii (am 1,48 m deci e ok) ca sa-i scad sansele de a-mi fi furata de vreun glumet cand o las noaptea in statia de autobuz. Am dat EUR 25,00 pe ea.
Meet Daisy:
Luxul Simplitatii 
Daisey is beautiful:) Sa pedalezi sanatoasa!
ApreciazăApreciază
Thanks!
ApreciazăApreciază
Asa ma bucur pentru tine ca ai reusit sa-ti invingi frica de condus si ca acum te simti bine la volan!
Am citit toate episoadele din seria „cum am condus” punandu-ma in locul tau, de aceea ma si bucur pentru tine.
Eu inca n-am curaj (am permis cam de 15 ani si-am condus extrem de putin in tot acest interval). Pe de o parte mi-ar placea mult pentru ca masina mi-ar crea o anumita independenta si, in plus, mi se pare si tare relaxant sa conduc masina. Dar inca mor de frica la gandul ca pe strada sunt si multe alte masini imprevizibile pe langa mine.
Sa ajung sa mi se para si mie ciudat ca m-am putut teme sa conduc :)) … ar fi si pentru mine un vis implinit!
Sa vad cum fac … sa-mi iau inima in dinti si sa … incerc si eu iar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai pentru ca pe strada sunt multe alte masini impreivizibile e mai bine sa fim la volan, protejate de caroserie, decat pieton sau pe bicicleta 🙂
Acuma fara gluma: da, sunt multe masini si situatii imprevizibile pe strada dar si un Dumnezeu/Univers sus care are grija de noi 🙂
In alta ordine de idei: daca nu mi-ar fi fost „musai” (daca nu as fi fost nevoita) nu cred ca mi-as fi luat asa avant… si as fi ajuns la batranete – ma refer la 100+ ani – fara sa fi stiut ce bine pot sa conduc ❤
ApreciazăApreciază
Mereu ajungem la vorbele bunicii, „nevoia te-nvata”…chiar sa ne-nvingem fricile…
ApreciazăApreciază