Iar vin cu lauda de sine care-mi sta foarte bine! 🙂 ❤
Am condus bine si foarte bine. Ceea ce nu inseamna ca nu am facut greseli ci ca le-am facut elegant si am cautat sa nu le repet ci sa fac altele, noi, ca sa-mi maresc palmaresul de experiente. 🙂
La capitolul „parcat” succesele sunt ceva mai maruntele dar NU nesemnificative! Pe locurile unde am mai parcat inainte reusesc sa parchez mult mai usor pentru ca deja stiu unde sa ma uit si cum sa invart volanul. Totusi inca nu m-am aventurat sa parchez intre doua masini. Nu. Intre un tufis si strada da. Intre un zid si strada da. Intre doua tomberoane da. Intre o masina si un alt loc liber da.
Trec pe lista o premiera: la intoarcerea acasa am facut o alta strada, mult mai putin cunoscuta mie si am gasit drumul fara sa ma ratacesc! De fapt jumatate de drum l-am facut ghidata de cineva pe care l-am dus acasa si jumatate singura, adica exact 3 sate si jumatate eu de capul meu si fara navigator de vreun fel! Parca va aud: „WOW!”. Hehehe…
Recent… ce revelatie am avut?
Am simtit (era sa scriu „priceput” dar de fapt a fost mai mult un sentiment) ca s-a incheiat o anumita faza din mea. Care? Cea intitulata: „Oare gasesc pe cineva sa ma duca unde am de mers cu masina?”. Din „Ai putea te rog sa ma duci la…” m-am transformat subit, dupa nici macar 2 luni de condus in „Vrei sa te duc la…?”. Adica ma pot oferi fara probleme sa duc pe cineva acasa sau unde are de mers daca telul lui este in drumul meu. Si asta este super fain, sa pot face cuiva cate-o bucurie marunta, asa, pur-si-simplu pentru ca e in drumul meu ❤
Am constatat ca am nevoie sa vorbesc cu cineva cand conduc sau sa acult muzica la radio. Prefer sa nu aud doar zgomotul facut de motor si nici cel facut de celelalte masini ce trec pe langa mine. Pun muzica la radio, imi trag ochelarii de soare pe nas si-i dau bice.
Mi se intampla (tot mai rar dar totusi) sa devin anxioasa sau nesigura pe mine in timp ce conduc. Si atunci imi spun eu mie ca e ok sa fiu nesigura si ma las putin pe spate si-mi repet in gand:
Savureaza Savureaza Savureaza
Luxul Simplitatii 
Ce iti voi scrie nu o sa iti placa: nu te imbata cu apa rece ca gata! esti mare soferita si poti sa iei si pasageri! Ai maaaaaaare grija cand iei pe cineva: devii automat responsabila si de viata lui! Luam si eu in stanga si-n dreapta, ma dadeam mare ca deh! am permis, am masina, pot sa iau pe cine vreau eu in masina. Pana cand, saptamana trecuta si saptamana aceasta am avut revelatia: pe drumul pe care merg eu zilnic catre si de la munca AU MURIT OAMENI. MULTI OAMENI. Si nu doresc sa nenorocesc si pe altii. Caci am avut ceva episoade de infarct (la cum se circula pe DN 1): vitezomani care, depasindu-ma, m-au obligat sa franez brusc, sa virez dreapta ca sa evit coliziunea cu ei, prea multe episoade din acestea care m-au facut sa-mi tremure sulfetul in mine. Nu mi-e frica sa conduc, voi conduce si maine, insa una este cand sunt singura in masina, si alta cand sunt si cu altcineva!
Asa ca in loc de SAVUREAZA! eu imi repet mereu: PRUDENTA! PRUDENTA! PRUDENTA!
Sa iti fie de folos si relatarile mele.
ApreciazăApreciază
Draga Delia
Randurile tale imi intaresc si mai mult convingerea ca respectarea limitelor de viteza si pastrarea distantei de siguranta dintre masini sunt extrem de importante. De fapt imi amintesc ca instructoarea de sofat imi repeta mereu sa conducem in asa fel incat nu numai sa evitam sa facem greseli mari ci si sa putem fi in stare sa corectam greselile celorlalti participanti la trafic.
Eu nu ma dau mare ca am permis si nici nu as avea cui pentru ca well, cam toata lumea il are. Am insa prietene/cunostinte cu probleme de sanatate sau de mobilitate care se bucura foarte mult cand le duc unde au de mers si au incredere in calitatile mele de om si de sofer decent 🙂
Sunt foarte prudenta la volan si asta imi da posibilitatea sa SAVUREZ SAVUREZ SAVUREZ ❤
ApreciazăApreciază