Cum am condus zilele astea…

Vin sa dau raportul, adica, mai bine zis sa ma laud asa cum imi sta in obicei!

Am condus bine si foarte bine zilele astea. N-am facut nici o boacana, am ajuns toti safe la destinatie, always!

In urma cu cateva zile s-a intamplat ceva minunat de frumos: am observat ca ma pun la volan fara sa mai am emotii de vreun fel.

De fapt nu numai ca am castigat oaresce experienta conducand aproape zilnic dar am si invatat sa-mi placa sa conduc, sa iubesc de fapt masina.

Si de ce o iubesc?

Pentru mai multe motive. Uite cateva din ele:

  • ma protejeaza de ploaie sau soare arzator
  • imi tine de cald
  • ma duce unde am de mers sa cunosc oameni, sa-mi revad prietenii, sa fac bani, cumparaturi etc

si, mai ales:

  • ma duce spre casa! De oricunde as fi, dupa ce termin de facut ce am de facut, ma duce spre casuta mea unde ma asteapta cei dragi mie, ma asteapta bucataria mea, canapea mea, gradina mea cu ierburi aromatice. Asta face masina mea! Ma ia de oriunde as fi si ma duce spre casa. Si atunci cum as putea sa n-o iubesc??

De fapt, masina este extensia casei mele. Pe banchete este par de caine de la cateii mei, perna Liei ca ea are curul mai de printesa, in portbagaj sunt sacosele cu care ne cumparam mancarea cea de toate zilele… masina mea e casa mea❤

 

20160504_094249

Acuma in termeni tehnici:

  • m-am oprit la o trecere de pietoni sa las o doamna sa treaca. Masina de dupa mine a dat sa ma depaseasca si a franat brusc atunci cand si-a dat seama de ce ma oprisem… A fost o situatie foarte periculoasa pentru pieton, de aceea va rog frumos, cand se opreste o masina sa va lase sa treceti strada, fiti atenti si la cea de dupa ea!
  • cu parcatul sunt tot mai ok, reusesc sa parchez cu miscari tot mai putine. Cateodata chiar nu e cazul sa ma dau jos din masina sa vad daca ma incadrez in marcaje! – acuma am invatat ca trebuie sa calculez loc si pentru carligul de tractiune asa ca merg cu botul cat de in fata pot.
  • am constatat ca ajung sa imi pun calcaiul pe podeaua masinii si sa apas acceleratia cu restul piciorului – adica exact cu o portiune din varful pantofului pentru ca port marime mica (35). Am tot zis la toata lumea ca eu nu ajung sa imi sprijin piciorul cand conduc pentru ca sunt mica dar nah, concluzia este ca nu sunt prea scunda ci ca mi-am tinut muschii prea contractati la volan. Acuma ca incep sa ma relaxez ma si intind se vede…

O patanie: mergeam cu masina si am observat pe bordura strazii o pisica neagra intinsa pe jos. Abia dupa circa 200 de metri am gasit loc de parcare. Am lasat masina si am fugit inapoi spre pisoi sperand ca nu e mort ci numai ranit ca sa-l pot duce la doctor! Cand am ajuns la cativa pasi de el si m-a observat a inceput sa se intinda si sa caste semn ca tocmai se trezise dintr-un somnic de dupa amiaza sub razele dulci ale soarelui… L-am intrebat daca e totul ok, s-a ridicat si a inceput sa se frece de mine si sa ma umple de mieunaturi…❤ I-am urat toate cele bune si, dupa ce m-a urmat pentru cativa pasi, l-am trimis la el acasa, oricunde o fi aceasta!

6 thoughts on “Cum am condus zilele astea…

    1. stii, deja am inceput sa conduc si atunci cand nu mi-e musai, adica atunci cand am soferul la dispozitie🙂 Il las sa picoteasca sau sa mediteze si eu conduc si turui mai rau ca radioul! :)) Candva nu mi-as fi putut imagina ca pot sa conduc si sa vorbesc in acelasi timp :))

      Apreciază

  1. masina ta nu e logan dar sper sa-ti placa bancul:

    La semafor se opresc un Logan şi un Ferrari. Şoferul din Logan îi face semn celui cu Ferrari să coboare geamul şi îl întreabă sec:
    – Ia zi, merge maşina? Eşti mulţumit de ea? E fiabilă? Sincer n-am văzut prea multă lume că-şi cumpără…

    Apreciază

  2. Apropo de patania ta cu trecerea de pietoni … inainte de sarbatori am plecat si eu la 400 km distanta, cu intentia de a conduce cat mai mult timp posibil, sotul fiind iar operat la picior.
    Prin satele prin care treceam erau treceri de pietoni, dar niciodata nu trecea nici unul. Ei bine, intr-un sat, la o trecere nu foarte vizibila, intr-o rampa relativa, s-a gasit sa treaca un catelus. Am franat cam brusc, recunosc. Cei din spate n-au inteles de ce am oprit, ca nu vedeau catelul. M-au claxonat, m-or fi injurat, eu de emotie si din cauza rampei (cred) am oprit motorul, iar m-au depasit … tevatura mare, ce sa zic. Multa vreme dupa aia m-am gandit daca am facut bine sau nu, dar mi-era clar ca nu as fi putut calca bietul caine cu nici un pret. Unde mai pui ca era pe trecere! Cu toate astea, am facut ceea ce instructorul mi-a tipat sa nu fac: am pus in pericol viata unor oameni pentru un animal.
    Asa ca nu stiu cand n-o sa ma mai urc cu frica la volan …

    Apreciază

    1. Cristina ai grija ca ai cazut intr-o capcana. Mi s-a intamplat si mie sa ma tot gandesc la ce s-ar fi putut intampla daca as fi fost cu cativa cm mai la stanga sau la dreapta sau nu m-as fi uitat intr-o anumita directie… Asculta-ma: gandurile „ce ar fi fost daca…” nu ai voie sa le asociezi cu sofatul. Nu conteaza ce s-ar fi putut intampla, conteaza ca nu s-a intamplat! Ai tot dreptul sa franezi brusc la o trecere de pietoni sau oriunde consideri ca trebuie sa franezi. Cei din spate sa faca bine sa mentina distanta de siguranta si sa respecte viteza de circulatie si daca n-o fac e pur-si-simplu treaba lor, nu te priveste!
      Imi pare rau ca instructorul a considerat ca ii intra in competente sa tipe la tine, sper ca i-ai taiat din onorar pe motivul asta!
      PS: As fi facut exact ca tine la trecerea aceea de pietoni!❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s