Motivele zilei

Draga Universule,

iti multumesc pentru:

  • Ziua insorita
  • Limbile maghiara si franceza ce le-am reimprospatat recent
  • Linistea si calmul cu care infrunt o anumita situatie delicata

20160503_101336

Daca doriti sa va jucati cu mine, cateva indicatii:

– motivul nu poate avea conotatii negative. Adica daca spun “Azi sunt recunoscatoare ca nu sunt moarta/bolnava etc” nu se accepta. Musai musai imbracat totul in cuvinte pozitive, pline de iubire: “Azi sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt in viata si sunt sanatoasa”.
– motivul musai sa fie in absolut. Adica: “Sunt recunoscatoare ca sunt cat de cat sanatoasa” nu se accepta! Fii explicita: “Sunt recunoscatoare pentru plamanii mei sanatosi”.

 

2 thoughts on “Motivele zilei

  1. Te citesc de ceva vreme deja. Nu am timpul suficient pentru blogul tau, caci l-as lua de la inceput pana la capat sa il citesc :)) Dar postarile recente, toate le-am citit, ca imi ajung e-mailurile cand ai postare noua, si citesc fix de pe telefon! Nu pierd niciuna :))
    Vroiam sa fac o mica introducere, ca mi se parea prea rece sa comentez asa, fara nici macar sa stii cine sunt. Sunt evelyn, apropo. M-am mutat si eu o gramada, asa cum am vazut ca ai facut si tu, si cum nu ma leaga nimic nicaieri, nu sunt sigura unde o sa mai ajung in lumea asta larga. Aah, in fine, as avea atat de multe de povestit, dar nu e locul :))
    Aici vroiam doar sa te intreb daca ai/stii vreo metoda de a improspata maghiara. Tu cum ai facut? Vorbind cu cineva? Mie mi-e rusine sa vorbesc cu cineva deja, atat de mult am uitat. De vreo 13 ani incoace nu am mai avut cu cine sa o vorbesc, nici nu am mai prea ascultat-o, decat in cateva melodii.. deci nimic! Mi-e ciuda! Ca inainte o aveam pe CV, iar acum mi-e si rusine ca daca cineva incepe sa-mi vorbeasca in maghiara, n-as intelege o boaba (+emotii, normal).

    Sa nu te miri daca mai apar cu vreun comentariu pe aici, as avea multe de spus de multe ori, dar eu ori vorbesc mult, ori nu-mi gasesc cuvintele🙂 Dar mereu te citesc, asta da.

    Apreciază

    1. Evelyn iti multumesc ca-mi citesti blogul🙂❤
      Sa stii ca in ceea ce priveste limbile straine cel putin, nimic nu se pierde, informatia nu dispare pur si simplu ci se muta in memoria de lunga durata. Eu nu am vorbit niciodata limba maghiara cursiv. Am stiut cuvinte si le-am pus cap la cap de musai dar sa stau sa pletcalesc relaxata cu careva nici vorba. De inteles ma laud cu un procent de 75-80%! Procent pe care as fi jucat in urma cu cativa ani ca e muuult mai mic. N-am vorbit/auzit maghiara de multi ani si am zis ca gata, e mort neuronul responsabil de ea. Apoi am facut o excursie in Ungaria impreuna cu niste prietene unguroaice. Si, pe masura ce ne apropiam de granita cu ungaria tot mai multe cuvinte imi ieseau pe gura. Cel mai mult m-a uimit cuvantul "Buli" si expresia "Megyünk bulizni" ce o folosisem foarte des pe vremea tineretii mele si de care uitasem cu desavarsire. Pana la urma, cu cativa metri inainte de vama, am reusit sa zic si-un banc in ungureste! :))
      Acuma cum ma ocup de aspectul asta: am prieteni unguri cu care vorbim in patru limbi amestecate. Stiu ca suna ciudat dar e ataaaaat de fain sa nu-ti bati capul ca oare cuvantul "X" in ce limba e si oare celalalt il intelege?🙂
      Pe langa asta, nu stiu daca ai citit ca mi-am gasit o slujba de vara la receptia unui hotel. Pe langa banii de tractor si de inlocuit acoperisul grajdului, slujba asta ma aduce in contact cu diverse limbi straine, printre care maghiara. Am avut timp de doua saptamani un grup mare de unguri in hotel si am scris meniurile pentru ei in maghiara, am mai zis cate un cuvant pe ici pe colo, am ascultat cum vorbesc… Pe laaanga asta, m-am abonat la pagini si m-am inscris in grupuri maghiare cu teme ce ma intereseaza: "Csinàld magad" si inca ceva cu ierburi si economisire…
      Eu sa stii ca si pe elevii mei ii indemn mereu sa integreze limba ce o invata in activitatile lor cotidiane. Sa nu astepte sa stie totul ca sa poate sa deschida gura ci daca stiu 4 cuvinte si au un hobby sa le combine, sa le impleteasca unele in altele…
      Am o eleva la germana nascuta in 1953. Ia ore in particular deja de cativa ani si in urma cu cateva luni a venit la mine. Imi zicea ca nu stie nimic etc etc. Asa ca am analizat putin situatia ei: este chelnerita si deseori au oaspeti nemti. Am pornit de acolo. Am luat la tranta tot lexicul din gastronomie in limba germana. Si s-a mirat si ea dupa cateva lectii ca fara sa invete nimic pe de rost isi aminteste cuvinte relativ complexe (gen Hühnchen). Inaintea erei mele invata din carti adresate elevilor si sigur ca nu se prindea mare branza de ea… Acuma ca imbinam munca ei cu pasiunea pentru limba germana a prins aripi! In plus, munca ei ii da posibilitatea sa exerseze cuvintele invatate. De exemplu e incantata ca stie sa le explice oaspetilor ca bacsisul nu se poate oferi cu cardul! :))
      Pentru mine, cel putin, acesta este secretul: sa imbini ceva ce-ti place cu ceva ce vrei sa stii. Ca atunci se imping ele una pe alta inainte…
      Si un alt secret ar fi acela de a renunta la perfectionism. Uite eu daca as fi asteptat sa-mi amintesc toata gramatica si tot vocabularul limbii romane inainte sa scriu un blog acuma unde ne-am fi intalnit?🙂❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s