Femeie la volan

Am mai scris aici pe blog ca mi-am luat carnetul la 34 de ani, ca de atunci pana azi ca am 41 impliniti am condus putin si ca m-am confruntat si cu niste frici pe care le-am cusut intr-un proiect ce a functionat de minune pentru ca in prezent conduc zilnic spre si de la serviciu 18 km dus si 18 intors si parchez decent chiar daca nu din prima incercare.

Vazand cata lume feminina isi face griji in legatura cu condusul, m-am hotarat sa vin periodic sa va spun ce fac si cum procedez, la volan.

In primul rand insa vreau sa spulber niste mituri, niste legende urbane in legatura cu femeile la volan.

Ni s-a spus mereu ca nu suntem bune soferite si sigur nu la fel de talentate ca barbatii, in ceea ce priveste condusul masinii si, mai ales! parcatul. Statisticile spun insa cu totul altceva. Ele afirma ca cele mai multe si mai grele accidente sunt produse de catre barbati, nu de catre femei. Aceste date nu fac altceva decat sa confirme faptul ca ni s-au povestit minciuni in toti anii astia si am fost facute sa credem ca nu suntem bune sau nu la fel de bune ca barbatii, la volan.

Citeste AICI in engleza si AICI in romaneste!

De unde eu, personal, trag concluzia ca atunci cand auzim „Femeie la volan!” este de fapt vorba de un compliment! 🙂

Ni s-a spus mereu ca e mai bine si mai usor sa-ti faci carnetul de conducere cat de devreme in viata. Ca daca il faci mai tarziu o sa fi un sofer prost. Asta pentru ca, inainte, se credea ca doar in tinerete suntem capabili sa invatam. Studii recente insa au demonstrat ca pe toata durata vietii putem invata, orice si oricat si oricand! In plus de aceasta, masinile de generatie noua sunt mult mai usor de manevrat, nu mai este nevoie de forta musculara pentru a invarti volanul sau a frana. Bineinteles ca se pune problema reflexelor care se diminueza dupa varsta de 65 de ani, aspect ce este compensat de o atentie mai sporita si o grija mai mare in trafic.

Citeste despre asta Aici in romaneste.

Parerea mea personala este ca nu conteaza atat de mult varsta la care iti faci carnetul de sofer cat implicarea cu care te dedici acestui proiect.

Acuma ca am clarificat lucrurile acestea, sa va spun cum am condus eu in ultima vreme:

BINE!

am condus intr-adevar foarte bine si-mi dau eu mie nota zece!

De ce?

Pentru ca nu m-am lasat hartuita sau grabita de nimeni. Am respectat limitele de viteza plus cel mult 10 km/h. Adica in zona de 50 am mers cu 60 si in zona de 70 cu 80. Cativa participanti la trafic mi s-au lipit de fund si in urma cu ceva vreme m-ar fi deranjat si m-ar fi facut sa accelerez sau ma rog, sa fac ceea ce vor ceilalti de la mine. Acuma insa nu. Merg in ritmul meu si daca o curba pentru mine inca nu e safe de facut la 70 km/h reduc viteza pana la nivelul la care o pot face fara nici un fel de risc.

Am fost depasita de multe ori ceea ce este foarte ok, am observat insa ca de cele mai multe ori cei ce m-au depasit au fost pusi in situatia de a frana la cativa metri inaintea mea deci toata depaseala le-a fost cam degeaba dar ce sa-i faci? fiecare cu charma lui…

La capitolul „parcat” sunt pe drumul cel bun. Am gasit niste parcari paralele cu strada care insa sunt atat de inguste incat rotile imi stau pe marcaje. M-am strofocat eu cu da-i nainte da-i napoi si invarte volanul intre ele pana cand am avut inspiratia sa ma uit in jur si am vazut ca toate celelalte masini de pe strada erau parcate cu rotile pe marcaje. Am lasat-o si eu asa. Inca nu mi-a reusit vreo parcare din prima. De obicei parchez apoi ma dau jos din masina ca sa vad unde sunt mai exact si apoi ma urc iar la volan si corectez situatia.

Ca sa evit greselile cauzate de graba si lipsa de timp pornesc de acasa cu relativ mult timp inainte. Asta ma face sa parchez relaxata si sa fac cate manevre si cat de incet vreau si pot.

Am condus:

• pe intuneric
• pe ploaie
• pe intuneric si ploaie
• pe soare arzator
• cu vant puternic

Cand ajung acasa parchez masina cu spatele ca s-o am pregatita data urmatoare cand am nevoie de ea.

Ca si mini-proiect: voi face cateva lectii de parcat si acasa, intr-o parcare improvizata in curte. Paralel si cu spatele!

Inchei cu doua concluzii:

1. ceea ce lipseste in reflexe se poate compensa intr-o oarecare masura cu pastrat o distanta ceva mai mare intre mine si masina din fata
2. pe langa cunoasterea masinii (cat e de lunga/larga) si a regulilor de circulatie rutiera, este la fel de important sa nu ma las manata si impinsa de ceilalti participanti la trafic, sa conduc cat pot eu de bine si de safe, nu cat de repede vor ceilalti. Cine se grabeste sa se descurce! Este foarte posibil ca cineva din spatele meu sa se enerveze ca nu merg destul de repede sau ca am ratat o gaura in care as fi putut sa ma strecor sa ma integrez in traficul de pe strada principala… well… este treaba respectivului nu a mea! 🙂

Imi amintesc foarte bine sfatul prietenei mele psiholog cand i-am spus ca nu stiam ce sa fac cu nepotul meu caruia nu-i placea o anumita materie la scoala: „Sa faca sa-i placa!”. Asa si eu, invat sa-mi placa sa conduc si

SAVUREZ – SAVUREZ – SAVUREZ

❤