Ce treaba are jurnalul de multumire cu finantele personale. Si cu FlyLady. Sau ce e toata amestecatura asta de pe blog?

Cred ca blogul acesta este dificil de incadrat intr-o anume categorie. Pentru ca nu se inacadreaza perfect nicaieri. Contine retete dar nu este un blog culinar. Contine postari despre finantele personale dar nu este un blog specializat pe finante. Contine postari ce vizeaza auto-stima si un jurnal de multumire, nefiind totusi un blog de psihologie.

Atunci despre ce este mai exact vorba pe LuxulSimplitatii?

 

Mda, nu e greu de intuit si nici de definit. Blogul acesta contine cate un pic din toate. Un pic de finante, de gatit, de organizare, de auto-coaching psihologic… Si de ce amestecatura asta?

 

Pentru ca una fara alta nu poate exista. Pentru ca una o trage dupa ea pe cealalta. Pentru ca din una se naste alta si cresc impreuna.

 

De exemplu?

 

De exemplu fara o autostima decenta nu te intereseaza unde-s banii si ce potential se ascunde in ei. Fara o autostima trainica nici nu-ti trece prin cap ca iti meriti banii si meriti sa scoti ce e mai bune si mai valoros si mai pretios pentru viata ta din ei. La fel si cu ordinea din casa: pana nu stii ca o meriti n-o sa te muncesti s-o implementezi si s-o fructifici.

 

Si unde intra in joc jurnalul de multumire? „Motivele zilei“ l-am numit si are rolul de a filtra ce e frumos si bun in jurul meu, in viata mea. Candva am urmat scheme mostenite si adanc impamantenite in mentalitatea romaneasca. Daca o floare superba a avut un singur punctulet de negru pe vreo petala eu pe ala l-am vazut. Cand cineva mi-a facut un compliment mintea mea si-a luat automat startul in a cauta ceva negativ cu care sa „compenseze“ bucatica aia de frumos. „Da, sunt priceputa la de toate, dar si ce simt al orientarii am, adica zero de gandesti ca-s purtatoare de handicap sau retardata mental…“ cam asa aratau raspunsurile mele standard. Cum raspund azi? Azi raspund in singurul mod cu putinta: spun „Multumesc!“ Iti multumesc pentru binele, frumosul si pozitivul ce le vezi in mine. Pentru ca stiu ca sunt acolo, in mintea si inima mea, in modul in care traiesc. Si stiu pentru ca ma concentrez sa imi reeduc creierul sa gaseasca binele si frumosul asa cum mai demult vana aspectele negative si le scotea in evidenta.

 

Si am lucrat putin cu creierul meu, l-am trimis la vanatoare de aspecte pozitive. L-am fortat sa gaseasca in fiecare blestemata de zi pocita ceva frumos.

 

Da, la inceput a fost jurnalul de multumire. De la el a inceput totul.

 

Apoi am inceput sa ma ocup putin de FlyLady si sa vad ce poate face ea pentru mine. Pentru ca nu poti avea capul clar si inima lina daca-ti tremura izmenele de cate ori bate cineva la usa ca oare cum e casa? Nu poti sa te concentrezi pe crescut daca intampini cu stres fiecare vizita la domiciliu si te simti o balega pentru ca ai casa intoarsa, plus ca nu gasesti nimic, niciodata, in propria ta casa.

 

Candva creierul mi s-a obisnuit sa caute si sa gaseasca frumosul si pozitivul din viata mea. Si acestea s-au inmultit.

Candva si casa mi s-a ordonat si a devenit tot mai curata si mai bine organizata.

A fost momentul propice pentru a da o sansa finantelor personale sa iasa pe scena vietii mele.

In scurt timp mi s-au imbunatatit si finantele personale. Ceea ce a facut ca autostima sa-mi mai urce-o treapta si organizarea sa se organizeze si mai bine.

 

Da, primul meu proiect a fost jurnalul de multumire.

 

M-a invatat ca, indiferent de greutati, le voi gasi mereu o solutie.

 

Si despre asta scriu aici, despre solutii. Despre solutii care se leaga si se intaresc una pe alta.