Uite, nu vreau sa se incheie anul fara sa iti spun ceva ce-mi sta in minte de ceva vreme.
Candva vremurile au fost altfel si parintii nostri ne-au avut cand erau inca foarte tineri, intr-o faza a vietii lor in care le lipsea stabilitatea financiara sau profesionala. Sau poate faci parte din generatia nascuta pe vremea cand planificarea familiala era interzisa… Daca esti femeie mai ales, exista toate sansele ca parintii tai sau cei din jurul lor sa-si fi dorit un baiat in locul tau. Atata au stiut, atata au putut. Ideea e ca nu au fost in stare sa te intampine pe lumea asta asa cum se cuvine si sa-ti ureze „Bine ai venit!“. Si asa ti-au instalat pe hardul vietii programul „Nu sunt binevenita!“ pe lumea asta, in familia asta, in scoala asta, la locul asta de munca etc.
Ai incercat sa compensezi ruland diverse programe compensative: ai incercat sa inveti mai mult, sa te ingrijesti mai mult, sa fii mai frumoasa, mai buna, mai harnica… te-ai ascuns in spatele unei masti pentru ca cei ce nu sunt bineveniti au nevoie sa fie macar tolerati. Si oamenii ce-si exprima sentimentele si propriile opinii nu pot fi iubiti de cei ce nu pot sa le ureze „Bun venit!“. Ai tanjit dupa atentia si aprobarea celorlalti si ai investit atata timp si atata energie in a te face placuta… Si ai ajutat. Pe toata lumea, fara discriminari. I-ai ajutat pe altii chiar daca toata viata ta era un santier in ruina si ai fi avut destul de lucru tu cu tine insati…
Well, no more!
Gata cu povestea asta! Ajunge!
Am venit sa iti spun ca incapacitatea celorlalti de a-ti ura „Bine ai venit!“ nu are nimic de a face cu tine! Nu te priveste! Nu este cafeaua ta!
Pentru ca de azi, ori de cate ori iti va trece prin gand ca poate – poate cineva nu te vrea si nu te accepta ma vei auzi in mintea ta spunandu-ti clar si raspicat:
„Esti binevenita! Esti binevenita pe pamantul asta, in tara asta, in comunitatea asta, la locul asta de munca! Nu iei nimic nimanui pentru ca este din toate, indeajuns pentru toti!“
Ca unii vad treaba asta altfel, este problema lor, incapacitatea lor. Nu te priveste! Nu poti fi binevenita mereu si oricand si pentru toti oamenii de pe planeta dar esti binevenita tu pentru tine, pe lumea asta mare.
Chiar mai mult!
Ai fost asteptata cu drag! Ti s-ar fi simtit lipsa daca nu ai fi venit!
Si esti OK asa cum esti, nu mai ai nevoie sa te ascunzi in spatele unei masti sau sa te simti vinovata ca nu ai indeplinit asteptarile lui X sau Y. Tu esti OK chiar si atunci cand seful te critica. Esti ok si atunci cand nu indeplinesti asteptarile altora sau atunci cand ti se reproseaza si ti se pun unele lucruri in carca. Ia critica din partea altora ca pe o consfatuire gratuita. Vezi daca exista vreun sambure de adevar in critica respectiva, asa stii pe ce sa lucrezi mai departe si restul vorbelor si tonurilor lasa-le acolo unde s-au spus, in bratele cui le-a spus pentru ca nu au treaba cu tine. Apropo, esti OK si cand gresesti, ca sa-ti fie clar! J
Stiu ca astepti ca ceilalti sa se schimbe ca sa poti sa duci o viata fericita. Well, mai am o surpriza pentru tine. Asculta-ma bine:
„Ai in tine tot ceea ce ai nevoie!“
Tot! Nu trebuie sa astepti nimic de la nimeni pentru ca nu ai nevoie de nimic de la nimeni. Ai in tine, la indemana, toate instrumentele pentru a relationa sanatos la ceilalti. Citesti, te sfatuiesti cu profesionistii, meditezi, te informezi, lucrezi la tine insati pentru ca ai in tine o comoara.
OK!
Cum facem sa stergem programele alea secrete care-ti spun ca nu esti binevenita, ca nu esti ok si ca depinzi de ce vor/pot sa iti dea altii?
Sa vedem… daca mintea noastra e ca un computer si avem de-a face cu un program pe care nu il mai dorim, ce facem?
Il stergem!
Cum?
Cand ne vine vreun gand conform caruia nu suntem binevenite undeva sau ca nu suntem ok sau ca ne lipseste ceva, ne ridicam si intindem bratul drept in fata si strigam:
STOP!
in caz ca nu suntem singure sau nu suntem acasa e ideal s-o facem doar mental. Daca insa suntem singure, intindem bratul si strigam
STOP! STOP! STOP!
Si luam gandul si-i tragem un sut in partea dorsala si-l dam pe usa afara. Nu glumesc, facem miscarile respective!
Apoi
Tragem aer in piept si pronuntam noul program. Care zice:
„Sunt binevenita!“
„Sunt OK!“
„Tot ceea ce am nevoie am in mine!“
Spre deosebire de un computer noi avem hardul mai tare de cap. Asa ca gandurile o sa mai vina pentru o vreme. Si-o sa repetam procedura: Stop! Sut in fund si pe usa afara! Instalarea noului program.
Cel mai usor se instaleaza programele daca le avem scrise. Ca de exemplu pe o bucata de hartie pe care o purtam cu noi, in portofel. Si, cand e cazul, scoatem biletelul si le citim. Zambind le citim. Pentru ca asa subconstientul nostru invata sa iubeasca noile programe si sa le instaleze mai rapid.
|
„Sunt binevenita!“
„Sunt OK!“
„Tot ceea ce am nevoie am in mine!“
|
Si de azi incolo nu ne mai temem de nimic pentru ca fiecare critica, fiecare conflict sau situatie dificila, va fi prilejul de a ne pune in practica si exersa noile programe!
Luxul Simplitatii 
Tiii, ce mult mi-a placut ce ai scris. O sa spun eu STOP de 20 de ori pe zi la inceput, dar bine ar fi sa le dau un sut undeva gandurilor rele, gandurilor de nemultumire si neincredere!
ApreciazăApreciază
Schwester , bine le mai zici 🙂
Procesul prin care am trecut ultimii douazeci de ani a fost unul greu insa m-a facut sa fiu cea care sunt astazi. E. zice uneori : Increderea ta in tine as vrea sa o am eu ! Si eu raspund mereu : Crezi ca am cumaparat-o la Ebay ? Nu frate, a fost o lupta crancena. Si da-i si lupta !!
Nu sunt perfecta insa ceea ce stiu sa fac nu ma lamureste nici Dumnezeu de contrariu , nu accept nici macar o umbra de critica ca stiu ca am dat 200% in treaba aia. Iar ceea ce nu stiu sa fac nu ma bag .Las pe altii ca poate sunt ei mai buni in treaba aia. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, am probat oarecum instinctiv asta cu STOP gandurilor negre si functioneaza in proportie mare. Mai sunt unele incapatanate, care revin periodic, dar in mare parte, cand ma ia depresia de cap, fac gol in el si le refuz accesul pentru cateva minute oricaror ganduri. Daca nu pot intra fix atunci cand au ele chef, pleaca. Daca situatia care le-a generat persista si le face mai insistente decat ar trebui, imi dau un ragaz, astept linistita sa treaca si ele vor trece. Nu mai actionez deloc manata de aceste ganduri negre si am inceput sa simt diferenta.
Cat despre program, cand am inteles (prin regresie) ca nu am fost dorita, am simtit o mare usurare, caci mi-am explicat de ce era viata mea asa cum era. Cu toate astea, nu-mi pot schimba cu 180 de grade felul de a fi, inca ramane o dorinta de „a sta in banca mea” .
ApreciazăApreciază
Da, lucrez si eu la multe „programs gresite” dar eliberarea pe care am simtit-o cand am constientizat ca EU nu sunt totuna cu gandurile mele a fost magnifica, pentru ca am avut o perioada in care aceste ganduri ma terifiau. Acum cand am diverse ganduri negative, ma „dau deoparte” frumos si constientizez non critic, adica spun : gand negativ, furie, auto critica etc, apoi inlocuiesc cu programul potrivit: sunt multumire de sine, sunt valoare absoluta, sunt sau am facut indeajuns, ma iubesc ASA cum sunt…si respir profund de cateva ori, constient si imi spun : Revin AICI si ACUM . ASA am invatat ca nu e nevoie sa demonstrez mimic, sa judec pe nimeni si nimic, sa critic si sa ma compar cu nimeni si nimic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A republicat asta pe Luxul Simplitatii.
ApreciazăApreciază