Dialoguri

Ea, sezand intr-un fotoliu larg, cu mecanism de ridicare: – „In 1952, la 24 de ani, am ramas gravida. Ne-am temut amandoi sa-i spunem mamei mele. Eu il tot indemnam sa-i spuna el, el nu si nu ca sa-i spun eu. Asa ca m-am dus peste doua sate, la bunica-mea – mama mamei – si am rugat-o pe ea sa ii spuna…“

Eu: – „Pe vremea aceea sigur a fost o tragedie…“

Ea: – „Da… Bunica-mea a venit la noi acasa si a gasit-o pe mama stand incotita pe gardul cotetului de porci, tinea sub observatie o scroafa care tocmai fata. <Tu, Ana tu!> a zis bunica-mea. Si maica-mea <Ce-i?>. <Ii gravida Ini!> a zis bunica-mea. La care maica-mea: <Care Ini??> si bunica-mea: <Cum care, Doamne nu ma lasa? Ini a ta!>“

 

  • radem amandoua de confuzia mamei –

 

Apoi eu: – „Cum a reactionat apoi mama ta?“

Ea: – „A zis: <Doamne da’ n-o putut zice in urma cu doua zile, inainte sa cumpar vaca? Acuma din care bani facem nunta?>“

Eu: – „A fost ok, nu?“

Ea: – „Sigur, sigur. N-aveam nici o carpa de zestre. Mi-am facut niste saltele umplute cu panuse de porumb si lenjerii din stofa de la primarie ca se dadea pe vremea aia o stofa groasa, urata dar era gratis.“

 

Ceva mai tarziu

 

Ea: – „La 42 de ani ma saturasem de mers la cumparaturi si peste tot cu motoreta asa c-am facut scoala de soferi si am primit carnetul. Prima excursie am facut-o aici, aproape, pe munte. Am mers mai intai la Cormons si am cumparat un ceaun pentru mamaliga. Am facut o mamaliga mare, am luat niste branza, am pus copiii in masina (are patru fii), pe parintii mei si am mers sus pe munte si am mancat. Parintii mei s-au bucurat tare…“

Apoi, ganditoare

Ea: – „Nu stiu de unde am avut atata curaj, mergeam fara teama cu masina, faceam de toate fara spaime…“

Eu: – „N-ai avut niciodata vreun incident, nimic?“

Ea: – „Am condus pentru putina vreme, la 46 de ani am facut o pareza si n-am mai putut folosi vreodata partea stanga a corpului… de fapt vezi, mana asta stanga este diferita de cea dreapta…“ zice intinzand mana in fata corpului…

Confirm.

Ea: – „Cred ca daca viata mea ar fi fost altfel nu m-as fi imbolnavit asa… stii, eu de mica aveam dureri de cap si nu m-am putut niciodata odihni sau trata ca lumea. De mici am iesit la munca pe camp apoi, cand m-am casatorit si am avut copiii nu puteam oricum sa stau in pat, luam aspirine si ma ridicam sa merg pe camp, sa fac de mancare, sa spal…“

Eu: – „Au fost vremuri grele pentru femei…“

Ma aproba dand din cap ganditoare.

Apoi, ea: – „Am fost sclavi ai pamantului…“

Eu: – „Si vezi, in ciuda tuturor greutatilor, ai crescut patru copii sanatosi care la randul lor au facut copii sanatosi si acuma la varsta asta te bucuri de liniste…“

Ea: – „Da… ma enerveaza insa ca nu reusesc sa umblu singura… totusi, ma bucur ca-s clara la cap…“ zice zambind.

Eu: – „Da, da. Chiar am observat in astea cateva ore de cand ne stim si povestim ca si memoria de lunga durata si cea de scurta ti-s ceas elvetian!“

Chicotim.

Mai tarziu ii fur o reteta: https://simplitaly.wordpress.com/2015/12/13/rulada-din-aluat-de-cartofi/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s