Citind unele-altele pe net, in urma cu ceva vreme am constatat ca americancele fac supa pe oasele de la friptura. Sau de la pui la rotisor. Culeg carnea de pe oase si o mananca direct sau o folosesc in alte preparate si oasele le fierb pentru a face supa.
Ideea asta ma bazaie de cateva luni. Nu-mi puteam imagina gustul dar eu nu sunt omul care spune ca ceva nu ii place inainte de a fi incercat ceva-ul ala.
Saptamana trecuta m-a vizitat o prietena si mi-a pus un pui in brate.
” – Te rog sa-l faci la cuptor, sa-l mancam impreuna!”
Ceea ce am si facut!
Pentru ca mi-e draga de tot, am botezat puiul Louis si l-am bagat la cuptor, cu condimente de tot felul, alaturi de ceapa si rosii uscate.
Cand i-a sunat timer-ul l-am mancat.
Am fost insa smechera si am congelat oasele.
Tot saptamana trecuta am facut sos de rosii pentru paste.
Rosiile au fost cam zemoase asa ca a trebuit sa filtrez o parte din lichidul transparent rezultat in urma fierberii. Nu l-am aruncat ci l-am pus in sticle si azi am pus la fiert oasele in lichidul respectiv, impreuna cu o ceapa, o bucatica mica de ghimbir, 2 frunze de salvie si-o frunza mare de leustean. Am lasat sa fiarba totul in oala sub presiune pana cand resturile de carne s-au desprins de tot de pe oase.
Apoi am filtrat supa, am fiert paste fainoase in ea, cate 2 pumni/portie cum m-a invatat bunica-mea. I-am adaugat patrunjel tocat si am servit-o.
Este foarte gustoasa! Eu am fost obisnuita sa fac supa punand la fiert carne cruda dar varianta asta, cu carnea deja gatita, este si ea foarte valabila. Reactia publicului a fost: ” – Pot sa mai primesc o portie?” ❤
Din punct de vedere al economiei (era clar ca ajungem si la asta, nu? 🙂 ) imi place mult ideea de a folosi la gatit ceva ce inainte aruncam. In felul asta imi salvez portofelul si onorez la maxim sacrificiul lui Louis. Si am grija de planeta. Si de mediul inconjurator. Si toate astea cu un blid de supa 🙂
Luxul Simplitatii 
Ideea asta am vazut_o acuma cativa ani buni la o prietena. M-a vizitat si am facut de craciun curcan la cuptor. Si dupa aceea a zis , nu arunca oasele, facem maine o ciorba . Si eu m-am gandit ca ce schwäbisch este :):):)
Dar sa vezi minune ce ciorba a iesit !!
ApreciazăApreciază
cum ati facut mai exact? ce ati mai pus in ciorba?
ApreciazăApreciază
Am pus ce am avut prin frigider resturi de legume 🙂 si taitei
ApreciazăApreciază
eu fac asta de ani de zile: oasele valoroase le strang, congelez si fierb. Si nu sunt eu cea care am inventat asta, citii ca in anumite comunitati oasele mari de vaca/porc, alea cu capete, se imprumutau intre case si ajungea sa fie fiert de 3-4 ori osul.
Exista teoria ca la foc mic, de cateva ore (cica si 12 ore, dar eu las 4-6 ore) , cu ceva acid (o lingura de otet sau lamaie) din oase si mai ales cartilagii ies atat minerale cat si colagen, maduva. Stiu ca vitaminele mor, dar zama de oase ( englezii ii zic broth) devine o masa ieftina dar f. valoroasa.
Eu pun si oase de pasare, porc, vita, alea groase, dar si cozi de porc/vita, care aici sunt ieftine dar au mult cartilagiu. Unii pun si de peste, eu nu am incercat.
Portionez si e baza pt mancare: supa de galusti, sau adaos la friptura de vita/legume la cuptor ( in loc de ulei/grasime), la pilaf, etc.
Practic, gatesc din nimic, din resturi.
Si tot de la voi inspiratie acum strang si resturile de megume (tulpina de brocolli, de praz, coji de dovlecel, etc) pt zama din asta.
ApreciazăApreciază
Stiu c-am tot citit despre oase dar abia acuma m-am araduit (pornit) sa fac asta… as baga un smiley dar nu stiu cum de pe telefon, te rog sa ti-l imaginezi
ApreciazăApreciază
eu fac mai ales iarna. Vara rar, stau mult fara si putin langa aragaz, plus ca nu simt nevoia de gras/consistent asa ca raman la salate zilnic. Dar iarna fierb 1-2 ori pe luna oasele.
ApreciazăApreciază