Ieri seara am fost invitati la o cina deosebita: mamaliga din malai alb, facut in mod traditional – adica pe foc de lemne, si asta la aproape 30 de grade temperatura de afara – si peste in sos tomat. Mamaliga se fierbe si se rastoarna pe un fund de lemn ce are legata o ata de maner. Cu ata asta se portioneaza mamaliga. Mi-am adus asa aminte de o matusa din Bucuresti ce facea mamaliga rasturnata cand venea sa-si viziteze sora din Ardeal (pe bunica). O facea din faina „normala”, de malai galben si tin minte ca m-a lasat cu gura cascata cand a rasturnat-o pe fundul de lemn si a incet s-o taie cu ata. Aceeasi senzatie am avut-o si ieri seara desi, pe parcursul anilor, am mai facut si eu cate-o mamaliga rasturnata din cand in cand (de doua ori in 20 de ani!)
Langa mamaliga am mancat peste in sos tomat. Am intrebat-o care e reteta si mi-a spus-o, cu cantitatile la ochi, bineinteles 🙂
A avut trei feluri de peste: unul care se chiama asià si face parte din familia rechinilor (Squalus acanthis). Are oasele gelatinoase, la fel si coloana vertebrala deci se poate servi si copiilor. Al doilea tip a fost unul numit „grongo” in italiana (nume stiintific „conger conger”) si, al treilea fel de peste au fost niste „gamberetti” (Palaemon serratus). Pestii i-a portionat, i-a aruncat in tigaia cu ulei de masline incins, a pus capacul si i-a lasat sa se faca. Apoi, fara sa invarta, doar agitand tigaia ca sa nu rupa bucatile de peste. a adaugat cativa catei de ustuoi tocati, 2 pahare generoase de vin alb, 2 linguri de pasta concentrata de rosii, cateva rosii micute taiate in jumatate, sare si piper, a acoperit si a lasat sa faca mai departe.
Am baut vin, am mancat mamaliga cu peste, am vorbit, am ras, ne-am bucurat de viata 🙂
Luxul Simplitatii 
Cand eram la Grado cumparam peste asia de la pescarie si-l prajeam dat prin faina de porumb cu o mamaliga pe langa el.
Gazda ne-a zis sa cumparam pestel asta ca nu are oase.
o bunatate miam,miam
ApreciazăApreciază
ce fain! ia spune-mi, in afara de mamaliga si peste, v-a mai servit si cu altceva, gen aperitiv, apoi desert? ca pe la noi prin tara, daca nu pui si astea, nu esti gazda buna. meseria de gazda la noi mi s-a parut mereu o corvoada, de aceea eu nici nu prea o practic, dar daca lucrurile ar fi asa de simple, ca in postarea ta, mai mai ca m-as reprofila 🙂
ApreciazăApreciază
Ba si in Franta asta e masa: aperitiv, entrée(antreu?), fel principal , brinza si desert. Daca felul principal e consistent, restul sunt usoare. Si nu sunt cantitatile mari din Romania. Nu te scoli de la masa imbuibat. Antreul e ceva usor, in nci un caz nu te prezinti cu mai multe gen chiftele, salata bœuf si de vinete…ca in Romania.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aici branza se serveste la aperitiv 🙂 nu e ca in franta la desert – am stat acu vreo 3 ani 10 zile la Lyon si doamna la care eram cazata ne oferea camembert si munster la desert :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, e inainte de desert. Noi ne-am obisnuit asa, o facem la mese cu invitati, dar altfel doar duminica. Nu ne plac brinzeturile moi, iar munster cred ca nu multa lume ofera(eu am gustat o singura data, doar am gustat 🙂 … Noi luam ce ne place doar beaufort ,Comte si capra. N-am stiut ca in Belgia e la aperitiv. Pentru mese mai nou avem un meniu pe care-l rotim putin. As fi tare curioasa cum e la voi in Belgia, dar pe aici nu iesim cu prietenii la restaurant, doar ne invitam pe rind unii la altii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
noi am avut atunci platou de branzeturi cu struguri si nuci 🙂 – o fi fost vreun mix de inainte si dupa desert 🙂
mie imi place de mor munster si maroilles :)) la fel de puturoase ambele
ApreciazăApreciază
ca desert ne-a servit cu fructe. Pentru mine, personal, este prea putin important ce pun pe masa, daca e un singur fel sau 2-3. Invitatii mei sunt mereu alesi in asa fel incat sa nu le pese de bucate ci de compania mea 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, la masa e cel putin la fel de important sa te simti bine in compania invitatiolor, de fapt masa e pretextul sa te vezi cu ei.
ApreciazăApreciază
Sant in totalitate de acord cu tine !!!
ApreciazăApreciază
ce-mi plac mancarurile astea simple.si matusa mea din Moldova (partea din Romania) taia mamaliga cu ata/sfoara.si facea o salata de peste -tzari-parca cu cartofi fierti.cum nu m-a pasionat niciodata bucataria, nu stateam prin preajma. da cred ca erau fierti pestisorii.
bine mamaliga se manca cu orice. imi place tare mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ceva in genul astuia de mancare facea si mama, cu peste macrou parca, daca imi aminesc bine, stiu ca il fierbea pana ce oasele deveneau gelatinoase – era tare buna si tot acompaniat cu mamaliga rasturnata pe farfurie, insa nu taiata cu ata 🙂
mie mi-ar placea tare sa mai pui pe blog retete din astea italienesti, eu sunt innebunita dupa bucataria italiana ca e tare simpla si incredibil de gustoasa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ok 🙂
ApreciazăApreciază
Buna Iulia !!! Macroul nu il facea prajit si apoi cu sosul de rosii ???( Ca in reteta lasata de Carmen )
ApreciazăApreciază
o sa cumpar si eu peste si sa incerc sa il gatesc asa!
ApreciazăApreciază
cat despre mese si invitati, de obicei aperitivele sunt in platouri/farfurii mari/castraoane, sa ciuguleasca lumea pana vine felul principal. Si aici fac hummus (fierb naut mai mult ca si noua ne place hummusul), salata tabouleh, branzeturi si rosii.
ApreciazăApreciază