Una din atributiile unui sef de haita este si (mai ales!) aceea de a-i invata pe copii cum sa se poarte cu cainii astfel incat sa fie in siguranta si sa obtina 100% din relatia respectiva.
Procesul este unul cu dublu sens. Pe de o parte ii invatam pe copii, de cealalta ii invatam pe caini (pisici sau alte animale) cum sa se comporte in prezenta celorlalti.
Si, in fapt, nu este nimic complicat.
Iata cateva idei testate de mine:
- Invata-i prin propriul exemplu. Copiii, stim ca, volens-nolens, ne imita si ca vor face ceea ce facem noi nu ceea ce le spunem sa faca. Daca eu ma aplec si-mi pocnesc cainii cu lesa (N-O FAC!!) o vor face si ei pentru ca … well… tocmai au invatat asta de la mine. L Daca insa ei ma vad ca tin spatele drept in prezenta cainilor mei, ca raman calma si decisa chiar si in timpul jocului, ca nu-mi impart mancarea de la gura sau de la masa cu ei LA FEL VA PROCEDA SI EL!
- Cainele/pisica nu sunt jucarii. Asta este foarte clar si trebuie sa fie regula de baza intr-o casa in care traiesc si animale. O minge insa este jucarie. Un crac de blug innodat la mijloc este jucarie. Si jucariile astea nu sunt altceva decat mediatori intre copil si animale. Sunt proiectul lor comun, punctul lor comun de atractie. Cu ajutorul jucariei, al jocului, vor invata sa se cunoasca reciproc si vor construi o relatie solida.
- In faza de cunoastere, care poate dura in functie de caracterul copilului si al animalului, ei nu trebuiesc lasati singuri. Prezenta adultului este necesara pentru a corecta unele comportamente. Un caine tanar de exemplu, in timpul unei partide de fotbal de gradina (hihi) insista sa “muste” un copil de gamba pentru ca exact asta face un ciobanesc cu oile cand vrea sa le dirijeze intr-o anumita directie. Desi mai marisor, luat prin surprindere, copilul nu a stiut sa reactioneze in mod corect decat fugind si intrand in defensiva, ceea ce i-a confirmat cainelui ipoteza cum ca daca functioneaza cu caprele sigur functioneaza si cu baietii J Am intervenit punandu-ma intre copil si caine, corectand verbal cainele si i-am spus copilului sa se intoarca spre caine atunci cand simte ca il mangaie cu dintii de gamba si sa mearga SPRE el, corectandu-l verbal, corectie care, in cazul nostru, este un singur “EI” spus tare si pe ton decis.
- Este foarte util sa ne invatam cainii sa sada la o comanda gestuala nu neaparat vocala. De exemplu Sally & Lia (si, mai nou si al treilea caine care nu ne apartine dar s-a adaugat haitei) se aseaza pe coada cand vad bratul indoit din cot, cu degetul aratator ridicat. Este un gest pe care reusesc sa il faca si copiii foarte mici si, mai ales in cazul in care cainele este mai inalt decat copilul, devine un instrument foarte util. Astfel copilul insasi il invata pe caine sa nu sara pe el (gest de dominare nu de bucurie asa cum ne place noua sa credem) si sa se aseze atunci i se arata.
- Ingredientul cheie, fara de care chiar nu se poate, in nici un mod, este energia noastra calma care duce la doua lucruri: a) nu lasa sa se creeze si sa se acutizeze nici un fel de stare de agitatie si b) se rasfrange asupra celorlalti facand traiul si jocul impreuna sigur si distractiv ❤
Distractie placuta!
Luxul Simplitatii 