Cele ce nu le iau cu mine nu raman de izbeliste. Vor primim mancare asa cum au primit si inainte sa vin eu aici si, periodic, o sa ma interesez si ocup de sanatatea lor. 🙂
de obicei pisicile se ataseaza de casa/spatiu, nu de om. O pisica invatata sa stea afara si caer vine din cand in cand sa mai manance ceva se va adapta usor si cand ii pleaca sursa de mancare – stiu pisica maidaneza ce ‘cersea’ ba la o casa, ba la alta.
Nu stiu ce o sa fie, m-am informat mult pe net si am vorbit cu veterinarul. Sigur n-o sa fie la fel de usor cum e cu cainii dar o s-o scot la capat. Matzele negre sunt mai neiubite decat celelalte si nu vreau sa le las. Plus ca sunt foarte sensibile si mai mereu au capuse si alte boli de piele pe care stiu ca numai eu le bag in seama si le tratez asa ca am decis ca le iau la casa noua.
nu stiu cat de adevarat e ca pisicile se ataseaza de casa si nu de persoana…am mai auzit persoane spunand aceasta. totusi….da cate ori plec in vacanta, pisicile mele-o parte vin doar sa manance si-atat, doi baieti, nu mai veneau deloc, apareau la o zi dupa ce ma-ntorceam.desi in perioada respectiva, ramanea sotul acasa.
am observat si eu ca pisicile negre nu prea-s preferate:(. f rar gaseam pe cineva sa la adopte. dealtfel am si ramas cu patru negrute.
Nici eu nu sunt asa sigura de asta. Am auzit de o pisica mai demult, facuse 500km ca sa regaseasca familia care se mutase, saraca a aparut dupa citeva saptamini foarte jigarita.
Iar pisica bunicii mele era extrem de abatuta si a refuzat sa manince atunci cind a murit bunica mea desi erau alte persoane prin preajma care sa se ocupe, sa-i dea de mincare…. a murit cam la o saptamina.
De fapt daca ma gindesc bine si pisica noastra a stat o vreme singura, mergeam sa-i dam mincare, dar nu era bine. Cind eram acasa, ne auzea venind pe cite cineva din familie si sarea la usa in asteptare inainte ca noi oamenii sa sesizam zgomote ca vine cineva. Mai tirziu, cind plecam in vacante si raminea acasa, cind ne intorceam vreo 2-3 zile nu voia sa ne vada si statea ascunsa dupa canapea pina ii trecea supararea.
daca ma gandesc bine, la experienta mea cu pisicile, cred ca totusi se ataseaza de persoana/ persoanele din familie.de cate ori ne-ntorceam din vacanta, eu si copilul, cateva zile stateau numai cu noi, ne-nsoteau peste tot unde ne plimbam prin cartier, gradina, pana si baietii doua trei zile, renuntau la fete. primul an cand am plecat, cand ne-ma intors acasa, nici bine n-a ajuns masina in fata casei, cine statea mot in fata usii sa ne-astepte: primul nostru motan, il mai avem.
cred ca se creeaza legaturi f stranse cateodata cu animalele. cand primele doua pisici au fost sterilizate, una dintre ele, mi-a aparut brusc in fata ochilor (specific ca avand incredere ca-s pe maini bune is dr si asistenta nu stresam deloc), eu am interpretat gresit crezand ca cealalta probabil e rau. de fapt cea care mi-a aparut asa brusc, si-a revenit destul de greu dupa operatie. a da si motanul de mai sus, inainte cu doua trei zile sa ma-ntorc, mi-a aparut brusc in fata ochilor. l-am si sunat pe sot sa-ntreb daca e bine (motanul:)).
Eu cred ca ne iubesc. Si pentru noi sunt ca un membru al familiei. Cind ne-a murit pisica eram invitati la cineva(stiam ca moare, era in agonie si ramasese acasa cu baiatul mare. Cind ne-a sunat baiatul la telefon am inceput sa pling…gazdele fac bancuri si in ziua de azi cum plingeam eu pentru…o pisica. Pisica era ca un membru al familiei si era cu noi inainte de copii…avea 21 de ani. Dar cine n-are animale nu intelege.
21 de ani?! o viata! mititica de ea. cred si eu c-ai suferit dupa ea. si dupa cateva zile, si ne atasam de ele, darmite dupa atatia ani!
sigur ca ne iubesc, in felul lor. fiecare iubim in felul nostru si probabil si-n functie de temperamentul, caracterul celui iubit.
imi iubesc toate pisicile, la fel dac-ar fi sa dau o nota intre 0 si zece (:), cum se-obisnuieste, cum te doare, cat esti de fericit,etc,etc) dar sunt constienta ca acest la fel e totusi diferit, nu cantitativ si nici calitativ, ci altfel.
Luxul Simplitatii 
1. E adorabila ca ma dau in vant dupa pisici negre
2. Arcobaleno, serios? :))
ApreciazăApreciază
serios ❤
ApreciazăApreciază
pan la urma iei pisicile la tine?la noua casa?
ApreciazăApreciază
cele 3 negre le iau
ApreciazăApreciază
Arcobaleno??? si …culorile? s-au amestecat?
ApreciazăApreciază
Imi plac negrisorii tai cu ochii de peruzea !!! Mi-e mila insa de cele care nu le vei lua cu tine !!
ApreciazăApreciază
Cele ce nu le iau cu mine nu raman de izbeliste. Vor primim mancare asa cum au primit si inainte sa vin eu aici si, periodic, o sa ma interesez si ocup de sanatatea lor. 🙂
ApreciazăApreciază
de obicei pisicile se ataseaza de casa/spatiu, nu de om. O pisica invatata sa stea afara si caer vine din cand in cand sa mai manance ceva se va adapta usor si cand ii pleaca sursa de mancare – stiu pisica maidaneza ce ‘cersea’ ba la o casa, ba la alta.
Cainii insa.. sunt complet opusi.
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce o sa fie, m-am informat mult pe net si am vorbit cu veterinarul. Sigur n-o sa fie la fel de usor cum e cu cainii dar o s-o scot la capat. Matzele negre sunt mai neiubite decat celelalte si nu vreau sa le las. Plus ca sunt foarte sensibile si mai mereu au capuse si alte boli de piele pe care stiu ca numai eu le bag in seama si le tratez asa ca am decis ca le iau la casa noua.
ApreciazăApreciază
Bine ai mai gandit, suflet bun si sensibil !!!
ApreciazăApreciază
nu stiu cat de adevarat e ca pisicile se ataseaza de casa si nu de persoana…am mai auzit persoane spunand aceasta. totusi….da cate ori plec in vacanta, pisicile mele-o parte vin doar sa manance si-atat, doi baieti, nu mai veneau deloc, apareau la o zi dupa ce ma-ntorceam.desi in perioada respectiva, ramanea sotul acasa.
am observat si eu ca pisicile negre nu prea-s preferate:(. f rar gaseam pe cineva sa la adopte. dealtfel am si ramas cu patru negrute.
ApreciazăApreciază
Nici eu nu sunt asa sigura de asta. Am auzit de o pisica mai demult, facuse 500km ca sa regaseasca familia care se mutase, saraca a aparut dupa citeva saptamini foarte jigarita.
Iar pisica bunicii mele era extrem de abatuta si a refuzat sa manince atunci cind a murit bunica mea desi erau alte persoane prin preajma care sa se ocupe, sa-i dea de mincare…. a murit cam la o saptamina.
De fapt daca ma gindesc bine si pisica noastra a stat o vreme singura, mergeam sa-i dam mincare, dar nu era bine. Cind eram acasa, ne auzea venind pe cite cineva din familie si sarea la usa in asteptare inainte ca noi oamenii sa sesizam zgomote ca vine cineva. Mai tirziu, cind plecam in vacante si raminea acasa, cind ne intorceam vreo 2-3 zile nu voia sa ne vada si statea ascunsa dupa canapea pina ii trecea supararea.
ApreciazăApreciază
daca ma gandesc bine, la experienta mea cu pisicile, cred ca totusi se ataseaza de persoana/ persoanele din familie.de cate ori ne-ntorceam din vacanta, eu si copilul, cateva zile stateau numai cu noi, ne-nsoteau peste tot unde ne plimbam prin cartier, gradina, pana si baietii doua trei zile, renuntau la fete. primul an cand am plecat, cand ne-ma intors acasa, nici bine n-a ajuns masina in fata casei, cine statea mot in fata usii sa ne-astepte: primul nostru motan, il mai avem.
cred ca se creeaza legaturi f stranse cateodata cu animalele. cand primele doua pisici au fost sterilizate, una dintre ele, mi-a aparut brusc in fata ochilor (specific ca avand incredere ca-s pe maini bune is dr si asistenta nu stresam deloc), eu am interpretat gresit crezand ca cealalta probabil e rau. de fapt cea care mi-a aparut asa brusc, si-a revenit destul de greu dupa operatie. a da si motanul de mai sus, inainte cu doua trei zile sa ma-ntorc, mi-a aparut brusc in fata ochilor. l-am si sunat pe sot sa-ntreb daca e bine (motanul:)).
ApreciazăApreciază
Eu cred ca ne iubesc. Si pentru noi sunt ca un membru al familiei. Cind ne-a murit pisica eram invitati la cineva(stiam ca moare, era in agonie si ramasese acasa cu baiatul mare. Cind ne-a sunat baiatul la telefon am inceput sa pling…gazdele fac bancuri si in ziua de azi cum plingeam eu pentru…o pisica. Pisica era ca un membru al familiei si era cu noi inainte de copii…avea 21 de ani. Dar cine n-are animale nu intelege.
ApreciazăApreciază
21 de ani?! o viata! mititica de ea. cred si eu c-ai suferit dupa ea. si dupa cateva zile, si ne atasam de ele, darmite dupa atatia ani!
sigur ca ne iubesc, in felul lor. fiecare iubim in felul nostru si probabil si-n functie de temperamentul, caracterul celui iubit.
imi iubesc toate pisicile, la fel dac-ar fi sa dau o nota intre 0 si zece (:), cum se-obisnuieste, cum te doare, cat esti de fericit,etc,etc) dar sunt constienta ca acest la fel e totusi diferit, nu cantitativ si nici calitativ, ci altfel.
ApreciazăApreciază