Munca ta

Iti amintesti ca-ti scriam candvaca valoarea ta este absoluta?

Azi vreau sa fac o mica mare completare. Si sa-ti scriu despre un aspect foarte mare si gras: munca ta.

Munca ta este o investitie. Iti investesti timpul vietii in ea. Iti investesti energia in ea. Te definesti prin ea pentru ca stiu ca ti s-a spus, din frageda pruncie ca esti ceea ce faci si ca munca este bratara de aur si ca numai si numai prin munca o sa reusesti sa te ridici, sa te inalti si mai stiu eu ce alte povesti de adormit constiinta umana.

OK, eu vin azi si contrazic tot. N-o sa-ti spun ca munca ta nu este importanta INSA o sa-ti spun ca NU TE DEFINESTE! Ca succesul sau insuccesul tau pe plan profesional nu inseamna, din punct de vedere al VALORII, AL CALITATII tale de om NIMIC.

Ma bucur daca iti place ceea ce faci la munca. Felicitarile mele.

Ma bucur daca reusesti sa castigi bine si sa te faci astfel apreciata si respectata de cei din jur. Felicitarile mele.

Si daca ti-as spune ca INDIFERENT de ce munca faci, valoarea ta este absoluta?

Si daca ti-as spune ca o cariera de succes nu constituie o garantie a unei vieti implinite ci numai o putere de cumpara ceva mai mare?

OK, daca totusi ai decis ca succesul profesional te face un om (mai) de valoare, hai sa vedem urmatorul exemplu:

HITLER

In apogeul carierei sale a fost unul din cei mai de succes leaderi. A avut putere politica, sociala, financiara, a avut TOT. Orice si-a propus a realizat.

realizari = succes

succes = valoare ?

A fost Hitler un om de valoare?

De aceea iti spun, indiferent ce faci in cele 8-12 ore de munca, ele nu te fac ceea ce esti. Nu te reprezinta. Munca ta iti asigura niste bani pe care o sa-veti sa-i pretuiesti si sa-i administrezi si iti asigura niste contacte sociale.

TU nu ai nevoie de realizari profesionale ca sa-ti ridice valoarea pentru ca esti o creatie divina perfecta si valoarea ta este… ghici?…🙂 … exact!…🙂 ABSOLUTA.

TU nu ai nevoie de succese profesionale ca sa poti fi completa sau fericita.

TU nu ai nevoie sa te accepte nimeni si nici sa te laude seful pentru ca tu stii ca jobul tau este un mijloc de asigurare a existentei financiare si nu are absolut nimic de a face cu valoarea ta ca om sau cu ceea ce esti.

Daca un angajator te refuza, indiferent de motiv (prea tanara, prea batrana, prea straina, whatever!) tu te rasucesti grazios pe superbele tale tocuri mentale si-ti vezi de drum pentru ca sincer – chiar ai vrea sa lucrezi pentru sau cu cineva care gandeste asa?

TU nu ai nevoie sa faci cariera in nimic. Cariera ta este deja in desfasurare. Inauntrul tau! Aseaza-ti mana pe piept si asculta-ti bataile inimii. ASTA este cariera ta.

Si sa te multumesti c-o munca de jos?

N-am spus asta.

In primul rand insa, nu exista munci de jos sau de sus sau de la stanga sau de la dreapta.

Munca este munca.

Inseamna a face ceva nu a fi ceva.

Munca ta este un produs. Pe care tu il vinzi. Pe masura posibilitatilor. Unii ne descurcam mai bine la vanzari altii mai greu. Nu conteaza.

Stii ce stii sa faci si le scrii pe toate, una dupa alta, in CV. Nu lasi pe dinafara nimic. Nici un curs, indiferent de cat de scurta durata ar fi fost. Nici un fel de experienta de munca, indiferent de cat de scurta ar fi fost.

asta e partea ta

apoi

In functie de ce ai scris in CV consulti piata fortei de munca unde incepi sa-ti oferi produsul

apoi

iti pui increderea in CelDeSus (Dumnezeu, Allah, Manitu, Universul, Providenta)

si asta e partea ta

si solutia o sa vina de sus

asta nu mai este partea ta.

La punctul asta nu ai voie sa incerci sa fortezi nimic, sa te obsedezi de nimic, asta este partea CeluiDeSus si o s-o faca asa cum considera el sau ea.

Tu continui sa iti faci doar partea ta.

Si sa traiesti si sa te bucuri de viata.

Si cum sa-ti faci partea ta? Asa cum stii, asa de imperfect cum poti. Nu exista un mod universal valabil.

Cum sa-ti scrii CV-ul?

Poate te ajuta cineva care lucreaza in recrutarea de personal. Poate cauti inspiratie la oficiul de munca si somaj.

Unde si cum sa cauti ofertele de munca?

Online si in afisele de la oficiul pentru somaj.

Si ce sa scrii cand trimiti CV-ul?

Sa scrii exact ceea ce vrei si poti: cate ore poti/esti dispusa sa lucrezi pe zi? Intre ce ore?

Nu, nu trebuie sa te faci mai frumoasa si desteapta decat esti pentru ca – ITI JUR! – ca esti perfecta!

Nu uita ca vinzi un produs – munca ta – nu pe tine.

Fiecare tip de munca are avantajele si dezavantajele ei.

Munca intelectuala -. este, in mod normal, mai bine platita decat cea manuala

Implica insa responsabilitati mari si are nevoie de perioade de pregatire in afara orelor de program.

De exemplu: pentru 4 ore la catedra, un profesor sta alte 2 acasa pregatindu-si lectiile sau hartogariile.

Un chirurg ce are opereaza maine azi nu poate sa stea pana seara tarziu si sa se uite la tv si nu poate sa riste o noapte de insomnie asa ca apeleaza, in marea majoritate a cazurilor, la somnifere.

Munca fizica – este mai slab platita asa ca o gestionare atenta si corecta a banilor este foarte importanta. Poate dauna sanatatii corporale daca nu se are grija de a corecta sau compensa anumite aspecte

De exemplu: cineva care ajuta la bucatarie sau lucreaza in curatenie, in afara fazei initiale, in care invata ce si cum se face, poate sa-si faca munca meditand la nemurirea sufletului pentru ca nu are nevoie sa-si investeasca energia mentala sau sufleteasca in ceea ce face. Sigur ca se poate imbolnavi de coloana daca tine spatele curbat sau de cancer daca exagereaza cu detergentii si nu deschide geamurile pentru a aerisi

Un muncitor pe santier, la sfarsitul programului de lucru, merge acasa si se bucura de viata si de familie, nu-si bate capul daca pacientul de maine va supravietui sau nu – care pacient? Lui ii spune seful ce sa faca si daca cineva nu doarme ala tot seful e, hihi🙂

Deci vezi, oricum ai face, nu pierzi nimic, ai doar de castigat!

33 thoughts on “Munca ta

  1. Legat de valoarea muncii, ma gindeam azi ca sunt lucruri pe care nu merita sa le vinzi pentru ca nu primesti nici pe departe ceea ce investesti in ele. Asta pentru ca imi place sa crosetez, ,activitatea in sine, iar rezultatul muncii nu ma pasioneaza asa de mult. Si-mi spuneam sa vind eu ceva, sa-mi scot din banii pe care ii dau pe lina(si aici imi fac mea culpa: nu practic simplitatea…si am gasit un site care ofera modele gratuite si vinde si lina de calitate). Dar am calculat si nu cred ca cineva iti plateste zecile sau sutele de ore de munca. De-aia cred ca pe la tirguri se vind multe margele, cercei…care se fac rapid.
    Pe de alta parte pot sa vad crosetatul ca pe o activitate (ca sportul de exemplu), in urma careia, spre deosebire de alte activitati, imi ramine un lucru valorificabil.
    Asta din categoria filozofarile zilei.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, intr-adevar ca nimeni nu este dispus azi sa plateasca zecile de ore investite in lucrul unui pulovar impletit de mana. Astfel de articole sunt un lux pe care si-l permit doar familii ce au un membru pasionat de impletit🙂

      Apreciază

  2. Sa stii ca m-am gindit la ce ai scris si este o componenta lipsa aici: sunt meserii care iti aduc satisfactii si altele care nu-ti aduc(decit banii primiti). Un medic are satisfactii cind isi vede pacientii insanatositi, are si multumirea pacientilor. Un invatator sau un profesor la fel, cind le schimba intr-un fel viata copiilor. Pe cind un informatician nu are, sau poate doar a lucrului realizat, dar nu e de aceeasi natura. Un vinzator sau o casierita la fel, nu schimba cu nimic viata clientilor.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Din pacate un medic nu isi vede mereu pacientii insanatositi😦
      Un informatician poate lucra la un program pentru depistarea unor tumori de ex. si sa schimbe viata multor oameni chiar ramanand anonim🙂
      Vanzatorul si casierita de ce ar trebui sau de ce ar vrea sa schimbe viata altora? Asta intra in atributiile CeluiDeSus nu al muncitorului sau angajatului.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Schimbat in sensul sa-i faca mai fericiti. Un medic, o asistenta,un psiholog, un osteopat…pot sa faca asta.
    Bine, se poate filozofa mult pe tema muncii, pentru ca e o mare diversitate.
    Si cum ziceam eu am gasit perfect ceea ce ai scris pentru ca mie mi se potriveste.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pt mine nu exista munca de jos, exista munca si atat…. Ca-i vb de casierita de la mag sau mediculla care merg, amandoi joaca un rol imp in soc asta prin joburile pw care le au… Eu o respwct la fwl de mult si pe tanti care aranjeaza marfa pe raft si pe ginecoloaga la care mwrg amual;
    Acum ref la a doua parte a art – pt ca simt ca e scris cu dedicatie catre cineva din anturajul tau as vrea sa mai adug cateva lucruri daca imi permiti
    E nevoie de 3 lucruri pt a reusi ( sa gasesti un job, sa incepi o afacere sa orice) – perseverenta, curaj si excelenta
    Perseverenta- daca ai trimis 200 de cv- uri si nu s-a concretizat nimic, nu ezita sa il trimiti si pe al 201-lea; nu tb sa te opresti din ce ti-ai propus, poate doar ca sa schimbi optica, sa optezi pt un alt demers – iti refaci cv-ul, te orientezi si catre alte joburi pe care pana atunci nu le-ai considerat, iti contactezi toatw cunostintele, dar toate, pt a le spune ca iti cauti un job si in ce domeniu etc
    Curaj – invata sa iesi din zona ta de confort- daca te uiti in jur vei vedea ca „norocul e de partea celor curajosi”, afacerile de succes au fost demarate de peraoane care nu au avut alternativa, cand stii ca nu ai nimicde pierdut, apar si ideile si curajul ai tenacitatea;
    Excelenta- indiferent ce ai face, fa-o ca si cum ai vrea sa fii premiata; cere maxim de la tine si nu te multumi cu putinsau cu rezultate mediocre, depasindu-te pe tine insati iti deschizi singura usile unor viitoare oportunitati.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu vreau sa excelez in nimic altceva decat in a fi eu insami. Perseverenta si perfectionismul in job nu pot sa-ti aduca altceva decat o putere de cumparare mai mare si, in mod sigur, un nivel de stres ridicat.

      Apreciază

      1. – este vb de perseverenta in viata si in obiectivele propuse (si faptul ca te incapatanezi sa strangi x lei euro in fiecare luna ca sa acoperi o rata sau sa pleci intr-o vacanta tot cu perseverenta are de a face🙂 ), asta nu poate sa iti strice, decat daca te lasi rapus de primul vant mai puternic;
        – este vb de excelenta nu de perfectionism, asta este o conditie sine qua non a orice in viata asta, si se anuleaza in cazul in care iti place sa faci lucrurile doar ca sa fie facute; eu personal nu sunt eu insami daca nu dau totul sa imi fac munca (si orice as face in viata asta, chiar si curatatul unui geam) cat pot eu mai bine🙂
        – o putere de cumparare mai mare nu e neaparat legata de stress ridicat, poti avea un job foarte bine platit, prin prisma studiilor si experientei profesionale avute si fara stres inutil🙂

        Apreciază

        1. intre a face lucrurile de mantuiala si a face lucrurile in mod excelent exista un ocean de nuante si prefer sa ma situez undeva pe la mijloc. Sa imi fac treaba, s-o fac multumitor de bine, fara sa imi dau sufletul pe baricade.🙂

          Apreciază

  5. Din pacate in ziua de azi excelenta nu mai e apreciata. In intreprinderile mari degeaba esti bun nu mai contezi ca om…Chiar citesc acum o carte f interesanta in sensul asta , se numeste „Deprimarea oprimatilor” , e despre tot felul de cazuri de oameni care lucreaza in inteprinderi diferite, in carte se spune care ca noua organizare a muncii e de vina de toata aceasta suferinta psihica. I-am dat sotului sa citeasca un capitol despre IBM si mi-a spus ca l-a amarit profund pentru ca descrie exact ce se petrece la ei in firma.
    Eu ma simt vizata de articolul lui Carmen pentru ca am cunoscut pe pielea mea cum e cu discriminarea de virsta, de nationalitate. Cind am lucrat am dat maximul si n-a contat…decit pentru mine. Acum n-am servici si ma deprima faptul ca toate studiile mele n-au servit la nimic…doar ca pot oricind sa-mi ajut copiii la lectii. Cred ca cel mai dureros e ca nu pot da si altora (decit familiei si celor apropiati) din ceea ce am(din punct de vedere intelectual). Si nu-s curajoasa care sa trimita CV-uri peste tot, dar recunosc ca ai dreptate Iulia :in momentul cind am vrut din toata inima sa fac aici un masterat n-a mai contat nimic(nici ca la baza aveam o diploma care nu prea se pupa cu masterul, nici virsta, nici nationalitatea, nimic), atunci am vrut, am luptat si am cistigat. Doar ca rabufniri de-astea de curaj le am extrem de rar si de atunci nu s-a mai prezentat nici una.

    Apreciat de 1 persoană

    1. elena inteleg tot ce simti – insa eu personal fac parte din tabara celor care daca s-au impiedicat si cad, isi ling ranile, insa se ridica isi scutura praful de pe genunchi si merg mai departe;
      -ref la masterul si studiile tale – nimic nu se pierde in universul asta si daca tu vrei cu adevarat, anii aia petrecuti studiind isi vor arata roadele mai devreme sau mai tarziu….
      – excelenta nu e in raport cu ceilalti, e in raport cu mine; consider ca daca esti foarte bun in ceea ce faci poti stabili mult mai usor regulile jocului🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Eu fac parte din tabara alora care n-au pic de incredere in ei. Si neincrederea asta o transmiti vrind-nevrind si celor din jur. La master am remarcat ca toti colegii erau f f siguri de ei, desi la cunostinte nu stateau prea bine.
        Nu se pierd chiar de tot, ma ajuta sa am anumite cunostinte, dar nu-s valorificate cum ar trebui. Am un CV f atipic, asa ca am incercat sa ma angajez si pentru munci mult mai necalificate dar mi s-a raspuns ca-s supradiplomata.
        De-aia mi-a cazut bine ce-a scris Carmen pentru ca eu ma simt prost cind zic ca n-am serviciu. Dar am ales cu buna stiinta sa ma ocup de copii lasind slujba in planul doi, cu riscul de a nu mai intra pe piata muncii. Cind merg dimineata sa-mi duc copilul la scoala pe de o parte ma simt complexata fata de celelalte mame care de acolo pleaca la un serviciu, pe cind eu vin acasa. Pe de alta parte ma gindesc ce trista e lumea in care am ajuns sa traim: majoritatea copiilor francezi au programul scoala-cantina-scoala, apoi program dupa scoala, de unde ii iau parintii la 7-7.30 seara. Le dau sa manince si ii culca pe la 8-8.30 . Deci saracii abia de-si vad parintii o ora-doua pe zi. De aia mici e mai rau, ca, nefiind locuri in crese, isi petrec ziua cu femei care vad in general de 3 copii, iar in parc stau toate grupate pe banca (majoritatea musulmane), conversindu-se in timp ce copiii se joaca fara sa se uite nimeni la ei. Zilele trecute am vazut-o pe una palmuind-o pe fetita de care se ocupa, ma gindeam ca daca pe strada isi permite sa faca asta, la ea acasa cine stie ce face. Bine, am deviat de la subiect, dar ma gindeam ca societatea e anormala, cind la cam toate animalele mamele vad de pui, la oameni mamele isi lasa copilul in grija unor necunoscuti ca sa faca bani(din care mai platesc mult si pe acele femei care se ocupa de copii).

        Apreciat de 1 persoană

        1. eu zic ca tre sa fii f fericita ca ai posibilitatea sa te ocupi de copii.as fi dorit si eu da nu s-a putut, sau nu m-am impus, sau,sau. eu, zilnic timp de cinci ani eram intr-un stress nebun, nu intru-n detalii, m-am ales c-un ulcer si multe altele.
          plus nedumerirea ca cum e posibil ca-ntr-o societate asa zis evoluata, s-ajungi sa platesti strainii (personal de la cresa, gradinita, etc) sa se ocupe de copiii tai, in loc sa facilitezi lucrul acesta ptr mamele care-si doresc (or fi si mame care n-au chef!).
          vad insa ca acest sistem e-mpamintenit in mentalitatea majoritatii, la fel cu ideea ca trebuie sa muncesti orice, oricand, oriunde (in general sunt de-acord dar daca unul din parinti poate sta acasa sa se ocupe de copii, de ce nu?)
          si acasa daca stai tot muncesti, nu stai degeaba.si, cel putin ptr copii tai, e mult mai bine o mama acasa decat una cu servici, plina de nervi, obosita, acra si amara…
          nu te mai simti complexata.

          Apreciază

          1. Multumesc de incurajari, ma fac sa ma simt mai bine.
            Aici esti ajutat destul de mult de la al 3-lea copil in sus…eu am avut concediu 3 ani la al 3-lea, iar alocatiile pentru copii cresc proportional cu nr de copii, insa incep de la al 2-lea.

            Apreciază

        2. Elena cred ca ideea este sa incepem sa lucram la auto.stima si sa ne intarim increderea in noi insene. Asta o sa ne reduca din complexe pana la eliminare. Din momentul care dispare neincrederea si complexele, toate celelalte se aranjeaza de la sine.
          Altfel, daca nu ar fi „statul acasa”, neincrederea in sine ar gasi alt os de ros pentru ca asta e rolul ei, sa ne caute punctele slabe si sa se hraneasca din ele. Si treaba noastra nu e sa ne anihilam punctele slabe si sa ne transformam in citadele imposibil de daramat ci sa ne construim o relatie cu noi insene si cu Dumnezeu atat de stabila incat neincrederea sa se plictiseasca in compania noastra🙂❤

          Apreciat de 1 persoană

          1. Fain zis…dar greu de facut. Lucrez la asta de citiva ani si progresez incet-incet.
            Aici mai ramin acasa mamele din familiile burgheze, catolice. Fac studii superioare bune, elitiste(asa numitele Grandes Ecoles), se casatoresc cu un coleg, apoi au copii si se dedica exclusiv lor, iar copiii lor fac la rindul lor Grandes Ecoles.

            Apreciază

        3. manca-ti-as – eu sunt mama aia care pleaca pana seara si mi-as dori vreo 10ani, asa, sa shed acasa ca simt ca am pierdut cei mai frumosi ani ai copilului. Dar asa, plec pana la 7 seara si apoi imi zornaie capul la miezul noptii: sa verific contul in ca o data ca siiigur sunt banii de chirieeee, sa verific inca o data apa si altele, sa calculez inca o data daca pot luna asta sau luna viitoare la dentist, si seara in 30min cu o mana spal cu o mana gatesc cu o mana clatesc frigiderul si cu alta spal pe jos etc etc.

          No way. Cine sa ne inteleaga si sa invatam sa fim multumite de ce avem.

          In plus, e greu de gasit un echilibru – aici nu am vazut joburi part time… dar intre timp mi-au marit norma de lucru fara sa am drept de revolta.

          Apreciază

          1. Eu cel mai mult apreciez la statul si ocupat de copii insotitul claselor la diverse activitati, asa de mult imi place si mi-e cam jena de invatatoare ca-mi tot multumesc, cind de fapt placerea e a mea(le-o si spun).
            De ce trebuie sa calculezi pt dentist? Voua nu va ramburseaza totul?
            Ce-i greu e ca toata ziua gatesti si faci curat, cumparaturi si in weekend fac aceeasi munca…mai putin de vreun an de cind s-a pus si sotul pe gatit. Nici n-as putea sa fac ceva timp complet , pentru ca el pleaca dimineata, vine la 9 seara, in weekenduri si in vacante de multe ori lucreaza 5-6 ore pe zi.
            Dar trebuie sa recunosc ca in afara de complexele mele(care sunt mari) am un statut privilegiat si nu ma pot plinge. Dar daca cineva mi-ar da un mi-temps, ceva, tare m-as bucura…dar nimeni nu-mi raspunde la rarele scrisori de motivare trimise.

            Apreciază

            1. nu, se ramburseaza pe la jumatate, si fetei …. dau 150 euro de plomba. Are 14.

              Daca iti place cu copiii, la noi la scoala sunt madame care supravegheaza copiii in pauze si la garderie. Mi se pare o idee faina.

              Si eu imi doresc un mi-temps, dar la mine pe tarla nu am auzit pe nimeni asa (in afara de functionarii cu statul inalt, ce isi iau miercurile liber)

              Apreciază

              1. La voi e dublu fata de noi…tare scump. Neaparat sa-i sigilezi molarii de 6 ani cind ii apar . Nu aveti pe cineva in Romania ca sa va faceti acolo o parte din lucrari ?

                Apreciază

            2. te pricepi sa lucrezi in excel? intra pe upwork.com (e o platforma de freelencing, fosta odesk, dar nu te obliga nimeni sa ai „acte” ca sa lucrezi acolo), fa-ti un profil beton si iti poti cauta joburi pt clienti din lumea intreaga (daca nu esti stapana pe en, te poti axa pe cei vorbitori de fr, care nu sunt putini); sunt multe joburi de virtual assistant, de asemenea sunt cateva site-uri pe fr care de asemenea, cauta virtual assistant; programul ti-l stabilesti tu, lucrezi de acsa in ritmul tau si cand vrei, si poate la inceput nu vei castiga cat sa traiesti exclusiv din asta dar macar iti imbunatatesti self esteem-ul utilizandu-ti si cunostintele pe care le ai deja
              hai ca se poate, repet „norocul e de partea celor curajosi”🙂

              Apreciat de 1 persoană

              1. Mersi o sa intru, la master am invatat sa fac statistici in excell si imi placea.
                Multumesc mult! Cu un self-esteem slab nu prea poti sa-ti faci CV beton, dar incerc.

                Apreciat de 1 persoană

              2. roaga pe cinva care te cunoaste bine sa te ajute sa faceti cv-ul impreuna, noi adesea ne subevaluam, asa ca ai putea sa ramai surprinsa cate lucruri faine vad altii in noi pe care noi insene le trecem cu vederea🙂

                Apreciază

  6. Asta ai scris pt mine. Sigur si musai pt mine – zgandara in cateva puncte sensibile. In ultimii ani am ajuns sa ma valorific cu banii care ii castig, cu faptul ca imi castig un venit si acopar niste cheltuieli.
    Trezirea din asta a fost cand mi-am redus niste cheltuieli ( chirie mai mica cu 167 euro, renuntat la un abonament 20 euro, scapat de o cheltuiala de aprox. 100 lunar, redus un alt abonament – adica aproape 300 mai putin lunar -3600 anual!!). Cand mi-am dat seama ca banii astia imi revin deoparte si imi este usurata povara, am reusit sa mi se limpezeasca mintea(relativ , ca inca am ‘apasarile’ mele) si sa imi dau seama cat din sufletul meu a fost ‘contaminat’.

    Fac multe alte munci. Unele nu imi plac. Din ce in ce mai multe munci nu imi plac :)) – lupt sa fac ce imi place si sa ma apreciez pt ceea ce sunt, nu doar pt ceea ce ‘produc’.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s