Buna !!! La ce ora iei tu prima masa? De ex. prinzul !!! Ai putea sa ne dai exemple de sucuri de fructe, legume , pe care le consumi in mod frecvent ? Multumesc si o zi frumoasa iti doresc !! La mine ( in Galati) s-a intors iarna !!! Ploua de 2 zile, e ff frig, iar vantul sufla groaznic !!
Draga Nicoleta
Eu practic postul intermitent ca stil de viata, din mai multe motive.
Unul ar fi acela ca nu cred ca am fost facuti sa mancam constant si sunt convinsa ca avem nevoie de o pauza de digestie cand si cand pentru ca organismul nostru sa se poata reface. Cu ajutorul postului am inceput sa slabesc, am practicat 10in2, mai exact mancam o zi a doua faceam post cu lichide fara calorii, a treia iar mancam, a patra post si tot asa. Acuma tot postul intermitent ma ajuta (impreuna cu sportul) sa-mi mentin greutatea, chestie deloc usoara dupa 40 de ani 🙂
Al doilea motiv pentru care postesc este acela ca sunt o persoana economa si, in vreme ce curele de slabire sau dietele terapeutice costa bani multi, postul nu costa nimic. Adica da, zero lei si zero bani. Null. Nada. Niente. Nu trebuie sa-ti investesti nici banii nici timpul in post. La inceput, pana cand m-am informat bine, desigur ca am consumat o anumita cantitate de timp deloc neinsemnata dar acum merg mai departe cu ceea ce stiu, mai citesc cate un articol de actualitate sau ceva ce nu am citit pana acuma referitor la postul intermitent dar atat.
Al treilea motiv este simplitatea postului ca stil de viata. Postind, mi-am redus foarte mult activitatea cotidiana. Cand postesc nu trebuie sa cumpar nimic, sa pregatesc nimic, nici sa pornesc aragazul, nici sa spal vase. Metoda mai simpla de atat nu cred sa existe 🙂
Postul intermitent 16:8 sau 20:4. Ce fac exact?
16:8 inseamna ca fereastra de post este de 16 ore (care includ si somnul) si 8 ore este perioada de hranire care include o masa sau doua, in functie de preferinte si necesitati. Mesele respective le numesc „cina” sau „pranz” atunci cand am nevoie sa le dau un nume. La fel functioneaza si postul 20:4, doar ca se mareste fereastra de post la 20 de ore si se reduce cea de hranire la 4 ore.
Iau ca exemplu ziua de azi: am sarit micul dejun si am mancat la amiaza o masa decenta, compusa din: supa si felul doi. Dupa am o ora am mancat o jumatate de mar si cativa samburi de nuci. In jur de ora 16.00 am mancat un sandvish mare. Pana deseara cand merg la somn beau apa si, eventual, ceai. Urmatoarea masa o mananc maine la amiaza. De ce la amiaza si nu seara? Simplu: pentru ca sotul lucreaza schimbul doi si, in felul acesta, luam masa impreuna. Cand insa lucreaza schimbul unu, imi organizez fereastra de hranire spre seara. Adica mananc ceva in jur de ora 15.00 si apoi cina, pe la 7 seara.
La sfarsit de saptamana insa, mai ales daca avem musafiri, sarim micul dejun si luam pranzul pe la amiaza si cina in jur de ora 19.00. Asa obtinem o fereastra de post de circa 16 ore.
Ce se intampla daca nu respect orarele?
Nimic. Adica incerc sa respect formulele 20:4 sau 16:8 dar dar chiar nu cade cerul daca in loc de 20 sunt 19 ore de post sau in loc de 16 doar 15. Important este sa las organismului meu timp sa digere ceea ce are de digerat si apoi sa se ocupe de reparatii. 🙂
M-ai intrebat ce fructe/legume consum. Eu le prefer pe cele de sezon, atunci cand e sezonul lor. De exemplu rosiile vara, varza iarna. Incerc sa apelez la cele de la km zero pentru a-mi reduce amprenta de carbon. Asa ca prefer sa cumpar mai multe mere locale si mai putine portocale din Tarile Calde. E o chestiune destul de sensibila daca te gandesti ca si orezul ce in Europa se consuma intensiv, provine tot de peste mari si tari, adica nu am vazut vreodata vreo cultura de orez prin zona noastra si nici nu am auzit sa-l cultive cineva. Asa ca, in cazul meu, solutia este sa reduc cantitatea consumata si, implicit, pe cea cumparata. La asta postul intermitent este un ajutor de nadejde 🙂
Sucuri de fructe si legume fac atunci cand avem prea multe fructe si legume. Adica amestec mere cu dovlecei sau orice altceva ne ofera natura vara si toamna si nu reusim sa consumam sau sa punem de-o parte pentru iarna. Sucul il bem si pulpa o dam la gaini, de exemplu. Nimic nu se pierde 🙂 In general insa, vad extragerea sucului din fructe si legume mai mult ca pe o masura de salvat alimentele atunci cand sunt in pericol de degradare decat ca pe un obicei benefic – pulpa ce se arunca dupa o extragere este plina de fibre si vitamine si e pacat.
Ca sa revin la dragostea mea – Postul Intermitent – dupa o zi de post am observat ca sunt mult mai atenta la ceea ce mananc si, mai ales, la cantitate. Stiu ca unii se tem ca in fereastra de hranire le vine pofta sa se indoape ca se poata „compensa” pentru perioada de post dar nu e asa. Decat poate la inceput. Pentru ca postind intelegi ca:
– nu se intampla nimic rau daca nu mananci la ore fixe sau chiar daca nu mananci nimic toata ziua. Important este sa bei apa. Deci mitul celor cinci mese pe zi, in care am crezut si eu cu tarie, nu este altceva decat o legenda de adormit ratiunea si scos banii din buzunar.
– ai nevoie de o cantitate relativ redusa de hrana in comparatie cu ceea ce credeai ca ar fi necesarul tau pe zi ca sa nu te doara capul, sa amestesti sau mai stiu eu ce. Nu mi s-a intamplat vreodata sa amestesc cand am postit. Nu s-a intamplat nimanui din cei ce cunosc eu sa le fie rau pentru ca nu mananca. Singurul lucru la care trebuie sa fim atenti este sa nu mancam intr-adevar nimic, si, mai ales!! nimic dulce. Pentru ca dulcele ala ne arunca glicemia la cer si, cand aceasta intra in cadere libera, incepe sa ne fie rau si sa ne doara capul. Deci calorii cat de putine pe durata postului si, daca e musai sa mananci o bucatica de ceva, atunci mai bine o muscatura de mar sau de morcov decat un biscuite.
– reducand cantitatea de hrana consumata la necesarul real, poti sa ii cresti calitatea.
Desigur ca randurile de mai sus reprezinta strict experienta mea si nu recomand nimanui sa posteasca inainte de a fi vorbit cu medicul de familie. Care medic se va opune din rasputeri justificandu-se cu necesitatea celor cinci mese pe zi dar care, cand va vedea ca sunteti decisi sa postiti, o sa capituleze si o sa va ajute. Si asta este tot din experienta mea 🙂
Luxul Simplitatii 
Foarte bine explicat. Mai nou nu mai maninc micul dejun si intr-adevar am observat ca dupa ce-ai postit nu te arunci pe mincare, ci esti atent la ce maninci.
Si eu incerc sa maninc cit mai mult local, pe linga amprenta carbon minima sint si mai putin pline de chimicale pentru ca grosul pesticidelor se folosesc ca fructele/legumele sa tina bine la transport. Dar sa stii ca se cultiva orez si in Europa, cel putin in Franta exista „riz de Camargue”, care se cultiva in Camargue.
Si fara legatura cu postul, dar mi-e cam lene sa caut unde as putea sa scriu, ai dat anul trecut o reteta de supa cu verdeata si cirnati, avea un nume spaniol parca. Eu o fac des, iar saptamina asta am zis ca trebuie neaparat sa-ti multumesc pentru ca am tot mincat zilele astea, am transformat-o in reteta de post : am scos cirnatii si am folosit ca verdeata varza chinezeasca si urzici(asa nu simt gustul urzicilor, ca nu-mi place) , iar in farfurie imi mai pun vreo 7-8 frunze de leurda tocate. Imi place asa de mult!
ApreciazăApreciază
E vorba de „caldo verde”, supa traditionala portugheza 🙂
Nu stiam ca se cultiva orezul si-n Europa, multam de informatie.
ApreciazăApreciază
orez se cultiva si in Ialia, ala pt risotto – arborio si carnaroli
ApreciazăApreciază
am google-it azi si am vazut ca e asa, nu stiu de ce aveam in cap doar campii intinse, inundate, in Asia ca fiind folosite pentru cultivarea orezului 🙂
ApreciazăApreciază
Incerc si eu sa tin postul intyermitent, insa nu merge! :)) De mancat eu mananc extrem de rar: nu mic dejun, nu pachet la munca, eventual o supa cu 2-3 felii de paine. Si multa cafea. Si ciocolata, caci primesc la munca si am asistente extrem de pofticioase care mananca in fata mea ciocolata.:(( Si nu rezist :(((
Nu am nevoie de slabit, insa vreau sa ma mentin, deja am metabolismul incetinit.
ApreciazăApreciază
Delia daca sari micul dejun si pranzul deja se cheama ca postesti 🙂
ApreciazăApreciază
ok, ideea cu plantatiile de orez a fost una nefericita, inlocuiesc orezul cu cafeaua. Din cate stiu eu (si, de data asta m-am informat!) cafeaua nu se cultiva in Europa dar se consuma mult. Sau ceaiul negru.
ApreciazăApreciază
Oricine mai greseste.
Apropo de crescut prin alte tari am vazut o emisiune legata de moda consumului de quinoa, e foarte proasta din punct de vedere ecologic, ca saracii aia din America de Sud cultiva mari suprafete cu quinoa pentru export . Si traind intr-o anumita regiune , sistemul digestiv s-a adaptat de secole la un anumit fel de alimentatie, asa ca pt noi europenii quinoa are o cantitatea prea mare de saponine, pe cind cei din zona de cultura o digera f bine. In concluzie: sa mincam local. Desi acum s-a introdus quinoa si in Franta.
Tot asa ma gindeam daca o fi mai bun goji decit catina sau macesele noastre. Oare i s-a facut mai multa reclama?
ApreciazăApreciază
macesele si catina se pot culege de la marginea drumului / de pe coclauri, asadar sunt gratis. Cine sa aiba interesul sa le promoveze? La fel urzicile, florile de soc, flori de salcam, petale de trandafir etc.
E la fel ca si postul – e un nene geriatru care spunea: postul cu apa este extraordinar, dar nimeni nu are interes sa il promoveze, apa e gratis.
ApreciazăApreciază
apropo de urzici – cand mi le culeg din paduricea de langa mine, ma intreaba babutele dar ce fac acolo (de stau aplecata si tai buruienile cu foarfeca) cand le spun ca sunt comestibile, ca pot fi folosite in loc de spanac, raman oarecum uimite si imi zic, da, dar trebuie sa le recunosti 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu is atenta sa nu ma vada nimeni cind le culeg, ca altfel la noi nimeni nu culege nimic: doar noi si niste chinezi am mai cules castane…in rest leurda, urzici, n-am vazut pe nimeni. Nu culege nimeni nici macar murele. Poate multi nici nu le cunosc, eu am o prietena romanca, ea mi-a zis ca ar culege urzici dar nu stie cum arata, mi s-a parut ciudat. La noi la padure mai culeg si soc, dar cind i-am zis cuiva din Romania ca fac sirop de fructe de soc s-a mirat, ca stia ca-s otravitoare.
Iar cu corcodusele din fata blocului am facut multe tarte, anul asta cred ca o sa congelez din ele.
Mi-am luat acum citiva ani o carte cu plante bune de mincat sau medicinale si am mai descoperit citeva de care nu stiam.
Acum sunt pe terminate la stocul de leurda, urzicile le-am terminat….abia astept simbata sa mergem iar la cules sa-mi refac stocurile, mai ales ca leurda a cam inceput sa faca flori. Leurda am vazut ca tine in frigider si 10 zile…
ApreciazăApreciază
leurda si cu flori e comestibila.
urzicile sunt recunoscute si de medicii la Croix Rouge, de unde primesc pliante cand donez sange – dar sunt convinsa ca aici nu sunt atat de folosite ca in Ro.
Eu culeg si explic. Multi se arata interesati.
ApreciazăApreciază
Stiu ca-i comestibila, dar se mai duc din lucrurile sanatoase din ea. Eu pun si florin in salata. Am incercat sa murez flori sau frunze, dar nu mi-a iesit.
ApreciazăApreciază
ha…. astia in belgia cultiva Quinoa 🙂 eu imi iau din asta de la mag bio de unde ma aprovizionez; bobitele sunt mai mici decat aia din Peru, insa la gust e foarte buna, mi se pare mai gustoasa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce magazin? 😀
ApreciazăApreciază
e unul de langa mine, nu face parte din vreo retea, e un mag independent, exclusiv cu prod bio; cand veniti la noi la gratar te duc si ti-l arat :))
ApreciazăApreciază
si apropo de alimente de peste mari si tari – acu cateva sute de ani acelasi lucru s-a intamplat si cu cartoful, rosia, porumbul etc. au fost aduse in Europa din Americi – ideea e de diversitate cu masura, adica daca poti include quinoa in meniu, fa-o, dar nu fa din alimentul asta o prioritate in alimentatie, mai folosesti si mei pe langa (cand zic „poti” si „fa-o” o zic la modul general, nu ma adresez tie direct Elena 🙂 ); la fel si goji si alte super alimente la care acum avem acces
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„There’s a bit of hidden magic in every mistake. The magic is called learning.” Robert Kiyosaki
ApreciazăApreciază
Nu stiu sa mananc quinoa si goji, mi s-au parut scumpe raportat la cantitatea comercializata. Poate ma invatati retete! :))Urzicicile nu sunt extraordinare la gust, chiar nimeni nu le-ar manca la mine in familie. De spanac doar eu sunt amatoare, sotul vrea carne/carnati/tocanite/fripturi/prajeli, copilul este setat pe cartofi, oua, crenvusti, pui, supa de chimen sau orice supa care-i zeama chioara. Eu mananc cam din toate, mai putin carne care nu-mi place. Sa fac un meniu pentru toti 3 se lasa cu dureri de cap. De-asta nici nu ma pot organiza prea bine cu banii, cu cumparaturile, cu economiile, cu timpul de gatit.
Chit ca sunt setata pe economisit, asa am si dat de voi.
ApreciazăApreciază
goji sunt scumpe e adevarat, desi in ultimul timp parca s-au mai ieftinit, recunosc ca nu am cumparat decat de cateva ori; quinoa, da si ea e mai scumpa daca e sa te uiti la pretul pe kg, desi aici cel putin e comercializata la 500gr, insa sa stii ca e „spornica” cum se zice in popor, dintr-o punga de 500gr eu gatesc de 5-6 ori – ba in salate, ba langa peste sau fructe de mare (sunt zeci de retete pe Pinterest din care sa alegi)
referitor la preferintele culinare – vba mamei „orice invat are si dezvat”, nu incerca ca de maine sa schimbi totul, ia-o usor cu pasi mici, vbeste cu el intai, cred ca si constientizarea ajuta mult; spune-i pe un ton calm ca ti-e greu si tie sa gatesti 3 feluri diferite de mancare si cheltuiti mult aruncand ce nu se mananca, ca poate ar trebui sa revizuiti aspectul asta
bunica mi-a zis o vorba atunci cand i-am prezentat jumatatea – o fi barbatul capul in casa, insa femeia e gatul si as mai adauga eu coloana vertebrala 🙂 schimbarile benefice se fac acolo unde femeia pune piciorul in prag (are el o coarda sensibila pe undeva pe care sa o atingi :))) in scopul de a-i schimba atitudinea fata de mancare ); si nu sunt deloc misandra cand zic ca, cel putin din ce vad in jurul meu, familiilor in care femeia e „desteapta” le merge mult mai bine financiar :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La noi nu se cumpara mezeluri.Mai ales crenvurstii sunt f nesanatosi, citeste-le numai eticheta cu ce contin si te convingi. Incet -incet poti sa schimbi obiceiurile alimentare ale sotului. Urzicile nu-mi plac nici mie dar le bag in combinatii unde nu li se simte gustul.
De fapt eu cind am venit in Franta eram cu totul altfel decit acum: cind am ajuns in tara unde se gasesc de toate, voiam sa gust din toate…imi aduc aminte cu rusine ca am cumparat pina si praf de clatite sau de facut pireul. Apoi am inceput sa nu mai cumpar, apoi am inceput sa iau mincare bio pentru fetita mea cind eram mica…si tot asa m-am schimbat mult. Apoi am inceput sa iau mincare bio pentru toti, am inceput sa ma gindesc si la ecologie., etc. Copiii cei mari ii spun celei mici: „Noi aveam kinder Bueno, noi aveam aia si aia…”. ea nici nu stie ce-s alea. La inceput eram entuziasmata ca gasesti capsuni la pret de nimica inca din februarie, ca gasesti rosii tot anul…acum ma uit cu oroare la ele.
Da, asta zic si eu sa mincam cu masura, dar sa maninci cantitati mari din produse aduse de peste mari si tari nu-i bine. Cind ma duc la magazinul bio vad ca multe produse vin din China(chinezii aia chiar orice stiu produce??!), iar la raionul legume-fructe mai mult de jumate vin din Spania, alea degeaba is bio, ca tot apoase sunt.
ApreciazăApreciază
Copilul meu nu mananca mezeluri deloc, dar deloc: nu salam, nu sunca, nu branza topita, niente-niente. Numai crenvustii ii plac.Si-acum pentru 1 crenvust cand si cand nu o sa-mi fac reprosuri. Din istoricul nostru: el este nemancacios de fel. si cand era mic si-l alaptam tot nemancacios era. Am facut analize, l-am suspectat chiar si de-o boala genetica de deficit crestere, din fericire nu o are. Asa ca daca lui ii plac crenvustii si mi-i cere (el care nu a spus in veci mi-e foame) o sa ii dau. :))
ApreciazăApreciază
Daca maninca supe eu as profita sa-i mixez prin ele diverse legume, putin cite putin. Sau baza lor sa nu fie apa chioara ci zeama de oase.
Cum si a mea e mofturoasa, eu am ajuns sa fac suc de morcov si sa i-l pun peste uleiul din paste. Am obligat-o sa bea zilnic suc de portocale, la inceput citeva guri, acum ii pun sucul de la 2 portocale si a ajuns sa-i placa si sa-mi ceara. Nu voia sa vada sosuri la mincare „ca are bucati”(ceapa, morcov) , asa ca ii mixez sosul si asa-l maninca. Ii fac la cuptor piine unsa cu peste in sos tomat, asa maninca sos de rosii, care altfel nu-i place. Peste daca e copt-prajit nu maninca, asa ca il iau de pe oase si ii fac un fel de salata de orez cu peste in care pun si ton din conserva. Asa incet incet am reusit sa-i diversific mult alimentatia.
Stiu ca-i cam urit, dar vorba aia „scopul scuza mijloacele”, eu folosesc tot felul de recompense si amenintari gen nu mergem afara pina nu-ti bei sucul. Si cum saraca vara atrage tintarii i-am explicat ca pentru ca nu maninca fructe si legume, tintarilor le place singele ei.
Dar toate schimbarile astea se fac in timp si cu multa, multa rabdare. Si stiu despre ce vorbesc, ca la mine nu cred ca-i mai bine, doar ca nu ma stresez cu asta(decit uneori!).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ca si tine, fac o data pt mai multe mancaruri un sos. Amestec in el legume prost apreciate de noi, dar ieftine: praz, dovlecel, morcov, ciuperci (morcovi am avut toata iarna ca am cules de pe un camp unde a scris proprietarul: A DONNER, GRATIS), le fierb putin si adaug suc de rosii sau nu. Asta vine in sosul de paste, sau un supa crema, sau sosul de friptura. Deci o munca – 3 mese.
Acum mai adaug asa… piure de urzici. Culeg, oparesc, portionez, congelez si … pac aici, pac colo.
Despre supa de oase-numai de bine. Am fost in Ro si cand am vzut ca sunt oase ieftine si in mai multe locuri…imi dau seama ca sunt oameni ce nu stiu sa le aprecieze (oase de curcan 3-4 lei – adica sub 1 euro la magazine Penes Curcanul), oase de oaie la o macelarie arabeasca erau mai scumpe, 4.5 lei – si asta in Bucuresti. Eu fierb o data si am pt cateva mancaruri.
Abia astept weekendul sa ma duc sa culeg urzici, am gasit ditamai tufa!!
ApreciazăApreciază