Vreau sa mentionez, de la bun inceput, ca nu scriu aici ca sa-mi impun sau imprastiu ideile si nici ca sa combat ideile celor care nu fac si dreg cum o fac eu. Suntem diferiti si diferite sunt si solutiile pe care le aplicam situatiilor de viata prin care trecem.
Va spun mai departe ce a functionat pentru mine.
Am fost mereu slaba pana cand… n-am mai fost. In urma cu cativa ani m-am ingrasat. De ce? Pentru ca am luat niste vitamine foarte puternice, am mancat portii prea mari si prea dese de mancare si am dus o viata sedentara. De aia. Cireasa de pe tort a fost insa o frumusete de intoleranta la lactoza pe care nici un doctor nu a reusit sa mi-o diagnosticheze, ma umflam insa ca un balon si am fost chiar intrebata cand vine barza…
Vorbind cu o prietena, si ea cu probleme de greutate, mi-a povestit despre niste teste ce se fac la Viena in legatura cu postul intermitent. Mi-a spus ca s-a descoperit si demonstrat ca o perioada de “post negru” pe 36 de ore este ideala pentru a da posibilitatea organismului propriu sa-si rezolve problemele si sa se ocupe de refacerea celulelor. S-a demonstrat ca postul are aceleasi beneficii ca si dieta hipocalorica in prevenirea bolilor degenerative. Ca postul este o adevarata terapie de intinerire. Si ca, pe langa toate astea, poate ajuta la slabit.
Ideea este ca se mananca tot a doua zi. Adica azi nu, maine da. Fara sa-ti bati capul sa numeri calorii sau sa trebuiasca sa cumperi alimente speciale, scumpe sau altecele. Totul foarte simplu: azi mananci, maine nu. Am calatorit impreuna cu prietena mea spre Austria si, cum avea zi de 0 (nemancat) n-am mancat nici eu. A fost o zi foarte neobisnuita. Nu mi-a fost foame. Foame mi s-a facut mai spre seara. Mi-a fost insa cumva… ciudat… sa nu trebuiasca sa irosesc nici un gand pe ce-oi manca… Spre seara, cum am spus, mi s-a facut foame asa ca m-am dus sa ma culc.
A doua zi m-am trezit mai tanara, mai plina de o energie linistita, creativa, productiva, cu capul clar ca si cristalul. Fara sa fiu disperata de foame, am mancat un mic dejun pe care l-am savurat gram cu gram.
Am continuat pentru o perioada postul intermitent dupa modelul “o zi da una nu”. In primul rand pentru beneficiale fizice si intelectuale. Apoi pentru ca, postind, dintr-o data zilele mele au devenit mai lungi. Postul m-a eliberat. Dintr-o data n-am mai stat zilnic la cratita. Am trecut de la mancat de cinci ori pe zi: mic dejun – gustare – pranz – gustare – cina cu toate pregatirile si timpul investit in gateste – pune masa – strange masa – incalzaste – curata – spala vase etc la timp pentru mine pur si simplu. Dintr-o data ziua mea, fragmentata de pauzele in care trebuia sa gatesc sau sa ma asez la masa sa mananc, s-a transformat intr-o curgere lina de timp ce imi apartinea in totalitate.
Cand am vazut ca nu se moare de foame daca nu se mananca o zi, viata mea s-a simplificat enorm. Am reusit (amandoi!) sa ne ocupam de proiecte in mod continuu sau sa calatorim fara sa ne batem capul cu ce vom manca. Mancarea, ca si cantitate si frecventa a meselor, a devenit foarte putin importanta. Candva ne-am pierdut obiceiul de a manca ceva rapid (un sandvish, o gogoasa etc) si am reusit sa amanam momentul mesei pana cand am avut iar acces la mancare pe care noi o consideram sanatoasa. Nu am avut nici atacurile de disperare ce le aveam candva ca uauuu, daca nu mananc o sa ma doara capul si-o sa-mi fie rau. Secretul ca sa nu te doara capul si sa nu ti se faca rau cand nu mananci este sa bei. Apa, ceaiuri, bauturi fara calorii.
Ritualul a constat in:
– O cina generoasa seara
– Ceaiuri, supa vegetala si apa a doua zi
– Un mic dejun generos a treia zi
Intre timp m-am informat despre postul intermitent. Si mi-a placut mult ce am descoperit. De exemplu ca exista mai multe moduri de a posti. Care dieta se mai poate lauda cu asa ceva?
– Exista 20:4 adica post de 20 de ore si fereastra de mancat de 4 ore. Este formula ideala pentru zilele in care reusesc fara mari probleme sa imi organizez timpul, adica atunci cand nu intervine nimic.
– Sau 1 singura masa, consistenta, in 24 de ore.
– Sau, ceea ce practic cu succes la momentul actual, ori de cate ori intervine ceva sau am orar lung de lucru: 16:8. Adica nemancat timp de 16 ore si mancat doar intr-o fereastra de 8 ore care poate sa cuprinda 2 mese si o gustare sau doar o masa mai consistenta si 2 gustari, dupa pofta inimii. Operatia este foarte simpla: se lasa timp de 16 ore intre o masa si cealalta. Eu prefer sa sar micul dejun cu care oricum nu am fost niciodata impacata. Uneori insa sar cina.
Pe langa toate cele de mai sus, postul intermitent a intrat in viata mea intr-un moment in care eram in cautare de metode de a economisi bani. Si cum se poate economisi cel mai bine? Exact, neconsumand! Postul intermitent poate reduce cheltuielile alimentare cu 40%. Postind se face economie si la detergent de vase si apa calda de spalat nu numai la mancare.
Asta este si motivul principal pentru care postul ca dieta nu este mediatizat. Pentru ca la ce sa faci publicitate? Cand postesti nu cumperi nici alimente light nici pilule de slabit, nici ceaiuri chinezesti…
Asa ca mie una mi s-a potrivit ca o manusa „dieta” asta.
Cautam de fapt o dieta pe care sa o pot adopta ca stil de viata pentru totdeauna. Adica pana mor. Si am gasit-o. 🙂
Asta este explicatia faptului ca, in planurile mele alimentare, la mic dejun pun mereu un ZERO.
Ceva ar mai fi de spus. Postind nu consider ca imi privez corpul de nimic. Din contra! Ii ofer sansa sa se regenereze si ii dau ca ajutor multe ceaiuri medicinale.
#####
A doua schimbare mare in stilul de alimentatie s-a produs cand am capatat certitudinea intolerantei la produse lactate. Nu a fost tocmai usor sa caut retete si sa gatesc mese fara lactate. Cumva mi se parea c-ar fi fost lactate peste tot. In fiecare reteta era ba unt ba lapte… O optiune ar fi fost sa gatesc cu lapte de soia, tofu in loc de branza, margarina in loc de unt etc. Dar schema respectiva nu e de mine. Nu vreau mancare cu inlocuitori, vreau The Real Thing! Si asa ca am inceput sa ma axez pe retete care nu cer lapte, unt, branza etc. Am folosit ca inspiratie retele de post si am furat idei din retetele adaptate pentru dieta paleo. Am insa aproape mereu lapte de soia si unt de cocos, le folosesc insa foarte putin.
#####
Lela ma intreba daca mancam dulciuri. Da, desigur, o data pe saptamana sau o data la doua saptamani. M-am indragostit de dulciurile vegane. Se fac rapid si, neavand lactate si oua, au mai putine calorii decat dulciurile traditionale, fara sa faca rabat la gust. Garantez! ❤
#####
"Regulile" astea sunt valabile doar cand suntem acasa. Cand mergem in vizita la cineva mancam de toate (eu incerc sa ma abtin de la lactate) si, pentru ca iubim cartofii pai si snitelele, le mancam cand mergem la restaurant (adica rar).
####
Eu sunt un mic dictator si nu tin predici de genul ca ce rau face alimentul X sau ce bine face alimentul Y. La mine in casa ce pun pe masa aia se mananca. Si nu am pretentia sa placa nimanui ceea ce gatesc, valoarea mea nu (mai) sta (demult) in cat de "bine" gatesc, mancarea mea trebuie sa ne hraneasca si sa ne tina pe cat posibil sanatosi. Placerea nu se cauta in bucatarie if you know what I mean 🙂
Alte articole despre postul intermitent: https://simplitaly.wordpress.com/category/10in2/
Luxul Simplitatii 
Ce frumos ai scris!
ApreciazăApreciază
Nu doar frumos , ci si convingator. Asa ca miercurea care vine ma regenerez.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi place tot ce ai scris, eu personal nu ma potrivesc cu dieta asta dar sotul meu mananca pe principiul 20:4 de cand il stiu, si as vrea sa am silueta lui 🙂
Ultimul paragraf insa imi vine manusa: si la mine in casa se mananca ce pun pe masa si sunt si eu de acord ca placerea nu se cauta in bucatarie. Din pacate pentru majoritatea oamenilor mancarea este cea mai mare placere (am intrebat!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Ultimul paragraf este cel cu care nu sunt chiar de acord, ca eu degeaba incerc sa fac pe tiranul, nu-mi iese. Mai sunt pe aici alti tirani mai mici si puterea lor adunata e mai mare decit a mea.
Iar pentru mine mincarea este una din placerile vietii, bineinteles nu cea mai mare, asta nu inseamna ca maninc mai mult, ci ca imi face placere sa maninc lucruri bune si care arata bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Elena ❤ lumea ar fi foarte plictisitoare daca am fi toti mereu de acord cu tot 🙂
Eu, cand am inceput sa gatesc in formula in care sunt si azi, toti ceilalti dictatori, mari si mici (nepoti), erau in exces ponderal de 20-30 de kg. Cu excesul meu de 10 kg, am fost cea mai supla dintre dictatori. Asa c-am preluat fraiele si-am taiat incet dar decisiv multe alimente de pe lista de meniu. Sigur ca la inceput am dus lupte grele si s-au folosit multe tactici militare de ambele parti ale frontului dar nah, pana la urma am invins eu nu diabetul asigurat 🙂
Daca voi nu aveti probleme de greutate sau probleme de sanatate caresa ceara anumite diete, este foarte ok sa decideti in mod democratic ce se pune pe masa.
Iara despre mancaruri care "arata bine" ce sa-ti spun? Invidiez din adancul inimii persoanele cu gust si talent la decoratii, eu nu reusesc sa fac nimic sa arate bine, n-am simt artistic chiar deloc. Gestul maxim cu care reusesc sa decorez o farfurie de mancare este o floare comestibila pusa pe mijlocul ei hihi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Regenerare placuta! 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc tare mult pentru postarea detaliata!!!!
Te imbratisez cu drag!
ApreciazăApreciază
❤
ApreciazăApreciază
Nu, ma gindeam sa arate bine nu in sensul de decorat, ci sa-ti faca pofta sa o maninci. Ca la decorat nu-s nici eu prea priceputa.
Da, la noi nu exista probleme de greutate. Doar probleme de mofturi.
Chiar acum la masa , fel principal: peste la cuptor pe pat de legume, din 5 persoane , 2 n-au vrut sa guste legumele(morcovi, ceapa, ciuperci, broccoli, fenicul…deci era de unde sa alegi). S-a decis cu 4 voturi impotriva mea sa nu mai récidivez cu pestele, ca noi venim dintr-o zona unde NU se maninca peste de mare, asa ca sa nu mai prezint la masa pesti intregi, care arata dezgustator.
Ieri am facut cu mare succes creveti cu sos de cocos, era printre sugestiile de meniu ale Iuliei, careia ii multumesc , pentru ca le-a placut tuturor(desi aici nu s-a pus problema ca la peste, ca doar la noi in zona n-avem nici creveti nici cocotieri).
Intr-adevar suntem toti diferiti si asa e si normal sa fie, fiecare invatam ceva de la ceilalti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mie imi place sa mananc, adica nu manac doar ca sa traiesc, ca daca as face asta, as manca terci precum animalele si as fi tare fericita; mie mancarea trebuie sa imi zica ceva, trebuie sa imi creeze o emotie, adica sa ma asez cu drag la masa, sa stiu ca ce mananc imi face bine, nu doar fizic dar si emotional;
eu sunt una dintre persoanele pe care mancarea o face fericita, atat timp ca e consumata in prezenta celor dragi; da, pranzul il iau, cand il iau, ca sa imi alimentez corpul, il vad fix ca si combustibil, insa cina….aici e alta poveste, o iau cu jumatatea, povestim ce-am facut peste zi, si imi place tare cand ma intampina cu….”ce bine miroase, ce-ai gatit bun….” :)); pentru mine a lua cina e o adevarata experienta, care se conjuga deopotriva la nivel nutritional si emotional
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai spus mai frumos ceea ce gindesc si eu.
ApreciazăApreciază
Cred ca nu m-ati inteles bine. Eu am avut de a face cu ceva gen: „mie nu-mi place (adica refuz sa gust) broccoli, vinete, varza calita, varza murata, brovada, urzici, spanac, sparanghel, usturoi etc”. Am lucrat pe doua nivele: am ascuns legumele in supe-crema ce le-am numit „de cartofi” si am pus piciorul in prag pentru ca nu se poate trai numai din paste si carnati prajiti. Azi, la distanta de doi ani, mananca absolut de toate si, chiar daca unele chestii nu sunt preferatele sale, le accepta. Azi am facut varza murata calita cu carne de porc. In urma cu 2-3 ani nici nu ar fi stat de vorba cu asa ceva, acuma o savureaza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu am supe creme si friptura cu sos ce ascund anumite legume secrete. Daca ar sti colocatarul cat cuperci/praz/dovlecei mananca… :D; la fel la wok, toc marunt si le trag la wok cu sos de soia si nu se mai distinge. Iar in smoothie … hihihih, este si ceva spanac, mult hulit de toti 3 – noi ii zicem suc a la Cleo, ceilalti beau cate 1-2 guri si vad ca din ce in ce mai mult ;).
In rest, cand fac legume la cuptor, le pun si in jumatati. Pun tava in fata, fiecare isi alege ce vrea.
La salate insa se vad/simt, asa ca fiecare isi pune in farfurie ce vrea, eu vin cu extra ciupercile mele in plus.
Din pacate am facut o greseala: am ajuns la supermarket si am luat 4 pungi de paste la pret de 3, si fata stie ca sunt in dulap asa ca …vine cu oala, vine cu apa, vine cu punga de paste, inca nu stie ce si cum e cu deschisul aragazului dar… 😀
ApreciazăApreciază
ia incearca niste paste cu branza de capra si…..urzici:)))
la mine s-a cerut bis, desi stia ca sunt urzici 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
si la mine jumatatea mai buna era tare mofturos, dar asta inainte sa ma cunoasca….eu am mancat de mica orice (tata nu ma lasa sa ma ridic de la masa daca nu mancam zarzavatul din supa pe care il lasam in farfurie – nu zic ca e cea mai buna solutie de parenting, dar acum ii multumesc cu puterea a o mie de sori ca mananc abosolut de toate), insa a trebuit sa traiasca cu o vegetariana care timp de 3 ani a banat orice urma de carne de pe raza de 2 km in jurul casei :))) asa ca s-a adapta; la mine solutia a fost varietatea din farfurie, legumele gatite in fel si chip (am avut in vizita niste belgieni certati rau cu legumele, au mancat insa melangiana parmigiana -vinete, suc de rosii+ceapa si usturoi si mozarella – si au cerut sa le dau si doggy bag)
acum ca am inceput sa mananc si eu carne, cere el sa nu mai mancam mai mult de 1-2 ori pe luna, si era maaaaaare carnivor
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Urzicile crude sau preparate dinainte? Facute ca un fel de pesto cu capra sau nu?
Mi-ai dat o idee: spanac cu brinza de capra imi place mult…ia sa inlocuiesc spanacul cu urzici.
ApreciazăApreciază
Elena, eu le-am oparit inainte si le-am tocat cu cutitul; am aruncat cativa catei de usturoi taiati in tigaie, urzicile, putina apa de la paste (ca altfel se prind urzicile), pastele si branza de capra si am amestecat totul in tigaie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună ziua! Îmi puteți spune va rog ce anume mâncați la acea masa consistenta luata o data la doua zile? Mi-ar fi de mare folos câteva exemple. Multumesc.
ApreciazăApreciază
Multumesc de reteta, o sa o fac. Asa fac eu spanacul cu brinza de capra, dar daca pun si paste, mai diluez putin gustul urzicilor.
ApreciazăApreciază
Multumesc de idee: am fost ieri la padure si am cules citeva urzici(mi-a fost greu sa-mi bag miinile in tufele de mure unde nu cred ca s-ar baga ciinii sau vulpile sa faca pipi) si multa leurda.
Am facut reteta ta, dar am adaugat si leurda cu urzicile, iar la sfirsit peste paste am pus si leurda cruda. A iesit asa de buna, incit mai vreau sa trag o fuga la padure dupa urzici . Eu mai pun si seminte de susan cu urzicile.
ApreciazăApreciază
Cat despre post intermitent, dupa ce m-am uitat la documentarul de pe arte, ei spuneau ca resetarea genetica a celulelor se face in cateva zile de post negru si ar trebui sa rezolve si alergii si astm si reumatism inflamator. Ai remarcat vreo imbunatatire de cand tii postul intermitent?
Eu caut un cadru medical unde sa merg si sa tin. Dar m-a mancat undeva ca pe zambilicaPapadopolinii sa zic colocatarului si el a inceput sa comenteze si sa ma demoralizeze: nu e de tine, tu nu rezisti sa renunti la o masa, cum sa nu mananci x zile, ce prostii citesti, ce medic stie, etc,
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce sa iti spun, sanatatea mi s-a imbunatatit in ultima vreme dar am facut atatea schimbari in viata mea incat chiar nu as putea sa spun sigur care ce efect exact a avut. Ultima „sedinta” de lichen ruber planus am avut-o in 2012, de atunci doar alergia la lapte si matreata isi mai fac de cap.
Eu acuma studiez o cartulie scrisa de Rüdiger Dahlke, pe tema postului terapeutic. Ma tenteaza foarte mult ideea de a tine un post de 7 zile si el da instructiuni foarte exacte in acest sens.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
o sa te rog sa ne scrii constatarile din citit, si incercarile tale.
ApreciazăApreciază
Foarte interesant, si eu ca arakelian te rog daca poti sa ne spui cite ceva si noua.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aha, vad ca e tradus si in franceza, dar la 57 euro cartea e cam scump.
ApreciazăApreciază
eu am o cartulie care a costat 6 euro, se numeste „Fasten Das 7-Tage-Programm”, pe asta o studiez mai indeaproape
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vad ca a costat 18 si ceva, dar fiindca nu se mai gaseste …unii cer atita pe ea.
Si am mai gasit una pe amazon care pare interesanta: Un chemin vers la santé : Sens caché de la maladie et de ses différents symptômes. O sa o notez si pe ea.
ApreciazăApreciază
Pune-i documentarul, ca sotul meu a fost f impresionat si il recomanda la toata lumea.
Eu am observat ca incet-incet ideile mele sunt preluate si de copii si sot. Dar sotul meu(desi e mare amator de carne) maninca orice leguma cu mare placere, chiar legume pe care le detest gen blettes(vad ca in romaneste se traduce cu sfecla) sau gulii, sau saracul cit si-ar dori varza calita, dar nu-i fac ca nu imi place.
Smoothie beau numai eu cu sotul, copiii n-ar gusta. As vrea extractor ca as mai baga prin paste , prin orez cite un suc de morcov sau alta leguma(am mai ascuns si prin cacao cu lapte sau suc de portocale!), pun si acum dar mi-e greu pina prepar sucul.
Eu am fost o mare mofturoasa in copilarie, deci mofturile copiilor n-ar trebui sa ma afecteze prea mult, ba chiar am citit ca papilele gustative se maturizeaza pe la 18 ani, deci mofturile dispar cu virsta si la ai mei copii se vede asta f clar.
ApreciazăApreciază
nu ii pun nimic, nici macar suc in mancare :)))
De mancat, maannca ce are in farfurie. Nu are de ales 😀 . In orez (pilaf) eu pun legume din astea ieftine: praz tocat marunt, dovlecel marunt etc. care altfel nu s-ar consuma in casa.
In rest, fac multe salate. Acolo chiar nu se prind ce au :D, cele ‘aparent intrezise’ le toc marunt si in cantitati mai intai homeopate, apoi cresc doza cate putin etc.
De ex. aseara am facut salata: cartofi fierti de acu 2 zile, salata verde, ridichi, un fir de praz tocat fin fin si un rest de ardei, un morcov ras si in final un dressing de ulei+ multa lamaie + mustar. Bataie pe castron 🙂 . Nu s-a prins nimeni ca e drapelul familiei tocat fin fin 😀
Supa crema avea: 1 nap, 1 navette, 1 radacina sfecla rosie (beterave rouge), 1 ceapa, 3 cartofi (din aia fierti acu 2 zile). Smantana la cerere.
ApreciazăApreciază
Eu am invatat in studentie ca nu-i voie sa pastrezi pe a 2-a zi cartofii fierti si nici spanacul, pentru ca nitratii se transforma in nitriti, care sunt f toxici. Mi se mai intimpla sa pastrez daca chiar imi ramin cartofi, dar niciodata spanac.
ApreciazăApreciază
Elena o intrebare…. spre ex daca fac lasagna cu spanac, la cuptor, ar trebui mancata toata? adica daca pastrez pentru pranzul de a doua zi devine toxic pentru organism? acelasi lucru se aplica si urzicilor?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai tu n-ai de ce sa-i pui, nu ai parte de copil mofturos care atunci cind vede bucati de ceva, ti le scoate afara, care nu ti-ar gusta salata pentru nimic in lume si care iti plinge cite jumate de ora cind il obligi sa manince 3(!!!) boabe de mazare sau o cantitate infima de broccoli. Dar situatia e mult mai buna fata de anul trecut si se amelioreaza.
Copiii mei(toti3) refuza sa stea cu noi la masa daca mincam sarmale, li se pare ca miros gretos.
ApreciazăApreciază
si eu as refuza sa stau la o masa cu sarmale :))
In rest, cu copilul, m-am invatat. Are perioade si perioade. Tocmai s-a terminat perioada cand ar fi mancat numai paste. Da, aseara a ras salata aia! Nu am facut concesii, a ramas nemancata sau cu 2 guri de supa cand nu voia altceva decat paste :D. Dar e drept, inca am control asupra frigiderului, pe la 10 ani isi va face ce vrea. De ex. acum are acces la unt si isi tartineaza singura unt. Dar cand va avea banii ei isi va lua sigur un borcan de Nutella sa isi tartineze la ce ora vrea 😀
ApreciazăApreciază
Ha ha ha parca-l vad pe tata acum vreo 25 de ani; fix asa m-a „disciplinat” si el, mananc ce am in farfurie, sau nimic altceva……
sa stii ca atunci cand m-am facut mare nu m-am napustit asupra frigiderului sa-mi fac ce vreau, eu cred ca gusturile se educa, mai cu forta, mai de buna voie, dar se educa;
si eu sunt mai stricta de felul meu si daca as avea un copil nu cred ca i-as canta in struna foarte tare dpdv al alimentatiei; asa zic acum cel putin 🙂
cat despre nutella….eu zic mai degraba ca isi va da banutii proprii pe oje, cercei si alte chestii domnisoresti 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, eu asa cred, asa am invatat, dar in lasagne nu sunt cantitati mari de spanac sau urzici, deci nu-s chiar asa toxice presupun. Pe de alta parte nici n-am studiat mai mult problema, doar aplic regula. Ca doar se gasesc cartofi gata fierti sau spanac congelat, nu stiu alea citi nitriti contin.
Tot asa am invatat ca nu-i voie sa maninci albus crud de ou, pentru ca are antivitamina B6, dar de aia nu tin seama si tot fac tiramisu uneori, ca nu mi se pare asa grav ca si nitritii. Fiecare cu fixurile lui.
Ieri citeam intr-o revista gastronomica ca orezul contine din ce in ce mai mult arsenic(din cauzaapei contaminate cu care se inunda cimpurile de orez) si sa nu depasesti o portie de orez pe saptamina si sa maninci orez alb, cu complet, ca arsenicul se aduna in coaja.
Reportaje cu pesti de cultura am vazut atitea, ca nu mai cumparam deloc somon(mi-e frica si daca e bio). Desi nici ala oceanic nu e cine stie cit de bun, ca doar oceanele sunt poluate.
Duminica am vazut un reportaj despre cit sunt de pline de pesticide fructele(capsunile mai ales, si merele) , iar pesticidele alea degeaba sunt sub limitele legale, se aduna si au efecte f toxice impreuna(legat de asta recomand filmale ducumentare ale lui Marie Monique Robin :Notre Poison quotidien si Le monde selon Monsanto). Ziceau in reportaj ca e bine sa maninci local, pentru ca marea parte din pesticide vine de la stropitul inainte de transport, ca sa reziste.
Parerea mea e ca in ziua de azi atitea pericole vin din alimentatie, ca mai bine imi fixez citeva reguli si incerc sa mincam cit de diversificat. Si sper la o casa unde sa ne cultivam noi cite ceva.
ApreciazăApreciază
banui ca astea sunt cauzele bolilor moderne. Si de aceea sunt mai putin bolnavi cei care mananca …mai putin.
ApreciazăApreciază
Si eu sunt f stricta, chiar azi m-au intrebat copiii daca nu le iau nu stiu ce ciocolata Milka si au ramas asa uimiti cind le-am zis sa mi-o puna pe urmatoarea lista de cumparaturi. Nutella mai accept cam o data la 2 luni , iar copilul mare, bine educat, nu-si ia Nutella nici cind are la mic dejun la cantina sau la hotel.
Mai greu e cind merg in iesirile cu scoala si TOTI in afara de ei au chips-uri. Tot la iesirile astea, jumate din copii au sandviciuri de gata iar restul cu „pain de mie”, doar ai mei sunt cu piine normala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană