– Mamă, spune-mi o poveste!
– Ce poveste, copilă?
– O poveste frumoasă. Cu licurici!
Mama bombănea ca pentru ea, în timp ce așeza în șpais ultimele vase. Cu coada ochiului mă privea zâmbind. Își șterse fruntea de colțurile șorțului și se așeză pe scăunelul de lângă sobă. M-am cuibărit la picioarele ei, cu capul în poală. Șorțul mamei mirosea a prăjit, sudoare, lacrimi și zâmbete. Căci peste toate mama trecea șorțul care-i alina și osteneala, și amărăciunea, și râsul pe care și-l înfunda sfioasă în colțul ros al pânzei. Mama avea șorțuri cu floricele spălăcite, tata batiste apretate.
Oare copilul meu ce-și va aminti, blugii mei rupți?
Es lebt und blüh zu jeder Zeit die Liebe und die Jugendzeit./Iubirea și anii tinereții trăiesc și înfloresc în fiecare clipă.
Kind, wandle immer fromm und gut, der Eltern Liebe macht dir Mut./Copile, trăiește întotdeauna smerit și bun, iubirea părinților îți va da…
Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult
Luxul Simplitatii 