Lectii invatate de la pisici

Va amintiti ca recent am scris ce lectii am invatat de la cainii mei? Mai exact aici: https://simplitaly.wordpress.com/2014/08/01/lectii-invatate-de-la-cainii-mei/

In cazul pisicilor am evitat in mod constient sa le numesc ale mele. De ce? Pentru ca:

Lectia numarul 1: o pisica nu poate apartine cuiva ca un caine, o capra sau o masina. Pisica este un spirit liber si, in momentul in care decizi sa ii oferi o viata in libertate, ea se va folosi de oferta la modul ei. Majoritatea taranilor refuza sa investeasca bani in sterilizarea pisicilor pe motivul ca ele nu sunt prezente permanent in ograda. O pisica lasata sa traiasca afara, libera, se ia si se duce si revine peste catava vreme. Si sufletul tau de om grijuliu trebuie sa se impace cu asta si sa invete sa fie generos chiar si fara garantia ca felina va sta non-stop la dispozitia nevoilor tale afective sau de prin soareci. Pentru ca poti acompania o pisica de-a lungul vietii ei dar nu-i poti fi stapan.

A doua lectie are legatura cu prima. Pisica lasata sa traiasca liber, asa cum am spus, se ia si se duce si se intoarce pentru o perioada si candva iar dispare si tot asa. Nu as putea sa stiu unde se duc si ce fac. Dar sunt convinsa ca se descurca bine pentru ca atunci cand se intorc au blanita stralucitoare si nu sunt slabanoage. Se intorc insa cu diverse cadouri care pot costa bani. De exemplu am scris recent ca Arcobaleno s-a intors dupa o saptamana cu raie. In disperare de cauza am sarit si-am luat un medicamente foarte scump cu care am inceput sa-l tratez. Pe el si pe mama-sa – Nerina – ca si ei ii aparuse o pata de raie. Dupa a doua aplicare Arcobaleno a fost dus. Sigur ca mi-am facut griji ca nu s-a intoarce la timp pentru ziua de tratament, adica azi. S-a intors insa ieri. Am profitat de ocazie si-am sarit cu medicamentul pe el 🙂 Am stiut insa ca ar fi putut intarzia si ca eu nu as fi putut face nimic. Asta inseamna ca eu, ca om, trebuie sa invat sa accept ca nu pot controla mare lucru din ceea ce priveste viata unei pisici. Pot sa ma asigur ca are toate premisele pentru a avea o viata frumoasa. Ca este sterilizata pentru a nu umple satul de pisici batute de soarta si pentru a nu fi ranit in luptele cu alti masculin cand e vremea imperecherii. Pot sa ii tratez parazitozele si ranile, sa ii urez o zi frumoasa si sa-i asigur un blid de mancare la capatul zilei.

A treia lectie este simpla: nu toate pisicile sunt la fel! Unele pleaca altele devin casnice. Nu stiu de ce depinde asta. Am observat la pisicile mele ca au teritoriile impartite: Bella este resposabila cu santurile, Mitza cu campul etc. Fiecare din cele 7 are propria ei personalitate. Totusi, pentru toate functioneaza aceleasi reguli: fii draguta cu ele. Cand le chemi fa sa se merite sa vina la tine. Cheama-le si da-le ceva bun de mancat sau o mangaiere. Si atunci de cate ori le chemi ele vin fugind.

Lectia a patra: vorbeste-i mieros, frumos, imitand intonatiile mieunatului ei. O pisica nu raspunde la comenzi si daca strigi la ea dispare, eventual iti trage-o semnatura cu unghiile. Cu pisicile sa ai rabdare, sa nu te grabesti nici macar cand arde, sa-ti pastrezi calmul si siguranta de tine. Atunci ea coopereaza si te urmeaza. Si daca am ajuns aici, e musai sa fac o confesiune: mie imi plac mult cainii dar am avut nevoie de prezente feline in viata mea ca sa ma invete sa nu (mai) fiu impulsiva, sa am rabdare, sa-mi pastrez calmul. Nu stiu ce alta terapie impotriva impulsivitatii ar fi functionat atat de eficient!

Lectia a cincea: exista 3 moduri de a acompania pisica in viata. Primul este cel pe care l-am descris mai sus, cu pisica lasata libera sa haladuiasca si sa se hraneasca in mare parte cu soareci, pasari, serpi si etc. Asta sigur ca nu este posibil in orase sau la case ce au strazi pe aproape. Al doilea mod este cel al ospitarii pisicii exclusiv in casa/apartament. Pisica de interior adica. Si functioneaza foarte bine si pisica poate fi fericita daca se fac unele modificari si ajustari ale spatiului locativ. Cand invit o pisica sa locuiasca in casa eu stiu ca ea are nevoie sa se catere, sa-si ascuta unghiile si asa ca voi instala rafturi pe care ea sa poate sa se catere (exista modele foarte moderne ce se pot face cu bani foarte putini sau chiar gratis) si, daca nu vreau sa-si ascuta unghiile pe canapeaua mea, ii pun la dispozitie un dispozitiv anume, costa putin si eu, de obicei sunt cilindri sau suprafete imbracata in sfoara sau materiale rezistente. Traiul in casa ii asigura pisicii o viata luuunga si prospera, chiar daca ceva mai plictisitoare decat viata in natura, oricum de o mie de ori mai buna decat intr-un adapost sau afara, fara apartinator. Al treilea mod este cel semi-liber, adica pisica locuieste in casa dar are usita ei pe care poate iesi/intra cand doreste. Pentru mine solutia a fost foarte putin comfortabila, pisicul ce l-am avut candva si care avea voie sa iasa si sa intre cand dorea imi aducea tot felul de creaturi pe jumatate moarte pe care apoi le executa pe podeaua din sufragerie… un spectacol traumatizant pentru creatura si pentru mine. Oricum, daca inviti pisica sa locuiasca in casa, trebuie sa iei in considerare faptul ca ea va considera locuinta ta ca barlogul ei, personal.

A sasea lectie: pisica este un anumal curat. Daca ii pui la dispozitie o letiera o va folosi. Daca totusi n-o foloseste, explicatiile pot fi doar doua: nu-i convine nisipul sau este bolnava. Daca schimbam nisipul si ea totusi nu foloseste letiera, este cazul sa ne sfatuim c-un veterinar. Nu lua la modul personal ca pisica si-a facut nevoile personale altundeva decat in letiera ei pentru ca ea o face pentru a-ti atrage tie atentia asupra unei probleme de sanatate!!

Lectia numarul sapte: O pisica are o viata lunga. Si cum nimeni nu ne poate garanta ca vom avea aceeasi situatie de viata de acum si peste 20 de ani, este ideal sa oferim pisicii cat de multe situatii noi la care ea sa se adapteze. De exemplu incerc sa-mi invat pisicile sa vina la mine, sa stea sa le pot mangaia (mangaiatul este un foarte bun prilej de a le controla de boli sau paraziti), trebuie chiar sa invete sa locuiasca inauntru, de aceea cand au fost operate (sterilizate) le-am tinut inauntru, pentru ca nu se stie niciodata ce se intampla in viata asta si unde o sa ajunga sa traiasca, poate intr-un apartament? La fel si pisicile de interior, ar trebui invatate sa iasa afara cu lesa, sa vada masini, sa vada oameni, urmand acelasi principiu, ca nu se stie niciodata ce va fi si mai bine sa fie ele dotate cu cat de multe instrumente de supravietuire in lumea asta construita de oameni.

Lectia a opt-a: Pisica nu este sufletul petrecerii. Ea prefera sa stea de-oparte sa observe si apoi decide ea daca ea parte sau nu la eveniment. Pentru asta, mai ales daca pisica este una de interior, are nevoie de un culcus de siguranta, un locsor al ei unde se poate retrage si observa totul. Lucky, pisica de interior ce am avut-o in urma cu cativa ani, se urca sus sus pe dulapuri, in coltul cel mai ferit si de acolo cobora atunci cand ea decidea ca pentru ea musafirii sunt ok 🙂

Lectia a noua: invata sa-i descifrezi limbajul corpului! care nu trebuie confundat cu limbajul corpului la caine. Cand un caine isi lasa urechile spre spate inseamna ca e fericit si prietenos. Cand pisica isi lasa urechile spre spate inseamna ca e suparata si iritata. Pe net se gasesc multe informatii, cauta cu goole.

Acuma niste consideratii personale: cel mai mare gest de respect si iubire pentru pisica este sa o sterilizezi. Stiu ca unii nu sunt de acord si nu inteleg cum adica sa ii negi unei pisici dreptul la reproducere poate sa insemne iubire dar va rog sa ma credeti ca este!

Cand am fost pusa in fata deciziei de a steriliza sau nu pisicile (toate 7!) am luat in considerare TOATE aspectele si am decis ca este nu doar mai bine pentru pisica ci si ABSOLUT NECESAR sa fie sterilizata.

Dintotdeauna metoda de controlare a reproducerii pisicilor (si a cainilor) a fost aceea de a abandona sau omora puii. Aici n-o sa intru in detalii, cei cu neamuri la tara stiu exact despre ce scriu eu aici. PUNE-TE IN LOCUL PISICII si gandeste-te daca ai prefera sa faci 5-10 copii de doua ori pe an, ei sa-ti fie omorati sau ai prefera sa nu ramai gravida. Raspunde cu mana pe inima!

Pisicile nasc de 2-3 ori pe an un numar X de pui, sa zicem zece. Care la varsta de 8 luni sunt deja apti de reproducere si fac, la randul lor alti zece pui… fa un calcul cati pui se nasc in 2 ani. Ce se intampla cu cea mai mare parte din ei? Mor in primul an de viata. Mor in chinuri groaznice, bolnavi, suferinzi sau prada cruzimii umane.

De cate ori aud pe cineva ca se plange de situatia cainilor si pisicilor fara stapan pun aceeasi intrebare: ai neamuri la tara? esti dispus sa-i convingi si sa-i ajuti sa-si sterilizeze cainii si pisicile? esti dispus sa acoperi costurile cu veterinarul daca e cazul? costuri care, intre noi fie vorba nu sunt un capat de lume. Am mai scris despre asta, sterilizarea unei pisici costa cat o vizita la coafor!

Daca ii iubiti sterilizati-i! Va rog frumos!

Va multumesc in numele tuturor puilor care nu se vor naste si nu vor muri in chinuri.

8 gânduri despre ”Lectii invatate de la pisici

  1. Laura zice:

    Este cea mai de bun simt, de suflet si plina de iubire explicatie a necesitatii sterilizarii pisicilor. Acum doi ani am gasit pe o straduta langa blocul meu o pisica aproape moarta pe care veterinarii mi-au recomandat sa o eutanasiez. In ciuda faptului ca locuiesc intr-o garsoniera micuta, iar iubitul meu era alergic (foarte alergic :-))) la parul de animalute, nu am putut sa nu facem tot ce era omenesc posibil sa o salvam. A luat timp, multi bani si mult zbucium sufletesc in invatarea iubirii neconditionate, insa nu pot sa spun care dintre noi a fost cel salvat. Iubitul meu a scapat de alergia pe care o avea de mic si e in fiecare zi cu nasul in blanita ei in momentele noastre de „pisiceala”…e o pisica foarte casnica, „refuza” ferm sa iasa afara, sa fie scoasa pe afara, desi o mai momim cu „surprize”. Nici noi nu am vrut sa o sterilizam din aceleasi considerente „umane”: „cine sunt eu sa ma opun naturii firesti a lucrurilor?! „, insa, la un moment dat am facut-o (mai mult la insistenta dr. veterinar), iar lucrul acesta i-a salvat viata din nou.
    Iti multumesc pentru sufletul pe care il pui in tot ceea ce scrii. Este o placere, o bucurie si o „umplere sufleteasca” (nu stiu cum sa spun altfel) fiecare contact cu gandurile, sentimentele, invatarile care vin „din cealalta parte a monitorului” in momentul in care intru pe blogul tau. Ceea ce se petrece aproape in fiecare zi .
    O zi minunata iti doresc!

    Apreciază

  2. anca zice:

    :)) mi-a placut articolul tau ca si cel despre caini. Stiam unele din experienta, altele de pe net, mai putin cu faptul ca trebuie sa ies si sa intru prima in casa (parca asa era) si cainele dupa. Am un motan de apartament sterilizat pentru confortul meu personal, devin destul de agresivi/greu de suportat in perioada de calduri. Mama mea si-a pierdut 2 motani in lupte stradale de suprematie (stateau si afara si in casa ai ei), asa ca mai ales cei ce ies afara trebuie sterilizati. Am invatat de la el ca daca esti agresiv (verbal, daca il certam des) devenea si el mai agresiv, valabil si la copii/oameni si ca trebuie sa respecti intimitatea si spatiul personal -daca nu are chef de alintaturi e bine sa ma retrag si sa-mi vad de ale mele. Chestia cu tonul mieunatului e adevarata, dar in acelasi timp functioneaza foarte tare comenzile scurte: hai, iesi, Nu. Eu am infasurat piciorul initial, acum picioarele de la masa din bucatarie in sfoara de canepa pe care o schimb din cand in cand. De 5 ani nu a dorit sa-si ascuta ghearele in alta parte – e o solutie ieftina si simpla. A, si spre deosebire de caine termenul de iubire neconditionata nu exista, totul este conditionat…

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      da, ai mare dreptate cu comenzile scurte. Noi am cinat acuma seara afara si se pare ca se simt si pisicile in largul lor cu oaspetii ce ii avem ca s-au apropiat de masa si au fost si curioase sa vada ce avem in fata. Le-am indepartat insa categoric cu un gest decis si un NO categoric. Ne-au lasat in pace 🙂 Cand am terminat de mancat am dus resturile la locul lor de mancat si le-am dat acolo.

      Apreciază

  3. Irina zice:

    eu nu am luat nici un animal in curte daca am considerat ca nu-mi permit sa-i ofer hrana potrivita, deparazitare, vaccin si sterilizare.Vad la unii dintre vecinii mei cum tin pisicile si cainii nesterilizati, plini de purici, uneori de raie.De vaccin nu cred ca au auzit.Mereu se inmultesc si mai apare cate un matz jigarit sau un catel pe la noi la poarta.Mi-e mila de ei, dar nu-mi permit sa ingrijesc adecvat mai mult de o pisica si un caine.

    Apreciază

  4. Laura zice:

    O cheama Pus… Chi-Chi sau Orange, cum ii spune dr veterinar pt ca e alba, cu coada portocalie si are „alunite” portocalii pe blanita langa ochiul stang si langa mustacioara stanga :)). Sau gogoasa, cocuta, iubire….in momentele de pisiceala.
    Cred ca un animalut ne invata sa devenim mai responsabili, mai umani, mai toleranti, mai plini de iubire. Pe drumul pe care il fac zilnic spre munca (cat e vreme frumoasa – de primavara pana toamna) hranesc foarte multe pisici si incerc sa salvez de la moarte cat de multi pisoi pot. Din pacate, nu-i pot luat acasa, insa ii hranesc si doftoricesc atat cat pot sa o fac. Iar sufletelele acestea dragi mi-au schimbat perspectiva asupra vietii.

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      Salut-o pe Pus… Chi-Chi sau Orange de la pisicile mele 🙂
      Sunt foarte bucuroasa sa constat ca s-au vindecat de raie cele doua ce aveau probleme. In concediu am si visat intr-o noapte ca ma intorc acasa si ele-s pline. Dar nu e asa, sunt bine si nici nu se mai cunoaste c-au avut ceva… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s