Cateva idei despre nutritie

Ieri seara am participat la o intalnire cu un doctor nutritionist, cu tema „Alimentatie constienta”. Intalnirea a fost sponsorizata de o organizatie locala si intrarea a fost libera.

Totusi…

Nici macar 1 persoana obeza sau diabetica nu a fost prezenta in sala! Nici una! Nada, niente! Toti participantii au fost normoponderali, cea mai grava afectiune de care a suferit cineva in sala a fost intoleranta la lactoza.
Asta m-a pus foarte tare pe ganduri. Cred ca am subevaluat componenta psihologica a obezitatii si/sau problemelor cauzate de alimentatie. De fapt totul porneste din cap. Insusi conducatorul serii a subliniat faptul ca noi, cei prezenti, eram in mod sigur persoane curioase si noi de a afla lucruri noi.

Pentru mine cele doua ore de aseara au fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a-mi consolida crezurile nutritionale si a ma convinge ca sunt pe drumul cel bun.

S-a vorbit despre (in ordinea in care mi le amintesc):
– faptul ca hidrantii de carbon nu fac rau. Abuzul si alegerea carbohidratilor gresiti da. Avem nevoie de hidrati de carbon si ideal este ca apelam la cei proveniti din produse integrale. De fapt o doamna din sala a sustinut ca alimentele integrale au un gust neplacut… si eu a trebuit sa zambesc pe sub mustata gandindu-ma la painea de faina integrala cu drojdie naturala ce o copsesem pentru cina – EXCELENTA! dar ma rog, in timp o sa-si schimbe sigur si doamna respectiva parerea 🙂
– grasimea nu face rau. Abuzul de grasime da. Grasimea este hipercalorica de aceea se recomanda a fi consumata cu masura si sa fie de calitate, de exemplu mai bine un cubulet de unt decat unul de margarina.
– multe boli care pot fi vindecate si evitate prin schimbarea stilului de viata, riscul de cancer de colon si de stomac de exemplu, scade cu un numar impresionant de procente atunci cand se opteaza pentru o alimentatie constienta
– nici un aliment nu face rau, doar abuzul acestuia. S-a dat exemplul unui englez care a murit din cauza faptului ca a baut apa. 17 litri. Apa nu este toxica si totusi, abuzand se ajunge in pericol de viata
– si s-a mai vorbit mult despre MISCARE. Da, exact, oricat de sacaitor ar fi sa tot auzi ca trebuie sa te misti, nu exista nici o alta strada decat cea a creerii unei rutine de exercitii fizice si a adoptarii unui stil de viata activ (urcat scarile nu luat liftul etc)
– din punct de vedere al modului de a gati, gatitul la aburi este cel ce pastreaza cele mai multe calitati ale alimentelor nealterate, pe locul doi vine gatitul la oala sub presiune
– s-a mai subliniat ca nu e nevoie sa vanam tot felul de produse exotice scumpe si aduse de nustiunde, de exemplu avocado, fasole neagra etc pentru ca ceea ce ne ofera natura la indemana contine substante nutrivite destule pentru a ne putea hrani sanatos, important este sa mancam moderat si variat.

13 gânduri despre ”Cateva idei despre nutritie

  1. Adriana zice:

    Foarte utile informatiile, multumim!
    Ma bucur ca ai mentionat despre oala sub presiune! Am citit undeva un comentariu (sper sa nu ma insel, dar cred ca intr-un articol chiar la tine pe blog!) ca nu ar fi ok… Eu o folosesc destul de des, mai ales vara. Economisesc timp, gaz si mie imi place cum iese mancarea in ea…

    Apreciază

  2. Adelina zice:

    Nu-i plac alimentele integrale deoarece nu-i obişnuită cu gustul. 🙂 Mie, personal, mi se par mult mai bune şi mai săţioase. Tata, în schimb, când vine la noi coboară şi cumpără pâine albă. Nu se atinge de cea integrală pe care-o avem. Mama e mai deschisă la experimente. Mănâncă şi pâine integrală şi ce mai pregătesc la micul dejun din diverse cereale boabe, nerafinate.
    Noi mâncăm avocado că ne place. Nu-l vânez, îl iau din Mega de la colţul blocului. :)) Ţinând cont că alimentele nu mai sunt ca pe vremuri… mă gândesc că un plus de nutrienţi nu strică.

    Apreciază

  3. arakelian zice:

    eu nu sunt de acord cu oala sub presiune. Argumente: ridica temp. de fierbere la peste 100gr asa ca unele vitamine, enzime se deterioreaza. Eu prefer gatitul la temp. mai joasa. Vara profit si consum salate cu branzeturi si fructe.

    Cat despre teoria cu alimentele nu mai sunt ca pe vremuri … putem compensa cu diversitate (ce alta data nu era! ). Produsele de sezon si locale raman insa procent mare in farfuria noastra.

    Ca o concluzie, imi plac asemenea discutii organizate de specialisti. Vin cu alte puncte de vedere, vin cu interactiune umana, iar ei vin in contact cu persoane si din alte paturi sociale, cu care noi nu avem acces zilnic.

    Apreciază

  4. Adelina zice:

    Arakelian, foarte adevărat ce spui cu diversitatea. E drept că nu mâncam, când eram mică, migdale, mei, amaranth (banalul ştir care se dă la porci acum :d), hrişcă, avocado şi mai ştiu eu ce alimente… Însă mai tot ce mâncam era produs în gospodăria proprie: fructe, legume, carne pasăre, porc… lactate, mălai…, chiar şi pâine. Am avut norocul să cresc la ţară până la 13 ani, apoi ne-am mutat la oraş. Eu nu le pot face rost copiilor mei de alimente atât de curate, deşi încerc şi în oarecare proporţie şi reuşesc. De aceea încerc să compensez aceste „lipsuri” şi să mâncăm variat pe cât posibil.

    Apreciază

    • arakelian zice:

      Daaaa, si noi consumam acum toata iarna citrice, banane, legume proaspete din Olanda (nu as fi consumat asa ceva in copilarie…) , gemuri care mai de care – bunataturi care nu le aveam in copilarie.
      Vara, datorita beneficiilor evolutiei, avem parte de un sezon luuung de pepeni, rosii (ce in copilarie consumam 2-3-4 saptamani), si profit sa fac conserve cand sutn ieftine.

      Mult mai putine aveam in copilarie, imi aduc aminte ca iarna mancam la bunici toata saptamana cartofi cu mamaliga , muraturi si branza, piine si turte. Porcul se consuma moderat, taia unu iarna, dar si vindea mult din el, si restul ajungea pana la prashit; iar carne 1 gaina pe sapt. pt toata familia ( 3 oameni si 4 copii… ). Asa ca mancam mult carbohidtrati, destul de prost, zic eu. Zacusca si gemurile erau putine (ratia la ulei si zahar era limitata).

      Apreciază

  5. Adelina zice:

    Citrice şi banane ce să zic. Erau lux. Ţin minte că la portocale rodeam şi partea albă, atât de rar aveam aşa ceva în casă. 🙂
    De gătit cu carne… se gătea relativ rar. Ai mei bunici făceau friptură în fiecare duminică şi cam atât. Pentru noi copiii mai era zi de carne şi joia când făcea mama (sau bunica) un fel de mujdei de usturoi cu carne de pui. Se mânca cu clătite. Ce buuuun era! 🙂
    Dar mâncărurile toate erau cu legume din grădină… Porc şi acum mai ţin, unul, îl taie iarna. Înainte ţineau doi. Doar pentru familie.

    Apreciază

    • arakelian zice:

      si eu imi aduc aminte primele banane vazute. Aveam 6 ani, erau verzi, au stat pe soba pana s-au copt; una insa s-a innegrit si s-a dus impreuna cu cojile la vaca. Eram convinsa ca a 2a zi o sa vina lapte cu gust de banane 🙂 .
      La noi gaina nu ajungea friptura, ci ciorba. Fripturi vedeam de Pasti, Craciun, hram, si primavara, de miel. Oile mureau de moarte buna si ajungeau sapun(care nu imi placea ca mirosea a oaie….). Legumele erau in gradina, doar 4-5 luni pe an, si nu f. variat, fiind nordul tarii. Aveam radacionoase, rosii niciodata, castraveti la discretie. Rosii si pepene se cumpara – nu tin minte sa fi mancat pe satturate decat pepene galben (care nu imi placea! ce copil fraier…).
      Mancam insa zilnic mese calde, mamaia facea 1-2 mamaligi zilnic, lactate si oua la discretie, piine/placinte in weekend, iar mirosul de placinte cu urda si marar ne aduna de peste tot.
      Ce imi aduc mai aminte insa erau taiteii de casa … imi dau seama ca mamaia cumpara f. putine (nici nu avea cu ce, muncea cu ziua prin sat ,zugrav, si cei 50 lei castigati din cand in cand nu stiu cum ii impartea).

      Apreciază

  6. Elena zice:

    Eu cred ca noi mincam mai prost pe vremuri, mai ales ca eram la oras si nici rude la tara n-aveam. Cum zice Arakelian: multi carbohidrati. Ma mir uneori ca cei trei copii ai mei n-au nici unul carii(si cel mare are deja spre 20 ani), eu la virsta lor stiam de mult ce-i pulpita si petrecusem multe nopti nedormite din cauza durerilor de masele…Cred ca alimentatia e de vina, ca altfel nu-mi explic.

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      Da, ai mare dreptate, cred (sper!) ca apartin ultimei generatii care a avut probleme de dinti. Poate alimentatia, poate igiena mai exacta, fac ca cei de dupa noi sa nu mai aiba probleme cu dantura, de fapt cred ca cel mai important factor in asta este faptul ca nu se mai mesteca bebelusilor mancarea in gura adultilor, asa ca multe bacterii nu se mai transmit de la unii la altii. Este parerea mea dar, of course, nu sunt stomatolog.

      Apreciază

  7. fiordaliso zice:

    Ca vorbiti de carne, tin minte ca din pui se gatea vesnic tocana, ca se „inmultea”, iar gaina se fierbea pentru supa apoi carnea se facea pane. Friptura pur si simplu extrem de rar, ca ca nu era un mod economic de gatire, nu „tinea”.
    Si imi aduc aminte ca nimeni nu rontaia toata ziua, ca acum. mesele erau mese, la ore fixe, evident ca acum programul de munca nu ne mai ajuta, desi parintii mei aveau serviciu cu norma intreaga incepeau mai devreme si la 4 eram toti acasa pentru masa de amiaza. La care nu ne uitam la televizor, ca nu era program, asa ca discutam si eram atenti ce bagam in gura. Dupa masa mancam cateva bucatele de prajitura de casa, dar nu erau snacks, chips, sticks si alte cks, nici macar alune nu gaseai. Si nici sucuri, maxim Brifcor, rar de tot cate un Pepsi, era o tratatie deosebita. Era mai simpla mancarea, darrrr… cu mancarea aia au trait multi batrani 90-100 de ani.

    Apreciază

  8. simplitaly zice:

    Eu ce tin minte din dieta din copilarie? Tin minte ca dulciurile erau mult mai rare ca azi ca sunt la discretie. Vara se facea in general chisalita (fiertura dulce de prune in zona Salaj) sau mancam paine cu ulei si zahar. Am auzit ca unii ar fi incercat si cu untura de porc si zahar, eu nu dar inca nu-i tarziu 🙂
    Eu am avut amandoi bunicii la tara si parintii ce lucrau pamantul dupa orele de serviciu. Stiu ca se facea bulion in veselie vara si dulceturi, se puneau conserve de tot felul, compoturi… mai face cineva compot in ziua de azi? Mama mea a fost foarte priceputa la agricultura si la facut conserve si, pana nu i s-a agravat boala, am trait in general bine.
    Toata saptamana se mancau tocane de diferite legume vara si macaroane cu varza, cartofi etc iarna. Duminica facea supa de taitei si sos de pui cu cartofi piure si salata de ardei copti, asa cum facea si mama ei si poate chiar si mama mamei ei… cine stie, poate o sa revin la traditia asta…
    Bunica din Salaj facea lasti de taitei de casa cu diverse si ea, mai rar carne, uneori cate un sos de carnat sau salamior cu smantana, eu il numesc in gand „Carbonara romaneasca”. Si ea conserva tot ce se putea, inclusiv struguri negrii, pusi in pod… ce buni erau iarna aproape uscati…
    Bunica din Satu Mare gatea ceva mai elaborat, de la ea tin minte chiftelele marinate ce le facea, pentru noi, fetele punea zahar in sos pentru tata numai sare. Iarna facea supa de mere din compot si diverse commpoturi in sos dulce, cu cartofi piure sau natur, o traditie boemiana de a face cine dulci.

    Apreciază

    • arakelian zice:

      Daaaa, si la noi dulce era doar in weekend, si alea placinte la cuptor. Fiind la tara, vara consumam ce era in gradina, adica tocane de legume, fasole verde, cartofi noi, mazare, urzici primavara (in zona se facea si stevie, stir, dar nu la noi in familie), buretzi de roua (culegeam ), peste, ciorbele erau constant (deseori erau de legume, cu zer), si mamaliga cu lactate la fiecare masa.
      Compoturi mai faceam, aici insa sunt f. ieftine si nu am camara sa le pun. In Romania aveam o camara cu rafturi, si vara gaseam fructel locale f. ieftine, faceam compot cu putin zahar, si puneam borcanele cu gura in jos (de visine, prune, struguri). Mai fac gemuri, dar putin, fac si iarna de citrice cand gasesc f. ieftine. O sa fac de piersici, si ma gandesc sa incerc de coacaze ;).
      Inspirata de tine, am copt ardei si vinete – merci.

      Sa ne spui cum e sosul de salam cu smantana, nu as folosi salam, dar as pune o shunca din aia de casa afumata. Si la ce il folosesti?

      Apreciază

      • simplitaly zice:

        Sosul de salam e foarte usor de facut, prajesc intr-o lingura de ulei o ceapa mica tocata si salam sau orice alt mezel (carnat sau gen parizer) taiat cubulete mici, adaug un varf de cutit de faina, 2 linguri de smantana lichida si o canuta gen espressi de apa, codimente si gata… 🙂 il foloseam la macaroane si spätzle (nocherli/galuscute de faina). Nu l-am mai facut demult de tot 🙂
        Sigur ca se poate face si cu sunca afumata.
        Fiind un sos slabut din punct de vedere nutritiv incerc sa compensez folosind condimente (de ex. boia de ardei, nucsoara) si ierburi aromatice – cam orice, chiar si patrunjel verde tocat.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s