Cele mai grele lectii le-am invatat din propriile presupuneri. In loc sa intreb si sa cer explicatii, sa dau explicatii, eu am presupus ca daca eu fac lui X un bine, o sa-mi faca si el la randul lui, tot un bine sau, macar, n-o sa-mi faca vreun rau.
Asa am invatat sa nu mai presupun nimic numai pentru ca pare evident. Sa intreb. Sa ma informez. Sa-mi rostesc intentiile si asteptarile.
Si, mai ales, nu mai exista sa fac sau zic ceva „ca sa nu zica X ca…”. X ala oricum o sa faca si-o sa zica ceea ce il duce capul si ceea ce are nevoie. Singurul om pe care trebuie sa-l multumesc sunt eu insami.
Doamne, cum scrii tu Carmen! Simplu si la obiect. Da, facem chestii pt. ca presupunem ca….
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
❤
ApreciazăApreciază
Simo sa ma inveti cum se fac inimioarele ca umplu blogul cu ele! 🙂
ApreciazăApreciază
hihihihihih < 3 dar fara spatiu in cele doua semne ❤
ApreciazăApreciază
aaa ca pe fb, pricep ❤
ApreciazăApreciază