ReFaMa – Fa exercitii fizice zilnic

Am mai scris aici pe blog despre incercarile mele de a-mi crea o rutina de exericitiu fizic si despre cum, finalmente! am reusit.

Am muncit constient la aspectul asta care este unul foarte important din punctul meu de vedere. Am facut ceea ce fac mereu cand doresc sa invat ceva:
– ma informez – am citit mult despre exercitiul fizic pentru persoanele de varsta mea (40) si aflate in situatia mea (cateva kg in plus si pasiunea de a sta la cratita)
– ma „inhaitez” cu oameni care deja stiu si practica ceea ce eu am in vizor. Aici mentionez o cititoare a blogului care are studii universitare in educatie fizica si sport si experienta de antrenor. Pe ea o „jecmanesc” de informatii de cate ori imi trece ceva prin cap. A doua persoana este o cunostinta de-a mea cam de aceeasi varsta care, nefiind sportiva, face totusi exercitii de gimnastica posturala. Am intrebat-o care este secretul constantei ei (a facut dintotdeauna macar 1 data pe saptamana sport). Ea mi-a raspuns c-o fraza scurta care insa a durat putin sa o pot procesa la justa ei valoare: „Imi place!”

Da, cheia este sa fac sa imi placa miscarea fizica!

De obicei cand vorbim de exercitiu fizic vedem in fata ochilor un om transpirat facand flotari sau pe cineva in forma fizica excelenta fugind ca o caprioara pe strazi.

Si am inteles ca lumea, pentru mine, era formata din doua categorii de oameni: Bambi mai sus mentionati si restul lumii ne-antrenate.

Am scos in fata ingredientul secret al fiecarei reusite: iubirea fata de sine. Si am creat o rutina scurta, de cateva minute, compusa din exercitii fizice care IMI PLAC! Am facut grupe de cate opt din fiecare. Opt aplecari, opt rotiri, opt de toate… Facute afara, la aer. Sau inauntru, mereu cu ferestrele deschise.

Scurta rutina am completat-o apoi cu un stil de viata mai activ decat inainte: urcat scarile in graba, mers cu bicicleta, fugit cu lucrurile prin casa cand fac ordine.

Dupa cateva zile rutina mea de exercitiu fizic a devenit o necesitate, un moment al zilei dedicat relatiei mele cu propriul corp, un moment de relaxare mentala.

Am evitat, mai ales la inceput sa fug pana cad in nas sau sa fac exercitii fizice pana cand vreo parte a corpului ma doare. De ce? Pentru ca daca exagerez si exercitiul fizic devine greoi, creierul meu o sa caute apoi mereu motive sa amane sau chiar sa evite exercitiile. El e programat sa ma fereasca de greutati, right? Asa ca am inceput sa-l educ, sa-i arat ca exercitiul fizic nu inseamna nici durere, nici transpiratie imbelsugata nici taiat respiratia.

Incet dar sigur am trecut de la greutatile de 1 kg la cele de 2,5.
Ieri, pentru prima oara, am fugit o distanta de 350 de m fara sa ma opresc si fara sa fiu obosita la final. Prin fugit nu ma refer insa la fuga disperata ci la fuga constanta, ritmata.
Tot ieri, pentru prima data, am inlocuit numaratul in gand pana la 8 cu ascultatul radioului. Ceea ce a facut totul mai usor, creierul fiind ocupat sa proceseze muzica sau sa asculte stirile nu a mai bagat de seama ca trupul ii dadea inainte cu exercitiile.

Ce idee mi-as da daca m-as intoarce in timp inainte de construit rutina exercitiilor fizice?

– sa nu ma fixez pe cardio (sarit/fugit etc) ci sa fac exercitii pentru intarit muschii nu neaparat pentru slabit
– sa ma gandesc mereu ca oricat de putin as face, putinul ala e mai mult decat am facut ieri, deci inseamna progres si sa merg mai departe pe drumul meu, in rutimul meu
– sa fac exercitiile care IMI PLAC si sa fac apoi, incet si cu rabdare, sa-mi placa toate celelalte pe care le consider eu utile

si, o ultima idee ar fi ca:
– asa cum am invatat candva sa fumez (si doamne rea a fost tigara la inceput!!) pot sa invat si sa fac miscare fizica zilnic – asta mai in gluma, mai in serios 🙂